De ce nu ies greco catolicii in strada ?

zexelica, on 21 iunie 2013 - 08:03, said:

Nu, nu esti roman, ca daca erai atunci erai si ortodox! Romanii sunt definiti in primul rand de credinta crestin-ortodoxa!
A fi roman inseamna sa fi ortodox si sa ramai ortodox in credinta cea strabuna, sa iti botezi copiii in dreapta credinta ortodoxa ,si sa le pui  nume crestine ortodoxe, nume de sfinti ortodocsi...

Gonthar, on 21 iunie 2013 - 08:24, said:

Gonthar,nu vrei mai bine sa-i lasi pe romani sa se defineasca singuri daca si ce credinta au ?
70 % habar nu au de ce biserica de cartier apartin, si nici nu ii intereseaza.
De ce ar iesi Greco catolicii in strada ?
Cine are interes sa intarate iar disputele religioase si atacurile ?

Daca poporul este de dorit sa iasa in strada, apoi sa iasa pentru trai demn, pentru educatie corespunzatoare,sistem sanitar si social corect, asanarare si curatenie morala,

De ce a ieși în stradă reprezintă un atac ? Și mai ales la adresa cui ?
A atrage atenția că exiști și că ai existat și în trecut reprezintă un act de sfidare ?

2. Si istoria ține de educație și cunoașterea ei ține de traiul demn

Edited by iulian_k, 21 June 2013 - 12:02.

vio69a, on 21 iunie 2013 - 09:09, said:

iulian_k, on 21 iunie 2013 - 12:05, said:

Este vorba de atacurile verbale reciproce, de incordarea atmosferei,
pana cand ajunge o scanteie sau un nebun ca sa inceapa o nenorocire.

Edited by vio69a, 21 June 2013 - 14:09.

Un nebun poate intra peste tine in casa. De nebuni nu esti niciodata ferit. Scanteie... înainte de 89 orice manifestare publică era privită ca având potenţial anarhic, motiv pentru care foarte greu se aprobau manifestarile publice (în special în anii de austeritate '80). Nu cred că e cazul să apelăm la paranoia lui Nicolae Ceauşescu.

Printre atribuţiile autorităţilor locale intră şi eliberatul de autorizaţii pentru mafifestaţiile paşnice.

iulian_k, on 21 iunie 2013 - 12:05, said:

Da' mai stati si in casa! Ce naiba e cu iesitul asta in strada? Ecologisti, homosexuali, greco-catolici, toti vreti sa iesiti in strada sa va dati in stamba!

:-)

Interesant ca ridici problema datului în stambă

Memorialul Durerii - o istorie care nu se învaţă la şcoală

Megs, on 21 iunie 2013 - 01:36, said:

MINTI si dezinformezi! Nici macar nu ai rusinea de a fi luat drept incult!

Doar cateva nume:
Patriarhul Nicodim Munteanu, Mitropolitul Irineu Mihalcescu Episcopul Dunarii de Jos, Cosma Petrovici, episcopul Atanasie Dinca, episcopul Pavel Serpe, Episcopul Teodor Trandafir Scorobet, Mitropolitii Tit Simedrea si Visarion Puiu, episcopii Emilian Dumitru Antal, Valeriu Moglan, Grigore Leu si multi altii arestati sau inlaturati din functii de partid.

Edited by Friskey, 21 June 2013 - 22:56.

Friskey, on 21 iunie 2013 - 22:54, said:

Gura pacatosului adevar graieste.
Daca taceai, filozof ramaneai

Vrei sa zici ca partidul comunist nu a condus Romania, nu a luat decizii administrative la orice nivel in Romania, nu a ordonat arestarea multor ortodocsi, greco-catolici, catolici si altora din alte culte?
Da, asta spui, dar te scuzam, iti place sa te dai incult si sa te faci de ras la fiecare post! Tu nu stii ce a facut comunismul in Romania, tu nu stii nimic, deci de ce te dai pe aici ceea ce nu esti?
Astept alt post in care te faci de ras ca vorbesti fara sa ai habar!

Edited by Friskey, 21 June 2013 - 23:11.

Megs, on 21 iunie 2013 - 22:57, said:

Bai, asta, daca ai mai fi pus si tu mina pe o carte alta decit una de propaganda catolica poate ai fi aflat ca expresia "inlaturati din functii de partid" inseamna ca au fost "inlaturati din functia lor la comanda'ordinul partidului" . Ca doar nu poti sa fii atit de retardat sa crezi ca popii (de orice religie sau secta) ar fi putut avea vre-un post intr-un partid ateist. Sau poate tu te iei dupa "buna" traditie catolica, unde popii nu numai ca controleaza partide dar si politica unor intregi tari.

Azrael666, on 22 iunie 2013 - 01:01, said:

Ce bine ar fi fost sa pui tu mana pe o carte de gramatica si sa nu mai citesti guitaturi propoagandiste pravoslavnice.
Nu numai ca au fost membri de partid dar patriarhul era chiar membru al MARII ADUNARI NATIONALE.

De la wikipedia citire:
Teoctist Arăpașu
Between 1975 and 1989, he was also a member of Marea Adunare Naţională, the Romanian parliament.^[2] For instance, in the 1985 elections, he was elected to the Parliament, being the only candidate who ran in the 9th electoral district - Belceşti (Iaşi County), being nominated by Gheorghe Zaharia, the Juridical Secretary of the County People's Council.^[3] He was also a delegate to the Socialist Unity and Democracy Front congresses and a member of Ceauşescu's National Peace Committee.^[4]

Sa nu uitam si colaborarile cu Securitatea:
Bartolomeu Anania care a fost agent DIE,


Citeste raportul Comisiei Tismaneanu si vei afla chiar mai multe.

Episcopul Andrei de la Alba primeste de la CNSAS în 2007 verdictul de colaborator al Securitatii cu acuzatia de poliţie politica. CNSAS a mai aratat documente si decizii si pentru alti episcopi: Casian de la Galati, Calinic de la Arges, Pimen de la Suceava sau Visarion de la Tulcea. Conducerea BOR a tacut.

Edited by Megs, 22 June 2013 - 09:12.

Friskey, on 21 iunie 2013 - 23:01, said:

Poti sa folosesti femininul cand mi te adresezi.
Ba stiu foarte bine si am vorbit despre asa de multe ori. Si pentru ca ai fost dragut si mi-ai cerut sa vorbesc, iti voi republica pupaturile BOR in dosul comunistilor... pe documente ale BOR
Le-am mai publicat si pe un alt topic dar o voi face si aici:

Citez din revista "Biserica Ortodoxa Romana", nr. 2-3/1953 pag. 137-143

Biserica Ortodoxă Romană
Buletinul oficial al Patriarhiei Române
Anul LXXI
nr. 2-3
februarie-martie 1953

La 5 Martie 1953, ora 9 si 50 minute seara, a încetat din viață, dupa o boală grea,
IOSIF VISSARIONOVICI STALIN
Președintele Consiliului de Miniștrii al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, eliberatorul și prietenul poporului nostru și marele stegar al luptei pentru apărarea Păcii mondiale.
Numele lui Stalin va trai pururea în inima popoarelor sovietice, a poporului nostru și a tuturor oamenilor iubitori de pace de pe pământ.

Telegrama I.P.S. Patriarh Justinian către I.P.S. Patriarh Alexei al Moscovei și a toată Rusia

Dând expresie sentimentelor de frățească dragoste, care leaga pe clericii și credincioșii Bisericii Ortodoxe Române de clerul și credincioșii Bisericii Ortodoxe Ruse, - Înalt Prea Sfințitul Patriarh Justinian a trimis următoarea telegramă:

PREA FERICIRII SALE
PREAFERICITUL ALEXEI
PATRIARHUL MOSCOVEI ȘI A TOATĂ RUSIA

În numele credincioșilor și slujitorilor altarelor Bisericii Ortodoxe Române, al Sfântului Sinod și al Nostru personal, încredințăm pe Sanctitatea voastră că împărtășim întru totul adânca durere pe care o încearcă popoarele sovietice și, laolaltă cu ele, clerul și credincioșii Bisericii Ortodoxe Ruse, prin încetarea din viață a gloriosului eliberator de popoare, Iosiv Vissarionovici Stalin, conducătorul iubit al Patriei Voastre.
Reamintindu-ne cu acest prilej că prin eliberarea Patriei noastre de către armatele sovietice conduse de marele Stalin, noi am putut reînnoda firul străvechilor legături frățești dintre Bisericile noastre, vom întări și mai mult solidaritatea dintre noi, sporind neîncetat strădaniile noastre comune, în lupta pentru apărarea păcii, al cărei stegar a fost I. V. Stalin.
Al Vostru iubitor și întru toate binevoitor frate
† JUSTINIAN
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

La această telegrama, Înalt Prea Sfințitul Patriarh Justinian a primit din partea Prea Fericitului Patriarh Alexei al Moscovei și a toata Rusia, următorul răspuns.

Sanctitatea Voastră,

Suntem profund mișcați de condoleanțele exprimate de Înalt Prea Sfinția Voastră cu prilejul încetării din viață a lui Iosif Vissarionovici Stalin.
Noi nu vom uita niciodată atitudinea sa întotdeauna dreaptă, înțelegătoare și binevoitoare față de nevoile Bisericii,   și Biserica Ortodoxă Rusă își va aduce pururea aminte de el cu dragoste și cu recunoștință sinceră.
Buna amintire ce i-o păstrați este pentru noi foarte prețioasă și eu vă mulțumesc din suflet.
PATRIARHUL ALEXEI
Moscova, 13 Martie 1953

Aceasta a fost: Jeluirea Patriarhului Alexei al Moscovei si Rusiei


Urmeaza: Jeluirea Patriarhului ortodox roman Justinian.

Pentru conformitate: revista "Biserica Ortodoxa Romana", nr. 2-3/1953 pag. 137-143

"În aceeași zi, Înalt Prea Sfințitul Patriarh Justinian a vizitat Ambasada Uniunii Sovietice din București, pentru a semna în registrul de condoleanțe al Ambasadei, în semn de omagiu profund adus memoriei lui I. V. Stalin.

Timp de patru zile, clopotele bisericilor de pe tot cuprinsul Patriei noastre au bătut, cu glas de durere, vestind pretutindeni greaua pierdere suferită de întreaga omenire iubitoare de pace, prin încetarea din viață a lui Iosif Vissarionovici Stalin.
Timp de patru zile, clopotele tuturor bisericilor din Uniunea Sovietică, din țara noastră și din alte țări prietene, au mărturisit, prin tristul lor dangăt, durerea pe care clericii și credincioșii - aparținând celor mai felurite credințe religioase - o încearcă la moartea lui I. V. Stalin, marele stegar al păcii și înfrățirii popoarelor și călăuzitorul luptei sfinte pentru apărarea vieții pașnice a omenirii întregi.

ÎN ZIUA FUNERALIILOR LUI I.V. STALIN

În ziua de 9 martie 1953, - ziua în care au avut loc funeraliile lui Iosif Vissarionovici Stalin - Înalt Prea Sfințitul Patriarh Justinian, însoțit de P.S. Episcop Theoctist Botoșăneanu, Vicar Patriarhal și Rector al Institutului Teologic din București, și un grup de preoți din Capitală au depus o coroană de flori la statuia lui I. V. Stalin din Capitala Republicii Populare Române. Înalt Prea Sfinția Sa a luat apoi parte la marele meeting de doliu, care a avut loc în Piața I. V. Stalin din București.

La orele 11 și 5 minute, în toate bisericile din țara noastră s-au oficiat slujbe religioase, iar preoții au vorbit credincioșilor despre personalitatea marelui dispărut, subliniind datoria sfântă ce revine oricărui om cinstit de a-și spori eforturile pentru triumful cauzei păcii mondiale, pe calea arătată de I. V. Stalin.
În aceeași zi a avut loc la Institutul Teologic din București o adunare de doliu, la care au participat peste 300 de preoți, corpul profesoral și studenții Institutului. Cu acest prilej, Înalt Prea Sfințitul Patriarh Justinian a rostit următoarele cuvinte: ..."

Va urma: Cuvantarea si jelania Patriarhului Iustinian Marina la moartea lui Stalin

Megs, on 22 iunie 2013 - 09:09, said:

Bai minte goala, MAN era echivalentul Parlamentului de acum, nu era o organizatie de partid - unde pisicii mei ai facut tu scoala daca nu stii nici macar asta?

Megs, on 22 iunie 2013 - 09:09, said:

POate-mi spui si mie de unde ai tras tu concluzie ca a fost membru de partid, ca in tot ce scrie acolo pcr-ul nu e mentionat nici macar o singura data.

Megs, on 22 iunie 2013 - 09:09, said:

Spre deosebire de tine eu nu pun botul la minciunile jidanesti date de tradatorii aia. Apropo, sa-ti aperi tara de lingai si trepadusi nu e egal cu politie politica - binenteles asta daca nu esti tu un lingau si trepadus al catolicilor, atunci fiecare patriot îți va pute.
Apropo de gramatica - stii, toate browsere moderne au aceasta capabilitate, vezi ca la tine sau nu o ai activata sau nu stii cum sa o utilizezi.

Azrael666, on 22 iunie 2013 - 10:00, said:

Minte goala esti tu caci dovedesti ca nu ai pic de logica si cunostinte.
TOTI membrii MAN erau membri de partid. Nici nu puteai sa fii intr-o functie, structura de conducere, fie aia si director adj de scoala, daca nu erai membru de partid. PCR-ul era unicul partid acceptat si unicul care participa la alegeri. Nu puteai sa candidezi decat din partea PCR.
Habar n-ai insa trancanesti din gura doar fiindca iti place sa te auzi.

Azrael666, on 22 iunie 2013 - 10:00, said:

Desigur ca dupa tine dosarele CNSAS sunt "minciuni jidanesti"
Mataluta, ti-am aratat si documente ortodoxe.

Apropo de gramatica: "vreun" nu se scrie si nu s-a scris niciodata in forma "vre-un" cum ai scris tu.

Edited by Megs, 22 June 2013 - 10:15.

Pentru conformitate: revista "Biserica Ortodoxa Romana", nr. 2-3/1953 pag. 137-143

Cuvântarea Înalt Prea Sfințitului Patriarh Justinian rostită la Institutul Teologic București, cu prilejul adunării de doliu ce a avut loc în ziua funeraliilor lui I.V. Stalin, adunare la care au participat peste 300 de preoți, corpul profesoral și studenții Institutului.

"<Iubiții mei fii duhovnicești,

Cu inimile pline de adâncă întristare, credincioșii, clericii, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și Noi personal, împărtășim – laolaltă cu întregul nostru popor – nemărginita durere pe care o încearcă popoarele prietene din Uniunea Sovietică, prin încetarea din viată a conducătorului și părintelui lor, Iosif Vissarionovici Stalin. Împărtășesc această durere toate popoarele care și-au cucerit libertatea datorită datorită istoricei biruințe obținute împotriva cotropitorilor fasciști de Armatele Sovietice, conduse cu înțelepciune și eroism, de Iosif Vissarionovici Stalin; împărtășesc această durere milioane și sute de milioane de oameni iubitori de pace, care știu că își datorează viața lor tihnită, muncii fără de odihnă și luptei neșovăitoare a lui Iosif Vissarionovici Stalin, împotriva celor care pun la cale deslănțuirea unor noi războaie; împărtășesc această durere, partizanii păcii din lumea întreagă, pe care el i-a invățat că "pacea va fi menținută și consolidată dacă popoarele vor lua în propriile mâini cauza menținerii păcii și o vor apăra până la capăt" – determinându-i să-și strângă rândurile în uriașul front al luptei pentru apărarea Păcii, al cărui steag l-a purtat cu vrednicie Iosif Vissarionovici Stalin.
Multe și îndreptățite sunt temeiurile pentru care noi – slujitorii și închinătorii altarelor Bisericii Ortodoxe Române – ne simțim sufletele îndoliate, în aceste zile în care întreg pământul este cutremurat de vestea morții celui care a fost și va rămâne pildă vie dragostei de oameni, a celui care și-a închinat viața luptei pentru fericirea, pacea și înfrățirea popoarelor și a oamenilor.
Noi nu vom uita niciodată că de numele marelui Stalin se leagă viața liberă pe care o trăiește astăzi poporul nostru; nu vom uita niciodată că fără jertfele eroice ale ostașilor lui Stalin, țara noastră n'ar fi putut zdrobi lanțurile robiei în care o încătușaseră fasciștii și n-ar fi putut reîntregi Ardealul nostru drag; noi nu vom putea niciodată uita că Marea Uniune Sovietică, consolidată prin munca și înțelepciunea lui Iosif Vissarionovici Stalin, este chezășia libertății și independenții Partiei noastre dragi, este chezășia păcii lumii întregi.
Pentru aceea, în clipele acestea în care marele Stalin este condus spre locul de veșnică odihnă, gândurile îndurerate ale poporului nostru se întâlnesc cu gândurile sutelor de milioane de oameni, care – cu inimile și fețele îndoliate – îl însoțesc pe Iosif Vissarionovici Stalin pe cea din urmă cale.
Ca unii care ne iubim din tot sufletul Patria și poporul, ai cărui fii suntem, ca unii care nu avem alte bucurii și alte dureri decât acelea pe care le încearcă poporul nostru; ca unii care suntem și vom fi luptători activi și hotărâți în mișcarea mondială a celor ce luptă pentru apărarea Păcii; - noi, clericii și credincioșii Bisericii Ortodoxe Române, luăm parte la durerea poporului nostru și a partizanilor păcii din lumea întreagă.
Dar, în calitatea noastră de închinători și slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române, ca unii care suntem rânduiți să veghem la împlinirea misiunii Bisericii noastre, - noi mai avem și alte temeiuri deosebite, care sporesc durerea noastră și dau un sens mai înalt participării noastre la doliul popoarelor sovietice și al omenirii iubitoare de pace. Este, în primul rând, dragostea puternică și frăția credinței care ne leagă de marea Biserică Ortodoxă Rusă, de credincioșii, clericii și Întâistătătorul său. Ei toți trăiesc în aceste clipe durerea nețărmurită a pierderii părintelui și conducătorului lor. Viața fericită pe care și-au făurit-o popoarele sovietice, sub conducerea lui Iosif Vissarionovici Stalin, s-a revărsat deopotrivă și asupra credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ruse; libertățile largi pe care le-au dobândit oamenii sovietici, sub conducerea lui Iosif Vissarionovici Stalin, s-au răsfrânt în egală măsură și asupra Bisericii Ortodoxe Ruse, care abia în anii puterii sovietice a putut să-și împlinească fără nici o stânjenire lucrarea ei sfântă. Este un adevăr pe care nimeni nu-l poate contesta: o reală libertate religioasă nu a existat în Rusia, înainte de instaurarea regimului sovietic. Este de asemenea stiut că în Rusia țarită, încă de la 1700, Biserica Ortodoxă Rusă nu mai avea in Patriarh, iar de la 1721, însăși instituția Patriarhului a fost desființată și înlocuită prin așa numitul "Sinod Conducător", care era întru totul subordonat țarului și care nu putea lucra decât sub supravegherea unui "Oberprocuror", menit să fie "ochiul împăratului și apărătorul intereselor Statului" țarist.
Vreme de două secole, Biserica Ortodexă Rusă s-a aflat în trista situație de slujitoare a intereselor țarilor despotici, ne mai putând să-și îndeplinească adevărata ei misiune apostolică. Vreme de două secole ea n-a mai putut lua hotărâri, decât acelea dictate de țar, care devenise în fapt "Șef al Bisericii". Asemenea stare de lucruri a dus în mod inevitabil la slăbirea legăturilor dintre cler și credincioși, la îndepărtarea Bisericii de popor, la transformarea clericilor din slujitori ai Altarelor, în slujbași ai țarului și în apărători ai unui Stat în care poporul cunoștea cea mai cumplită oprimare, cea mai neagră robie și mizerie.
Restaurarea Patriarhului s-a făcut abia în 1917, iar restabilirea conducerii de sine a Bisericii Ortodoxe Ruse, a deplinei sale libertăți și a scoaterii ei de sub tutele Statului, au devenit realități numai in Statul Sovietic. Aplicând principiul libertății de conștiință și al neamestecului Statului în treburile Bisericilor, Guvernul Sovietic – mai ales după înlăturarea unor dușmani strecurați în conducerea Statului, dar aflați în slujba vrăjmașilor de totdeauna ai libertăților, în frunte cu Troțki -, a asigurat tuturor Cultelor libertatea de organizare și funcționare, fără nici o constrângere sau amestec din partea Statului.
Sub conducerea lui Iosif Vissarionovici Stalin, Guvernul Sovietic a vegheat ca aceste drepturi și libertăți acordate Cultelor religioase de puterea sovietică să fie respectate și apărate cu sfințenie. Nu poate fi trecută cu vederea consecvența marelui conducător în această problemă: încă din 1913 – din vremea în care lupta pentru frângerea lanțurilor în care erau ținute popoarele din Rusia țaristă - Iosif Vissarionovici Stalin a spus într-una din lucrările sale, că mișcarea politică – căreia el i-a închinat toată viața sa – "va lupta împotriva oricăror persecuții religioase" și va apăra totdeauna dreptul națiunilor de a practica orice religie. Aceste principii sunt enunțate și în Constituția Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, legea fundamentală a Statului Sovietic care asigură tuturor cetățenilor "libertatea de conștiință" și "libertatea de manifestare a Cultelor religioase".
Datorită acestor reale libertăți asigurate de Statul Sovietic, Biserica Ortodoxă Rusă a putut să-și desfășoare lucrarea ei sfântă fără nici o stânjenire și să-și reia locul de cinste pe care-l ocupă în rândul Bisericilor Ortodoxe Autocefale din lume.  Descătușată de orice obligații față de Stat, ea a putut să-și consacre întreaga ei activitate numai împlinirii misiunii sale apostolice și să ajungă în scurtă vreme în fruntea acțiunii de refacere a unității Ortodoxiei, după ce își reîntregise turma credincioșilor prin readucerea la dreapta credință a celor 10 milioane de greco-catolici răpiți de Vatican cu 350 de ani în urmă.
Biserica Ortodoxă Rusă a inițiat Consfătuiri și conferințe între Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Autocefale – Consfătuiri și Conferințe în cadrul cărora s'a evidențiat unanima dorință a închegării unui front ortodox, menit să sporească prestigiul Ortodoxiei în lume și să opună rezistență puternică acțiunilor dușmănoase desfășurate de Vatican. Cârmuitorii Bisericii Ortodoxe Ruse au putut relua legăturile străvechi cu celelalte Biserici Ortodoxe Autocefale; Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a putut face vizite frățești altor Patriarhi otrodocși și a avut posibilitatea – datorită deplinei libertăți și ajutorului acordat de Guvernul Sovietic, în fruntea căruia s'a aflat Iosif Vissarionovici Stalin – să primească la Moscova vizita a numeroși Întâistătători și Patriarhi ai celorlalte Biserici Ortodoxe; Biserica Ortodoxă Română a avut bucuria să primească cu dragoste frățească, pe Prea Fericitul Patriarh Alexei al Moscovei și al întregii Rusii și să transmită Bisericii-soră din Uniunea Sovietică, solia dragostei, prin răposatul Patriarh Nicodim și prin Noi inșine, în mai multe rânduri. Legătura dragostei în Hristos s-a restabilit astfel între Bisericile Ortodoxe surori, datorită inițiativei Bisericii Ortodoxe Ruse, care se bucură de cea mai deplină libertate în Statul Sovietic. Consfătuirea Pan-Ortodoxă ținută în vara anului 1948 la Moscova, a făcut să răsune în toată lumea cuvântul Ortodoxiei, chemând la acțiune împotriva celor ce uneltesc războaie de distrugere, conștiința întregii creștinătăți.
Au urmat Consfătuirile din 1950-1951 – tot la Moscova -, unde s-au lansat alte Apeluri către lumea creștină, pentru apărarea Păcii. În 1952, toate Cultele religioase din U.R.S.S. au ținut o Consfătuire istorică, cu răsunet în toată lumea, îndreptând chemări la luptă pentru Pace către clericii și credincioșii tuturor credințelor religioase din lume.
Pilda Bisericii Ortodoxe Ruse, care s'a dovedit cea dintâi în îndeplinirea îndatoririlor pe care Hristos le-a statornicit Bisericii Sale, a fost rodnică pentru întreaga Ortodoxie, care a înscris cele mai mărețe acte istorice în timpul conducerii staliniste.
Nu putem trece cu vederea reorganizarea Bisericii Ortodoxe din Polonia și Cehoslovacia, cărora Biserica Ortodoxă Rusă le-a acordat autocefalia și ajutorul său.
Față de reprezentanții Bisericii Ortodoxe Ruse, marele Stalin a manifestat toată solicitudinea sa prin acordarea numeroaselor decorații Ierarhilor și preoților cari s-au distins în războiul pentru apărarea Patriei Sovietice de cotropirea fasciștilor, iar recent prin decorarea Prea Fericitului Patriarh Alexei cu Ordinul "Drapelul Roșu al Muncii", pentru activitatea sa din timpul războiului și în lupta pentru Pace.
Mergând pe calea învățăturii evanghelice, în frățească unire cu Biserica Ortodoxă Rusă, noi am putut dovedi lumii că, Creștinismul slujește vieții, nu morții, slujește pacea și osândește războiul.
Regimurile de democrație populară – instaurate intr'o serie de țări eliberate de sub jugul fascist de Armatele Sovietice, conduse de marele Stalin -, au urmat exemplul Uniunii Sovietice și au asigurat Cultelor religioase aceeași deplină libertate de organizare și funcționare. Între aceste țări se află și scumpa noatră Patrie, în care luminoasele idei ale lui Iosif Vissarionovici Stalin sunt urmate cu sfințenie de cârmuitorii poporului nostru. Sub soarele acestei eliberări de sub tutela și conducerea Statului, Biserica Ortodoxă Română a pornit la desfășurarea nestânjenită a misiunii ei apostolice, cu o vigoare pe care nu i-au îngăduit-o nicicând trecutele regimuri. Ea a îndepărtat din activitatea sa și a clericilor ei, orice preocupări străine de duhul Evangheliei lui Hristos. Ea și-a întregit turma prin revenirea clerului și credincioșilor greco-catolici, răpiți cu 250 ani în urmă, de Vatican. Ea a desprins din învățătura ei porunca sfântă a slujirii Păcii și – laolaltă cu Biserica Ortodoxă Rusă și cu alte Biserici Ortodoxe din lume – s-a alăturat cu hotărâre marelui front al celor ce luptă pentru pacea lumii. Participarea Bisericii noastre la Congresele Partizanilor Păcii, de la Varșovia și Viena; adeziunea noastră unanimă la Apelul de la Stockholm și la Apelul pentru încheierea unui Pact al Păcii; participarea clerului și credincioșilor noștri la acțiunea de apărare a Păcii desfășurată de poporul nostru; - toate aceste împliniri ale îndatoririi noastre sfinte nu ar fi fost cu putință dacă Patria noastră nu ar fi fost eliberată de oștile marelui Stalin și dacă conducătorii Statului nostru nu ar fi aplicat întru totul luminoasele idei ale lui Iosif Vissarionovici Stalin.
Iată de ce noi purtăm astăzi în sufletele noastre zăbranicul negru al doliului, pentru pierderea neuitatului conducător al Uniunii Sovietice și a neînfricatului stegar al luptei pentru Pace. În clipa în care, de la Berlin până la Vladivostoc, de la Oceanul înghețat de Nord până la podișurile Tibetului, sute de milioane de oameni încearcă cea mai profundă durere prin încetarea din viață a lui Iosif Vissarionovici Stalin, - noi, clerul și credincioșii Bisericii Ortodoxe Române, deplângem pierderea celui care a deschis o eră nouă în viața omenirii, a celui care – în lupta pentru apărarea Păcii – a fost conducătorul nostru cel mai înțelept și cel mai iubit.
Partizanii Păcii din lumea întreagă, trec prin aceeași încercată durere, căci față de toți, el era neînfricat stegar și părinte. Printre cei mai vrednici luptători pentru Pace, care au fost răsplătiți cu premiul internațional Stalin, se află și doi preoți: Johanson, Decan de Canterbury, și pastorul James Endicott, din Canada. Nobilele idei staliniste în problema națională au asigurat pentru totdeauna pacea și prosperitatea popoarelor libere. Ele au asigurat tăria de granit a lagărului Partizanilor Păcii din lumea întreagă și sunt chezășia înfrângerii ațâțătorilor la războaie.
Partizanii Păcii nu pot face alt legământ mai sfânt față de marele lor stegar, decât acela de a continua fără șovăire lupta pentru apărarea Păcii și de a nu face niciodată drum comun cu dușmanii de totdeauna ai Păcii.
Tot astfel și noi, fiii Bisericii Ortodoxe Române, făgăduim că vom păstra veșnic în inimile noastre amintirea numelui și luptei eroice a lui Iosif Vissarionovici Stalin, pentru pacea și libertatea omenirii muncitoare.
Către Domnul Dumnezeul nostru înălțăm rugi fierbinți, ca să ne dăruiască puteri să ducem până la capăt lupta pentru Pace și munca pentru prosperitatea poporului nostru, pe calea pe care ne cârmuiește astăzi discipolul lui Iosif Vissarionovici Stalin, iubitul conducător al poporului și Statului nostru, Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Gloria marelui Stalin să rămână pururea vie între noi, iar amintirea și pomenirea lui să fie veșnică.>

Cuvântarea Înalt Prea Sfințitului Patriarh Justinian a fost ascultată cu deosebită atenție de toți cei prezenți. Pe fețele tuturor era întipărită marea durere pricinuită de încetarea din viață a marelui Stalin, dar și hotărârea dârză de a urma îndemnul Întâistătătorului Bisericii noastre, luptând cu și mai mult avânt pentru apărarea Păcii și muncind pentru întărirea legăturilor frățești între poporul nostru și popoarele sovietice."

http://forum.softped...26#entry3419926

Au fost ierarhi ortodocsi care au tradat asa cum au fost si ierarhi din alte culte care erau oamenii securitatii. Comunistii dupa ce au inlaturat prin crima sau inchisoare ierarhii de buna credinta au inceput sa puna in locul lor ierarhi credinciosi lor. Nu au reusit in totalitate asta.
Insa NIMENI nu poate nega jertfa ortodocsilor din inchisorile comuniste si nici jertfa altora din alte culte. Cine face asta da dovada de cea mai crasa nesimtilre si ignoranta si nu face decat sa se faca de ras.
Ce nu pot cei din alte culte sa suporte e faptul ca ortodoxia a dat cei mai multi martiri (era si normal avand in vedere ca Romania e o tara predominant ortodoxa) si a fost cel mai aprig marturisitor al crestinismului. Vezi marturiile ortodocsilor inchisi in groaznicul experiment Pitesti, Aiud, Jilava, etc., etc. Numai parintele Gheorghe Calciu a marturisit continuu in ciuda repetatelor arestari. Arata-mi greco-catolici care au marturisit continuu trecand peste toate persecutiile. NU EXISTA! Toti s-au facut mici dupa prima eliberare, au tacut chitic si s-au asemanat cu ceilalti ierarhi ortodocsi tradatori care s-au dat cu comunistii. Diferenta e ca in ortodoxie au existat o gramada de marturisitori, la voi NU. De aia cultul vostru a si fost desfiintat in timpul comunismului, nu a mai avut cine sa il apere si marturiseasca.

De ce nu ies greco-catolicii in strada? DE LASI ! Sunt lasi si acum pe vreme de pace, nu e de mirare ca au fost TOTI lasi in vreme de razboi.