„vreundeva”

Se întîmplă ceva ciudat. Eu folosesc des cuvîntul vreundeva, știu că și alții îl folosesc, l-am văzut și în scrieri îngrijite (de exemplu la Titu Maiorescu, iar Google Books mi-l găsește în 62 de cărți, și mai noi și mai vechi), deci cuvîntul sigur există și nu cred că e nici regionalism, nici arhaism. Cu toate astea nu reușesc să-l găsesc în nici un dicționar!

Îmi scapă mie ceva?

Ce sens are pentru tine acest "vreundeva"?
Documentează-te despre "vre" şi spune-mi dacă are sens "vreundeva" .
vre- – Particulă care indică ideea de nedeterminare. Se folosește numai în compuse: vreun, oarecare; vreodată, cîndva; vreo sută, cam o sută; vreo doi, circa doi. Uzul cu art. indef o (vre o sută) s-a extins la cazuri în care în mod normal nu se articulează: vreo doi, vreo cîțiva. – Mr. vir(n)ă, vîrnu „oarecare”, megl. vrin. Lat. vere (unus) (Salvioni, ZRPh., XXII, 479; Tiktin; REW 9224), cf. it. veruno. Der. din lat. vel unus (Capidan 331), este incertă.

Edited by jazzu, 06 April 2013 - 17:25.

AdiJapan, eu nu am auzit cuvîntul folosit în limba curentă. Sigur, asta nu înseamnă că nu există. Poate e perceput ca uşor învechit? Aţi spus că l-aţi găsit în cărţi relativ noi, însă în limba scrisă uneori sunt păstrate cuvinte mai puţin uzuale în limba vorbită. De asemenea, faptul că nu există în dicţionare nu cred că este echivalent cu inexistenţa lui.

 jazzu, on 06 aprilie 2013 - 17:24, said:

Ex: "Oare există prietenie adevărată vreundeva?"= Există vreun loc pe lumea asta unde prietenia advărată nu e poveste?

 dyana25, on 06 aprilie 2013 - 17:28, said:

Explică-mi semantica, sintaxa. Sau propoziţia este din "vreo poveste"?

Semantica: "vreundeva"="în vreun loc de pe lume", exact aşa cum "vreodată" înseamnă "în vreun moment din toate cele care există"; de altfel, cred că deja explicasem semantica în primul mesaj.
Ce anume legat de sintaxă vrei să-ţi explic? Exemplul meu e format dintr-o propoziţie construită într-un mod simplu, nu prea văd unde ar putea apărea neclarităţile.

Cam care ar fi diferenţa dintre 'vreundeva' şi 'undeva'. Mai precis, când anume ar trebui să spun într-un fel or într-altul, pentru că eu sincer nu văd vreo diferenţă.

DEX-ul nu-l stie, deci nu exista.

 YOUR_GOD, on 06 aprilie 2013 - 17:49, said:

Ha-ha! Corect!!!

Și eu îl folosesc, numai că sub forma „vreo undeva” și, similar, „vreo cineva”.
Știu că „vreo” ar trebui să însoțească doar substantive, așa că evit exprimările astea în scris, dar le folosesc în vorbirea orală pentru că mi se pare că au un rol de întărire.

 dyana25, on 06 aprilie 2013 - 17:45, said:

Nu mai e nevoie de explicaţii. Mulţumesc!

AdiJapan, ce sens are pentru tine "vreundeva"?

Există şi se foloseşte (cel puţin aici în Bucovina). Mai există şi „poate ţi-oi zice (da) vreo două”. La voi nu se zice „vreunul” ? Înţelesul e acelaşi = „măcar unul”.

Sensul la „vreundeva” e „măcar undeva, undeva în lumea asta”, etc.

se mai folosea. acum din ce in ce mai rar
"gasesc si eu vreundeva......?"

 Ziua_ielelor, on 06 aprilie 2013 - 17:53, said:

poti zice "vreodata" sau "vreo doua, vreo trei,.....,vreo n"
nu poti zice "vreo unu". nu poti zice "vreo undeva"
zici "vreunu". zici "vreundeva"
parerea mea.

Edited by zerobitsunt, 06 April 2013 - 18:21.

De fapt eu m-am pripit, mi-am adus aminte că am întâlnit și eu în cărți forma „vreundeva”.

 jazzu, on 06 aprilie 2013 - 17:24, said:

Pentru mine diferența de sens dintre undeva și vreundeva este aceeași ca între:

- odată și vreodată, de exemplu: Nu cred că-l voi mai vedea odată / vreodată.
- un și vreun, de exemplu: O fi luat-o un / vreun trecător.

Diferența e că variantele cu vre- sugerează mai multă nedeterminare, incertitudine sau indiferență. În unele cazuri nici nu putem renunța la varianta cu vre-, pentru că se schimbă sensul, ca în primul exemplu de mai sus.

Iată exemple din uzul meu cu vreundeva:

- E imposibil să mai existe vreundeva un om ca tine.
- Mi-ai văzut vreundeva cheile?
- S-o fi oprit pe vreundeva și de-asta întîrzie.
- E mult de cînd n-am mai plecat vreundeva.
- Am scris eu vreundeva o asemenea prostie?

 Ziua_ielelor, on 06 aprilie 2013 - 17:53, said:

Da, l-am întîlnit și eu în varianta vreo undeva și l-am căutat în dicționare și așa, fără succes. Eu unul folosesc numai varianta vreundeva.

 zerobitsunt, on 06 aprilie 2013 - 18:08, said:

Să zicem că așa e. Dar de ce nu apare în nici un dicționar? Dicționarele sînt pline de cuvinte rare și de arhaisme, unele ieșite complet din uz, spre deosebire de vreundeva.

Ciudat, când menţionaţi cuvântul îmi dau seama că există (sau ar putea exista) şi are sens în română, exact pe coordonatele descrise în postarea 14. Cu toate acestea, nu mi-l pot aminti folosit în realitate.

Ce presupun este că diferenţa de sens nu este la fel de puternică precum cea între "odată" şi "vreodată" - unde particula vre- întăreşte foarte mult sensul, prin urmare el nu apare cu o frecvenţă suficient de mare încât să "prindă" atenţia lingviştilor.

 daimon, on 08 aprilie 2013 - 16:54, said:

Păi nu e nevoie să vi-l amintiți. Îl găsiți pe internet, folosit efectiv de către oameni care sînt vii azi.

 daimon, on 08 aprilie 2013 - 16:54, said:

Atunci cu atît mai puțin ar trebui să găsim în dicționar cuvîntul vreodinioară, pe care azi nu-l mai folosește nici naiba (pe internet apare numai în dicționare și în scrieri vechi), dar pe care, culmea!, îl găsesc bine-mersi în PATRU dicționare din cele de la dexonline. Dacă frecvența e un criteriu de includere, atunci să se aplice! Dacă apariția în scrieri este un criteriu, atunci să se aplice!

Dar după mine diferența dintre undeva și vreundeva e la fel de mare ca între odată și vreodată. Și chiar dacă diferența e mică, asta nu înseamnă să se ignore o variantă.

În orice caz, concluzia mea e că lipsa cuvîntului este o scăpare a dicționarelor. Mi se pare o scăpare ciudată, mai ales azi, cînd baza de date a unui dicționar se poate compara ușor cu un corpus de texte, pentru a verifica dacă n-au fost trecute cu vederea unele cuvinte. Iar vreundeva cu certitudine apare de multe ori în orice corpus al limbii române. Zilele trecute îl găsisem de 62 de ori la Google Books, azi îmi zice că e de 110 ori. Iar un corpus care se respectă e mai mare decît toată colecția de cărți românești de la Google Books.

 AdiJapan, on 06 aprilie 2013 - 18:25, said:

Nu am auzit în viața mea cuvîntul VREUNDEVA.Îmi dau seama însă că este posibil și că este făcut în spiritul limbii romîne.Vreau să spun că în limbă se formează în acest fel cuvinte.