cînd e un cuvînt peiorativ?

dyana25, on 08 aprilie 2013 - 22:20, said:

În Transilvania și maghiara și germana. De fapt latina se folosea mai mult în Biserica Catolică. Pe la 1519 Hontersus îi luteranizează în special pe sași iar nobilii unguri, pentru a lua poziție împotriva Casei de Austria (catolică) au îmbrățișat calvinismul. Reforma protestantă a adus cu sine folosirea limbilor naționale și în biserică.
Există în limba romană o serie de termeni cu conotație juridică ce provin dintr-un radical de origine maghiară: a făgădui (fogadni), a tăgădui (tagadni), a chibzui (képezni), a îngădui (engedni), a mântui (menteni).
Lingvistii au semnalat aceste cuvinte pentru a explica apariția târzie a românilor în documentele oficiale maghiare. Explicația este simplă... abia în sec 12-13 sunt destul de prezente structurile feudale maghiare și autoritatea regală pentru a se impune. Comunitățile sătești, juzii, cnejii români, strânși de fiscul ungar sau chemați la vreo judecată, au nevoie de cancelaria regală sau de autoritatea locală, pentru recunoașterea drepturilor. Astfel au intrat aceste cuvinte în limba româna.

dyana25, on 08 aprilie 2013 - 22:20, said:

Ești de-a dreptul comică. Mai ai de astea?

Parcă te laudai că i-ai citit pe cronicari.

De la wikipedia citire:

Autori români ai secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea ca Grigore Ureche,^[12] Miron Costin,^[13] Constantin Cantacuzino, ^[14] sau Dimitrie Cantemir^[15] trateaza amanunțit problematica etnonimului „român”, a originilor și semnificației sale, precum și a diferenței dintre exonimul „valah” și endonimul „român” în istoriografia străină și autohtonă.

http://ro.wikipedia....ąn_și_RomĂąnia

Cele mai vechi atestări documentare ale termenului de „român” cunoscute în mod cert sunt conținute în relatări, jurnale și rapoarte de călătorie redactate de umaniști renascentiști din secolul al XVI-lea care, fiind în majoritate trimiși ai Sfântului Scaun, au călătorit în Țara Românească, Moldova și Transilvania. Astfel, Tranquillo Andronico notează în 1534, că românii („Valachi”) „se numesc romani”. ^[4] Francesco della Valle scrie în 1532 că românii „se denumesc romani în limba lor”. Mai departe el citează chiar și o scurtă expresie românească: „Sti rominest?”.^[5] După o călătorie prin Țara Românească, Moldova și Transilvania Ferrante Capecci relatează prin 1575 că locuitorii acestor provincii se numesc pe ei înșiși „români” („romanesci”). ^[6] Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în Moldova , Țara Românească și cea mai mare parte a Transilvaniei, „se consideră adevărați urmași ai romanilor și-și numesc limba „românește”, adică romana”. [^7]

Megs, on 09 aprilie 2013 - 12:02, said:

Nu înțeleg ce anume contrazici aici. Ai scos din pasaj ce-ai vrut tu. O să citez eu în întregime:

dyana25, on 08 aprilie 2013 - 22:20, said:

M-am referit la limba maternă, îți spun asta înainte să înțelegi nu știu ce bazaconii din fraza mea.

Megs, on 09 aprilie 2013 - 12:02, said:

Da, i-am citit pe cronicari, de asta vorbesc din ce îmi amintesc din lecturile de acum 11 ani, nu dau repede search pe wiki ca să trîntesc aici niște lucruri ce-mi sunt străine și neînțelese. În ce ai luat tu de pe google nu există nici un citat din Ureche. Se spune doar că niște călători străini în Țările Române au constatat ce credeau majoritatea locuitorilor despre substantivul "român". E puțin diferit, nu crezi? Desigur, dacă faci efortul să cauți în "Letopisețul" lui Ureche, pe care, așa cum am precizat, eu l-am lecturat în urmă cu mai mult de 10 ani și pe care momentan nu îl am la îndemînă, o să-mi retrag cuvintele și o să recunosc că am făcut o greșeală.

dyana25, on 09 aprilie 2013 - 20:09, said:

Dupa mintea ta trebuia neaparat sa contrazic, la tine nu exista completare.
N-ai priceput nimic. Tu ai afirmat ca limbile in administratie si biserica erau slavona si latina iar eu am completat, pentru Transilvania, cu maghiara si germana. Ba mai mult ti-am si detaliat si ti-am aratat cateva cuvinte de origine maghiara intrate in limba romana tocmai fiindca ardeleanul a avut de-a face cu administratia maghiara.

dyana25, on 09 aprilie 2013 - 20:09, said:

Nu am luat de pe google ca google este un motor de cautare, un instrument care ma ajuta sa gasesc o informatie stocata pe anumite servere. Am luat de pe wikipedia o informatie in care se spunea clar ca Ureche, Costin, Cantemir, Cantacuzino "trateaza amanunțit problematica etnonimului „român”, a originilor și semnificației sale, precum și a diferenței dintre exonimul „valah” și endonimul „român” în istoriografia străină și autohtonă".
Ti-am pus si link catre site ca sa poti vedea si referintele informatiei respective.
Pe langa astea erau si informatiile calatorilor straini.

Probabil ai visat ca i-ai citit. Daca i-ai fi cititi nu ai fi scos enormitatile pe care le-ai scos.
Sa-ti amintesc ceea ce ai zis:

dyana25, on 08 aprilie 2013 - 22:20, said:

Dar stii tu bine ca Ureche era de parere ca nu scria in limba romana ci in "limba moldovineasca". Si esti aproape sigura ca muntenii scriau in "limba munteneasca" si ardelenii in "limba ardeleneasca".
Chiar nu realizezi prostile pe care le-ai debitat?


LE: Nu cumva Ureche era cu "de la Rim ne tragem"?

Edited by Megs, 09 April 2013 - 20:55.

Megs, on 09 aprilie 2013 - 20:48, said:

Ok, atunci îţi citez şi eu de pe wikipedia:

Într-un capitol intitulat Pentru limba noastră moldovenească, remarcă influența altor limbi („așijderea și limba noastră din multe limbi este adunată și ne iaste amestecat graiul nostru cu al vecinilor de prin prejur”), afirmă descendența romană („de la Rîm ne tragem”) și face unele apropieri etimologice între cuvintele românești și cele latinești („…de la rîmleni, ce le zicem latini: pîne, ei zic panis; carne, ei zic caro; găina, ei zic galina; muiarea, mulier; fămeia, femina; părinte, pater; al nostru, noster și alte multe din limba lătinească, că de ne-am socoti pre amănuntu, toate cuvintele le-àm înțălege”. Ureche greșește originea doar a două cuvinte: femeie – familia, părinte – parentem). Cronicarul afirmă și originea comună a moldovenilor, muntenilor și ardelenilor.
http://ro.wikipedia..../Grigore_Ureche
Am folosit maniera ta de citare, poate înţelegi. Un sfat: nu te mai preocupa de ce au citit sau n-au citit alţii, gîndeşte-te mai bine la tine.

Megs, on 09 aprilie 2013 - 20:48, said:

Cred că textul meu, cu cele două afirmaţii puse cap la cap, era clar. Nu erau necesare completări. Poate mă înşel.

dyana25, on 09 aprilie 2013 - 20:55, said:

Ureche in Letopiset

Iară eu Simion Dascalul, vrându cu adevărat ca să pociu dovedi acest lucru mai ales și mai deșchis pentru Dispot vodă, cetindu izvoadile, am cercat și cu la cronicul leșescu și am aflatu izvodul carile este chizmitu mai denainte vréme de Alixandru Gvagnin pre limba latinească și décii dipre acela izvod l-au izvodit Marțin Pașcovschii, din limbă latinească pre limba leșască, de acolo și eu am silit cu nevoință de am izvodit dipre acela izvod, pre limba românească această povéste lui Dispot, de unde s-au ijdărât și în ce chip ș-au scos nume de domnie.


Vorbeste si de limba jidoveasca


Cantacuzino in Istoria Tarii Rumanesti

Sunt dară acești coțovlahi, cum ne spun vecinii lor și încă și cu dintr-înșii am vorbit, oameni nu mai osebiți, nici în chip, nici în obicine, nici în tăriia și făptura trupului, decât rumânii, ceștea, și limba lor rumânească ca acestora, numai mai stricată și mai amestecată cu de ceastă proastă grecească și cu turcească, pentru că foarte puțini, cum s-au zis, au rămas la niște munți trăgându-se de lăcuiesc.

Edited by Megs, 09 April 2013 - 21:04.

Megs, on 09 aprilie 2013 - 21:01, said:

Simion Dascălul este un interpolator. Pasajele scrise de el nu-i aparţin lui Ureche, sunt scrise ulterior şi sunt marcate ca atare în text. În schimb, capitolul "Despe limba noastră moldovenească" e al lui Ureche.

Megs, on 09 aprilie 2013 - 21:01, said:

Să-ţi amintesc ce am spus:

dyana25, on 08 aprilie 2013 - 22:20, said:

Am susţinut că  Ureche scria în limba moldovenească. Se pare că n-am greşit. Am mai spus că nu îmi amintesc exprimări ale cronicarilor munteni despre limba în care scriau, dar cred că în opinia lor scriau în munteneşte. După cum observi, ce am exprimat este o părere, nu o aserţiune. Dacă există sau nu în cronicile muntene asemenea cogitări te las pe tine să afli. Stolnicul Constantin Cantacuzino nu a fost cronicar, să ştii. În orice caz, nu am o problemă cu a recunoaşte că am greşit, numai să fie cazul.

Edited by dyana25, 09 April 2013 - 21:35.

Citatul este din Poiana,apartine unui user care Stie tot.

Quote

Am vazut multi useri scriind;japonejii/japii-sint peiorative?

Edited by Ulpiatraiana, 10 April 2013 - 03:50.

dyana25, on 08 aprilie 2013 - 22:20, said:

Ureche a fi folosit într-adevăr termenul limba moldovenească (și Cantemir l-a folosit frecvent), dar termenul nu trebuie înțeles după canoanele prezentului, ci în contextul vremii cronicarilor. Azi avem limbi naționale, oficiale, de stat, majoritare și minoritare, protejate, ne certăm pe limbi și chiar pe nume de limbi etc. Atunci un termen ca limba moldovenească era pur descriptiv, era echivalent cu „vorba moldovenilor”. El nu includea ideea că muntenii și ardelenii ar fi vorbit alte limbi. Acum e mare tam-tam cu limba moldovenească versus limba română tocmai pentru că astăzi două denumiri distincte sînt înțelese ca a presupune automat două sensuri distincte. Azi vorbim de „glotonime” (un termen foarte folosit în Republica Moldova, dar aproape inexistent în România) și de implicațiile lor politice, în timp ce pe vremea cronicarilor o asemenea idee nu exista. O mulțime de „țări” (alt termen care și-a schimbat radical sensul) aveau în comun aceeași limbă și, de asemenea, o mulțime de limbi se puteau găsi în aceeași țară, la fel ca azi, dar într-o cu totul altă înțelegere a lucrurilor.

Același Cantemir care folosește termenul limba moldovenească --- lingua moldavica sau moldava lingua în Descriptio Moldaviae --- mai spune și că muntenii și ardelenii aveau aceeași limbă ca moldovenii.

Interpretarea că „Ureche nu era de părere că scrie în română, ci în «limba moldovinească»” este una literală, care dă cuvintelor și concepțiilor vechi sensurile de azi. Ureche știa foarte bine că vorba moldovenilor e aceeași cu vorba muntenilor și a ardelenilor (minus diferențe neglijabile). Că n-a folosit termenul limba română asta e cu totul altceva. Dar a folosit termenul limba românească, tot într-un mod descriptiv, fără însă să denumească altceva decît limba moldovenească.

AdiJapan, on 10 aprilie 2013 - 04:44, said:

a folosit

Ulpiatraiana, on 10 aprilie 2013 - 03:45, said:

În prezent japoneji este un plural incult și atît. El reflectă fie incultura reală a vorbitorului, fie un spirit glumeț (fie o vîrstă centenară). Nu e peiorativ.

Japi cu sensul de „japonezi” nu se folosește în română, decît poate de unii sub influența limbii engleze. În engleza americană jap a fost la origine, cu ocazia valului de imigranți japonezi în SUA de pe la sfîrșitul secolului al XIX-lea, o simplă prescurtare familiară de la Japanese. În al Doilea Război Mondial a devenit un termen foarte peiorativ, în urma folosirii intense în contexte depreciative, iar după război a fost considerat atît de jignitor încît nu mai era folosit practic deloc în media (cum se întîmplă acum cu nigger). Dar în română se pare că există un alt cuvînt jap, tot peiorativ, regionalism, care înseamnă „bătrîn ramolit, neputincios” (evident fără legătură cu japonezii).

Nu ține de subiectul discuției de aici, dar afirmația de fond pe care o face persoana, cum că japonezii și coreenii se înțeleg perfect în scris, e totalmente falsă. Coreenii nu mai folosesc de multă vreme ideogramele chinezești, decît pe alocuri în texte științifice, pentru explicitarea sensurilor sau pentru ilustrare; scrierea coreeană este cea numită hangul, pe principii pur fonetice. Nici chinezii, care-și folosesc în continuare propriile ideograme, nu înțeleg ce scrie în japoneză decît foarte aproximativ, cîte o idee pe ici pe colo, pentru că scrisul japonez mai folosește și silabarele fonetice kana și pentru că lexicul, morfologia și sintaxa diferă foarte mult între japoneză și chineză (sînt limbi neînrudite). E valabil și invers: japonezii înțeleg ce scrie în chineză doar pe ici pe colo, oricum departe de „perfect”. Coreenii nici măcar atît. Cunosc lucrurile astea direct de la sursă.

AdiJapan, on 10 aprilie 2013 - 04:44, said:

Din moment ce Ureche a afirmat că moldovenii, muntenii şi românii din Ţara Ungurească se trag din acelaşi neam şi vorbesc aceeaşi limbă, este mai mult decît evident că limba moldovenească nu putea fi una străină de limba română. Pe de altă parte, am dedus - probabil greşit - că în primul rînd se considera locuitor al Moldovei şi abia apoi apartenent al neamului românesc şi că era  într-o proporţie relativ mare conştient de existenţa diferenţelor dintre ceea ce noi astăzi numim graiuri. Mulţumesc pentru precizare.

Edited by dyana25, 10 April 2013 - 20:25.

expresia "resurse umane" nu este peiorativă sau depreciativă ?

Dorin_78, on 20 aprilie 2013 - 12:15, said:

De ce ar fi?

n-am spus ca ar fi(n-am afirmat nimic), am intrebat daca e(si nu mă refer la punctul de vedere al celor care lucreaza in acel domeniu, poate ca ei nu-şi dau seama de asta, adica ei nu se gandesc daca formularea e depreciativa, ei au acceptat-o imediat).

Edited by Dorin_78, 20 April 2013 - 12:44.

Dorin_78, on 20 aprilie 2013 - 12:40, said:

N-am zis că ați afirmat ceva, Dar ați pus o întrebare, ceea ce înseamnă că nu sînteți sigur care ar putea fi răspunsul. Și atunci vă întreb din nou: de ce credeți că este posibil ca resurse umane să fie o formulă depreciativă? Vă întreb pentru că eu unul nu văd absolut nimic depreciativ în ea, deci întrebarea mi se pare ciudată. Ca și cum ar întreba altcineva: Este profesor un termen depreciativ?

tu te consideri o resursă ? e ok să consideri oamenii drept bunuri pe care le foloseşti cand ai nevoie iar după ce nu mai sunt buni să îi arunci ? resursele (de obicei) sunt exploatate...

eu percep expresia cu sens depreciativ. in felul acesta omul este privit ca o masina sau un bun de pe urma căruia se scoate profit. cand nu mai e util, poate fi aruncat(asemenea unei maşini)

Edited by Dorin_78, 20 April 2013 - 18:54.

Dorin_78, on 20 aprilie 2013 - 18:50, said:

Cred că faceți o confuzie undeva. Un termen e depreciativ sau peiorativ atunci cînd vorbitorul care îl folosește o face cu intenția de a jigni, de a înjosi persoanele sau lucrurile denumite. Cînd spui jidan în loc de evreu transmiți ideea clară că detești evreii. Eu unul n-am auzit niciodată termenul resurse umane folosit pentru a jigni, pentru a transmite ideea că detești salariații unei firme, voluntarii unei acțiuni umanitare etc.

Ce vă supără pe dumneavoastră, probabil, nu este termenul folosit, ci realitatea pe care o denumește el într-o anumită categorie de cazuri.

A considera pe cineva o resursă e altceva decît a-l considera un bun consumabil și exploatabil. Da, eu sînt o resursă pentru instituția unde lucrez, pentru că o ajut să-și împlinească menirea. Iar eu, la rîndul meu, îmi împlinesc menirea lucrînd pentru ea, deci avantajul e reciproc. Asta din perspectiva că oamenii se folosesc unii pe alții. Perspectiva mea e însă puțin diferită: oamenii cooperează pentru a atinge un scop comun.

Dar cum altfel denumiți dumneavoastră un angajat printr-un termen care să nu fie depreciativ? Rețineți că oricum i-ați zice, faptele nu se schimbă. Angajatul poate fi în continuare considerat de către patron o unealtă, un mijloc spre obținerea unui profit. El poate fi în continuare aruncat cînd nu mai este util.

Hai să zicem că v-ați propus un scop nobil, de exemplu să curățați de gunoaie un colț de natură mirific, să ajutați bătrînii neputincioși dintr-un sat pierdut în creierii munților, să militați pentru drepturile unei minorități discriminate etc. Nu veți putea face lucrurile astea singur, pe banii și cu mîinile proprii. Veți crea poate un ONG, veți primi donații (resurse financiare) și veți coopta o mulțime de alți participanți doritori să ajute. Cum le veți spune participanților? Pentru mine termenul resurse umane e foarte bun aici, chiar și în condițiile în care acei oameni se oferă din proprie inițiativă să contribuie la acțiune, din simplul motiv că scopul dumneavoastră e și al lor, fără să aștepte altă recompensă pentru ce fac.

am spus mai sus ca cei din acest domeniu nu au intentia de a jigni(nu sunt sigur de asta dar asa imi place sa cred). pur si simplu ei au preluat automat termenul si la fel si urmatorii care vor intra in acest domeniu.

dar e o mica diferenta, una e sa privesti omul ca un partener, colaborator si alta e sa-l privesti ca o resursa. despre asta vorbesc eu aici. cand il privesti ca o resursa inseamna ca ai o atitudine depreciativa la adresa lui. negrii sclavi erau consideraţi resurse. ei nu erau colaboratori sau parteneri,  erau echivalentul unei maşinării capabilă de mai multe task-uri.

eu nu ma consider o resursa. eu imi vad jobul ca un contract de colaborare, eu ofer serviciile si cunostintele mele iar in schimbul acestora mi se ofera o suma de bani.

Edited by Dorin_78, 21 April 2013 - 11:01.

Dorine, Japan a explicat bine.Tu nu pricepi.Ești opac.Tine-te de matematică, fizică, lucru manual...Asta e situația; nu poți și gata!