Egipt 1Mai2013,Cairo,Memphis,Dahshur,Saqqara,Alexandria,El Alamein,Natrun,Fayum,Wadi Hitan,Bahariya,Black Desert,Farafra,White Desert,Aswan,Abu Simbel

Calatoria a durat exact 12 zile, a inceput inainte de 1 Mai 2013 si s-a terminat dupa Paste. Din nefericire numai atat. Cursa Bucuresti-Cairo si retur a fost facuta cu Tarom la 257EU/pers/tti, biletele fiind luate cu 45 zile in avans. Costul intregului sejur a fost de 1.345EU/pers si a cuprins absolut totul in afara de bauturile racoritoare ori alcoolice suplimentare, cumparaturile + serviciile personale si biletele de intrare la unele din obiective. Mai precis ... cazarile, ghizii, masinile, soferii, bacsisurile la paznicii obiectivelor, 3 mese pe zi la restaurante cu specific local, biletele de avion pe cursele interne, felucile utilizate la deplasarea pe Nil, o mare parte din biletele de acces in monumente / muzee / rezervatii si micile gustari ori pofte subite pentru produsele locale ... toate acestea au intrat in cost. Am calatorit in doi .

Pentru inceput, mi-am facut un crochiu preliminar cu traseele si locurile pe care doream sa le vad dupa care l-am trimis la studiu si calculare de pret. Programul si circuitele au fost stabilite in 4 runde de negocieri in ceea ce priveste fezabilitatea.. Ultima corectie de drum a fost aplicata pe loc pentru a economisi 300Km facuti aiurea. Deoarece stiu marja de profit pe care si-o iau nu am insistat asupra negocierii pretului, am preferat sa fac ajustarile umbland la calitatea hotelului, pozitia camerei si calitatea restaurantului. Nu am facut insa concesii la ce doream sa vad. Agentia prin care am cutreierat Egiptul e una locala, am mai mentionat-o deja (egypttoursportal.com) eu fiind recidivistul in cunostinta de cauza. Nu am avut nici un fel de probleme dar asta nu m-a impiedicat sa refuz colaborarea cu un sofer dupa o cursa care i-a demonstrat tembelismul si capacitatea redusa de a conduce in limitele de siguranta normale. Calitatea serviciilor, viteza de executie a modificarilor datorate neprevazutului, mobilitatea mentala a celor care m-au plimbat si calitatea materialului uman ma fac sa apreciez ca fiind extrem de valoros TOT colectivul cu care am avut de-a face. De regula sunt catalogat drept un client foarte dificil   si brutal   cand nu-i convine ceva ... inca mai sper sa ma corectez.

Cazarile au fost destul de colorate. In Cairo la Mena House Hotel (www.menahousehotel.com , 29°59'10.58"N   31° 7'57.63"E) am stat in total 6 nopti in 3 ture de cate doua, mic dejun inclus, mereu cu fata spre piramide la etajele superioare din portiunea centrala a aripii noi. Mi-a ramas la inima, arata mult mai frumos decat in poze. Este o senzatie absolut particulara sa iesi dimineata pe balcon cu cafeaua aburinda si sa-ti proptesti nasul drept in piramida. Pentru optica mea de calator este hotelul perfect ... mi l-am putut permite datorita crizei si extrasezonului ... ca altfeeeeel .... Pentru cine doreste un gust clasic istoric si luxos - da’ mai dispune si de bani destui - recomand cu caldura camerele din corpul vechi aflate cu fata spre piramide. Cele de la nivelele joase au farmecul lor aparte - inclusiv camera lui Winston Churchill - iar cele de la etajele superioare ofera un rafinament mai pronuntat al privelistii. Mancarea este excelenta, au cam de toate. Imposibil sa nu-ti placa. Toata lumea se inghesuie sa-ti faca pe voie, cand au vazut ca nu stam numai o zi au luat obiceiul sa ne care cu masinuta electrica, separat de bagaje, pentru a putea incasa doua bacsisuri ... deh ... doar stateam la Mena House .... orice ai fi vrut, venea unul sa te serveasca si te scutura de 10LE .... Mi-a placut mult si faptul ca aveau in interior sucursala Misr Bank, am schimbat in conditii foarte bune. Pana si hainele mi le-am spalat la ei, scump da’ nu aveam ce face, m-a impresionat felul in care mi le-a prezentat boy-ul, pe umerase dedicate tinute cu o morga englezeasca iar camasa intr-un cosulet si garnisita cu un papillon ... Caut sa scot la iveala un „ceva” negativ dar nu gasesc. Hmmm ... care criza? Mena House Hotel era FULL !!!

In Alexandria am stat o noapte la Sheraton Montazah Hotel (www.sheratonmontazah.com , 31°16'53.37"N  30° 0'41.25"E) intr-o camera pe la etajul 4 cu fata spre mare si spre Montazah Gardens. E un hotel normal, putin egiptenizat, la acea vreme cu singurii doi englezi din hotel care trageau de barman sa le dea de baut inainte de a-i verifica daca au ceva pe card, cu nunti de localnici si mirese emancipate in stil european, cu o groaza de egipteni veniti la malul marii pentru relaxare. La fel, am avut micul dejun inclus, mancarea a fost normala si fara probleme. Sincer sa fiu, Sheraton Montazah nu m-a impresionat in nici un fel insa a fost bun ca hotel de tranzit. Acum daca ar fi sa aleg din nou cred ca mi-as selecta o locatie mai apropiata de biblioteca, intr-un loc mai dinamic si mai putin periferic. A primat la alegere faptul ca era aproape de Montazah Palace si de gradini dar asta chiar nu a contat deloc, noaptea ne-a prins batand nisipul de pe malul marii si promenada prin centru.

In Desertul Alb - White Desert - am dormit o noapte la cort ... adica o ora in cort si restul noptii afara, ca era extrem de placut. Masa de seara si cea de dimineata a fost pregatita de driver iar drept comeseni am avut soferul, ghidul si doua vulpi de desert. Ne-am „cazat” in partea sudica (27°16'30.23"N   28°11'57.69"E) pe o mica portiune de nisip ... a fost o noapte de basm. Timpul a fost optim si ingaduitor cu noi, barbarii calcand in lumea alba. White Desert intr-un sac de dormit si infasurat in covorul de stele a fost un vis foarte-foarte batran devenit realitate.

O alta noapte am petrecut-o in Bahariya - mai precis in satul Bawiti - la un fel de hotel cu pretentii demult apuse, El Beshmo Lodge Hotel (28°21'14.72"N  28°51'50.88"E). Camerele sunt mici si echipate foarte bazic, aerul conditionat este functional, apa calda curge tot timpul. Noaptea conteaza foarte mult sa ai la tine aparatul de gazat tantarii. Beshmo Lodge Hotel e ceva satesc intr-o oaza sateasca plina de palmieri inconjurati de un desert fara sfarsit si nimic mai mult. Micul dejun a fost savuros, salatele m-au dat pe spate, chiar uitasem ca mai exista rosii si castraveti cu gust de rosii si castraveti ... in plus, oamenii mi s-au parut foarte ospitalieri.

Ultimele trei nopti le-am dormit in Aswan la Pyramisa Isis Island Resort (www.pyramisaegypt.com/pyramisaisisisland/location.asp , 24° 4'43.02"N  32°52'47.24"E). Este  construit pe o insula din mijlocul Nilului in zona cataractelor. Foarte frumos si hotelul asta, are o pozitie de exceptie, arhitectura si verdeata sunt remarcabile. E numa’ bun pentru   luna de miere. Ai de plimbat si de admirat la asfintituri de soare pana-ti dau lacrimile. Momentul sublim vine cand iei micul dejun sau cina afara pe terasa, privind ganditor si cu mutra de poet la curgerea apelor Nilului. Drept colegi de visare am avut francezi, nemti, olandezi si italieni. Salupa aducea si ducea oamenii la mal din 15 in 15 minute, fie si numai plimbarea asta pe ape in toate momentele zilei iti dadea simturile peste cap. Pentru amatorii de apus cu dealuri desertice si imagini cu apa curgand molcom, recomand camerele dinspre partea opusa Aswan-ului si pozitionate cat mai sus. Pentru cei ce prefera romantismul traficului nocturn pe Nil sugerez camerele orientate cu fata pe directia lui Old Cataract Hotel si situate la ultimul etaj. Regret profund ca nu am avut ragazul de a sta o saptamana intreaga in Aswan. ... oricum, Pyramisa Isis Island Resort e inca ceva ce ramane foarte aproape de inima mea ...

Frumoasă călătorie.
Şi mie mi-a plăcut Egiptul.... şi-mi stă gândul să mai merg pe-acolo.

Edited by pui, 26 May 2013 - 12:32.

Ziua 1: Djoser Pyramid, Memphis, Dahshur, Red Pyramid, Bent Pyramid

Dupa somnul accelerat de confortul imaginii stranii din noapte de la Mena House Hotel am plecat  dimineata cu primul ghid, Ahmad. De la micul dejun am sarit rapid in aceeasi masina care ne adusese de la aeroport la hotel. Buimaci inca, ne-am holbat la casele taranilor-fermieri insirate de-a lungul drumului ... evolutia era mult prea vizibila ... cam semanau a palate... si in mod uluitor, foarte multe erau finisate integral !!! Asta a fost primul semn major ca tara asta a luat alt drum.
Pana la Complexul Djoser (29°52'11.17"N  31°12'59.65"E) din necropola Saqqara am dat-o pe politica, acolo am tacut din gura si am ascultat vorbele ghidului. E ceva sa stii atatea lucruri si atatea detalii despre o civilizatie demult pierita ... mda ... dupa 8 (opt) ani de studii din care 4 de egiptologie si 4 de engleza ... pana acum 3-4 ani credeam ca ei au un fel de facultate „de plimbare” cum spunea cineva ironic. Intre timp am aflat ca sunt „plimbaretii” si „ghizii”, diferenta intre ei fiind enorma ... adica vreau sa spun ca nu am avut nici un ghid sub 8 ani de studii, unul (una) dintre ei avind 12 ani ... deh, fetele astea, nu le mai ajunge!!!  Complexul Djoser contine printre altele piramida cu acelasi nume - sau Step Pyramid , Piramida in Trepte. Este prima piramida egipteana de mari dimensiuni din piatra taiata, primul experiment in drumul catre marile constructii, e o protopiramida. Complexul in sine e maricel, povestile dureaza cam 2-3 ore, satisfactia datorata fluxului de informatii fiind destul de mare ... am avut un orator excelent, capabil sa ne aduca la fericirea iluminarii si in acelasi timp sa unga paznicii cu 20LE (l-am pandit sa vad care e tariful secret dat in afara biletului oficial) pentru ca noi sa devenim ilegalisti si sa patrundem in zona interzisa ... tentantul fruct oprit ... Am trecut pe langa o trupa de muritori saxoni val-vartej si cu un aer arogant-preocupat, ca niste egiptologi vestiti ce eram, spre partea de nord a piramidei ... aici, printre altele, am vazut si fotografiat statuia lui Djoser ascunsa de ochii  turistilor intr-o constructie din piatra cu cateva orificii libere numai ... ca pe acolo nu putea fi luata de hoti!!! Dupa care am facut drumul (tot ilegal) catre mormantul atribuit familiei lui Imhotep  (29°52'24.41"N  31°12'48.61"E), constructorul piramidei. Geniul, arhitectul, medicul, poetul filozof, matematicianul, inginerul, fizicianul, marele preot, omul transformat in legenda, mit si zeitate .... a navalit prin picturi murale din copilaria cartilor mele,  deodata, incredibil, adevarat, palpabil prin piatra rece din jur. Paginile citite la lumina lanternei s-au transformat intr-un viitor palpabil ... La intoarcere am pasit pe langa alt trib de teutoni care se holbau la noi cu un aer frustrat si invidios din spatele unui cordon de protectie pe care scria „Trecerea Interzisa”. Cativa japo ne-au imortalizat rapid, convinsi ca vad niste somitati la lucru, conduse cu temenele si salamalekuri de catre paznic.
Urmatoarea tinta a fost Memphis-ul (29°50'57.81"N  31°15'17.11"E), caldura deja era extrem de puternica, noaptea partial consumata pe avion incepea sa se faca simtita. Dupa doua sticle de apa rece am trecut in revista tot muzeul in aer liber. Statuia gigantica a lui Rameses II mi s-a parut cea mai remarcabila piesa, gradul de finisare este deosebit. Am stat la umbra palmierilor, ne-am mai revenit si am urcat iarasi in masina spre urmatorul monument. In timp ce ne foiam in jurul minivanului, un alai de nunta a trecut sunand din rasputeri, praf claxoane si muzica simultan, capul coloanei un camion cu o bena exclusivista in care dansau vre-o 20 fete cu zbierete din toata puterea, dupa aia un alai de barbati cu masini si alte urlete, un camion plin cu mobila si inca un camion cu barbati chiuitori. Mmmmm ... in drum, normal ca ni s-a facut teoria casatoriei in lumina noilor libertati dobandite post-Mubarak.
Red Pyramid (29°48'31.59"N  31°12'22.95"E)- Piramida Rosie - reprezinta generatia a treia si ultima inainte de marile piramide, cea de-a doua generatie fiind Bent Pyramid iar prima generatie Step Pyramid. Asadar, priveam finalul glorios in drumul spre desavarsire al experimentelor in constructie. Destul de turmentati de caldura, am urcat pana la deschiderea de acces si .... si.... am renuntat la coborarea in camera mortuara, nu mai dispuneam de energie fizica. La umbra unei structuri din lemn am facut sedinta, frustrati, dupa care am inteles unde facusem greseala ... ma uitam cu jale de la inaltimea piramidei la peisajul care parca dansa ars de soare. Oboseala noptii partial dormite adunata cu aclimatizarea si adunata cu caldura infernala a dat gata corpurile destul de antrenate. Nu conteaza cat de puternic esti, caldura si nesomnul te fac prastie ... dar mai ales caldura ... De o mie de ori mai bine, pentru cei care se vor incumeta sa faca trasee de vara, ar fi renuntarea la lacomia unei jumatati de zi, dormitul pana pe la 1-2 pentru a reface necesarul de odihna post „Tarom by night” dupa care ar merge o vizitare a unor parti din Cairo islamic cu final de seara la o terasa din centru ... in felul asta oboseala nu se va propaga de-a lungul zilelor urmatoare, treaba deosebit de importanta, am simtit-o pe pielea mea.
Ne-am tarat jos spre masina, urmatoarea oprire fiind la Bent Pyramid (29°47'25.64"N   31°12'34.51"E). Forma este interesanta, arata ca o piatra semipretioasa in curs de slefuire. La umbra unui chiosc de paza al armatei, alaturi de doi soldatei, am ascultat restul povestilor despre constructia piramidelor, Bent Pyramid urmand ca evolutie de la Step Pyramid. Aprobam ghidul cu aham ... mmmmm ... mccmmmm ... mouau .... cam atat mai puteam. Ne-am petrecut ora de curs la umbra, fara a ne apropia de monstru. Oricum, de la departarea aia si tot aveam senzatia ca frige.
Ghidul a vazut ca nu mai avea cui povesti si ne-a dus la masa, un fel de gradina-restaurant locala pentru turisti prietenosi cu realitatea inconjuratoare si cu principiile egiptene in general. Mi-a placut, foarte interesant, m-am saturat binisor si nu am avut probleme ulterioare. Dar mult mai important, atmosfera ne-a relaxat. Daca nu ma inseala coordonatele, cred ca pe aici era ... ( 29°48'2.65"N  31°14'25.21"E). Lipiile erau facut online la vedere de niste tinerele pe la 60 anisori, alaturi era o familie de nemti cu doi copii care faceau sharing cu noi la un catelandru mare amator de oase. Relaxant. Foarte relaxant. Copii se tarau in praf impreuna cu catelul. Privindu-i, un declic m-a facut sa aflu in sfarsit ca sunt in concediu.

Unele imagini au fost luate cu superangular, sunt in stare bruta asa cum au fost descarcate. Altele cu un aparat standard, tot in stare bruta. Reprezinta : Step Pyramid, Statuia lui Djoser, Imhotep Tomb, Memphis - Rameses II, Red Pyramid, Bent Pyramid, Restaurant, Mena House - exterioare si interioare

Zilele 2-3-4 si program offroad : Faiyum Oasis (Al-Fayoum), Lake Qarun (Birket Qarun), Wadi El-Rayan South Lake, Wadi El-Rayan Waterfalls, Wadi El-Hitan, Whales Valley, Desert Track, Bahariya Oasis, English Mountain, Black Desert, Crystal Mountain, Aqabat Mountains, White Desert, Farafra Oasis, Badr House.

Dimineata, dupa o ora de intarziere (ca ne era cam somn) am facut cunostinta cu urmatorul ghid, Sopi. Tip slefuit, fotogenic ... ... nu apar eu in cate foto si filme apare el, nus’h cum dr#$%^#$ ... cu accent englezesc autentic, un pic alintat pentru cei 30y dar foarte prevenitor si prietenos. Regret ca i-am zis la un moment dat ca egiptenii sunt cam puturosi ... intre timp am constatat ca nu prea mai e asa, foamea de bani le-a infipt parca un ardei iute in fund. Sub privirile lungi ale celor de la Mena House am urcat intr-o Toyota zdravana si am ras-o in scrasnete de pneuri spre Oaza Fayum. Pe drum, sotia l-a transformat pe ghid in trepied pentru camera de filmat si saracul a zambit si a zis ca nu-l deranjeaza ... daca tot nu-l deranja, a ramas trepied si urmatoarele doua zile. Am convenit ca trebuia sa ne incadram in timp asa ca Oaza Fayum am strabatut-o rapid. O singura concesie am avut, pe malul lacului Qarun (Birket Qarun , 29°28'6.50"N  30°46'58.06"E) am stat sa admiram valurile si felul in care apa incepea sa iasa afara din lac, intr-o tentativa inexplicabila de extindere ... probabil ca entitatea apei voia sa castige maretia lui Lake Moeris de odinioara, cand avea o suprafata enorma ... asa ca a inundat restaurantele si terasele adiacente dupa care a decis sa curga peste strada. Stiam ca lacul este la 43 de metri SUB nivelul marii, dar ca s-a apucat sa dea pe-afara, nu. Privind cu regret gastronomic o femeie care vindea peste (!!!) prins la undita am urcat in masina si am pornit spre lacurile din Wadi Rayan, nu inainte de a cumpara multe sucuri ... si bine am facut !!! Oprirea am facut-o la al doilea lac, voiam sa vad cascadele (29°12'53.62"N  30°25'20.21"E) si zona de agrement. Ne-am plimbat pe mal, o droaie de pusti se balaceau in apa, am vrut si eu da’ s-a auzit un urlet NUUU!!!, am fotografiat cascadele - alta distractie favorita pentru pusti - dupa care ne-am dus la o terasa. Cafeaua a fost excelenta, o trupa de studenti venisera si ei pe lac, copii incercau din rasputeri sa socializeze cu noi in engleza. Sopi al nostru socializa cu studentele. Se apropie un tip si vrea sa-mi vanda ceva. Ce? Niste dinti ... traduce ghidul. CeeEEE ?!?!? Dinti zice iarasi, dintii de la balene, 50LE bucata cel mai mare ... dintii uluitor de bine fosilizati ai mamiferelor din Wadi Al-Hitan care zaceau absolut toate stirbe, dantura fiind evaporata ca prin farmec, nu se stie cum sau cine ... Acum cand scriu ma apuca iarasi dracii ca nu am cumparat si eu doi-trei dinti, aveau forme extrem de ciudate ... va dati seama, ce roman mai are un dinte de Basilosaurus ori de Dorudon impotriva politicienilor ?!?!? Am ignorat oferta a 40 milioane de ani si-am ramas cu politrucii in batatura, mare greseala !!!
Am parasit ultima portiune de asfalt, rotile au muscat din piatra tasata si dupa 35km ne-am facut intrarea in rezervatia Wadi Al-Hitan (29°15'50.88"N  30° 1'20.65"E), UNESCO World Heritage Site. Masina am lasat-o in fata cladirii principale, ne-am echipat si am intrat pe poteci. Acum ... mare surpriza, estetica vaii ce adaposteste sanctuarul este remarcabila, nu ma asteptam la asta. Un vant puternic sufla continuu de-a lungul depresiunii si modeleaza in mod neasteptat relieful, atmosfera e placuta si senzatia ca te afli pe o alta planeta-muzeu populata candva cu forme de viata e definitorie. Din loc in loc sunt schelete de mamifere acvatice de acum 35-40 milioane de ani stramosi ai balenelor, radacini de mangrove, carapace de testoase, schelete de crocodili si de rechini fierastrau. Din loc in loc au construit adaposturi unde poti sa stai la umbra si sa meditezi la ce ai vazut. Apoi te plimbi, sucul pe care-l bei iese instantaneu prin pori, o pala de vant ridica fuioare de nisip extrem de fin, te intorci cu spatele, dervisii joaca de-a lungul potecii un dans nebun si aparatul foto se blocheaza la partea mecanica. Iarasi. Iarasi nu poti scoate o foto cu ghidul care iarasi pozeaza langa o forma ciudata ! Grija mult mai mare ca de obicei cu sculele, aici vantul te infasoara pe nepregatite in nisip, pana si transfocatorul incepe sa harsaie. Aparatele mici pot ramane cu lamelele de protectie ale lentilelor in stare intermediara sau mai rar cu obiectivul afara ... scoateti acumulatorii, ciocaniti usor obiectul si reintroduceti-i ... daca nu se reinitializeaza corect, repetati. Pentru lamele care nu se mai deschid / inchid corect porniti de mai multe ori aparatul in speranta ca pulberea fina va gasi alt loc de zacut. M-am descurcat si de data asta, oricum stiam de mult ca un compact dus intr-un desert „pe bune” e un alt client candidat la vitrina cu amintiri, asta se va numi WadiHitanSiWhiteDesert care o sa stea langa WadiRumSiPetra care sta langa ... Dupa ce am obosit bine am luat-o inapoi la vale, cu mult regret, ne-am adunat spre cladirea mare unde am stat la masa ... am mancat ce ne-a pregatit ghidul la sufertas, am dat mancare si la cei doi paznici care erau in ture de cate o zi intreaga, asa era politicos. Dupa inca doua sucuri care de fapt au trecut direct prin piele in aerul inconjurator am urcat in Toyota si la mica distanta de iesirea rezervatiei (29°15'41.73"N 30° 1'27.95"E) am facut dreapta ... adica fix prin desert .. prin tara nimanui. Offroad e putin spus ... cand mergi printr-un pustiu absolut s-ar numi offLife sau onMars ... trebuia sa facem cam 60km pana la intersectarea cu drumul catre Bahariya. In partea dreapta era un zid compact de stanca franjurata, cascam ochii circumspect si putin nelinistit la munticei care apareau si dispareau, turnuri de piatra cu capul negru, depresiuni nisipoase si miraje tremuratoare de lacuri in desert. Masina se catara pe coline, aluneca pe viroage, urca pe pietre, plonja in nisip ... fabulos ... soferul si ghidul trancaneau in fata, noi schimbam priviri lungi si uneori nelinistite in spate. La un moment dat masina incetineste, baiatul de la volan se scarpina in cap, pierduse track-ul de atata barfa, eram cam pe-aici (29° 6'0.32"N  29°53'26.97"E) ... dar nu era nici o problema, asa cum toate drumurile duc la Roma, toate track-urile duc la Bahariya ... logic, nu ? ... asa ca si-a scos Garmin-ul, l-a pus in parbriz pe mod busola si arde-o nene ... uite asa navigatie in desert cu timona nu mi-am imaginat nicicand ... stiam ca numai pe mare e cu busola ... nooooo sir, si in desert merge, avantajul e ca nu avem valuri, hihihi ... am trecut pe aici (28°55'57.11"N  29°41'18.80"E) ... dupa care am mai facut o pauza linga un put de foraj ramas de la cautatorii de petrol. De-a lungul noii piste erau puse uneori ca marcaj bidoane de combustibil goale, asta fiind unicul indiciu sigur ca esti pe planeta natala ... alea marcau locurile cele mai bune de trecere ale colinelor. Soarele incepea sa se moaie, totul capata aspect ireal. O pata in zare m-a facut sa cred ca eram aproape ... de fapt era un acacia absolut singuratic intr-un desert pietros si nesfarsit (28°46'43.61"N  29°26'25.45"E). Am facut inca o pauza, creierul ne era flascait de atatea zgaltaieli ... fabulos copac ... cum naiba avea puterea sa traiasca acolo nu-mi imaginez ...  si sfinte, cine naiba l-a adus ?!?!?! De iesit am facut-o aici (28°50'19.32"N  29°23'40.75"E) dupa ce am trecut peste o calea ferata industriala ... navigasem 90km prin pustiu, cred ca o sa mi-i amintesc vesnic ... a fost o experienta unica intr-un desert total diferit, lunar, colturos si arzator ... oaaaare ... daaaaaca faceam pana ... Soarele se ducea spre asfintit, cauciucurile zburau vesele spre Bawiti ... mai aveam cam 80km pe care i-am parcurs cu 110-130km/h ... toata noaptea aveam sa ma visez pe post de hominid sub un copac in desert asteptand un viitor incert ... Odata cu lasatul serii am coborat o panta abrupta printre casele vechi din oaza si am ajuns (28°21'14.72"N  28°51'50.88"E) la hotelul unde urma sa ne petrecem noaptea. Nici nu mai stiu ce am mancat, doar ca era bun si in final un lucru si mai bun dupa care am iesit afara sa bem din berea cumparata de la capatul ulitei ... ei bine, atacul fulgerator al tantarilor a fost imposibil de evitat, retragerea am facut-o de urgenta si am adus spray-ul cu Autan, am imbalsamat si pe ghid, pana si pe sub pantaloni apucasera sa-mi intre blestematii ... grija mare la lasarea serii pentru cine poposeste prin oaza, sa NU uite de un spray cat mai bun, tantarii sunt deosebit de agresivi si de numerosi, dati pe TOATA pielea expusa (pe fata cu buzele stranse spre interior si pleoapele bine inchise) dupa care nu uitati gleznele si mainile pe ambele parti!!! am si acum semne!!! In camera puneti pastila noua la vaporizator (obligatoriu ambele aduse de-acasa) cu cel putin o ora inainte si verificati plasele de la geam sa nu fie gaurite. Victoria fiind totala asupra bazaitorilor am atacat berea ... aia ne-a mai intremat si am iesit „la centru”... mmmm ... Lux Dates With Almonds, de acolo le am, dupa ce am ciugulit taraba unui vanzator am prins gustul, l-am trimis pe ghid sa ne cumpere un pachet intreg din magazin ca daca ne duceam noi, pretul era triplu!!! Eram singurii straini de pe strada, prada sigura pentru vanzatori. Premiera absoluta, am vazut copil cred ca de clasa a doua pe o motocicleta enorma, nu pricep cum naiba o conducea ... totul vibra in praful strazii principale, era un dute-vino cu lumini si claxoane de neinteles pentru ordinea noastra mentala ... nu stiu care si cum iesise sa vada pe cine sau ce, cert e ca toata strada se uita pe furis la noi ....

Fotografiile reprezinta Lake Qarun, Wadi El-Rayan South Lake, Wadi El-Rayan Waterfalls, Wadi El-Hitan, Whales Valley, Desert Track, El Beshmo Lodge Hotel.

Edited by danagh, 31 May 2013 - 20:46.

 danagh, on 31 mai 2013 - 20:34, said:

Superbe poze  !  
Am vazut "multe" in Egipt, dar tu ma faci sa cred ca am vazut foarte putin. Asta este adevaratul Egipt, nu doar Cairo, Hurghada, Sharm, El Gouna sau Marsa Alam.

Edited by raul_6776, 01 June 2013 - 13:04.

 raul_6776, on 01 iunie 2013 - 13:04, said:

Naspa e ca dupa ce am cascat ochii continuu, stresat de timpul extrem de scurt si de efortul fizic intens, mi-am dat seama ca inca nu stiu nici macar ce as vrea sa mai vad din multitudinea de locuri, nu stiu decat un miligram de adevar despre tara asta iar despre egipteni nu cunosteam decat un graunte. Asa cum isi fac romanii casa de vacanta la munte, asa sunt cartiere din Cairo preferate de rezidenti nemti, englezi, nordici, greci ... si ... si ... . Dai la mama cului de o trupa a unor fotografi negri ca taciunele, la tricou decupat si pantaloni scurti, cu palarii fistichii, plini de nikoane pana in albul ochilor ... iti raspund in italiana,, ei stau de vre-o doua luni pe dealuri, cauta apusul perfect ori raza verde ori vulpea albastra ori mai-stiu-eu-ce. ....sincer ? Am cam declansat aparatul cand mi-am adus aminte, de multe ori pur si simplu am stat doar sa privesc, doar atat, numai pentru placerea simturilor, uitand de orice altceva.

@danagh
Asteptam si mai multe poze din adevaratul Egipt.
Pun si eu cateva din "mormintele faraonilor" facute pe "sest".. cei care au fost "acolo"..  stiu despre ce e vorba.

Edited by raul_6776, 01 June 2013 - 19:27.

........... Intorsi din „centru” ne-am trantit in pat pana ce alarma telefoanelor a facut imposibila continuarea somnului ... am uitat sa spun, la sosirea in Egipt am primit de la primul ghid o cartela proaspata Vodafone asa ca aveam numar de localnici, comunicam cu ghizii ori de cate ori era necesar. Am sarit in baie, destul de modesta dar cu apa calda si placuta, usor tulbure si sarata. Aveam sa aflu ca provine dintr-o pompa de adancime. Ma sapuneam gandindu-ma... oare de ce nu a aprobat egypttoursportal.com-ul sa dorm noaptea la cort in Black Desert asa cum sugerasem ca as dori ... insistent? E o intrebare la care o sa obtin un raspuns la timpul potrivit, altii campeaza acolo, e adevarat, aia sunt veterani totusi. Micul dejun l-am avut prompt si gustos ... astazi deja nu mai punem sare si otet in salata de rosii, punem lamaie, asa am prins ca tehnica la Beshmo Lodge ... dupa care am fost prezentati de Sopi urmatorului sofer, Mahmud, un tip tacut si tanar familist. Insist asupra numelui asta, poate mai are cineva norocul sa mearga cu el si cu Toyota lui. Avea pe acoperisul masinii o serie de bagaje si lemne acoperite de panza. Dupa primii kilometri era clar ca tipu-i un mare meserias, masina perfect intretinuta si cu suspensii ideale, fara miros de benzina in interior, sistem audio de buna calitate. Nu-mi imaginam ca o sa vizitez ceva remarcabil in Bahariya ... si totusi ce am ajuns sa vad m-a dat pe spate cel putin odata!!! Mai intai, ne-am incalzit la Soarele ce se ridica pe English Mountain, ne-am catarat pe niste poteci pana la ramasitele fortificatiei britanice (28°21'26.12"N  28°54'8.66"E). Un curs de istorie spumos a fost binevenit odata cu peisajul intregii depresiuni in lumina diminetii. Satele se insirau pictate, oglinda lacului stralucea intr-o parte. Toyota ne-a coborat de pe muntele pe care tot ea ne urcase pana la ceea ce era de fapt atractia numarul 1, Golden Mummies - Oasis Heritage Museum. Pazite strasnic intr-o cladire (28°20'54.64"N   28°52'18.13"E) cu o incinta controlata climatic si cu o groaza de camere video plus doi paznici solizi la un pas de noi, a fost imposibil sa fotografiem. Priveam ceva perfect conservat, mumii create la intersectia a trei civilizatii, egipteana greaca si romana, cu elemente din toate culturile, acoperite cu un strat fin de aur si pictate. Maturi si copii. AICI in Egipt sau ACOLO in Grecia sunt uneori afirmatii cu totul relative. Drumul ne-a purtat mai departe pana la mormintele excavate in stanca (28°21'5.88"N  28°52'19.91"E), ale unor familii de oameni instariti din timpul Dinastiei XXVI ... aici picturile sunt refacute recent, cele originale au fost distruse integral de umezeala insa vizitarea lor a meritat.
Soferul a tras de volan, ne-a intrebat daca mai vrem ceva inainte de a plonja in desert ... da, am vrut bere la cutie de aici (28°21'8.24"N  28°51'58.15"E) cu 15LE cutia mare si sucuri de la „supermarketul” open-air (hihihi) aflat vis-a-vis (28°21'7.36"N  28°51'59.08"E) si garnisit cu tot felul de chestii, preturi extrem de corecte. Le-am aruncat pe toate in spate si am plecat spre ceva ce se numea Black Desert ... acuma ... de fapt e o intindere foarte mare pe care a plouat cu multa lava bazaltica dupa care vantul a erodat dealurile de-a lungul milioanelor de ani si a format imaginea de exoplaneta actuala. Coloanele de contractie formate la racirea lavei „cresc” in prelungirea varfurilor si dau o imagine nelinistitoare pentru un terrian ... tot peisajul are culori ciudate in tonuri de mov, negru, albastru si galben. Calatoria prin Desertul Negru s-a facut la inspiratie, mai intai am facut o baie de nisip pe o duna singuratica (28°18'30.77"N  28°46'48.01"E) dupa care ne-am balbait de la un deal la altul .... am trecut pe langa unele (28°15'57.25"N  28°44'56.69"E) pe care puteam urca dar nu am facut-o din lipsa de timp ... temperatura deja devenise extrem de mare si Mahmud ne-a tras in masina dupa care ne-am indreptat catre un fel de rest house, loc de odihna si mancare pentru turisti (28° 2'3.57"N  28°42'31.36"E) dotat cu mese joase, perne, umbra, bucatarie foarte mare, o pompa de adancime si ... oooooo, zei ..... cu un canal de beton in mijloc prin care apa calduta extrasa din adancuri trecea spre canalele de captare ... asa ca toata lumea si-a dat jos claparii si a stat cu picioarele balacind prin apa, am prins loc inainte de a incepe sa privesc uluit cum se umple totul de o enorma masa de hoinari !!! Soferul a facut mancarea, se pricepea, afara puteai sa faci baie in bazinul in care era aruncata direct apa din pompa, debitul era enorm, la un moment dat in tancul de apa se formase o supa din tineri afaceristi egipteni, nevestele lor, nemti, spanioli, italience si englezoaice ... ca de obicei, eu n-am avut voie ... toti se distrau grozav, se fotografiau unii pe altii, o ceata de japonezi mascati scotea de zor prim-planuri cu plescaiala generala. Au aparut feliile de pepene rosu garnisite cu diverse dulcegarii, era semnul ca masa se sfarsise.
Incet, masinile au plecat una cate una, raspandindu-se fiecare pe drumul catre Farafra, purtand fiecare grup undeva ... pe unii i-am revazut catarati pe dealuri, erau scoli de foto tematice care-si purtau membrii de-a lungul si de-a latul Egiptului, Black Desert e superb de surprins in amurg de pe un strat de lava ... pe japonezi i-am vazut spre seara in aceeasi parte a lui White Desert, corturi identice riguros aliniate, dimineata au facut toti exercitii de inviorare si au plecat inainte ca soarele sa rasara bine ... spaniolii erau la Crystal Mountain si faceau figuratie ... Drumul catre oaza era plin de ferme de-o parte si de alta, campuri de verdeata in mijlocul desertului !!! Utopia de altadata devenise realitate, priveam cu o stupoare infrigurata sirurile de portocali, mango si naiba mai stie ce erau, despre imaginile asta nu aveam nici macar o vaga banuiala ca ar fi fost posibile ... asistam in copilarie la discutiile celor mari cum ca sub desert ar fi o mare de apa si ca totul ar putea fi verde deasupra daca ... altii radeau, scoteau o foaie de hartie si insirau argumente care demonstrau imposibilitatea si stupiditatea unor asemenea idei, basme don’le, soluri saraturoase, plante pretentioase, soare arzator, imposibil economic de pompat coloana de apa uneori de la 200m adancime, hai sa fim seriosi - ia si tu un pahar de Cotnari ca bati campii ... era de fapt banal, o pompa austriaca, un generator diesel german si un sistem de canale egiptean, asta era fabuloasa reteta, multi tarani de pe valea Nilului vin aici ori in nenumaratele zonele similare din cauza facilitatilor economice si fiscale. Dupa ce mi-am turtit nasul de geam privind plantatiile, soferul ne-a debarcat la Crystal Mountain (27°39'42.12"N  28°25'48.85"E), de fapt un conglomerat de roci formate din ipsos cristalizat in curs de vandalizare datorata mai ales localnicilor (am vazut urme de tarnacop). Toata zona este formata din genul asta de aglomerare cristalina, am primit un cadou de la Mahmud, ne-a urcat pe o coasta apropiata (27°39'20.47"N  28°25'54.00"E) plina de configuratii frumoase, unele zoomorfe.
Pentru urmatoarele locuri nu eram deloc pregatit, habar nu aveam ca exista asa ceva pe acolo, pur si simplu am ramas muci ... Dupa ce ne-am intors la asfalt am mers o portiune si numai ce vad ca driverul coboara de pe drum in stanga si o ia pieptis spre niste pliuri dintre muntii albiciosi, urca vijelios pe nisip cu motorul urland si se repede cu masina spre ceea ce parea a fi un jgheab intre doua creste ... ajuns in varf pune frana, masina se apleaca in fata si spectacolul incepe ... Aqabat Mountains ... daca nu-i vezi sunt un simplu nume pe o harta ... ne aflam in partea de sus a unei vai (27°28'42.20"N  28°15'46.03"E) pline de nisip imprastiat intre turnuri alb-rosiatice din calcar cochilifer format in Cretacic de-a lungul milioanelor de ani ... carbonatul de calciu compactat ros de vant si de nisip forma un peisaj demn de un film SF ... cele cateva masini ajunse acolo debarcasera oameni care alergau liber ca nebunii, electrocutati de uluitorul peisaj, urlau, se catarau pe flancul drept pana la o duna gigantica ce cobora abrupt spre turnuri si se rostogoleau la vale pe nisip cuprinsi de o brusca frenezie ... ma mir ca nimeni nu si-a rupt ceva ... m-am descaltat si am urcat pe un promontoriu, creta era foarte moale, eram deja alb, cascam gura la 140 milioane de ani insirati la picioarele mele ... cand vezi o gasca de femei pe la 40 de ani plonjand in zbor pe dune, inseamna ca ceva se intampla ... ne-au lasat sa ne revenim incetisor, unii coborau in patru labe inotand de placere prin nisip, altii stateau culcati si priveau la peisaj, altii mergeau cu talpile goale scufundati in lumea lor ... am plecat ultimii, m-am smuls cu greu de acolo ... Soarele rosu se lasa din ce in ce mai jos, era timpul sa intram in White Desert, eram aproape de portile lui.

Foto English Mountain, Black Desert, Crystal Mountain, Aqabat Mountains

....... Odata cu lasarea serii masina ne-a dus in partea sudica a lui White Desert, ghidul a platit taxa de rezervatie si dupa aia am dus-o dintr-o fluieratura in alta ... uitand sa fac si fotografii, de data asta pur si simplu aproape am uitat de aparat pana cand am intrat in Farafra ... Impinsi de la spate sa luam viteza am reusit sa punem cortul in timp util ... adica Mahmud l-a pus si noi l-am admirat ... dupa care tot el s-a apucat de facut mancare, si a facut asa de multa pana la urma incit am reusit sa dam gata doar o cincime. Tot Egiptul, in toate locurile unde am stat la masa ni s-au servit portii mult prea mari, nu stiu cum pot manca asa de mult oamenii astia, mi s-a explicat ca din cauza caldurii trebuie sa bage in ei consistent, efortul pe vreme torida fiind mult mai mare (!!!) ... hmmmm ... in timp ce soferul zdranganea din cratite raspandind un miros apetisant de friptura si eu discutam cu Sopi politica intinsi amandoi pe saltele, am zarit cu coada ochiului ceva trecand fulgerator pe deasupra unei pete de nisip ... am sarit ca ars ... m-am rasucit instantaneu si am strigat la Mahmud ... care a zambit calm dupa care si-a tuguiat buzele si a scos in directia desertului niste tzocaituri ca alea cand imitam noi pupaturile sonore. In cateva secunde o umbra vaga s-a miscat la limita intunericului si doua urechi enorme puse pe o silueta ca a unui caine de talie mica si-au facut aparitia din noapte ... cu pasi timizi, vulpita a stat in asteptare ... dupa aia a urmat un protocol strict ca la o casa regala, mai intai driverul i-a pus un pahar cu foarte putina apa la 5 pasi de noi ... dupa care alta apa si mai aproape, dupa care o felie de rosie tot mai aproape ... dupa care inca o painita unsa cu grasime ... toate in cantitati mici. Dupa cam un sfert de ora Sopi tocmai spunea ca nu a vazut niciodata ca o vulpe de desert sa ia ceva direct din mana cand Mahmud i-a dat sotiei o felie de rosie si i-a facut semn sa se intinda din pozitia sezand si sa i-o ofere vulpii ... vorbele ghidului au inghetat brusc in momentul in care botul ascutit s-a apropiat incetisor in pasi de dans si cu o miscare fulgeratoare a luat rosia si a sarit 3-4 pasi inapoi... s-a facut o tacere mormantala ... dupa care soferul a ras incetisor ... ceea ce a urmat se poate numi Desert Fox Night Show, adica noi intindeam oasele de gaina si vulpea ni le smulgea dintre degete ... nimerisem un animal cu deosebit tupeu, era obisnuita madam cu turistii, oricum era prudenta plus ca nici unul din noi nu a facut gesturi bruste sau suspecte ... treaba era clara si limpede pentru ea, noi rontaiam pulpele dupa care mai ciuguleam de pe os, vulpea astepta ca noi sa terminam dupa care smulgea osul din mana intinsa si-l rontaia juma’ de pas mai incolo ... in timp ce ma delectam cu o noua bucata am inceput sa privesc cu interes mai mare animalul si sa ma gandesc daca ar putea fi domesticit, evident da zic eu ... intre timp a mai aparut inca una, mai tarziu au inceput sa se scuipe de la incalcarea teritoriului. Am intrebat care e relatia localnicilor cu ele ... foarte nasoala, au obiceiul sa omoare toate gainile din cotet ca stapanul sa fie nevoit sa le arunce si ele sa vina sa culeaga cadavrele „for free”. Daca nu sunt multi vizitatori in zona atunci te trezesti cu 10-15 vulpi in jurul cortului, acum nu era cazul, in partea noastra erau cel putin 20 de grupuri raspindite pe intreaga arie, nu mai aproape de 1km unii de altii ca sa nu ne incomodam. Baietii ne-au atras atentia in mod special sa nu lasam NIMIC afara, au obiceiul sa culeaga pantofi, ciorapi, aparate foto etc ... le cara in desert si nu ai nici o sansa sa mai dai de obiecte.
Dupa alt stat la taclale ne-am culcat, eu am preferat sa ies din cort si sa dorm pe saltea sub cerul liber si acoperit doar cu un sac de dormit desfacut ... Sopi si el afara langa mine, Mahmud cu o saltea drept pe nisip si bine infasurat intr-un fel de covor, sotia in cortul meticulos inchis sa nu o prade vulpile ... dimineata la prima geana de lumina eram proaspat, fara cap sau gat umflat de frig, a fost o noapte deosebit de placuta. Imediat ce s-a trezit consoarta a urmat ... pai ce sa urmeze altceva decat Desert Fox Morning Show in care s-a facut prezentare de moda cu mantou din blana originala de vulpe in fata camerei foto ... a lasat-o sa se apropie la 2 metri in plina lumina ...
Peisajul schimba din nou culorile, de la rosiaticul serii la albastrul taios al rasaritului apoi  la albul orbitor al diminetii ... locul asta nu prea poate fi descris, e un fel de improbabilitate in continua modificare lenta dar ireversibila ... este legat de tot ce e in jur, aceeasi creta modelata de frecarea cu nisipul purtat de vant o vezi in multe alte locuri din tara ... aici insa a intrunit conditiile sa se transforme intr-un fel de arta abstracta, ai senzatia ca Gaia vrea sa comunice cumva cu tine modelandu-si substanta ...
Drumul spre Farafra l-am facut strabatand direct White Desert - Sahara El Beyda pe limba lor -  de data asta fara nici un GPS, la liber, soferul prindea si 80 pe ora ... de fapt „am plutit spre oaza” e mai corect spus, Toyota mergea ca untul ... La drumul de asfalt spre Qasr Al-Farafra ne-am intepat cam dupa 30km de desert si am mers spre Badr House devenit acum Badr Museum (27° 3'43.58"N  27°58'6.41"E). Badr asta e un beduin-agricultor ca oricare altul (... aproape) care dupa ce-si agata lopata in cui se pune pe sculptat, pictat, modelat ... face tot ce-i trece prin cap. De la saditul de copaci in nisip a ajuns la expozitii in Germania. Continua sa se intretina din munca pamantului ... hmmmm, desertului adik ... Si-a facut o casa cu care probabil a exasperat intreaga familie dar e o placere sa vezi ce-i scorneste mintea, merita vizitat si luat o amintire-doua ... noi din nefericire nu l-am vazut, era la munca, o ruda de-a lui ne-a deschis usile. Da, este talentat. Nu, nu este un geniu, doar un om deseori pesimist, alteori visator sau melancolic, dotat cu posibilitatea de a se exprima plastic. Dupa cate am vazut, arta lui e finantata de propria-i munca in oaza, de prietenii din afara si vanzarile lucrarilor proprii. Este de fapt un om vestit si sarac. Fara el, Farafra ar ramane doar un sat alburiu cu strazile pline de creta intr-un ocean de caldura lichida.
Nu am plecat fara a ma scalda pe voie (spre nerabdarea si jena generala) intr-unul din bazinetele alimentate de o pompa mare de extractie a apei dupa care Sopi mi-a pus eticheta de turist foarte dificil ... el se schimba in fiecare zi cu alti pantaloni si alta camasa, eu eram in apa doar cu frunza de vitza din bumbac alb ... precizasem in mod expres ca vreau balaceala in izvorul cu apa calda, se numeste Bir Hamsa Hot Spring (27° 3'43.93"N  27°55'44.74"E). M-am umplut tot de rugina dar vaaaaaaaaaaaaai ce bine a fost !!!!! Dupa cateva ore de condus cu 120-130km/h am facut iarasi o oprire la Beshmo Lodge in Bahariya unde am facut baie, ne-am parfumat si am mancat zdravan. Mi-am luat un „la revedere” consistent de la Mahmud, soferul si talentele lui inseamna 99% din reusita unei expeditii in desert, el a fost cu adevarat superb. Masina care urma sa ne duca in Cairo astepta deja, era aceeasi cu care am mers la Memphis, am ajuns pe intuneric in oras si in timp ce luam masa de seara am cerut schimbarea ultimului sofer ... nu avea ce cauta pe asfalt.

Foto din White Desert, Qasr Al Farafra, Badr House.

wow, fabulos !  multumesc mult pentru frumoasa descriere si poze!

Ziua 5 : Old Coptic Cairo & Old Islamic Cairo, Ben Ezra Synagogue, Abu Serga Church, Roman Tower, Hanging Church, Muhammad Ali Mosque, Sultan Hasan Mosque, Al Rifai Mosque, Al Azhar Mosque, Khan El Khalili Souk.

Plimbarea a inceput dimineata cu un ghid Sopi debordand de istorie. Dupa ce am trecut printr-un cordon de paza am fost intampinati de un politist care dupa .... aaaa, Romania , Basescu , Hagi ...  vazand figurile noastre exasperate a decis ca nu am nici o bomba in rucsac si chiar suntem romani. Am intrat pe strazile animate din ceea ce poarta numele de Coptic Cairo. Cascam gura intr-o parte si alta sa vad ce-i asa de copt la oamenii de prin zona ... ash, nik-nik! Aratau fix ca ceilalti egipteni, poate un pic mai altfel imbracati, in rest localnici get-beget ... mi-a fulgerat prin minte pentru prima data ca ceea ce vrem noi sa intelegem prin „crestin ortodox copt din Egipt” s-ar putea sa insemne cu totul si cu totul altceva in realitatea de pe teren, zilele urmatoare aveau sa transforme notiunea de „ortodox copt” intr-o entitate cu foarte multe fatete de toate culorile incepand cu roz si terminand cu cacaniu-murdar. Asadar am luat zona la pas ... Uneori am mers pe alei inguste printre ziduri lungi si inalte, alteori pe stradute sau galerii, e ceva aparte modul in care a fost cladita zona veche.
Ben Ezra Synagogue (sau El-Geniza Synagogue)( 30° 0'20.80"N  31°13'51.74"E) a fost primul lacas de cult in care am intrat. E o sinagoga de rit sefard, cea mai veche din Egipt, aflata pe locul in care micul Moise a fost gasit de fiica faraonului, cel putin asa spune traditia. Constructia, inceputa pe la 1115AD are un amestec de stiluri, arabescuri islamice, arhitectura crestina si ornamente evreiesti. Ajunsi in interior - unde nu era voie sa faci fotografii - ghidul ne-a povestit despre comoara de manuscrise descoperite, in timp ce eu incercam sa fac poze pe ascuns. Frumos si remarcabil, mi-a lasat o impresie placuta amprenta timpului pe lucirile stinse ale balcoanelor. Nu am idee cum ar trebui sa arate o sinagoga clasica dar ce am vazut in interiorul acestui monument arhitectonic foarte vechi pare cumva familiar.
Abu Serga (sau Saints Sergius and Bacchus Church)(30° 0'22.64"N  31°13'50.51"E) a fost urmatorul loc vizitat. Este o biserica ortodoxa copta activa, am prins chiar timpul slujbei. Nici aici nu e voie sa fotografiezi asa ca am facut nu numai fotografii ci si un mic filmulet. Un monument nepretuit in care se face slujba ... interesant ... iarasi ceva absolut deosebit dar cu aer familiar, plus un popa prost care balmajea mieunat ceva ininteligibil . Aveam sa aflu mai tarziu ce era in limba veche copta dar ca lipsa de talent strica, o slujba frumos intonata in acest dialect aproape disparut poate suna chiar bine. Constructia bisericii a inceput in secolul patru deasupra locului in care Iosif, Maria si micul Isus s-au adapostit timp de trei luni dupa ce au fugit din Ierusalim. Cripta in care au stat ei nu cred ca se poate vizita asa de usor, am reusit totusi sa-i fotografiez intrarea, este in interiorul bisericii. Doi-trei credinciosi-paznici de langa usa erau foarte suspiciosi , ghidul a preferat sa ramana afara insa chiar in conditiile astea se uitau foarte lung si atent la noi chiar daca era extrem de evident ca suntem tot de rit crestin ortodox ... sau poate nu prea, dupa vechile lor reguli ? ... si am pornit mai departe ...
Roman Tower - pe ale carui dependinte e cladita El Muallaqa - face parte din Babylon Fortress a cerei istorie se pare ca incepe chiar inaintea romanilor, pe la 530BC. Solul de acum e cu 6 metri mai sus de baza turnului. Imediat dupa turn este intrarea in cea mai importanta biserica ortodoxa copta din Egipt.
Hanging Church (sau El Muallaqa, Saint Virgin Mary’s Coptic Orthodox Church)( 30° 0'19.05"N  31°13'48.94"E) este fara indoiala, perla coroanei. Tot slujba am prins si acolo, dar cu totul alta calitate, alti oameni, alta voce. Se poate fotografia si filma dar fara flash ori lumina auxiliara, nu se accepta sunetul telefoanelor mobile. Totul este de-a dreptul o bijuterie. De la arhitectura la decoratiuni, grija si respectul transforma locul intr-o poveste. Istoria cladirii incepe de prin secolul 3 iar prima forma a constructiei asa cum apare ea astazi dateaza se pare de pe la 690AD. Intr-un loc podeaua este din sticla, se poate vedea cum este cladita direct peste o fortareata romana, de aici i se trage si numele de „Biserica Suspendata”. Am ascultat o slujba vorbita si cantata in limba copta, pana si Sopi a pozat smerit si cuminte in umbra icoanelor. In soapta, am intrebat un credincios de langa mine cateva lucruri, mi-a raspuns prompt intr-o engleza ireprosabila si foarte la obiect. Ceva timp am ramas acolo, cantau si predicau frumos in limba aia ciudata, era linistitor, venea Pastele... Cine are de gand sa treaca prin Cairo ... peste celelalte biserici puteti sari, peste asta, NU!

Foto : Old Coptic Cairo, Ben Ezra Synagogue, Abu Serga Church, Roman Tower, Hanging Church

Muhammad Ali Mosque (sau Alabaster Mosque, Great Mosque of Muhammad Ali Pasha)(30° 1'44.00"N  31°15'35.68"E) se gaseste in Citadela (Saladin Citadel of Cairo) aflata pe un deal ce domina orasul. Constructia inceputa la 1830 este un motiv de mandrie pentru locuitorii care spun ca o intrece pe Blue Mosque din Istanbul ... nu prea e asa, sunt doua monumente absolut distincte, comparatia nu are sens, fiecare-si ocupa locul in istorie, arta si personalitate. Particular e modul in care au construit domurile si jocul de lumini din interior. Remarcabila conceptie! Curtea ofera o perspectiva excelenta si inedita asupra Cairo-ului, vantul continuu creeaza o atmosfera foarte placuta chiar daca soarele arde cumplit. Imi pare teribil de rau ca nu am avut timp si pentru restul Citadelei.
Sultan Hassan Mosque (sau Mosque and Madrassa of Sultan Hassan)( 30° 1'56.22"N  31°15'22.94"E) am vizitat-o dupa o pauza la un fast-food local, urechile-mi vajaiau de atata istorie, eram turmentati de multitudinea informatiilor. Nu am scapat, monumentul asta avea sa fie  SI mai bogat in explicatii ... e mai bine la noi in tara, domnitorul a tras cu arcul, pustnicul a fugit in padure, domnitorul a fugit la pustnic, pictorul a dat cu albastru, amin-amin si gata ... la copti de exemplu e muuuuult mai complicata treaba, tre’ sa ai rabdare, numai analiza cuvantului „copt” a durat o ora .... ajuns acasa a trebuit sa pun iarasi mana pe carte ... Asadar moscheea a fost inceputa la 1356 si a devenit in scurt timp o referinta arhitectonica. Pe langa constructie, foarte interesante mi s-au parut principiile dupa care au fost create cele 4 alveole prentru cele 4 scoli sunnite. Deosebit este iarasi modul foarte colorat si decorativ in care au facut interiorul, probabil la vremea respectiva a fost considerat fancy de catre clericii batrani care au scuipat in san vazand opera.
Al Rifai Mosque (sau Royal Mosque, Al-Refa’i Mosque)( 30° 1'58.18"N  31°15'25.54"E) este vis-a-vis de Sultan Hassan, culoarul dintre ele da senzatia de canion strabatut de un vant foarte racoros. Stilul iarasi nu seamana cu nik vazut pana acum, este o constructie de secol 19 dusa la bun sfarsit de un arhitect ungur. A facut treaba buna ... e o subtilitate a religiei sa vezi o moschee cu tenta de catedrala ... Ghidul a dat 25LE paznicilor pentru a ne permite accesul la toate mormintele regale ... salile mortuare erau decorate cu placi de marmora aduse din tot felul de cariere ale lumii, nici nu vreau sa ma gandesc cam cat a costat ornarea peretilor. Sopi a fost admonestat verbal la iesire de catre un cleric, l-am pus sa traduca instant de fata cu el si am aflat ca : ghidul care-si aprinde tigara pe pragul moscheei da un exemplu de foarte proasta educatie si lipsa de respect fata de strainii care vin in vizita ... ne-am cerut scuze pentru proastele maniere ale ghidului ...
Al Azhar Mosque (30° 2'45.03"N 31°15'45.19"E) isi incepe existenta in 972. Asa cum apare astazi, impresioneaza prin luminozitate, stil slefuit si un pic luxos, curatenie excesiva si respect deosebit din partea credinciosilor ... vin de la mare distanta sa se roage, unii dorm in asteptarea orelor de slujba. Am vizitat inclusiv o sala de studiu a universitatii sunnite Al-Azhar University si am aruncat o lentila si pe cartile de pe mese ... foarte frumos desenate, grafica impecabila, miros de pagini rasfoite, extrem de reconfortant. Felul in care arata, oamenii in asteptarea rugaciunii, decoratiunile interioare si continua reconstructie de-a lungul timpului arata foarte clar rolul de lider in materie de studiu si practicare a religiei islamice, comportarea ireprosabila a celor de acolo impune un anumit stil. Este foarte greu de ales intre moscheile de vizitat in Cairo .... ar fi cam 5 ... insa Al Azhar si Muhammad Ali mi se par de neevitat.
Khan El Khalili Souk si strazile din jur plus fluxul istoric generat de un ghid talentat au dat viata tuturor cladirilor din jur ... este incredibil cum vorbele bine tintite pot trezi la viata ziduri milenare, totul prinde viata si ramai un pic siderat de continua miscare in timp pe drumul care duce la sfarsit sub pasii tai ... am terminat epuizati fizic si mental, paturile de la Mena House ne-au luat in primire pe loc, pana dimineata nici nu am miscat, ne astepta drumul spre Alexandria.

Foto : Muhammad Ali Mosque, Sultan Hassan Mosque, Al Rifai Mosque, Al Azhar Mosque