Jump to content

SUBIECTE NOI
« 1 / 5 »
RSS
Alegere proiect subwoofer

FCoV - Coronaviroza felina / Peri...

Cuvinte folosite doar in interior...

Peugeot 208 active model 2023- nu...
 Proceduri de securizare conturi i...

Recuperare date iphone

Sa fie microfon defect ?

Depanare pompa ULKA E type EP5GW ...
 Write Only Usb Stick

Problema releu termic pompa subme...

Cont curent in RON - ce facilitat...

se pot pune 2 BMS-uri in paralel?
 Bicicleta ușor de reparat

Euroins a intrat in faliment

Nu mai are airbag-uri mașina?

Cea mai buna varianta (banca, CSV...
 

Egipt 1Mai2013,Cairo,Memphis,Dahshur,Saqqara,Alexandria,El Alamein,Natrun,Fayum,Wadi Hitan,Bahariya,Black Desert,Farafra,White Desert,Aswan,Abu Simbel

- - - - -
  • Please log in to reply
48 replies to this topic

#19
danagh

danagh

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 123
  • Înscris: 20.07.2010
Foto : Khan El Khalili Souk, Old Islamic Cairo, Islamic Cairo Streets

Attached Files



#20
dalyda

dalyda

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 24
  • Înscris: 08.05.2011
Grozava vacanta, grozava descriere!Posted Image .Iti multumesc pt. msj. Un lucru minunat; tu si sotia ta sunteti pe aceasi lungime de unde.Sa fiti fericiti!!! Posted Image  Posted Image  Posted Image

#21
danagh

danagh

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 123
  • Înscris: 20.07.2010

 dalyda, on 01 iulie 2013 - 08:27, said:

Grozava vacanta, grozava descriere!Posted Image .Iti multumesc pt. msj. Un lucru minunat; tu si sotia ta sunteti pe aceasi lungime de unde.Sa fiti fericiti!!! Posted Image  Posted Image  Posted Image
;-)))))))))))))))00000
Multumesc, asemenea!
Cu lungimea de unda ... printesa consoarta nu-i chiar un inger ... sa stii ca am destule Posted Image vanatai de la unele ... frecvente diferite ... inclusiv de la plimbarea asta, ca putea fi planuita mai bine ... deh ... asa o fi fost ...
Apropo de Egipt, sa stii ca e mult, MULT mai usor decat pare la prima vedere ...

 pui, on 26 mai 2013 - 12:32, said:

Frumoasă călătorie.
Şi mie mi-a plăcut Egiptul.... şi-mi stă gândul să mai merg pe-acolo.

Posted Image
Daca ai posibilitatea, mergi cat inca nu cresc preturile si mai mult.
Cam totul se scumpeste la ei, de la o luna la alta

 vioilaunch, on 26 iunie 2013 - 10:18, said:

wow, fabulos !  multumesc mult pentru frumoasa descriere si poze!
Pentru putin
... mai am inca de pus poze ... pun si scriu in limita timpului disponibil ...

#22
danagh

danagh

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 123
  • Înscris: 20.07.2010
Zilele 6-7 : Alexandria, Catacombs of Kom El Shoqafa, Serapium Temple and Pompey’s Pillar, Qaitbay Citadel, Salmonella Enterica, Cornish Street & Beach, Bibliotheca Alexandrina, Sheraton Montazah, Montazah Gardens, Montazah Palace, El Alamein War Cemetery, El Alamein Military Museum, Wadi El Natrun Monasteries.

In dimineata plecarii spre Alexandria ma uitam la piramide si aveam senzatia acuta ca ceva nu e deloc, dar deloc  in regula ... petrecusem 5 zile in Egipt si toate sabloanele aplicate egiptenilor se naruisera punct cu punct ... cand iesi dintr-o sfera de minciuna propagandistica, acceptarea realitatii e cam jenanta si cam greu de inghitit. Ca sunt perpetuu murdari ... eu nu am circulat ca turistul de autocar pe la periferii ci in general  prin arterele oraselor, pe autostrazi si drumuri de legatura. Aveam imaginea de candva a cartierelor marginase din Luxor, cumplita si stresanta ... acum lipsa elementelor cu decor gunoier ma facea sa ma uit lung ... multe din periferiile Cairo-ului au ramas problematice ca murdarie ... nu e ceva nou, si noi avem ghetouri ... dar vegetatia le face mult mai umane ... spre stupoarea mea, am constatat practic, dupa ce mi s-a explicat, ca aroganta municipalitate nu vine sa ridice gunoiul mai devreme de 7-11 zile!!! Ca sunt ingrozitor de saraci ... ei bine, 80% dintre autoturisme sunt noi si circula cu o singura persoana in interior, soferul adica ... bancile vand la un curs si tot ele finanteaza indirect schimbul in piata neagra, acolo se schimba valuta cel mai bine, la alt curs ... Ca tzara e sarmana ... in putin timp aveam sa realizez cu brutalitate cam cat se construieste in zona vestica a capitalei si aveam sa privesc uluit cum termina ultimele tronsoane si noduri din autostrada spre Alexandria, de trecut de la 4 la 8 benzi ... dar cea mai neplacuta lovitura am primit-o peste o ora atunci cand am privit socat cum apreciaza gigantii multinationali piata egipteana ... se numeste Smart Village (30° 4'33.00"N  31° 1'5.49"E) Ca nu sunt civilizati ... cam tot timpul am circulat printre ei, uneori gandeam : uite niste turisti ... diferenta intre calitatea ghizilor mei si cea a ghizilor europeni e pur si simplu cumplita!!! Nu numai ca eruditie ci si la comportament si intelegere ... gandesc altfel? da, normal, alte valori, alta religie si alt trai ... Ca nu respecta femeile ... am vazut un reportaj facut de un bezmetic iesit pe strada imbracat si machiat ca o prostituata, am ras cu lacrimi, totusi multi au luat in serios „brutalizarea femeii” ... la Aswan am avut o ghida, fiica de fost diplomat ONU, pe care am pisat-o cu intrebari lipsite de orice menajament (in prealabil mi-am cerut scuze si am zambit stiind amandoi ca bacsisul era la mine) ... acum sunt linistit si pe deplin edificat, este cu totul improbabil sa se schimbe asa curand societatea traditionala la relatia barbat-femeie, pentru ca nu vor femeile, multe au un fel de lene specifica sau/si foarte multe se simt bine in ipostaza de intretinute/nascatoare pe banda ... cu cat insa barbatul e mai habotnic si mai tampit, cu atat conditia nevestei lui e mai proasta ... nivelul de educatie merge mana in mana cu imbunatatirea vietii de familie ... totusi, Egiptul din fericire NU este Arabia Saudita. Ca practica o religie extremista ... unul dintre ghizi mi-a explicat pe sleau cum sta treaba in Egipt la raportul religie-pragmatism, am avut ocazia sa verific adevarul, o parte din el chiar intr-un mod asteptat si discutat - adica debarcarea lui Morsi ... nu clericul bosorog impotent care urla isteric ca darama piramidele si face turism halal conduce tara asa cum nici la noi vadimul nu e mare carmaci, astea sant fenomene canceroase ... dintotdeauna Egiptul a fost condus de faraoni sau militari – sub o forma sau alta ... e de vazut ce impact va avea fluxul informational, IT-ul si NET-ul, ei se gasesc la modul cel mai serios in zona de speculatii teoretice pe seama celui de-al treilea val. Au o religie care abia acum incepe sa se modernizeze si asta-i o mare problema, lupta surda dintre generatii in interiorul aceleiasi credinte e din ce in ce mai vizibila dar in acelasi timp rata de expansiune a islamului e cea mai mare si se afla intr-o opozitie serioasa cu mentalitatea noua a unei medii de varsta scazute – tocmai aia asigurandu-i cresterea! ... asistam acum la conflictul perfect care va fi stropit cu gloante ... cu foarte multe gloante, din nefericire.
Drumul spre Alexandria era aglomerat zdravan, se vanzolea un furnicar de masini cu marfa in ambele directii, eram la 8 benzi cand am trecut cu gura cascata pe langa Smart Village. Ghidul asta avea sa se dovedeasca cel mai slobod la gura si la geopolitica dintre toti, mi-a enumerat cam cati au deja sau au luat teren ori vor lua acolo. Peste 50km discutam de siguranta in circulatie si de pericolul creat de camionagiii care fumeaza hasis ca sa poata conduce mai mult pentru mai multi bani ... m-a rugat sa ma uit spre campiile cultivate ca sa nu ma stresez, treceam pe langa doua camioane incarcate care se ciocnisera frontal, din cabine nu ramasese mare lucru. Ferme ... peste tot la dreapta si la stanga verde cat vezi cu ochii, vile cochete mai mult sau mai putin ascunse in mijlocul unor plantatii superbe, parcelate nemteste, cu apa adusa din delta pe canale sau tubulaturi ingropate. Iaaaaarasi cascam gura ... cu proxima ocazie o sa am grija sa ma autoinvit la o anume hacienda, sa vad si eu cum e treaba pe acolo. Ne apropiam de Alexandria, circulatia era tot mai furioasa. In curand aveam in fata o priveliste industriala intinsa de-a lungul tarmului, compacta, despartita uneori de lacuri mari cu miros de mlastina. Ca de obicei, periferiile orasului erau pline de gunoaie, caini si saracime multa. Era dificil de condus, aproape ne-am impotmolit nas in nas cu un tramvai de epoca, vanzatorii au dat tarabele la o parte si am putut trece mai departe. Dupa inca o suta de claxoane politicoase si dupa ce am apreciat masivitatea plamanilor soferului - cand racnea pe geam avea o deosebita rezonanta a cutiei toracice, am ajuns la prima noastra tinta, catacombele.
Catacombs of Kom El Shoqafa (31°10'42.71"N  29°53'34.78"E) au fost descoperite din intamplare, de eternul magar care cade intr-o groapa ... dupa ministrul antichitatilor, magarul e cel mai important si inspirat explorator al egiptului antic ... Este o necropola construita pe verticala, prin sapare in stratul de roca pe adancime si in lateral pe nivele, de foarte mari dimensiuni, plina de basoreliefuri si cripte care pentru a nu stiu cata oara aratau mixtura intre traditiile faraonice, elenistice si romane. Constructia a inceput pe la 200AD si a fost folosita pana la 400AD. Magarul a redescoperit-o in 1900, nu cunoastem numele lui. La poarta ne-au luat camera foto asa ca cea compacta a trecut total neobservata, in buzunar. Ne uitam in jur ... socializarea in jurul mortii cu superstitiile si promisiunile ei ... mare greseala faceam daca ignoram mormintele astea! Prelegerea a tinut cam o ora, amestecul de explicatii, legende si fapte era savuros. Bizar, aerul era proaspat si placut desi nu vedeam nici o gura de ventilatie. Am inteles ca pompele scoteau continuu apa de la ultimul nivel, altfel se inunda. Am ajuns iarasi la soare si am pornit mai departe ...
Pompey’s Pillar (31°10'57.01"N  29°53'47.28"E) sta langa locul pe care a fost candva Serapeum of Alexandria (Temple of Serapis). Monolitul cu 280 de tone din granit rosu de Aswan se inalta si acum la fel de mandru. A fost ridicat in 297 pentru comemorarea victoriei lui Diocletian asupra revoltelor din Alexandria. Serapeum-ul, un templu magnific, a fost construit de Ptolemeu al III-lea pe la 230BC si distrus de crestini intr-o isterie colectiva impotriva paganilor (necredinciosilor), care la vremea aceea a cuprins tot Egiptul, pe la 390. Furia distrugerii in numele religiei a fost orchestrata de patriarhul Teofil supervizat de imparatul Teodosie si a provocat deteriorari grave pana in zona nubiana ... istoria se repeta, nu? nimic nou pe pamant ... Soarele devenise destul de puternic insa briza placuta a marii facea sa nu simtim oboseala, am pornit spre dig.
Fort of Qaitbay (Qaitbay Citadel) (31°12'48.97"N  29°53'7.65"E) este o fortareata de aparare a portului construita la 1477 de sultanul Egiptului din acea vreme, Qaitbay. Pe acest loc s-a inaltat candva Farul din Alexandria, distrus de trei cutremure, intai partial apoi total. Regret foarte mult ca am preferat plimbarea pe chei prin fata cladirii si nu am intrat in fort, am preferat peisajul citadin, briza marii si forfota din jur in locul unei privelisti asupra orasului si marii. Poate, data viitoare. Deocamdata ne era foame.
Ghinionul face ca eu sa fi impus o masa cu peste si neaparat la un restaurant cu specific pescaresc. Dracu’ m-a pus ... Cat este Egiptul de mare, NU am gasit un amarat de restaurant care sa faca un peste cat de cat onorabil, nici atunci si nici mai tarziu ... ajuns la nubieni, aplecat peste gardul dinspre lac de la Abu Simbel aveam sa privesc de la mare inaltime la doi pesti enormi care ciuguleau ceva de pe pietre, se numeste specia asta Nile Persh, nici pe asta nu am gustat-o ... Asadar, am intrat in restaurant – blestemat sa-i fie numele pe care nu mi-l mai amintesc – si am comandat peste. A sosit mai intai supa de scoici – asta a terminat-o pe nevasta-mea timp de 2 zile – si dupa aia pestele, adica cei 8 (opt) centimetri de 1 (un) peste la care erau atasate coada si capul iar de jur imprejur cate 6 sau 7 salate de fiecare. Am privit consternat ... nici acum nu stiu de ce nu am chemat ghidul sa-i arat „masa imbelsugata”. Intre timp am aflat cum fac ei supa de scoici ... se pun 3-4 scoici vii in bol si deasupra se toarna supa fierbinte dar nu prea tare ... scoica se deschide si odata cu ea avem acces si la chiriasa ei pe nume Salmonella. Amandoi am consumat supa dar eu am luat o pastila preventiva dupa masa pentru ca mancasem salatele ... si ea nu a luat ... ca e rezistenta ... nu a fost. Nu stiu ceilalti straini asiatici de langa noi ce or fi patit ... Stiu acum si de scandalul generat de scoicile de crescatorie infestate cu bacteria in cauza ... Doamnelor si Domnilor, NU din cauza scoicii moarte dati la ratze, ci din cauza culturii compromise biologic. DOT!

#23
danagh

danagh

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 123
  • Înscris: 20.07.2010
Foto : Alexandria Highway, Catacombs of Kom El Shoqafa, Serapium Temple and Pompey’s Pillar, Qaitbay Citadel, Salmonella Enterica Restaurant, Cornish Road

Attached Files


Edited by danagh, 09 July 2013 - 21:24.


#24
rodica_c

rodica_c

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 234
  • Înscris: 07.05.2007
O excursie grozava si mai ales interesanta, descrisa cu deosebit talent narativ!! Posted Image .  Ati vazut lucruri inedite din aceasta tara , nu oricine are o asemenea idee, curaj si disponibilitate! Bravo voua!Posted Image .

Am fost si noi in Egipt mai demult, prin 2005, cred,dar doar la..."tarc all inclusive" si am facut numai excursiile optionale oferite de agentie. Chiar si asa faptul ca am vazut aievea  obiective stiute doar din istorie si de la tv a fost pentru mine un vis implinit...Posted Image  Tara are insa mult mai multe de oferit , se pare ca totul e sa "poti" si sa vrei cu adevarat sa o descoperi  ! Posted Image

#25
danagh

danagh

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 123
  • Înscris: 20.07.2010

 rodica_c, on 10 iulie 2013 - 11:48, said:

O excursie grozava si mai ales interesanta, descrisa cu deosebit talent narativ!! Posted Image .  Ati vazut lucruri inedite din aceasta tara , nu oricine are o asemenea idee, curaj si disponibilitate! Bravo voua!Posted Image .

Am fost si noi in Egipt mai demult, prin 2005, cred,dar doar la..."tarc all inclusive" si am facut numai excursiile optionale oferite de agentie. Chiar si asa faptul ca am vazut aievea  obiective stiute doar din istorie si de la tv a fost pentru mine un vis implinit...Posted Image  Tara are insa mult mai multe de oferit , se pare ca totul e sa "poti" si sa vrei cu adevarat sa o descoperi  ! Posted Image

:-))))  pai curaj nu prea, doar calcul ... iar la scris, daca nu o fac trebuie sa cedez tastatura si un loc foarte moale pe scaun, asa ca mai bine scriu.



Stateam cu ghidul Sahel in fata coloanei lui Pompei si discutam politica, sprijiniti de pietrele vechilor constructii. Neobisnuit era ca egipteanul nostru incepea deja sa inteleaga ce vorbeam. Candva in Tunisia, un localnic i-a spus sotiei ca avem o limba frumoasa dar nu stim deloc sa o promovam ... incepand de atunci, am modificat comportamentul lingvistic in sensul eliminarii jargonului sau vorbirii scurte ... dialogam clar si literar, din cand in cand mai explicam cate o fraza sau o expresie. Tocmai ii spusesem ei in masina ca trebuie sa dispara clica de profitori - politicieni, si ai lui Mubarak si ai lui Morsi ... acum ghidul radea si spunea ... da, o sa-i alungam pe toti, shalu Mubarak, shalu Morsi ... m-a pus pe ganduri cat de multe pronuntii ori cuvinte sunt asemanatoare, impreuna am trecut cateva in revista ... cred ca e o mare imprudenta pentru cineva sa vorbeasca aiurea de fata cu un egiptean care NU pricepe romana ... nu pricepe deocamdata, dar poate maine ... oricum, cei care au intrat in contact cu nevasta-mea au trebuit sa inveta obligatoriu destul de multe cuvinte de-ale noastre ... uneori tine bacsisul in fata omului si-l pune sa repete cuvintele ...hmmm ... no romanian, no cash! ... curat santaj Posted Image  ...
L-am intrebat ... care ar fi cei mai naspa turisti? .... i-a pierit zambetul de pe fata si a zis ... indienii !!! ... de ce ? ... pentru ca sunt extrem de aroganti, dispretuitori si pentru ca fac pipi in masina ... ceeeeee ?!?!?!? Posted Image  ... da, nu cei maturi, cu o saptamana in urma am avut un grup de 7 din care 3 copii care faceau pipi in vanul Toyota, pe jos!!! ... maturii scuipau Posted Image pe covorase, aruncau mancare ... ma pacalesti, glumesti ... nu, nu mi-as permite! ... mai sa fie!!! mmmm .... si altii ? ... chinezii, nu stiu cum de se poate intimpla asa ceva dar e GROAZNIC de mers cu ei, put ingrozitor ... ha ?!?!?!? cum adica ? ... pai noi tragem la sorti care pleaca la drum cu chinezii, nu se sterg la fund Posted Image sau ceva de genul asta, in masina lor miroase inspaimantator, ieri am avut un autocar mic plin cu chinezi, era o fata asa frumusica si cand s-a apropiat sa-mi vorbeasca gura-i mirosea ingrozitor si corpul duhnea, putea si din fata si din spate .... Posted Image ...  mmmmmmoauuuu!!!!?!?!?! ... faci bancuri cu mine Posted Image ... mister q, uita-te in ochii mei, spun eu minciuni? ... Se uita disperat la mine, cu ochii rotunzi si iesiti din orbite Posted Image . Ne-am ridicat si am intrat in masina ... urma biblioteca.
Bibliotheca Alexandrina (31°12'31.79"N  29°54'33.54"E) este o realizare facuta pe croiala nemarginitului orgoliu al locuitorilor Alexandriei. Nu le ajungi cu prajina la nas, toti au cate trei cojones Posted Image  ... spre deosebire de nubieni, SI mai mandri, care au chiar si cate patru!!! Amestecul de rase este uluitor, de la rusi pana la frantuji gasesti toata gama de natii si de culori. Nici nu-si pun macar problema ca ar exista alt lider al culturii si al stiintelor in Egipt, altul decat orasul lor. Sunt Alfa si Omega. Mai mult, orice locuitor din Cairo are un vis : sa se mute in Alexandria. De ce ? am intrebat. Clima, mancarea, oprasul cosmopolit, castigul mai bun, avantajele zonelor industriale si comerciale. Priveam de afara impunatoarea urmasa a Bibliotecii din Alexandria si cardurile de studenti relaxati din jur. Vrem sa intram? NATURAL !!! Ne-a preluat o ghida egipteana care turuia cu mare viteza si ne-a orientat cat de cat in spatiu ca sa putem merge singuri. Parea o cladire neregulata si ciudata, asta pana am ajuns in giganta sala de lectura .... aici s-a rupt filmul ... nici in visele mele cele mai fanteziste nu mi-am imaginat asa o entitate cu miros de hartie, rafturi si lumina filtrata. M-a fascinat. Norvegienii sunt tari la imaginatie, respectele mele. Paseam in liniste, priveam studentii care faceau lucrari diverse, ma plimbam printre rafturile cu carti. Am citit titluri, am cautat autori romani ... nik-nik ... domnule angajat al MAE care dai anunturi panicate si SMS-uri pe mobilul meu ca sa fug repede din Egipt, oare stii ca NU avem aici carti de-ale noastre? Intrat-ai tu oare vreodata in aceasta biblioteca? Facut-ai tu oare vre-o donatie? Ai adus vre-un artist autohton sa expuna in salile de aici? In loc sa platesti niste SMS-uri cu care m-ai bombardat, mai bine donai DOUA carti ... doua, macar atat. Am aratat primului ghid, Ahmad, ce am primit la coborarea din avion, a zambit trist. Oare ... poti incerca macar sa faci SMS la obiect? ... te poti stradui? ca ce am primit vanghelizeaza cam asa ... Ati venit in Egipt, bine ati veniti repede acasa cu primul avion, pericol mare Posted Image  , nu stiu unde si de ce dar este  Posted Image ceea ce este, mai mult nu sunt in stare sa va spun Posted Image , aflati voi cand e cazul si unde e pericolul, eu am grija de voi Posted Image si dau SMS chiar daca santeti cam timpiti Posted Image si nu ascultati la mine, noi tot timpul zisinoapte luptam cu anunturi pe ecran la voi Posted Image ca sa va desteptamPosted Image , banzaiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!!!!!. In spatiile libere erau din loc in loc masini de tiparit, unele foarte vechi, altele din anii epocii moderne, monstri mecanici lasati in urma de un flux de date care zboara prea repede pentru greutatea metalului. Citeam titluri printre rafturi ... o carte mi-a atras atentia, un studiu comparativ facut de un colectiv frantuzesc intre Manuscrisele de la Marea Moarta si Quran ... imi aducea aminte de cineva trecut in nefiinta care visase sa poata citi traduceri ale manuscriselor ... la un moment dat mi-am dat seama ca se facuse cam tarziu, am pus cartea la loc si am iesit amandoi afara, ghidul se invartea disperat pe sala in jurul usilor de acces, nu avea voie sa intre si nici nu putea comunica cu noi, uitasem telefonul in masina ... m-a intrebat cu un zambet enigmatic daca nu cumva m-am apucat de citit, am zis ca da si a oftat ... Am urcat iarasi in masina si am plecat sa ne cazam, intarzierile noastre ne-au silit sa abandonam alte vizite.
Sheraton Montazah Hotel (31°16'52.96"N  30° 0'41.51"E) este genul cu pretentii medii dar deschis localnicilor, avea chiar si o nunta in stil european, pe strazi de altfel misunau o groaza de mirese din cauza celor cateva zile libere de 1 Mai. Am urcat, am facut o baie si pe la 7 am coborat si am inceput sa batem tarmul marii si Corniche Road-ul pana s-a intunecat bine. Mai tarziu am intrat intr-un restaurant local si am servit ... eu - mancare si ea - ceai ca deh, scoicile ... toate restaurantele si fastfood-urile in care ne-am bagat nasul erau de o mie de ori mai klumea decat localul cu crabi ... pe la zece jumate un taxi condus de un crestin copt a oprit la semnul nostru si ne-a lasat la hotel, pe drum am intalnit cel putin trei masini cu mirese. Stateam nedumerit pe trepte, miroseam a benzina, toate taxiurile din Alex erau NUMAI si numai Lada rusesti, necrezut de vechi, am tras de o sarma ca sa deschid portiera, ma uitam in jos sa verific daca nu vedeam asfaltul prin gaurile tablelor. Contrastul lor cu restul masinilor din trafic mi se parea halucinant. Deh, fiecare oras cu nebunia lui. Am intrebat in dimineata urmatoare de ce sunt toate taxiurile facute din vechiturile sovietice ... de ce ? ... pai simplu ... pot fi reparate cu ciocanul in spatele casei.

Edited by danagh, 12 July 2013 - 20:31.


#26
danagh

danagh

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 123
  • Înscris: 20.07.2010
Foto : Bibliotheca Alexandrina

Attached Files



#27
danagh

danagh

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 123
  • Înscris: 20.07.2010
Foto : Sheraton Montazah, Alexandria seara

Attached Files



#28
danagh

danagh

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 123
  • Înscris: 20.07.2010
Dimineata ne-am trezit proaspeti si cu chef de drum, dupa micul dejun la restaurant ne-am intalnit cu Sahel si i-am comunicat prima schimbare de traseu, mergem in parcul Montazah si vizitam daca e posibil si palatul. Ooooooo, mister Q, you have sooo many orders for us, the poor guides!!! ... Not too many, only few changes, be happy ... Ca de obicei, solicitarile mele catre egypttoursportal.com erau exprese SI precise, daca mi se pune pata merg unde vreau, cand vreau, daca vreau si fac ce vreau in limita bunului simt pentru a nu afecta calculul financiar sau temporal ... ideea de baza este sa ne simtim noi bine si sa ordonam noi ghidului, nu invers, dupa parerea mea un ghid trebuie sa colaboreze activ la constructia unui traseu si sa se adapteze permanent clientului, NU viceversa !!! ... asa caaaaaa ... volanul s-a rasucit si am intrat in Gradinile Montazah (31°16'54.71"N  30° 0'46.32"E). Este un loc frumos, aflat din nefericire in custodia militarilor si ramas oarecum in parasire estetica si ingrijire precara. Au avut grija sa ocupe si palatul – simbol al puterii, ca tot Egiptul sa vada cine-i stapan peste tara. Candva au avut mare grija de frumusetea locului ... acum se vedea ca doi ani de aiureala au cam afumat aleile si plantele ... in Montazah Palace (31°17'18.48"N  30° 0'57.74"E) nu am putut intra, l-am vazut numai din exterior din motiv de armata care era mare patroana peste fosta resedinta a lui lui King Farouk – rege al Egiptului, Nubiei si Sudanului, penultimul din dinastia gloriosului Muhammad Ali. Din fata palatului se vede foarte frumos toata zona marii, cei care si-au luat vilute aici sunt cu certitudine genul „connoisseur” oricare ar fi regimul politic. Am demarat din nou cu regretul neimplinirii in suflet ... Luminile diminetii scoteau la iveala o alta Alexandria, diferita de cea vazuta in fuga, cu multa vegetatie si constructii semi-coloniale, parcuri si promenade pe care nu aveam sansa sa le mai parcurgem ... din orasul asta nu am vazut aproape nimic, tot timpul alergatura ... acum ma uitam la blocurile din prima linie a tarmului batute direct de soare si la uluirea mea am primit raspunsul fara sa intreb ... da, aproape toate erau coscovite din cauza brizei sarate ... da, multe apartamente erau nelocuite si se aflau in conservarea rechinilor imobiliari care cereau preturi exorbitante pentru vederea la mare ... da, la blocuri cam unul din 20 erau parasite si cu regim juridic incert, aratau fantomatic ... da, enorm de multe apartamente nu sunt luminate seara pentru ca au proprietari din Cairo care locuiesc aici doar in perioada verii ... da, printesa rapitor de frumoasa din amurg era acum cu pantalonii pe vine ... deh, asa e viata.
Drumul spre El Alamein avea sa curga lin si extrem de instructiv, mai intai am admirat nesfarsitele zone industriale active nedate la fier vechi ... sarmanii egipteni, cum or fi fost ei in stare sa reziste tentatiei de a vinde metalul la excrocii neotzigani internationali cu sedii rusesti ori americane ori comunitare ... Odata ce am depasit zona asta, de o parte si de alta a drumului au aparut plantatii cu tot felul de pomi fructiferi ce se straduiau sa creeze o perdea verde pentru modestii egipteni ce locuiau in vile cu fata spre mare, neavand posibilitatea sa plateasca taxele din oras ... apa citadina fiind prea scumpa, fac baie in piscinele din fata caselor, uneori foarte mari, sa incapa si vecinii ... Un nesfarsit sir de parcuri de locuinte exclusiviste ingradite, cu bariera si paza serioasa la soseaua de intrare, se intinde pana dincolo de Alamein ... Sahel, ce e cu astia? ... pai sunt oameni instariti din toata tara care au inchiriat sau au cumparat apartamente aici, clima Mediteranei este de neegalat, familiile lor parasesc fiertura din orase si stau aici de la inceputul verii pana toamna ... Scopul meu nerostit era sa intram cumva intr-una din Marina-urile insirate pe tarm asa ca i-am zis ce vreau cand am coonsiderat necesar, a oftat si a zis soferului sa traga de volan, tinta mea era asta (30°50'55.77"N  28°58'39.52"E). L-am lasat pe Sahel sa ceara permisiunea de intrare de la paznici, a fost cea mai mare greseala facuta in toata excursia, raspunsul a fost NU. Avea sa fie prima si ultima data cand lasam un ghid sa negocieze o treaba delicata in numele meu, mare frustrare, si acum ma apuca dracii stiind ce am ratat. In loc sa inceapa cu cine suntem si de unde venim a dus o conversatie politicoasa gen „ ce vreme frumoasa, nu s-ar putea sa ...” Pana la intrarea in El Alamein Commonwealth War Cemetery (30°50'17.91"N  28°56'49.58"E) enervarea mi-a trecut ... am facut o pauza in parcare si Sahel ne-a oferit la toti cate un baton cu un fel de painite uscate crocante si o sticluta cu apa, am intrebat ce e cu alea ... mi-a spus ca in semn de respect pentru morti si pentru cei cazuti la datorie, mai intai primim si onoram un fel de pomama, asa e traditia islamica, dupa care mergem si vedem cimitirul ... soferul devenise tacut si molfaia incetisor batonul ... prima piatra de mormant descifrata era a unui soldat de 19 de ani, urmatoarea a unuia de 23 ... mi se pune si acum un nod in gat privind fotografiile de acolo ... voi de ce ati venit aici? de obicei numai australienii si englejii batrani viziteaza locurile astea ... pai asa, ca si ai nostri au murit prin Europa servind cauzele a tot felul de nebuni scapati din psihiatrie, in plus pentru memoria si respectul inaintasilor nostri disparuti pe front ori prin Siberia ... mi-am dorit de cand ma stiu sa vad unul din locurile despre care am citit atatea. Mergeam pe solul batatorit si descifram inscriptiile de pe pietre, ei nu spun „Soldat Necunoscut” ci „Known Onto God”, florile rosii ori violet marcau ariditatea peisajului, copacei scunzi umbreau cate o piatra din loc in loc ... 36 de ani ... 30 de ani ... 20 de ani ... known onto god ... 22 de ani ... si tot asa.
Peste drum este El Alamein Military Museum (30°50'27.99"N  28°56'35.23"E) aflat in custodia Armatei, acolo se pastreaza o umbra a ceea ce a fost candva un joc atroce al mortii, totul este insa fasonat si romantat, e facut cumva sa te faca sa uiti de sufletele urmasilor si al celor ce zac sub nisipul pietros. Pana acum nu mai vazusem pe viu un Schmeisser ... de fapt toate armele si fragmentele mi-erau cunoscute doar din povesti ... pe o macheta cu leduri am primit explicatii asupra dute-vinoului de pe frontul african ... si am aflat printre multe altele ca doar JUMATATE (!!!) din campurile de mine sunt curatate ... si minele inca sunt ACTIVE (!!!) , din cand in cand mai sare in aer cate un copil cu tot cu caprele manate spre casa ... prin jurul El Alamein-ului nu mergi pe unde vrei tu, mergi numai pe drum marcat si recunoscut ca atare. Acasa am verificat afirmatiile, da, asa este. Din cauza banilor nu s-a putut demina totul. Am cumparat doua-trei carti si dupa ce am iesit din muzeu am intrat in magazinasul alaturat, am baut un ceai si am privit culorile tari ale florilor. Am luat din bol o gura de menta uscata si am inceput sa o mestec, aroma unica a zonei am pastrat-o in memorie. Ne-am tras un pic sufletul si am urcat in Toyota. Eram trist si ganditor, farmecul secret al romanelor de razboi citite in copilarie disparuse.
Drumul pe Desert Road era monoton, discutam iarasi politica mai fara perdea dupa care iar a venit vorba de securitatea deplasarilor in desert ... am intrebat daca nu se poate traversa Marea de Nisip cu o masina de teren ... a zis ca da, poti incerca, dar nu te mai intorci, nu mai stie nimeni de tine ... sunt care pornesc la drum dar dispar, exista nisipuri in care te scufunzi ... pai si contrabandistii pe unde aduc hasis din Libia? ... aaaa, aia sunt baieti moderni, nu asa se transporta hasisul, luna trecuta armata a prins un convoi de camioane venind de peste granita, aveau un container plin cu iarba iar celelalte cointainere erau cu bumbac ... Din cand in cand fotografiam drumul, am surprins chiar si intrarea spre o unitate militara ... ooo, dar ce faceti mister Q, nu e voie de fotografiat, sunteti spion? ... fac fotografii sa le arat celor din tara mea care au impresia ca nu aveti autostrazi, traiti pe mormane de gunoaie si sunteti rupti in fund de foame, ca asa spune propaganda „prietenilor” vostri ... vreau ca cei ce vad fotografiile sa perceapa Egiptul asa cum il vad eu acum ... s-a uitat trist spre desert ... i-am spus sa nu fie suparat ca oricum mai au mult de luptat pana sa ajunga sa intrezareasca lumea de maine ... cat de mult? ... cam douazeci de ani, asa ne-a spus si noua o reptila perversa fara constiinta si nu am crezut, la voi poate dura si mai mult, v-au murit foarte putini oameni fata de noi, inca mai aveti de luptat cu generatia si moravurile vechi, cu popii obsedati de putere ... asa de mult? ... da, asa de mult ... si-a contractat amarat falcile si s-a uitat in zare prin ochelarii aburiti ... Tarziu spre seara, in fata hotelului, ne-am luat la revedere, mi-a multumit pentru mica atentie, mi-a strans indelung mana cu un zambet cald indepartat timid si mi-a spus : Mister Q, please don’t forget us ... don’t forget us ...
Cele 24 de ore cu ghinion inca nu se sfarsisera, mai aveam cam inca 3 ore nefaste pana sa se incheie ciclul, nu stiam atunci dar stiu acum. Urmatoarea oprire avea sa fie la Wadi El Natrun (30°19'11.35"N  30°21'35.47"E), locul unde sunt manastirile celebre ale crestinilor copti si de asemenea valea de unde a pornit una din scanteile de inspiratie ale lui Antoine de Saint-Exupery. Vad ca Sahel se agita la telefon ... iar se agita dupa care-mi spune ... nu putem intra in complexul de manastiri ... de ce? ... pai saptamana asta si urmatoarea nu se intra, e inchis ... hmmm?!?!?!, nu-i nimic, mergem si vedem acolo. Ajungem la intersectie, era full de politie, o  luam pe drumul spre complex, un baraj de caschete ne opreste, ghidul spune ca suntem turisti, noi facem din maini si spunem Romania! , aia ne lasa, din 50 in 50 de metri alti politai inarmati ... oprim in fata intrarii principate, adica a unei porti scunde din mijlocul unui zid enorm ca de fortareata ... nimeni, nici tipenie de om ... bat in poarta ... bat mai tare ... strig ... in spatele meu intr-un fel de tufis se agita 2-3 credinciosi holbandu-se la mine ... strig la ei ... se trag inapoi speriati ... vad cu coada ochiului un turism albastru cum merge incet spre lateralul zidului si dispare dupa coltul din stanga, ma intorc la ghid si-i spun sa alerge dupa masina si sa abordeze soferul ... ajungem si noi, in capatul drumului era o poarta mare intredeschisa si ceva miscare. Ne apropiem de bastinasul oprit de ghid, era un tip pe la 22 de ani dat cu briantina si mecla de caraliu ... ne zice ca e inchis ... daaaaaa?!?!?, pai imposibil, acum vine Pastele (eram pe data de 5 dupa amiaza), nu are cum sa fie inchisa o biserica ... parlamentand cu el ajungem in fata portii, de cealalta parte era un grup de alti trei kinder-polizei, un calugar hirsut, un portar pitic vorbitor de engleza si o masina de teren enorma & neagra inauntrul careia misuna ceva. Ma duc in fata portii, dau ghidul la o parte, ma indrept spre gate-man si-i spun ca eu am venit din Romania special ca sa vad manastirile ... si ma uit fix in ochii lui ... ala se trage inapoi un pas ... zice, ca se duce sa intrebe mai departe ... intre timp, pielea de pe fata mea deja era stacojie ... politaiul zice ca din nefericire este inchis dar numai cateva zile, ma intorc la el si-i spun clar si tare in engleza ca e foarte „rude” sa inchizi o biserica in aceasta perioada, el zice ca e ceva exceptional, eu ca e total „rude” sa inchizi cu titlu exceptional manastirile exact acum, el ca nu au avut ce face, eu ca este absolut „rude” ca au gasit ca singura modalitate aceasta masura, politaiul tace si intra dupa grilajul portii, el si piticul se duc si vorbesc cu calugarul, in timpul asta Sahel im tot soptea : SMILE mister Q, Smile! ... mie-mi ieseau ochii din orbite ... piticul se duce la masina, parlamenteaza prin geamurile fumurii, se intoarce la calugar si la politai, vorbesc ceva, calugarul se indreapta spre mine, dam mana, ma prezint si-i spun ca noi vrem sa vedem complexul ... el zice da, avem 10 minute la dispozitie, putem face fotografii dar nu putem intra in interiorul bisericilor ... zic ok, fac semn la sotie si intram FARA ghid, ala nu primise permisiunea, a ramas pe loc uitandu-se foarte lung la mine. Fac zambind cu mana la masina neagra dupa care pasim curiosi prin teritoriul interzis urmariti la doi (2) pasi distanta de cei trei politai tineri raspanditi in evantai la spatele (era sa zic dosul) nostru. Vorbim cu ei la modul superficial, fotografiem, ne oprim langa prima biserica si numai ce-i vad pe cei trei baieti ca se intorc cu fata la usa si cu spatele la noi, mainile impreunate in fata aproape exact ca la fotbal cand iti aperi comoara de lovitura mingii, capetele plecate, mormaie ceva, stau 10 secunde dupa care se intorc si sub privirile noastre perplexe fac semnul crucii in partea de jos a burtii, deasupra sexului, exact cam prin dreptul intestinului gros cred ca ... nevasta-mea se uita chioras, se duce la cel mai inalt, il apuca de mana si-i spune pe romaneste ... ce, ASTA-i cruce? si-l obliga purtandu-i mana sa faca cruce in stilul nostru ortodox autohton ... ASA se face crucea, si le mai arata practic de 2-3 ori cum face ea ... in urmatoarele secunde s-au departat toti la 5-6 metri in jurul nostru, admirau si ei icoanele la o distanta cel putin prudenta de nevasta-mea ... am mers spre urmatoarea biserica, i-am vazut pupand litografii si afise cu proaspatul decedat Shenouda (!!!!!!!), se tot inchinau la postere (!!!) cu fostul Papa, noi deja ne holbam fara jena la manierele lor de credinciosi ... trece pe langa noi un popa cu ochelari de raper, privindu-ne lung si intrigat ... calugarul de la poarta vine si ne spune ca timpul a expirat, noi aruncam priviri spre imaginile CEL putin bizare cu ipostazele lui Shenouda ... in drum spre iesire il intrebam : de ce ati inchis manastirile chiar de Paste ? ... pentru ca noul Papa, Tawadros, este aici sa-si petreaca sarbatorile ... CE?!?!?! Si DE AIA ati inchis totul?!?!? ... da ... am intrat meditand in masina, era posibil ca sotia sa aiba dreptate, complexul si prudenta excesiva a credinciosului minoritar isi facea simtita prezenta ... dar idolatria fata de un fost Papa, asta ce naiba mai era? Demaram, ghidul se uita la mine zambind subtire si zice : Mister Q, I think you’re a spy! Pe mine ma apuca rasul, ii zic ca mi-am uitat petardele la Mena House si mergem acum sa le luam de acolo ... si-i spun nervos cam ce cred eu despre manierele clericilor copti si despre cultul personalitatii ... aveam sa aflam intr-o ora, prin reteaua de ghizi, ca nimeni nu reusise sa intre inaintea noastra ... si dupa Paste, inainte de plecare, ca nici dupa noi nu mai reusise nimeni sa intre. In caz ca mai merge cineva pe acolo sa nu se mire ca la aflarea nationalitatii cei din paza o sa se traga cu prudenta putin mai in spate ... noi am vrut doar sa vizitam.

#29
danagh

danagh

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 123
  • Înscris: 20.07.2010
Foto : Montazah Palace, Montazah Gardens, El Alamein Commonwealth War Cemetery, El Alamein War Museum

Attached Files



#30
danagh

danagh

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 123
  • Înscris: 20.07.2010
Foto : Wadi El Natrun – St. Bishoy Monastery & Cathedral

Daca cineva ajunge la complexul manastiresc Sf. Bishoy, rog respectuos sa intrebe din partea noastra pe politaiul care se cracaneaza in fata aparatului foto daca a invatat sa faca crucea ortodoxa ori trebuie sa-l vizitam din nou ca sa-l ajutam iara sa-si miste mainile pe unde trebuie.

Attached Files



#31
danagh

danagh

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 123
  • Înscris: 20.07.2010
Ziua 8 : Old Coptic Cairo (Saint George Church), Cairo Old City (Bab Al-Futuh, Muizz Street, Al-Hakim Mosque, Bayt Al-Suhaymi) Cairo City, Tahrir Square, Nile by night, Mena House.

Aveam o jumatate de zi libera, am profitat de ea sa vizitam mai in amanunt hotelul in care stateam, dimineata se facea curatenie asa ca am intrat inclusiv in Churchill Suite, cu concursul celui care schimba florile ne-am si fotografiat in ea. Nu am cuvinte sa descriu placerea generata de aceasta constructie. Istoria, confortul si bunul simt al unui lux patinat si neostentativ gasesc echilibrul perfect la Mena House. Este creatia unei femei, Ethel Locke-King, facuta cu banii sotului. Pe coridoarele cladirii vechi sunt litografii ce onoreaza pe toti cei ce au contribuit la entitatea de astazi a hotelului. Frumos.
Urmatorul nostru ghid a fost Mohamad, un tip tanar si iute, pe cale de a se insura. Fiind din noul val, a propus viitoarei mirese sa nu mai faca nunta ci sa plece prin lume la plimbare cu banii stransi pentru festivitate ... fata a refuzat extrem de furioasa varianta asta, voia nunta ca la carte ... am plecat la drum cu el spre Coptic Cairo, in speranta participarii la o slujba ortodoxa, eram foarte curios sa-i vad ce si cum fac. Era mare aglomeratie in biserici, la Hanging Church nu se putea intra decat pana pe trepte, multe grupuri de copii si adolescenti cu cravate albastre tip „pionier” ghidau turistii in asa fel incat fiecare sa vada cate ceva dar sa nu deranjeze serviciul religios, mi-a placut cum se miscau, spre totala deosebire de clerul superior de la Natrun. Saint George Church (30° 0'23.09"N  31°13'48.14"E) a devenit noua optiune ... din nefericire aici era in renovare asa ca am vizitat doar o capela interesanta, acolo era si un fel de pestera. Surprinzator de multi egipteni cu figuri pestrite, amestecate ca rasa, se invarteau in jurul icoanelor ... imi imaginez ca sunt destul de multi greci in oras, mai ales tinand cont de banii care se investeau. Dupa aceea vazand ca nu mai e nicaieri loc si pentru noi (era vinerea mare) ghidul a decis ca e mai bine sa vizitam celebra strada-muzeu din Cairo-ul vechi.
Am inceput de la Bab Al-Futuh Gate (Bab El Fotouh, Victory Gate)( 30° 3'20.05"N  31°15'48.20"E) unde prelegerea a durat nu mai putin de 20 de minute ... dupa aia ghidul ne-a pus intrebari, sa fie sigur ca am invatat lectia! Incepeam deja sa fiu ros de invidie, cum de ei stiau atatea lucruri si se puteau exprima asa de usor ... ne-am indreptat pasii spre Al-Hakim Mosque (30° 3'16.60"N  31°15'49.26"E) si am intrat in incinta, era suspect de curat, parca cineva lustruise cu ceara pe jos ... se auzea huruitul unui aspirator ... Mohamad ne-a spus ca ala se opreste numai in timpul slujbelor, in rest merge continuu, moscheea e ingrijita de un grup de afaceristi solizi care tin foarte mult ca monumentul Fatimid vechi de o mie de ani sa arate impecabil.
Muizz Street (Al-Muizz, Shari’ El Mu’Iz Lidin Allah, Al-Moez L’din Allah Al Fatmi) se intinde de la  Bab Al-Futuh Gate (30° 3'19.23"N   31°15'47.73"E) pana la  Bab Zuweila Gate (30° 2'34.83"N  31°15'28.28"E), Al Azhar Street impartind-o in doua zone. Este intr-adevar un muzeu in aer liber cu un numar enorm de cladiri monument aflate in special pe prima jumatate. A o strabate inseamna a casca ochii in dreapta si in stanga, te apuca durerea da gat, probabil timpul corect de vizitat strada ar fi de vre-o trei zile pentru o mie cinci sute de metri cat au ambele portiuni ale traseului, plus ca e plin de zone comerciale. Noi am reusit sa vedem in amanunt doar o locuinta celebra restaurata devenita si ea tot muzeu.
Bayt Al-Suhaymi (Casa lui Suhaymi)(30° 3'7.81"N  31°15'45.12"E) este o resedinta veche din 1648 care a incorporat si cladiri adiacente de-a lungul generatiilor de proprietari ai aceleiasi familii. Are o arhitectura tipica vremii si religiei celor ce au construit-o, chiar si ghidul a reusit sa se rataceasca in labirintul camerelor ... pana si buda se poate vizita, este o ocazie rara de a vedea cum arata o casa instarita veche in interior.
Ni se cam facuse foame si se lasa seara. Masina ne-a dus in centrul orasului la un fast-food pur egiptean, la moda, sa experimentam kushari-ul. Inauntru era spalatel, chelnerii se miscau repede ... a venit bolul cu deja celebra „mancare nationala”, o cunosteam din peregrinarile lui Anthony Bourdain, Mohamad ne-a explicat in detaliu ce contine, ce ieftina e si cum furnizeaza proteina vegetala celor ce nu-si pot permite sa cumpere prea des carne. Ca de obicei, cantitatea era enorma ... am inceput sa mananc, era fada la gust, nu ma impresiona, dimpotriva ... ghidul ne-a spus de cele doua sticle de pe masa, una era cu suc de lamaie si alta cu un ulei extrem de iute in care fusesera pusi ardei la macerat ... le-am testat pe amandoua, am combinat si sa vezi minune – dracia amorfa a prins gust chiar bun ... spre enervarea nevestei care nu agrea felul am inceput sa bobinez serios ... m-am oprit cam la jumate, nu mai puteam, eram satul ... ma prinsesem, pentru cei care tin post este mancarea ideala, se poate colora gustativ cu orice nuanta se doreste.
In lumina serii am plecat spre Tahrir Square, pipaind vizual cam tot ce intalneam in cale ... inghetata excelenta ... vitrine pline de culoare ... cladiri postbelice cu tenta pariziana si uneori de Piata Romana ... plin de vanzatori, era sarbatoare si la egipteni - ramasa de pe vremea faraonilor ... frumos tare centrul. In piata Tahrir ne-am asezat la trotuar (30° 2'42.38"N  31°14'9.58"E) in rand cu lumea la un ceai - cafea - apa - sisha, seara era din ce in ce mai densa ... in fata mea se ridica de cealalta parte un hotel ... Intercontinental (!!!) ... in partea stanga un grup racnea la un megafon, erau cei din Black Bloc, chemau la blocarea unui pod ... eu discutam politica si-i povesteam de pe la noi lui Mohamad ... spre muzeu recunosteam aparentii trecatori – de fapt politisti in civil ... era clar ca urmeaza ceva actiune ... am avut un „déjà vu” dureros, era o identitate absurda cu Piata Universitatii la noi, cu muuuulti ani in urma ... scene aproape neschimbate ... ma gandeam ca acolo sus, cineva isi rade in barba si se distreaza copios ... ghidul tocmai imi spunea cum a cucerit Morsi inimile celor ca el, cu sloganul : „alegeti-ma pe mine, daca puneti unul din garda veche se va intampla ca in Romania” ... oare nu exista o limita a absurdului? Ne-am imbarcat in van, am parcurs o bucata de drum pe chei, la un moment dat i-am zis soferului sa se opreasca, erau niste imagini excelente de noapte pe Nil ... era prima data cand il vedeam noaptea in Cairo ... este neasteptat de frumos. Dupa jumatate de ora intram in hotel, era ultima zi la Mena House, am iesit pe balcon si o imagine incredibila mi s-a intiparit pe retina. A fost un cadou al sortii. M-am straduit sa surprind si pe aparatul foto.

#32
danagh

danagh

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 123
  • Înscris: 20.07.2010
Foto : Saint George Church, Bab Al-Futuh, Al-Hakim Mosque, Muizz Street, Bayt Al-Suhaymi, Fast Food

Attached Files



#33
danagh

danagh

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 123
  • Înscris: 20.07.2010
Foto : Cairo City, Tahrir Square, Nile by night

Attached Files



#34
danagh

danagh

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 123
  • Înscris: 20.07.2010
Foto : Mena House – explorand cladirea veche in ultima zi

Attached Files



#35
danagh

danagh

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 123
  • Înscris: 20.07.2010
Zilele 9, 10, 11 : Aswan, High Dam, Kalabsha Temple, Beit El-Wali Temple, Kiosk of Qertassi, Low Dam, Unfinished Obelisk, Makka Restaurant, Pyramisa Isis Island Hotel, Nubian Museum, Aswan Saint Michael's Coptic Orthodox Cathedral, Saint Simeon Monastery, Qubbet el-Hawa Nobles Tombs, Qubbet el-Hawa Monastery, Kitchener’s Island & Botanical Garden, Nubian Island Restaurant, Aswan Domestic Market by night, Abu Simbel Great Temple & The Temple of Hathor and Nefertari, Philae Temple.

O parte din mine a ramas la Aswan. Una melancolica si intristata care viseaza continuu ca undeva, in timp, vom fi din nou acolo plimbandu-ne cu barca in lumina rosiatica a serii ... citeam inainte de a pleca scrierile unor nostalgici cum ca locul ala e cu totul deosebit, romantic si de neuitat, apusuri de soare, flori, apa molcoma, felucile pe Nil, blablabla ... atunci radeam in barba ... acuma nu mai rad.
Seara dinaintea decolarii spre sud am dedicat-o unui restaurant local de langa hotel, Felfela (29°59'16.69"N  31° 7'52.90"E), cu mancare exclusiv egipteana. Mi-au placut felurile si servirea, sala curata si gustul proaspat. Ne-am aventurat la o portie mare de porumbei ... cica sunt foarte recomandati in prima luna a casatoriei, au proprietati afrodisiace ... dupa umila mea parere, au mai curand rol de somnifer, am dormit tun din momentul in care m-am pus in pat si pana la ora plecarii spre aeroport. Daca esti indian, cred ca nu e bine sa te duci sa mananci acolo, au aversiune fata de natia asta ... si nu sunt un caz izolat.
Dimineata am fost primii la micul dejun dupa care ne-am dus urgent la aeroport. Imbarcarea a fost lejera, am trecut cu apa si cu de-ale gurii fara sa fim bagati in seama (sticlele insa trebuiau sa fie cu sigiliul original) si ajunsi in avion am realizat ca nu suntem singurii straini. Aeronava era un Embraer 170 nou si curat, in fata aveam o familie de germani cu doi copii neastamparati, in spatele nostru se asezasera doi nubieni din care unul cu o tinuta foarte demna avea un diplomat pe genunchi ... acum sa fiu iertat, nu am nimic cu oltenii egipteni ... dar dupa decolare, din valiza diplomat au iesit niste cepe si ceva branza iara vecinul sau a scos paine cu parjoale usturoiate dintr-o sacosa ... au vorbit si au mancat impreuna ... asa a mirosit, de la carlinga la coada, pana la aterizare cand au impachetat totul la loc ... o sa pun o foto cu ei la coborare ... cei din Cairo au o vorba : „Intelegi ce-ti spun, SAU esti din Upper Egipt?”... acuma eu ce naiba sa mai zic ... ceapa era de soi!!! Marea surpriza a acestui zbor a fost generata de calitatea si manevrabilitatea avionului pe de o parte, iar pe de alta de antrenamentul si stilul excelent de aterizare al pilotilor egipteni. Au fost discutii sa mergem cu trenul ca e mai ieftin si mai spicy ... sau cu masina ... ca o sa coste mai putin ... realitatea crunta, verificata ulterior cu localnicii sta cam asa ... trenul face realmente in jur de 18 ore DACA nu e greva sau mai-stiu-eu-ce, asa cum fusese cu doua saptamani inaintea noastra, au ajuns dupa TREI ZILE ... masina face 12 ore din Cairo iara dupa aia dormi o zi intreaga de la trepidatii, drumul nu e pavat cu flori ... in replica, avionul a venit la sol inainte de a ne satura cu privelistea desertului!
La iesirea din aeroport ne astepta ghida noastra, o fata numita Hemat ... credeam ca o sa avem parte de o babornitza, cand colo am dat de o persoana energica, desteapta si super-scolita. Asta chiar a fost o experienta inedita intr-o lume islamica. Nubiana veritabila, conservatoare la traditii, deschisa la minte si la gura, zgarcita, intelegatoare, necasatorita inca la 30 de ani, orgolioasa si cu un simt patriotic deosebit. Ne astepta un turism rosu condus de un tip simpatic pe la 24y, si ala tot nubian, aveam sa apreciez calitatile lui de-a lungul drumurilor parcurse, un fir de par nu mi-a clatinat din loc!
Prima oprire am facut-o la High Dam in parcarea special dedicata plimbaretilor (23°58'9.25"N  32°52'41.94"E) unde am tras ceva foto cu monstrul si am ascultat o mica istorie despre bolsevismul constructor cu fata umana, am studiat panouri cu sectiuni ale barajului si am stat in soare si vant, era foarte placut. Ghida ne-a intrebat daca vrem sa vedem si pilonii in forma de lotus, da, asa ca ne-a dus si la Monumentul Prieteniei intre CCCP si Egipt (23°58'15.80"N  32°52'2.06"E) facut cum altfel, din beton. Nu vreau sa injur, dar mie mi s-a parut ca arata ca un suport mai elaborat in care se prezinta mesenilor sticla de vodka ... priviti cu atentie si o sa-mi dati dreptate.
Cam atunci am inceput a realiza ca ceva nu era deloc in regula cu temperatura, stiam ca vor fi 35-36 de grade dar ... UNDE naiba masurasera gradele astea ?!?!?! aerul tras pe nari era fierbinte bine de tot ... in tara monitorizasem temperaturile afisate de statiile meteo ... care oscilau in jurul lui 30* (!!!) ... aici cineva mintea strasnic ... in curand aveam sa pasim sovaitori inconjurati de aer la 42* ... INSA si alea erau tot teoretice, in momentul in care valul de infrarosii de sus se combina cu fierbinteala si cu radiatia infernala a solului si a stancilor, senzatia ca stai intr-un cuptor te ingenuncheaza ... Aviz amatorilor : la aceeasi ora din zi, aceeasi intensitate si unghi pentru razele solare, situatiile sunt diferite functie de mediul in care te afli ... daca stai direct in soare pe o pajiste e ok ... daca stai in soare si te plimbi pe beton / piatra / nisip e naspa de tot, caldura te arde si de jos ... daca te plimbi printre stanci e grav de-a binelea, esti bombardat in infrarosu din 3 sau 4 parti, organismul o ia razna cu rapiditate. Strategia aleasa de Hemat a fost perfecta, la ora 7 dimineata eram pe malul celalalt si porneam deja la drum, la 1 incepeam masa de pranz, la 2 intram in hotel si dormeam. Ieseam din nou seara la ora 7, continuam sa vizitam locuri din oras si la 11-12 intram iarasi in hotel. Evitam in felul asta infernul de afara si suprasolicitarea termica / fizica, oricum destul de ridicata!!! Exceptia a fost in ultima zi, mai plina, cand am intrat in camera la 4 dupa care am iesit imediat afara, singur, la plimbare pe insula ... eram curios sa vad daca rezist ... in jumatate de ora am inceput sa ametesc usor, mi se parea ca aerul a devenit de nerespirat chiar daca paruse initial acceptabil ... am inceput sa urc scarile, treptele cam dansau in fata ochilor, ultimele cinci au parut aproape imposibil de atins, am ajuns in pat mergand ca un automat ... m-am trezit la 8 seara, eram in aceeasi pozitie in care ma asezasem ... am inteles mai tarziu ca pe langa experimentul de o tampenie crasa pe care-l facusem, m-am expus unei scaderi pronuntate a tensiunii data de excedentul termic, epuizare si posibila deshidratare ... oricum, am aflat ceea ce doream, cand joci poker cu Soarele la Aswan, exista intotdeauna un singur si etern castigator.
Si pentru ca tot am inceput cu pericolele majore ale zilelor toride de vara ... ma bantuie inca imaginea turmelor de persoane de varsta a treia cu pielea arsa oribil, debarcate din autocare la Abu Simbel ... aveau unii niste escare, parca fusesera arsi cu fierul de calcat, pielea crapata lasa sa se scurga limfa, este inimaginabil, unii aveau un fel de platosa vinetie pe maini si pe fata.  Regula suna cam asa : nici o bucatica de piele nu trebuie expusa la Soare, acoperirea hainelor trebuie sa fie de suta la suta ... asta inseamna ca deseori doar albul ochilor poate ramane in bataia luminii ... cine doreste sa faca plaja in perioada verii, poate sa se duca la piscina dar numai dimineata ori aproape de apus, niciodata in cursul zilei ... pielea imbatraneste intr-un mod foarte urat, mai ales doamnele trebuie sa fie atente la triunghiul de piele de la baza gatului, pana si Hemat ne-a povestit ca s-a ars fara sa-si dea seama ... pata de arsura este ireversibila, ramane semn. Incaltamintea trebuie sa fie usoara, ciorapul sa nu lase piele la vedere. Sandalele pe piciorul gol devin o tortura, tot ce este expus printre barete se arde. Pantalonul LUNG sa fie lejer, din bumbac, culoare deschisa, sa nu se incinga si sa permita evaporarea rapida, lenjeria intima numai din bumbac 100%. Camasa sau echivalentul se aleg iarasi cu grija, sa fie tot bumbac de foarte buna calitate, sa nu creeze efect de sera ori sa retina umezeala si sa se lipeasca de piele ... in ce ma priveste am preferat o camasa larga cu mansetele lasate peste degete in asa fel incat sa-mi acopere total mana, functioneaza ca un scut mobil. La barbati acoperirea capului se face cu o sapca generoasa ori cu o imitatie de stetson colonial plat cu boruri enorme ... am vazut la unii germani si un fel de sapca foarte interesanta, partile laterale si spatele se depliau, apareau un fel de perdele lungi care acopereau total ceafa , gatul si lateralele fetei. Pe langa asta, neaparat, se ia un sal usor din tesatura foarte fina, semitransparenta, deschisa la culoare, care se foloseste ori de cate ori razele solare bat din lateral. Sapca se poarta normal si fata + gatul se acopera integral cu tesatura, se lasa numai ochii la vedere. Aceasta piesa este obligatorie, salveaza de la foarte multe necazuri. Pentru doamne, pe langa acoperirea capului, acelasi sal este absolut indispensabil, sa fie un model foarte moale, in plus fata de noi ele trebuie sa ia ochelari de soare si multa crema hidratanta ... ca de, vor ca pielea sa le ramana vesnic tanara ... in acelasi loc cu banii se tine si spray-ul sunscreen cu SPF 50 (de firma!!!!), in caz ca se pierde salul sau va treziti ca suntei pe ruine in tricou cu maneci scurte (cum am patit eu proaspat coborat din avion) este singura posibilitate de salvare ... Aceeasi tinuta este valabila si in desert, nu numai in „cuptoarele” de la Aswan. Insist pentru doamne, ori de cate ori ies in soare sa aiba fata foarte bine acoperita, cu ridurile nu e de joaca, ce e acolo nu are nici o legatura cu razele blande de la noi. La fel de importanta este si apa, NU plecati la drum fara sa aveti suficienta apa, la Philae de pilda sunt chioscuri de unde puteti cumpara lichide insa la Kalabsha nu exista aceasta posibilitate, sunteti pe cont propriu.

#36
danagh

danagh

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 123
  • Înscris: 20.07.2010
Odata ajunsi in masina am tras in plamani unda racoroasa a aerului conditionat pana cand am coborat in zona debarcaderului. Nubianul de la carma si-a etalat mai intai cam tot ce avea de vanzare dupa care a pornit spre insula New Kalabsha (23°57'37.89"N   32°52'8.09"E). Barca se misca lenes, trageam in nari mirosul de nisip si apa ... m-am intins pe o banca si am lasat o mana atarnata in valuri ... SCOATE IMEDIAT mana din apa!!! – a strigat ghida la mine ... de ce?!?!? ... pentru ca SUNT CROCODILI!!! ... pai cum naiba, am cautat mentiuni despre ei pe net si nu am gasit nimic ... PARIEZI?!?!? ... am tras mana fulgerator afara-  NU, am zis, nu pariez. Ne-a povestit ca una din delicatesele consumate de saurieni sunt pescarii, unii care nu sunt atenti nu se mai intorc acasa niciodata ... brrrrrr ... visele mele marete de a trage o cursa prin apa limpede a lui Lake Nasser s-au ruinat zgomotos ... i-am povestit si a inceput sa rada dupa care a inceput seminarul de istorie a Egiptului (oare al catelea era de cand intrasem in tara?!?!?). Insula era un nou camin pentru cateva temple total sau partial mutate din zonele inundate.
Kalabsha Temple (Temple of Mandulis)(23°57'39.05"N  32°52'3.42"E) a fost construit de romani in timpul domniei lui Augustus, pe la anul 30BCE, fiind dedicat Zeului Soare Mandulis al Nubiei de Jos. Nu a fost terminat niciodata, se pot vedea unele suprafete in diverse stadii de lucru. O vreme, incepand de pe la 200-400AD, templul a fost utilizat de crestinii ajunsi in Nubia. Prima data au incercat sa distruga basoreliefurile dupa care au renuntat (ca era prea mult de munca) si au trecut la cioplirea de texte si de reprezentari cu Sf. Gheorghe & Balaurul. Pe atunci exista numai Balaurul Foarte Mic, o sa se vada in fotografii. Scrierile sacre stau in dreapta reprezentarii Zeitei Isis cu un biberon proeminent la vedere ... constatam cu interes ca imaginea aia nu au incercat sa o distruga prin cioplire ... gusturile coptilor nu se discuta. Doua mii de ani mai tarziu, templul a fost taiat in bucati si mutat de germani pe actualul amplasament.
Beit el-Wali Temple (23°57'42.72"N   32°51'58.91"E) mi-a placut cel mai mult, inainte de a fi jefuit cu grosolanie in secolul 19 de catre British Museum avea picturile in culori foarte vii. Chiar si acum este remarcabil decorat in interior, prietenos, cu degradari oarecum minore din perioada crestina. Mic, cochet, facut cu delicatete, este perla intregii insule ... plus ca inauntru este o racoare care te salveaza de la nebunia lichida de afara. A fost construit de Ramesses II pe la 1.240BCE in cinstea zeilor Amun, Ra, Khnum si Anuket dupa care polonezii l-au stramutat aici in anii 60.
Gerf Hussein Temple (Per Ptah, House of Ptah)(23°57'37.10"N  32°52'1.27"E) este reprezentat doar de cateva coloane, restul constructiei sapate in stanca se afla acum sub ape. Candva a fost aproape la fel de glorios ca si templele de la Abu Simbel. Opera a fost facuta pe la 1.236BCE de catre Setau, Vicerege al Nubiei si supus al faraonului Ramesses II. Vazand ce a ramas din ce era in locatia originala, te cam apuca tristetea.
Kiosk of Qertassi (23°57'36.59"N  32°52'3.40"E) a fost construit in perioada romana timpurie undeva in jurul anului 10BCE si este dedicat zeitei Hathor. Este o mica parte dintr-un templu aflat aproape de carierele din sud.
Temple of Dedwen (23°57'38.81"N  32°52'0.39"E) a fost construit de Tuthmosis III pe la 1.470BCE. L-au relocat de pe o insula aflata pe cursul apei. Dedwen era o zeita nubiana despre a carei puteri, pierdute in timp, se cauta astazi raspunsuri.
La plecarea de pe Kalabsha caldura deja era puternica insa oarecum tolerabila. Mai aveam timp de inca un loc, am optat pentru cariera din care se extragea celebrul granit de Aswan. Aici alte si alte povesti si istorii ... fata asta era de-a dreptul o enciclopedie ambulanta ...
Unfinished Obelisk (24° 4'36.90"N  32°53'43.70"E) sta marturie a modului de lucru in cariera. Este o opera abandonata din cauza fisurarii blocului de piatra. Am aflat in detaliu cum erau construite obeliscurile, cum se prelucrau, cum se finisau, cum se detasa enorma masa din roca dura, cum se transporta pana la destinatie ... uluitor de simplu si de ingenios ... dar pariez ca nimeni nu ar fi in stare astazi sa detaseze din cariera un monobloc de asemenea dimensiuni fara sa-l rupa ... experienta acelor oameni din trecut, fara indoiala, era desavarsita. Parcurgand traseul prin cariera am gustat pentru prima data dogoarea de cuptor radiata de piatra din jur ... ne cam lua cu ameteala, vorbeam greoi, gandeam aiurea, am grabit coborarea de pe stanci ...
In masina, ne-a intrebat daca putem merge la masa si daca mergem pe mana ei ... am spus da, asa cum stabilisem initial aveam sa mancam in restaurant pur egiptean, era absolut exclus sa fim dusi la restaurante de turisti ... pretutindeni mi-a fost respectata cerinta si nu-mi pare deloc rau ca am impus aceasta regula.
Makka Restaurant (este amplasat langa gara, nu am foto) ... si acum imi ploua in gura numai la pronuntarea numelui ... sucurile proaspete? excelente!!! ... gateala? perfecta!!! ... relatia ospatar-client? impecabila!!! Au fost in stare sa adapteze felul lor la gustul meu. Am cerut sa-mi aduca un anumit fel de spaghetti si suplimentar sa-mi faca un sos din rosii crude pasate si amestecate cu usturoi ... si cati catei sa-mi puna? ... pai 1-2 ... daaaaaa?!?!? cuuuuum, numai ataaaaaat? ... ppppaaaaaaaaaiiiii puneti cat credeti ... zis si facut, mi-au pus ca in Egipt, adica 7-8 catei de usturoi, flacari si miasme de satisfactie am emanat inca doua zile dupa memorabilul pranz ... plangeam si mancam, adevarul e ca mi-a placut enorm, usturoiul era foarte aromat si foarte tare, nu ca pocnitorile chinezesti pe care le luam noi acum din magazine. Ghida se uita lung la pofticiosul de mine ... am intrebat-o, ei nu mananca usturoi? Ba da, insa cand sunt cu turistii este interzis sa manance sau sa miroase a asa ceva, ca sa nu lezeze nasul sfantului client. Mai mult, sunt FOARTE mari amatori de usturoi. Freshurile le plateam noi separat, paharele aveau cam 330mL de fruct dat prin mixer, costau 20LE (adica 10 ron) indiferent daca erai localnic sau turist ... hopaaaaaa ... am inceput sa fiu atent la preturile mancarii ... Hemat a platit masa de 3 persoane (strict mancarea la 2 feluri + cate o apa mica, a mancat si ea) cu 210LE (105RON). Cu alte cuvinte, s-a terminat cu ieftineala egipteana de altadata. Mai precis, a costat aproape cat la noi pe feluri similare dar la o calitate si volum sensibil mai bune. Aveam sa constat ca cea mai buna mancare din tot Egiptul am mancat-o la Aswan iar cea mai proasta in Cairo. Stand la masa am povestit una-alta. M-am uitat cu ochii cam mari la cat putea manca, mi-a spus ca la ei se mananca mult din cauza caldurii ... Am avertizat-o sa aiba mare grija sa nu-mi umfle preturile, sa nu ma insele ori sa ma duca in alte locuri de cumparaturi decat cele locale ... ca iese scandal ... da, fusese deja atentionata, asa va face. Minusculul restaurant nu avea mese libere, se statea la coada, alaturi de localnici erau grupuri de plimbareti experimentati, grupulete amestecate de oameni care evident se cunosteau de multi ani ... mi-am dat seama ca orasul asta e ceva mai special, are un aer de club, coborasem doar de cateva ore din avion si tot mi-am dat seama ca multi vestici se simteau foarte „acasa” pe strazile Aswanului, era cam derutant, bizar. Nu vedeam ambulanti care sa hartuiasca, sa racneasca insistent dupa turisti ... incepea sa-mi placa din ce in ce mai mult.
Ne-am ridicat satui, am mai tras un fresh si am plecat spre debarcader, urma sa ne cazam. Hotelul nostru era Pyramisa Isis Island Resort (24° 4'43.02"N  32°52'47.24"E), un complex care ocupa o intreaga insulita din mijlocul fluviului, am ajuns acolo cu vaporasul dedicat al hotelului ... simteam pentru prima data lenea, linistea si pacea drumului lichid, imaginile molcome si picturale ale tarmurilor ... cred ca m-a fermecat cumva din prima clipa apa aia de o limpezime extraordinara. Oboseala isi cerea imperios tributul, ghida ne-a cazat si ... si am schimbat doua camere dupa care am adormit bustean pe patul celei de-a treia ... la opt seara urma sa continuam cu vizitarea orasului. Sugestia mea pentru o camera buna este ultimul etaj al laturii care este indreptata spre Old Cataract, acolo sunt privelistile cele mai speciale. Pentru apusuri de soare este de luat tot ultimul etaj dar camerele cu fata drept spre malul opus orasului, acolo insa va fi mai cald.

Anunturi

Second Opinion Second Opinion

Folosind serviciul second opinion ne puteți trimite RMN-uri, CT -uri, angiografii, fișiere .pdf, documente medicale.

Astfel vă vom putea da o opinie neurochirurgicală, fără ca aceasta să poată înlocui un consult de specialitate. Răspunsurile vor fi date prin e-mail în cel mai scurt timp posibil (de obicei în mai putin de 24 de ore, dar nu mai mult de 48 de ore). Second opinion – Neurohope este un serviciu gratuit.

www.neurohope.ro

0 user(s) are reading this topic

0 members, 0 guests, 0 anonymous users

Forumul Softpedia foloseste "cookies" pentru a imbunatati experienta utilizatorilor Accept
Pentru detalii si optiuni legate de cookies si datele personale, consultati Politica de utilizare cookies si Politica de confidentialitate