Nu prea retin visele dar asta m-a pus pe ganduri!

Probabil nu retin visele pentru ca dimineata rar imi amintesc ceva. Dar pe acesta nu-l pot uita, bine este si foarte recent!
Se facea ca mai eram cu o persoana (nu imi este cunoascuta) si fugeam noaptea. Eram fugari, multi oameni (soldati) fiind pe urmele noastre. Totul se intampla noaptea intr-un oras. Am fugit pe strazi, am sarit obstacole iar la un moment dat am intrat intr-un rau nu foarte adanc. Pe maluri era noroi iar apa mica ne obliga sa innotam prin noroi. Simteam amestecul acela de apa si noroi. Felinare strajuiau raul si ne luminau calea. Adeseori treceam pe sub poduri, de multe ori ne apropiam de mal si fugeam prin noroiul de acolo (vorbesc la plural pentru ca asta facea si tovarasul meu din vis). Auzeam strigatele celor care ne urmareau.
La un moment dat raul s-a varsat intr-o apa mare, un fluviu foarte involburat si cu ape crescute cam cum e Dunarea acum. L-am pierdut pe tovarasul meu insa un urmaritor s-a aruncat in apa dupa mine. M-am scufundat adanc si priveam din adancuri silueta acestuia care incerca sa ma urmareasca dar nu ma putea ajunge. Stand scufundat in apa ma miram cum de imi pot tine respiratia atat de mult. Apoi m-am trezit, era 4 dimineata.
Pe tot parcursul urmaririi nu am simtit firg, senzatia de apa/noroi rece si nici oboseala. Mai mult, aveam o stare de multumire, de satisfactie. Ceva gen wow, pot innota, nu m-au prins.

Persoanele pe care le intalnesti in vise le-ai intalnit cel putin o data cand erai constient.

Dar in afara de tovarasul meu de alergare nu am deslusit nici un chip.

Edited by TLGTLC, 22 April 2013 - 19:43.

E adevarat ce spune Ann0nyym0us, fiecare persoana din visele tale ai intalnit-o cel putin o data in viata. poate fi vanzatoarea de la magazinul din colt, o persoana pe langa care ai trecut ieri in drum spre casa, un actor dintr-un film, poate fi oricine.

Edited by Hider141, 22 April 2013 - 19:52.

TLGTLC, on 22 aprilie 2013 - 19:01, said:

Furai inainte de la CAP ?

Dar putin ma intereseaza persoana respectiva, ce semnificatie poate avea visul in ansamblul sau?

TLGTLC, on 22 aprilie 2013 - 19:56, said:

AMintiri

TLGTLC, on 22 aprilie 2013 - 19:56, said:

Amintiri, cum a spus colegul de mai sus, ori o expunere de informatii procesate de creier, in subconstient. Eu nu cred in vise, in ideea ca acestea reprezinta ceva ce-mi afecteaza/ imi poate afecta viata.

Daca nu esti in aceeasi situatie ca mine, si vrei mai multe detalii, cauta informatii scrise de Rudolf Steiner.

Edited by Ann0nyym0us, 22 April 2013 - 20:19.

Okay guys, sa vaspun si eu una, cu scuzele de rigoare daca ma interpun pe subiectul colegului.
Acum vreo cativa ani, prin august, urma sa plec intr-o excursie de doua zile si o noapte. Plecarea se facea la ora 7 am. In noapte de inaintea plecarii am avut singurul vis cu adevarat ciudat, care mi-a ramas pana acum, viu in memorie.
Tin sa precizez ca de atunci tot caut explicatii, nu sunt genul religios si nu cred deloc in fantome, pranormal sau alte tampenii. Oricum, sa va spun si voua despre ce anume este vorba, poate ma lumineaza cineva.
Se facea ca era noapte. O noapte dinaceea de un negru absolut, fara luna sau stele. Eu ma deplasam cumva, fara greutate, dar cu precautie totusi, catre un anumit loc. Nu ma plimbam, mergeam undeva. Si ma grabeam sa ajung. Si cum mergeam in vis, vad de departe o luminita, undeva la ora 10, aud fosnet de frunze si parca, vorba aceea :"ca-n vis", un susur de apa abia perceptibil, probabil din cauza fosnetului frunzelor.
M-am trezit dimneata si mi-am amintit visul, un vis ca oricare altul, deci nedemn de luat in seama.
Excursia respectiva a decurs normal, nu a fost organizata de mine, prin urmare nu m-am preocupat cu transportul (autocar), cazarea etc.
Pe inserat, grabim putin soferul pentru a ajunge la destinatie in timp util. Se facuse noapte deja si pentru ca eram aproape de locul de cazare, iar drumul devenise greu de strabatut cu un mijloc de transport cu dimensiunile unui autocar mare, am decis sa oprim si sa mergem inainte catre cazare, pe jos, pentru a nu gresi drumul si a ne bloca pe undeva. Am obtinut indicatii de la gazda, dupa ei ar fi fost vreo 400 metri de mers.
Ma ofer eu voluntar sa plec in cercetare si uite-asa, pornesc la drum. Era o noapte cum rar mi-a fost dat sa vad, mai ales pentru ca sunt locuiesc in zone in care exista tot timpul lumina naturala sau artificiala. In fata mea se afla o cladire. Un fel de...castel ca sa zic asa, inailt si care se distingea, ca o umbra, dar numai cand ma aflam la cativa metri de ziduri. Am ajuns undeva la coltul stang al constructiei si am observat ca drumu, bun pana acolo, facea cumva spre drepta la 45 grade asa. Cum trec de coltul zidului, observ la departare niste lumini. Erau ferestrele locului in care trebuia sa ajung. Luminile respective erau asezate exact ca in vis, dar mai multe in realitate. In vis, vazusem numai un geam, in realitate erau tre, dar astfel asezate incat se vedeau trei, numai din fata cladirii. Merg inainte, venind cumva dinspre stanga cladirii. Mai aveam foarte putin pana la cladirea respectiva, cad aud exact fosnetul de frunze din vis. Vorbeam cu mine insumi, minunandu-ma de de asemanari. Chiar mi-am spus atunci, si nu o sa uit asta niciodata, ca ar fi culmea sa aud si susurul unei ape. Nu mica mi-a fost mirarea ca dupa cateva secunde, sa aud intr-adevar susurul apei, exact asa cum tineam minte din vis.
A doua zi am observat ca in partea stanga a cladirii, care corespundea sudului, era o plantatie de plopi, veo 15-20 copaci, printre care curgea un rau alimentat probabil de ploi.

Nu stiu in ce masura pare visul meu o fantasma sau o inventie. Daca este incredibil, tratati-l ca pe un pamflet.
Pentru mine insa, va ramane o enigma. As dori vreodata sa ii deslusesc taina.
Oricum, incepand din acel moment, am inceput sa concep atlfel notiunea de timp liniar.

YOUR_GOD, on 22 aprilie 2013 - 20:55, said:

Fosnea canabisu'

Frumos povestit. Explicatii ar fi multe, si ezoterice si stiintifice.

YOUR_GOD, on 22 aprilie 2013 - 20:55, said:

Hah, de-ar fi asa usor si cu oamenii din Poiana, sa-i convingi ca x-ulescu nu e zeu .

vata_pa_batz, on 22 aprilie 2013 - 21:03, said:

Bravo! Ai desprins esentialul.

Ann0nyym0us, on 22 aprilie 2013 - 21:03, said:

Pentru mine, acel vis reprezinta un moment de referinta din viata mea. M-am simtit ca si cum as fi gandit din afara cutiei, macar o secunda. Si mai interesant mi se pare ca, asa cum citeam undeva, visul dureaza de fapt, o fractiune de secunda.

Edited by YOUR_GOD, 22 April 2013 - 21:12.

YOUR_GOD, on 22 aprilie 2013 - 21:07, said:

Teoretic iti poti visa viata in timpul somnului de dupa-amiaza. Practic nu cred ca a reusit nimeni sa inregistreze "durata unui vis". Daca ne luam dupa stiinta, in intervalul de timp cand creierul este cel mai activ, noaptea, atunci ar trebui sa visam; insa asta inseamna mai mult de o ora. Daca un vis dureaza o fractiune de secunda, cat visam intr-o ora? Mai important, ce visam in atata timp?

YOUR_GOD, on 22 aprilie 2013 - 21:07, said:

Deci, chiar am prins esentialu'. Io cind zic

vata_pa_batz, on 22 aprilie 2013 - 21:03, said:

Daca stau sa ma gandesc, totusi visul meu nu a reprezentat intregul drum parcurs de mine de la autocar la cazare. Dar stii cum a fost? Ca si cum as fi luat imaginile din creier si mi le-as fi trimis cu 24 ore inapoi. Ai vazut ca iti amintesti de obicei secvente de referinta, nu fiecare milisecunda, chiar daca ar fi vorba despre o intamplare compusa dintr-un singur eveniment. Este ca si cum creierul stocheaza baza si apoi completeaza. De aceea peste ani, ne aducem aminte sa echipa noastra favorita a castigat cu 5-3, dar nu ne mai amintim si cine au fost cei care au inscris golurile. Deci, visurile sunt mai concentrate decar realitatea, poate de aici ideea privind
durata scurta a lor. Visul este asemeni unei amintiri: un reper.

YOUR_GOD, on 22 aprilie 2013 - 21:19, said:

Nu cred asta pentru ca intra in conflict cu ceea ce cunosc despre visele lucide. Daca visele ar fi doar un reper ce concetreaza informatia, de ce suntem capabili, intr-un vis lucid, sa alteram realitatea oferita de vis? Daca ar fi doar un reper, de unde am putea stii ce forma preia respectiva realitate, pentru a sti cum sa o proiectam in vis?

Edited by Ann0nyym0us, 22 April 2013 - 21:24.

Mi-am amintit ca in copilarie mergeam la balta. Apa era mica si pe fund era noroi. Nu oricine putea sa inoate acolo. Imi amintesc ca era o mare bucurie faptul ca reuseam sa trec pana dincolo (starea din vis corespunde bucuriei cu care faceam asta). Apa era atat de mica incat stergeam namolul de pe fund cu burta. Pe mal era noroi si intram pana mai sus de genunchi. Ca sa nu ne blocam in el, ne intindeam pe burta si ,,inotam" pe el pana dadeam de uscat. Apa era foarte calda
Imi amintesc si persoana...lucreaza in domeniul agriculturii, are o ferma sau ceva de genul asta dar nu am avut de-a face cu ea.

Ann0nyym0us, on 22 aprilie 2013 - 21:24, said:

Poate nu toate visurile sunt la fel.
Oare care este rolul lor si de ce se disipeaza daca devenim constienti ca nu suntem in realitate? Este o masura de siguranta, sau foloseste resurse necesare starii de constienta?
In plus, nu toate visurile pot fi alterate. De exemplu, cosmarurile, care se pot repeta ani de-a randul.