Profeții

mario_bril, on 12 mai 2013 - 17:16, said:

Deci nu avem de-a face cu profeții.

Dpdv istoric evreii s-au revoltat împotriva ocupanților eleni în 167 î.n.c.,
dar clerul evreiesc nu a vrut să o prezinte ca pe o revoltă armată, ci ca pe o intervenție miraculoasă a Zeului lui Izrael
prin trimiterea unei armate cerești care a învins Antiochus Epiphanes și instaurat regatul ... lui Izrael.

Clerul evreiesc a folosit lucrarea ficțională Viziunile lui Daniel
care conținea poveștile inventate despre un Daniel loial Zeului lui Izrael
trăind într-un trecut îndepărtat și care refuză să venereze zeii diferiților ocupanți ai lui Izrael,
pentru a-i încuraja pe evrei săi contemporani să nu venereze zeii introduși de actualii ocupanți.
Așa numitele viziuni însă deși prezintă oarecare date istorice,
prezintă și multe inadvertențe (vezi postările anterioare).

Interpretările divergente ale istoriei din diferitele capitole ale lui „Daniel” au mai mult sens
dacă acestă lucrare este considerată ca fiind o ficțiune onestă, decât un fals grosolan.

Faptul că autorul așa ziselor profeții ale lui Daniel a scris această lucrare înainte de 164,
este că toate așa zisele profeții, după această dată sunt false.
După autor armatele cerești conduse de îngerul Mihail sunt cele care-l omoară pe Antiochus
așa cum după creștini aceleași armate îl gonesc pe așa zisul Antichrist;
curent apocaliptic ce a fost copiat și de creștini.

madhukar, on 12 mai 2013 - 20:44, said:

Cam asta era viziunea evreeasca si de asta asteptau un altfel de Mesia. Un Mesia uman care sa ii elibereze de sub ocupatia romana prin lupta.

mario_bril, on 12 mai 2013 - 20:56, said:

Oare ceea ce am numim creştinism iniţial nu propovoduia tot un astfel de Mesia .. uman?
Putem oare observa cum s-au schimbat scrierile creştine şi când, pentru a construi un Mesia divin?
Nu avem de-a face şi în cazul creştinismului cu astfel de profeţii, care ca şi în cazul evreilor nu sunt decât falsuri ale clerului?
Hai să vedem ce descoperim.

Edited by madhukar, 14 May 2013 - 13:03.

madhukar, on 14 mai 2013 - 13:02, said:

Hai sa descoperim impreuna. De unde incepem?

În așa numita Evanghelie după Matei este redat faptul că Isus ar fi urmașul regelui David,
o ființă umană, pentru că ar fi fost fiul lui Iosif, bărbatul Mariei din care S-a născut Isus.

Acest lucru a fost introdus de autorul necunoscut al așa zisei Evanghelii după Matei pentru că evreii,
ca întotdeauna, așteptau pe cineva, de data asta un urmaș din casa lui David, o ființă umană,
care să se instaureze pe tronul său și să-i elibereze de sub ocupația străină.

Faptul că acesta lucru era privit cu deosebită importanță se poate vedea
din osteneala autorului așa numitei Evanghelii de a crea un arbore genealogic detaliat al lui Isus:

1. Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.
2. Avraam a nascut pe Isaac; Isaac a nascut pe Iacov; Iacov a nascut pe Iuda si fratii lui;
3. Iuda a nascut pe Fares si Zara, din Tamar; Fares a nascut pe Esrom; Esrom a nascut pe Aram;
4. Aram a nascut pe Aminadab; Aminadab a nascut pe Naason; Naason a nascut pe Salmon;
5. Salmon a nascut pe Boaz, din Rahab; Boaz a nascut pe Obed, din Rut; Obed a nascut pe Iese;
6. Iese a nascut pe imparatul David. Imparatul David a nascut pe Solomon, din vaduva lui Urie;
7. Solomon a nascut pe Roboam; Roboam a nascut pe Abia; Abia a nascut pe Asa;
8. Asa a nascut pe Iosafat; Iosafat a nascut pe Ioram; Ioram a nascut pe Ozia;
9. Ozia a nascut pe Ioatam; Ioatam a nascut pe Ahaz; Ahaz a nascut pe Ezechia;
10. Ezechia a nascut pe Manase; Manase a nascut pe Amon; Amon a nascut pe Iosia;
11. Iosia a nascut pe Iehonia si fratii lui, pe vremea stramutarii in Babilon.
12. Dupa stramutarea in Babilon, Iehonia a nascut pe Salatiel; Salatiel a nascut pe Zorobabel;
13. Zorobabel a nascut pe Abiud; Abiud a nascut pe Eliachim; Eliachim a nascut pe Azor;
14. Azor a nascut pe Sadoc; Sadoc a nascut pe Achim; Achim a nascut pe Eliud;
15. Eliud a nascut pe Eleazar; Eleazar a nascut pe Matan; Matan a nascut pe Iacov;
16. Iacov a nascut pe Iosif, barbatul Mariei, din care S-a nascut Isus, care Se cheama Hristos.

La fel ca și în cazul așa zisei profeții a lui Daniel, clerul, de data asta de origine … creștină
intervine pentru a-l diviniza pe Isus și aplică schema apocaliptică evreiască.

La început fiind propovăduit printre evrei, Isus a fost prezentat conform așteptărilor acestora,
urmaș al Regelui David, care urma să-i elibereze,
ceea ce implică și faptul că povestea cu răstignirea și învierea nu existau.

Acest lucru este confirmat de exemplu de însuși „Sfântul” Irineu,
primul care amintește în jurul anului 185 (numărătoare creștinilor) de cele 4 așa zise evanghelii canonice,
și care în cartea sa Împotriva Ereziilor Cartea II, Cap. 22 scrie:

„Cei 30 de eoni nu sunt tipicalizați prin faptul că Cristos a fost botezat pe când avea 30 de ani:
El nu a suferit în cea de-a 12-a lună după botezul său (așa zisa crucificare) și a avut peste 50 de ani când a murit.”

“Între cel de-al 40-lea și 50-lea an de viață omul începe să îmbătrânească,
vârstă pe care Domnul nostru a avut-o când încă își îndeplinea misiunea de Învățător,
așa cum Evangheliile (care fiind modificate spun altceva) și cei mai în vîrstă mărturisesc;
cei care au fost în Asia apropiații lui Ioan,
discipolul Domnului, afirmă că Ioan le-a transmis această informație.
Iar el a rămas printre ei până pe timpurile lui Traian."


După ce evreii dezamăgiți s-au dezis de Isus, apologeții acestuia, au pornit denigrarea evreilor
pe care au pus-o în gura Isusului lor în scrierile numite evanghelii, punând baza antisemitismului,
a urmăririi și defaimării evreilor de- a lungul secolelor și chiar mai mult...

Ei au luat paștele evreiesc (passover) și l-au transformat în paștele creștinilor.
Evreii creștinați inițial se duceau la biserică de paștele evreiesc unde
ca toți evreii primeau o pâinică mică plată asemănătoare cu ceea ce mai târziu se va numi hostia, trupul lui Isus care s-ar fi jertfit.

De fapt paștele își are rădăcinile în religiile străvechi, și înseamnă Timpul răsăritului
(în engleză și germană Paștele are chiar această denumire cunoscută și la popoarele anglo-saxone – Easter / Oster – Răsărit)
sau al reînvierii naturii, fiind astfel sărbătorită Zeitatea Primăverii, când natura se trezește la viață.

Pentru a fi siguri că sărbătoarea paștelui nu are loc înainte de venirea primăverii, în Izraelul antic era obiceiul ca prima zi a lunii Nisan să nu fie luată în considerare, înainte ca orzul să se fi copt. Și așa a început paștele lor la mijlocul lunii Nisan. Mai târziu această dată a fost cuplată și cu eliberarea evreilor din sclavagia egipteană.

Și documentul necunoscut (Q de la germanul Quelle – sursă) redactat de clerul creștin, care pare să fi stat la baza celor 3 evanghelii canonice sinoptice, pentru că foarte multe verse sunt absolut identice,
au inventat un Isus care să înlocuiască paștele evreiesc și să dea reînvierii naturii o nouă dimensiune prin așa zisa reînviere a lui Isus.

Mai târziu chiar și „Sfântul” Irineu, und agnostic înveterat, devine un adept entuziast al variantei cu Isus răstignit și reînviat,
prin care și cei care … cred … vor … reînvia… și prin care pământul își va da morții înapoi, și apele înecații…aceștia reînviind (unii creștini nu mai acceptă astfel de variantă a așa zisei reînvieri).

Autorul „Sfintei Evanghelii după Matei“, cu aproximativ 50% aceleași versete cu cele din „Marcu“ și „Luca“
(care presupune că acești autori trebuie să fi copiat dintr-o sursă comună)
susține că  „Isus“ s-ar fi născut în Betleem (Iudeea).

El susține în scrierea sa că „magii dintr-o țară de la Răsărit“ (de undeva ... de nu se știe unde... de la Răsărit)
niște străini care nu aparțineau „poporului lui Izrael“ ar fi sosit în Ierusalim,
ca să întrebe unde se află ...„noul născutul rege al Iudeilor “ (nu al lor).

Autorul pretinde că niște magi dintr-un regat de la răsărit
s-ar fi interesat pentru problemele politice ale Israelului întrebând
unde se află „nou născutul rege al Iudeilor“ (nu al lor), pentru a se închina lui.
(nu are sens, ei nu vorbesc de nici un fiu al unui duh sfânt).

Autorul pretinde că Irod i-ar fi adunat pe cărturari pentru a afla unde se va naște Christos,
când de fapt magii din  „țara de la Răsărit“ au vorbit despre un rege al Iudeilor. (măsluit)
Și cărturarii ar fi afirmat că „noul născutul rege al Iudeilor “ se va naște în Betleem, în Iudeea.

Autorul „Sfintei Evanghelii după Matei“, a scris că un prooroc ar fi afirmat:
"Și tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu ești nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda,
căci din tine va ieși Conducătorul care va paște pe poporul Meu Israel" (măsluit).
Nici un așa zis prooroc al Izraelului nu a afirmat așa ceva .

Însă  autorul scrie acest lucru pentru că era binecunoscut
că erveii așteptau un om din casa regală a lui David,
care trebuia să se instaureze pe tronul strămoșilor săi,
și să-i elibereze pe evrei de ocupația străină.

Următoarea greșeală se află în Matei 2:3-5
Și auzind, regele Irod s-a speriat și tot Ierusalimul împreună cu el.
(Ierusalimul nu ar fi trebuit să se sperie (unele traduceri scriu „să se tulbure“),
ci să se bucure de împlinirea așa zisei prorociri despre „nou născutul rege al Iudeilor“)

Această povestire pare să fie o reminiscență de la începuturile propagandei creștine la evrei,
când acestora li se predica de fapt că Isus ar fi fost așteptatul Mesia (regele uns) al evreilor.
Faptul că această propagandă a creștinilor timpurii era importantă
o dovedește strădania autorului acestei Evanghelii de a creea un arbore genealogic al lui Isus,
după care acesta ar fi urmaș al casei regale a lui David,
arbore cu care de fapt această cărticică și începe.

Această poveste are însă în ea însăși o mare problemă:
Isus nu a devenit rege al evreilor și nu i-a eliberat pe evrei de ocupația romană, cum sperau aceștia.
Ca urmare evreii s-au dezis de creștinism,
iar creștinii l-au pus pe Isus în așa zisele lor evanghelii,
să-i denigreze pe evrei, până la a-i face chiar și fii al inventatului lor diavol, Satana,
fiind apoi persecutați după luarea puterii de către creștini și astfel stigmatizați până în prezent.

Deci autorul acestei așa zise „Sfinte Evanghelii după Matei“  
a încercat să o întoarcă: Isus nu va deveni imediat rege pe tronul strămoșilor săi,
căci tatăl său nu mai este Iosef din inventatul arbore genealogic al lui Isus,
ci  va deveni "Rege pentru totdeauna ":
„căci El va mântui poporul Său de păcatele lor“ (1:21) pentru că …
într-un,… psalm (130:8) se „prorocește“
„și el va mântui Izraelul de toate păcatele sale“.
Aici creștinii înțeleg prin Izrael întreaga lume.

Noua variantă a fost mult îmbunătățită: Isus a primit un nou arbore genealogic.
Pentru noua variantă creștinii au căutat un sprijin în scrierile … evreilor
pentru o … prorocire, care s-ar referi la o naștere, și au găsit … ceva:
"Iată, Fecioara va avea în pântece și va naște Fiu și vor chema numele Lui Emanuel,
care se tâlcuiește: Cu noi este Dumnezeu". (Isaia 7,14)

Astfel Iosif nu mai este tatăl lui Isus,
vechiul arbore genealogic este negat,
mama sa devine o fecioară,
iar tatăl său devine ... un Duhul Sfânt,
despre care însă nici o scriere a evreilor nu se vorbește,
fiind absolut necunoscut acestora.

Astfel au realizat creștinii mult mai mult: ei i-au dăruit lui Isus o proveniență divină.

Pentru aceasta, autorul „Sfintei Evanghelii după Matei“ scrie că un înger i-ar fi apărut lui Josif în vis
(să-i fi povestit desprea aceasta Isus ... sau un Duhul Sfânt?),
că Maria, care era deja gravidă ar fi fost însărcinată de „Duhul Sfânt“.
Această afirmație este cusută cu ață albă, pentru că așa ceva ca „Duhul Sfânt“
era necunoscut poporului evreu (deci nici lui Iosif), „Duhul Sfânt“ fiind o invenție creștină.

De remarcat că autorul „Sfintei Evanghelii după Matei“ nu scrie nimic
despre întâlnirea deosebit de importantă a unui înger cu Maria,
despre care povestește autorul „Sfintei Evanghelii după Luca“
(să-i fi povestit lui Luca desprea aceasta Isus ... sau Duhul Sfânt?).

Oricum această nouă variantă are o mare problemă.
În Isaia 7,14 femeia cu pricina nu este o fecioară, ci o tânără fată.
Textul ebraic Isaia 7,14 folosește că noțiune pentru acea femeia cuvântul עַלְמָה (almah),
care înseamnă „femeie tânără“. Deja traducerea grecească a Tanachului, Septuaginta,  
folosește cuvântul παρθένος (parthenos), care deși înseamnă doar „femeie tânără“,
are totuși o înclinație spre fecioară.

Ca urmare varianta cu fecioara și cu duhul sfânt  
este o altă măsluială a autorului  „Sfintei Evanghelii după Matei“.

În plus „Profeția“ din Isaia 7,14 nu are nimic de-a face cu nașterea unui Isus:
Acolo este vorba despre un semn la adresa regelui iudeu Ahas.
Conform acelei profeții, regatul său va urma să intre în pericol
și anume până când băiatul unei tinere femei,
pe nume Immanuel va atinge vârsta majoratului moral.

Ești înfipt tare în „sarcină” din cîte văd. Te mișcă rău...

Nu va citi nimeni... sînt sigur.

Profeția privind nașterea lui Isus

continuare

2. Autorul „Sfintei Evanghelii după Luca“ una dintre așa zisele „Evanghelii sinoptice“ are o altă variantă:
Îngerul nu se duce la Iosif,
ci la Maria și o anunță despre nașterea lui „Isus“,
iar acest lucru se petrece în Nazaret in Galilea,
unde conform acestuia trebuiesă fi avut loc și nașterea, pentru că...
nu există nici o poveste cu „magii dintr-o țară de la răsărit“,
nici un mutat la Betleem,
nici o urmărire de către Irod,
nici o fugă în Egipt;
deci după autorul „Sfintei Evanghelii după Luca“
Nazaret ar fi locul naștereii lui „Isus“.

3. Autorul „Sfintei Evanghelii după Marcu“ (cea de-a treia așa zisă „Evanghelie“ sinoptică)
nu scrie nimic despre nașterea lui „Isus“, d
eși aceasta dacă ar fi existat în documentul inițial
din care se pare că s-au inspirat cei trei autori ai așa ziselor evanghelii sinoptice,
ar fi fost cu siguranță prezentată și de autorul „Sfintei Evanghelii după Marcu“.

Cărticica sa începe cu botezul lui „Isus din Nazaret“.
Nu există nici un fel de idee despre o naștere divină  a lui Isus,
deși aceasta ar fi fost demnă de a fi amintită, dacă ar fi existat.
nu există nici o poveste cu „magii dintr-o țară de la răsărit“,
nici un mutat la Betleem,
nici o urmărire de către Irod,
nici o fugă în Egipt;
deci după autorul „Sfintei Evanghelii după Luca“ Nazaret ar fi locul naștereii lui „Isus“.

4. Autorul „Sfintei Evanghelii după Ioan“ (care evident nu are aceeași sursă cu celelalte trei)
nu scrie nimic despre nașterea lui „Isus“, deși aceasta ar fi fost demnă de a fi amintită,
dacă ar fi fost cu adevărat divină .
În mod evident aceste așa numite „Sfinte Evanghelii după ...
așa zișii apostoli“ sunt operele unor impostori
care pentru a fi crezuți au pretins că operele lor ar ale așa zișilor apostoli.

Faustus, Manicheistul (din secta manicheistä a creştinismului timpuriu, martor al acelor timpuri) scria:
“Toţi ştiu foarte bine că Evangheliile nu au fost scrise nici de Isus şi nici de apostolii săi,
ci mult timp dupa aceea, de persoane necunoscute,
care avand in vedere ca era greu sa fie crezuţi,
au scris aceste istorii folosind in titlu numele apostolilor sau ale discipolilor contemporani apostolilor."

Edited by madhukar, 25 May 2013 - 22:37.

madhukar, on 25 mai 2013 - 22:36, said:

Deci asta-i concluzia ta...  

Dar despre epistolele lui Pavel ce zici? Sunt bune de ceva?

Dupa gandirea ta cam care ar fi cele mai bune invataturi pentru viata, la modul general sa zicem?

Edited by Elihu_66, 25 May 2013 - 23:37.

madhukar, on 25 mai 2013 - 22:36, said:

Sa stii ca citatul asta ma distreaza, mult de tot... Tu chiar l-ai luat in serios?

Elihu_66, on 25 mai 2013 - 23:34, said:

sunt bune, mai ales ca ne invata sa nu mai tinem Sabatul.

madhukar, on 25 mai 2013 - 22:36, said:

Cine-i Faustus Manelistul...?

Pare un tip „inspirat”...

ioham, on 26 mai 2013 - 13:06, said:

Auzi, desi pe parerea respectivului nu dau doi bani, prima data m-am interesat sa vad cine este. Altfel, e usor sa razi ca curca la lemne si sa nu pricepi nimic, asa cum faci tu.

mario_bril, on 26 mai 2013 - 13:39, said:

"Faustus era convins că scripturile creștine fuseseră corupte de adversari evrei.
El a acceptat numai Noul Testament, datorită promisiunilor sale pentru Împărăția Cerurilor și a vieții veșnice
care erau preferabile promisiunilor pământene și carnale promise în Vechiul Testament."
(citat din cartea Contra lui Faustus Manicheul 4.1 a lui Augustinus).

"Conform episcopului Manichean (Faustus), evangheliile nu erau decât predica și poruncile lui Christos."
(citat din cartea Contra lui Faustus Manicheul 5.2 a lui Augustinus).
Dar după părerea sa evangheliile folosite de catolici conțineau mai mult decât atât,
de vreme ce nici Christos , nici apostolii săi, nu erau singuri autori ai acestora.
Oameni de după aceea, folosind numele apostolilor, au introdus noi pasaje.
(Acest lucru se poate vedea din postările următoare:
http://forum.softped...8#entry13229003
http://forum.softped...8#entry13229501)
Pentru a reconstrui evangheliile autentice pe baza scripturilor măsluite,
Faustus a folosit exegeza critică și logică. El a acceptat numai cuvintele
care se regăsesc într-un context similar ca autentice. Mai mult,
acele cuvinte puteau fi corect înțelese, dacă erau studiate împreună."

Faustus was convinced that Christian scripture was corrupted by Jewish adversaries.
He only accepted the New Testament,
because its promises of the Kingdom of Heaven and of eternal life
are preferable to the earthly and carnal promises of the Old Testament (Augustinus, Contra Faustum Manichaeum 4.1).
According to the Manichaean bishop the gospel is nothing more than the preaching and commandments of Christ (Augustinus, Contra Faustum Manichaeum 5.2).
But in his view the gospels used by the Catholics contained more than that, since neither Christ, nor his apostles, were their only authors.
Later men, using the apostles’ names, had inserted new passages. In order to reconstruct the authentic gospel from corrupted scripture,
Faustus employed a critical and purely logical exegesis. He only accepted words recurring in a similar context as authentic.
Furthermore, those words could only be properly understood when studied together (Bruckner 1901:62).
Author:
Gijs M. van Gaans
Radboud University, the Netherlands

Edited by madhukar, 26 May 2013 - 15:17.

madhukar, on 26 mai 2013 - 15:01, said:

De aia am spus ca nu dau doi bani pe parerea lui. Septuaginta nu avea de ce sa fie corupta de evrei. Ca era tocmai credinta lor. De altfel manuscrisele de la Qumran arata acest lucru. Ca existau mici diferente, asta stim. Dar nu de natura de a deturna complet sensul acestora.

Apoi, nenea asta a trait prin secolul al IV-lea. Dupa ce ereziile lui au fost combatute cu varf si indesat. Sa afirmi in secolul ala ca NT ar fi fost falsificat, e de-a dreptul hilar, cand stim ca NT a fost scris in secolul I d.Hr. Si restul de erezii le cunoastem, au fost combatute si discutate de prea multe ori.

mario_bril, on 26 mai 2013 - 17:58, said:

Septuaginta nu este creația evreilor ci a creștinilor.
Iar  manuscrisele de la Qumran nu arată că Septuaginta ar fi fost creația evreilor. Vezi șirul:
http://forum.softped...18-septuaginta/

mario_bril, on 26 mai 2013 - 17:58, said:

Faptul că diferențele sunt mari și denaturează complet sensul așa ziselor evanghelii se poate vedea din evidențele postate mai sus:
http://forum.softped...8#entry13229003
http://forum.softped...8#entry13229501

Edited by madhukar, 26 May 2013 - 19:56.

blueday, on 26 mai 2013 - 10:16, said:

Sabatul este pentru om, nu? Pacat ca evreii nu pricepeau asta...
Daca Sabatul s-ar sarbatorii cum cere Domnul, chiar ar fi utila aceasta sarbatoare, pentru tot restul lumii.  Nu? "dezleagă lanţurile răutăţii..."

Edited by Elihu_66, 26 May 2013 - 20:31.

ioham, on 25 mai 2013 - 21:05, said:

Te inseli dragule,exact treburile astea le descopeream acum 3 zile si imi place sa urmaresc astfel de postari...sic,deci nu mai fi tu asa sigur