Despre angajatori si minciunile lor

angajator: OnVision S.R.L., Constanta; WTMO International (fosta firma), persoana: (asa-zis doctor) Andrei Gologan - lucreaza in Bucuresti, ~35 ani

eu: programator (web, PHP/MySQL/...)

De la fosta firma a pierdut toti angajatii, majoritatea (sau toti) au fugit in grup. E genul de asa-zis director care din 100 de vorbe, 90 sunt minciuni. E doctor in medicina, se pare. E cel mult o nulitate in informatica (sau managementul informaticii, nu-mi dau seama). Greu de crezut ca poate practica si medicina concomitent, deci mi-a mirosit a impostor de cand l-am vazut pe yahoo ca se afiseaza ca doctor.
Eu am avut tangente cu informatica de pe la 12 ani (de peste 16 ani), cred ca pot aprecia cat de cat. Pana in prezent n-am dat in Constanta de vreo firma de programare romaneasca decenta. Am dat doar de tipul de firmulita salbatica; de-astea exista si in Bucuresti. Imi staruie in minte tipul de programator (sau manager) salbatic: brunet, nebarbierit, fumator si cu moaca rotunda, cu ochii umflati si ursuza, ca dupa o noapte de betie la club, si cu imaturitate in creier. Astia iti promit marea cu sarea, adica multe odata.
Tipul asta, insa, mi-a intrecut asteptarile si tolerantele. E alt tip, tipul impostorului, cu minciuna ridicata la rang de arta, nehotarat, nerusinat, cu carte, care te contamineaza cu nulitatea lui si te face sa-ti iesi din ritm, din buna concentrare, care calca in picioare valorile, fara structura in ceea ce face. Pe toti colegii actuali din birou (mai sunt doi, si nu sunt chiar copii) ne-a mintit, in aspecte cheie, din primele convorbiri. Rutina lui e: iti vorbeste normal si apoi te trezesti ca si-a batut joc de tine. E chiar ilar - se intampla chiar si iterativ (despre acelasi lucru). Simt ca omul are impresia ca e indreptatit pt. ca asa se face in Romania, alta explicatie a nesimtirii nu vad, izul sau etic fiind de putoare desueta. Te scoate din minti (daca ai). Cuvantul "scuze" a devenit dupa cateva luni fara continut la el. De ex.: intarziere salariu (am facut si fac drumuri degeaba la bancomat, devenite dureroase), monitoare decente (aveam un ciob CRT de 14, i-am  zis sa ia de 17 si a luat 17Wide), prima de Pasti de care a uitat, marirea de salariu care mi-a refuzat-o tarziu si fara temei (eu incepusem sa vin mai putin la serviciu din cauza bataii lui de joc si el a si gasit motivu'). Pot parea maruntisuri, dar te macina cand astfel de tratament e regula si vii cu o anumita tinuta (experienta) si chef de munca (nu vrei sa pierzi timpul, vrei o familie, sa mergi la Biserica si altele). Tipul e imun la observatii, chiar si cele mai staruitoare; ca si cum oamenii ar fi pentru el statistici din care ies bani. Astea le face in putinul timp (fractiuni de secunda) care il dedica a face pe directorul de la distanta din B., in mod ineficient si incomod (practic programatorii fac totul, el fost paseaza proiecte - fara documentatii - pe care nu stiu cum le obtine); isi lasa incertudini in loc. Tipul asta de director traieste din instinct, minte din instinct, ia prima iesire doar pentru ca e facila; de ex. cand ii zici ca vrei sa fii promovat, el te aproba empatic - asa mi s-a intamplat dupa angajare... a ignorat jignitor tot timpul faptul ca eram sub postul de la ultimul loc de munca si toata experienta manageriala (Takys). Tipu' asta pur si simplu iese, vreo 80%, din baza conului de lumina creat de raza mea de intelegere care-mi bate pe josnicia lui.
Mi-am dat demisia fara grija, si acum stau. Nu exclud sa-mi vand masina si sa-l dau in judecata, sperand sa-l scot din informatica si sa-mi plateasca pensie (sau cum ii zice). Ar trebui sa fie o cale mai simpla! Exista un contract de munca (am insistat sa fiu angajat, nu PFA sau altceva!). Simt ca ma sufoc cu atatia de-astia si stiu ca mai sunt si altii ca mine. Firme ca astea scot lucruri superficiale, nu software. Partea nasoala e ca cei indreptatiti trebuie sa stea dupa astia mai "destepti" - omu' nu se incurca cu proiecte mici... ci gen firma Petrom (cand alimentam la Petrom, odata aveam un card special... si mergea cam prost, e clar de ce). O sa incerc sa o sesisez, ca si o parte din fostii angajati. Stiu ca forumul asta nu are prea mare efect (?)...
Catalin PRODAN

Si eu imi cautam un loc de munca si nu gaseam mai nimic, ma refer nimic din ceea ce aveam pregatire..sau care aveam experienta. Am depus cv-uri si dupa 3 luni! in final m-a contactat careva si acum e ok.
Faza e ca rar gasesti job in care sa ai pregatire........mai refer sa termini o facultate si sa te angajezi in domeniu.
Oferta ca oferta, e ea mica, dar si angajatorii gresesc.....in cazul meu daca nu as fi continuat sa ma angajez in acelasi domeniu ani la rand, ar fi fost destul de aiurea...Noroc cu training-urile..si insistenta mea...ca mi-am facut conturi de poate firmele de recrutate, de la ejobs pana la romjob, si m-au contactat de pe romjob si mi-a placut ce am auzit.
Tu zicea de faza cu angajatorii, pai nici ei nu prea stiu ce vor...la ce putin ofera nu poti chiar sa speri la un angajat ideal....pacat de companiile care se gandesc ca daca se lasa pe mana unui recruter o sa aiba un robocop pe post de angajat.
Ideea e incerci si sa tot incerci, pana cand dai de un loc cat de cat ok si de oameni care stiu ce inseamna sa ai bun-simt.

greseala mare sa lucrezi in ro dupa cele citite pe acest forum - din pacate nici pe afara nu este cu mult mai bine - noi suntem plecati prin Protos din Brasov si contractul semnat acolo e dezastru - numai clauze pe baza carora acum avem numai probleme - voi povesti candva de ce avem parte aici - oricum daca plecati prin aceasta firma aveti grija mare ce semnati pentru a nu va trezi la destinatie ca nu aveti nici un drept in acea tara

va invit sa intrati pe despre firme .com  impreunat
sa vedeti cum sunt umiliti angajatii din romania

Edited by cristi_6303, 03 September 2011 - 18:57.

Depun eu cv pentru un post de resurse umane, sunt chemata la interviu, aflu ca de fapt am fost selectata pentru un post de asistent manager . M-am manifestat eu un pic acolo ca "stiti, eu am depus cv pentru altceva" (nu ca mi-era jena sa fiu asistent manager, da' na, ma selectezi pentru ce am aplicat; sau macar intrebi la telefon daca vreau sa vin la interviu pentru alt post, nu ma pui in fata faptului implinit), tipul ma intreaba daca eu vreau neaparat cariera in ru, ii explic ca nu neaparat, dar ca daca tot am depus un cv pt ru, ma asteptam sa fiu chemata la un interviu pentru ru. In fine, trec peste nesimtirea de inceput, trec peste faptul ca am mers juma de ora pe jos de la ultima forma de civilizatie ca sa ajung acolo, trec peste faptul ca am orbecait minute bune pe la poarta pana cand s-a simtit cineva sa coboare sa imi deschida, timp in care dadeam telefoane sa ii anunt ca am ajuns si ei n-au aflat de existenta interfonului. Am zis ca sa nu fiu fitoasa, ca nu-mi permiteam (fiind proaspat iesita din facultate si fara experienta).

Incepe omul sa imi povesteasca ce trebuie sa fac, era o forma de statistica (eu absolvind comunicarea si fiind la master in relatii publice, sa nu va imaginati ca s-a obosit sa ma intrebe daca am vreo treaba cu stiintele exacte), combinata cu a fi asistenta lui personala si a pleca prin tara cu el. I-am explicat eu finut ca eu nu sunt dispusa sa ma plimb aiurea in interes de serviciu (ceea ce era si specificat in cv, dar credeti ca a trecut de poza cu citirea?). Da-i si insista ca de ce nu, ca ce are, eu ii tot explicam de ce nu, el tot insista. In fine trecem peste subiectul spinos, il intreb care e programul de lucru. Intrebare legitima, zic eu. Ca sa vezi, ca nu poate sa imi spuna, ca clientii, ca tre sa fii tot timpul prezent petnru ei... Ok, nu poate sa imi spuna la ce ora se termina programul, dar la ce ora incepe? Ca sa vezi, ca clientii... Aham. Deja incep sa bat in retragere, individul mi se pare libidinos, nesimtit, peste masura de insistent si in cautare de o tanara fraiera ametita pe care sa o intoarca cum vrea (intre timp imi tot pune tot felul de intrebari stupide, total nelegate de slujba in sine, de cunoastere cum ar veni si se tot minuneaza ca dau raspunsuri cat de cat inteligente la ele, eu devin din ce in ce mai convinsa ca se astepta la o proasta).

Eu nu stiu cum sa plec mai repede, el isi aduce aminte ca eu am venit pt post de ru, iar incepe cu "da' tu chiar vrei cariera in ru?". Iar cu explicatia ca nu neaparat, dar mi se pare normal sa fiu chemata la interviu pe postul pt care am aplicat. "stii, iti dau si departamentul de ru, daca vrei", zice el cand observa ca nu prea m-a prins cu postul minune. Eu ca nu multumesc, el ma intreaba ce vreau de fapt sa fac in viata, ii zic ca relatii publice ca doar de-aia am facut facultatea, el declara ca imi face si departament de relatii publice. Mie deja imi venea rau la oferta de job cu trei departamente in mana, unul infiintat special pentru mine care eram la prima slujba.

Din curiozitate (ca oricum era clar ca ma vrajeste cu oferta lui fantastica si n-aveam de gand sa lucrez acolo nici in ruptul capului) intreb de salariu. El imi intoarce intrebarea, zic eu ca vreo 300 de euro (nici n-aveam pretentii), el se revolta ca "tu stii ce tre sa faci pentru banii astia?". "sa ma plimb singura cu seful prin tara si sa stau peste program?", mi-a stat mie pe limba, dar i-am intors-o cu "mult mai putine decat mi-ati prezentat dv. aici", lui iar i-a picat fata ca am avut un alt raspuns in afara de "aaaa" pentru el si mi-a spus ca am obtinut postul si pot sa incep de maine. N-am vrut sa-i spun direct ca nu, i-am spus ca ma mai gandesc, da-i cu presiuni ca de ce nu pot sa-i spun pe loc. Omul era incapabil sa conceapa ca tre sa gandesti mai mult de 3 minute inainte sa accepti un post (mai ales unul senzational ca al lui). Dupa vreo 2 ore de interviu si muuuulti draci, s-a lamurit ala ca nu o scoate la capat cu mine, a ramas ca il contactez si dusa am fost. I-am dat un mail a doua zi sa ii spun ca nu multumesc, deci am fost civilizata pana la capat, chiar daca n-aveam cu cine. Dar cred ca m-as fi impuscat sa fiu asistenta unui asemenea om. Si pe 9 milioane, si cu trei departamente pe mana, cum credea el ca ma prosteste. Si asa am descoperit ca e o adevarata aventura sa fii fata, tanara si nu urata cu spume si sa iti cauti un loc de munca, mai rar sa primesti un minimum de respect si de luare in serios din partea angajatorului. Din fericire acum am un sef care este tot ce nu era tipul cu interviul minune, asa, ca sa imi demonstreze ca mai exista si oameni cu bun simt si care te pot respecta ca angajat indiferent ce varsta si sex ai.

Edited by black_dizzy, 07 September 2011 - 12:33.

dizzy..nicaieri nu vei intalni raiul pe pamant exceptand desigur firma tatalui sau a prietenului. Tipul de relatie umana nu cred ca a ajuns in stadiul de cicatrizare si in continuare ne confruntam cu astfel de probleme ca si cele expuse anterior. In privinta atributiilor..de asemenea, intotdeauna vei fi nevoit sa mergi mai sus neoficial decat e/s-a trecut in fisa postului pentru a rezista in postul cu pricina. Iti spun toate astea cu rolul de ati fi de folos.. si fiind la inceput evident ca fi ceva mai greu.
Ar fi util acest topic pentru a ne crea/cultiva un tip de temperament/atitudine in fata unor provocari de acest tip..fiecare sa concluzioneze astfel.

In viata profesionala mai nou observ ca exista si ciclu de viata.. desi te leaga ani buni de truda si seriozitate intr-o firma/companie peste noapte se pot sparge oalele doar si numai in capul tau; se creeaza un scenariu ce motiveaza superiorul sa-si centreze pantoful inainte de spitz :) . Grija mare ;)

Edited by cammelia08, 07 September 2011 - 14:46.

Stiu ca nu e nicaieri raiul de pe pamant si nici nu am pretentii de asa ceva. Nici unde lucrez acum nu pot sa spun ca nu exista absolut nici o problema sau ca nu apar niciodata sarcini suplimentare, dar cu toate astea imi place la nebunie locul asta si am refuzat alte oferte de joburi pe motiv ca nu ma intereseaza sa plec de aici. Si nici nu ma platesc peste masura, nici nu am post de conducere sau cine stie ce minunatii, pur si simplu e un job interesant, cu un sef foarte foarte civilizat si cu mult respect fata de angajati si cu niste colegi super. Nu cred ca se asteapta nimeni la acadele si vata de zahar la locul de munca, dar e important ca dezavantajele sa nu depaseasca avantajele.

Cat despre interviul respectiv, au trecut cativa ani de atunci si am dat si de altii la fel sau mai rau decat tipul in cauza, dar mi s-a parut o poveste buna de spus in contextul acestui topic, mai ales ca multe fete tinere s-au confruntat cu astfel de angajatori care aveau impresia ca daca esti tanara esti si proasta si usor de intors pe toate partile sau ca daca esti draguta inseamna ca esti numai buna de luat in deplasare sau de tinut peste program. Fara sa ai nimic pertinent de spus, bineinteles. Si foarte tragic mi se pare ca tacticile lui penibile au dat roade si pana la urma s-a gasit si o asistenta pentru el, o fata care chiar a pus botul la toate acele vrajeli pe care din punctul meu de vedere nu le-ar fi luat in serios nimeni cu peste 18 ani de viata in spate.

Edited by black_dizzy, 07 September 2011 - 15:07.

ai dreptate. foarte nesimtiti angajatorii din ziua de azi... si cu faptul ca vin si tebat in fiecare dimineata sa te duci sa te angajezi sau pe urma sa te duci la munca....

Edited by iliescuion, 21 March 2012 - 11:15.

!

Edited by Rosebud09, 21 January 2016 - 06:38.

Buna ziua! De ceva timp sunt in cautarea unui loc de munca ,am trimis CV-uri la multe companii care eram interesat. Am primit deja mai multe intrebari daca nu am si workval-ul pe linga CV. Am intrat pe workval.com m-am inregistrat si am inceput sa folosesc aceasta platforma. Intrebarea mea este,cineva foloseste aceasta platforma pentru a alege candidati in functie?