Baze umane pe Venus - un paradis energetic

Cam cald pe Venus

Nu vom teraforma pana la capat planeta Venus facand-o habitabila, dar o vom putea transforma intr-un mare laborator planetar cu conditii de trai pentru bacterii ori chiar plante modificate genetic.

Sa incepem cu inceputul!

1.) In atmosfera venusiana exista atata apa sub forma de vapori incat daca planeta s-ar raci iar vaporii s-ar condensa s-ar obtine un ocean planetar cu adancimea de cativa metrii dar extrem de coroziv, practic ar fi similar probabil electrolitului din baterie in prima faza, apoi extrem de alcalin mult peste ceea ce are Marea Moarta.

Dar in atmosfera venusiana mai exista de 8 ori mai mult acid sulfuric decat apa, iar acidul sulfuric daca s-ar condensa ar ploua pe planeta si ar produce inca cativa metrii de apa, plus uriase depozite de saruri compusi ai sulfului,  azotului si carbonului, plus oxigen, clor, samd

Ideea este ca reactia acidului sulfuric ar produce apa reziduala chiar si oxigen.

Restul oxigenului atmosferic va fi produs prin detonatii constante termonucleare in atmosfera venusiana, dar vom detona doar bombe ecologice fara metale grele, astfel vom scinda CO2 si CO in mult oxigen si ploi de grafit.

La final vom avea un ocean sifonat care ar fierbe continu din cauza acidului carbonic, in timp ce zona oceanica va fi calcaroasa, unele zone de uscat vor fi negre de la solul grafitic.

Atmosfera probabil va ramane destul de bogata in CO2.

Probabil ca ar fi nevoie de prea multe detonatii termonucleare pentru realizarea unor conditii optime pentru formele de viata si in acest caz s-ar putea ca proiectul sa nu fie viabil.


Atunci am putea avea alta solutie extrema de aceasta data:

2.) Am putea genera un gaz micronic din microbule termoizolante dar transparente la lumina solara, adica un fel de folie mobila trasa peste Venus dar care aproape ar inchide Venus intr-un cuptor cu temperatura mereu in crestere.


In cativa ani temperaturile pe Venus vor urca la mii de grade celsius iar legaturile din cadrul dioxidului de carbon s-ar rupe rezultand ploi continue de grafit si o atmosfera de oxigen de 100 de ori mai densa decat cea terestra.

In etapa a doua după cca. cativa ani am distruge acest scut venusian prin detonatii ecologice termonucleare ori printr-o comanda electrica-electronica daca bulele ar fi inteligente si sensibile la raze X ori LASER, ori ...?!, iar atmosfera de oxigen ar fi spulberata in spatiu in alti cativa ani.

Pe cand vom considera ca oxigenul a ajuns la valorile de pe Pamant, vom genera alt gaz-micronic inteligent, de data aceasta un gaz rezistent si vesnic care ar fi semiopac si opac la radiatiile UV si altele nocive, devenind un fel de scut planetar tip-ozon si magnetic reducand eroziunea atmosferica datorata vantului solar, dar va fi si transparent pentru radiatia IR care iese de pe planeta, deci va face ca pe Venus temperaturile intertropicale de pe fata luminata a planetei sa nu fie de +120 C ci de doar +40/+50C la fel ca pe Pamant.

Totodata noul scut va avea capacitati de fluorescenta prin difractie, mai exact pe partea intunecata a planetei cerul va fi luminat prin difractie dinspre partea luminata a planetei plus un efect de fluorescenta foto-chimica-electrica.


Cele mai bune regiuni de locuit vor fi cele polare unde diferentele termice vor fi minime similare celor din zona ecuatoriala de pe Pamant.


Problema este ca prin aceasta metoda am scapat aproape de tot CO2 si oxigenul venusian, cat si de azot, dar si de apa, astfel ca planeta ar avea o suprafata carbonica din carbune si apa deloc, asa ca apa se va obtine exclusiv din foraje in subteran, iar zonele de diversitate vor fi varfurile vulcanilor activi care ar fi singurele zone de crusta expusa si neacoperita de marile depozite de grafit.

Practic grafitul venusian ar putea acoperi planeta intreaga cu un strat gros de dimensiuni kilometrice chiar ori macar cu cativa metrii buni.

După teraformare s-ar putea traii pe Venus la fel ca pe Pamant, doar ca nu ar exista apa la discretie, in plus am putea arde grafitul drept combustibil avand la discretie, dar ar trebui sa inventam si metode de stingere uscata a posibilelor incendii de grafit avand in vedere ca toata planeta ar fi un mare depozit de suprafata de grafit uscat, fara ploi, fara umezeala, ceea ce ar putea provoca o reactie in lant cu incendiu vesnic la nivel planetar.


Totusi atmosfera isi va regenera relativ usor umiditatea din vulcanismul local, dar tot nu vom reusi sa umezim bine stratul de grafit.

[ https://3.bp.blogspot.com/-hgLi_coamlQ/WlOD2nGaa0I/AAAAAAABNto/V5_xEZlucawBvwrrJlYXVGjFwoaUxAZEwCLcBGAs/s1600/mission-to-mars-2645404_1280.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by Infinitty, 22 March 2018 - 09:33.