Pozitia Copilului (2013)

În sfârșit s-a făcut un film despre cum ajuns unii dintre români să fie în calitate de părinți - nimic alta decât demoni!

Edited by Oneiros, 03 August 2013 - 22:10.

Filmul nu are chiar deznodamantul asta.

Si ai deschis un topic nou ca sa? http://forum.softped...copilului-2013/
Mie nu mi-a placut filmul. Proabil cei din Berlin l-au vazut cu alti ochi/alt punct de vedere.

Edited by easy90rider, 03 August 2013 - 22:19.

A fost supra-apreciat. L-am vizionat si am participat la o discutie cu actorii si producatorii filmului,din pacate a lipsit Calin Peter Netzer,iar impresia totala a fost ca realitatea de aici prinde bine afara. Ii fascineaza maniera noastra de a trai si intamplarile de genul insa cursul filmului este un pic tracasant si impactul psihologic este redus. In orice caz,e un motiv de mandrie si o dovada ca inca se mai poate face film in tara asta vaduvita de itinerarii.

Așa cum a spus și inițiatorul topicului, din asemenea familii poti ieși 3 categorii de copii
1. Unii rebeli, care nu vor fi ca și părinții lor, dar care tot sfârșesc prin a-i iubi de aproape, în loc s-o facă de la distanță (cazul fiului din film)
2. Alții nu pricep nimic din regimul părintesc de teroare, dar aleg să fugă în canale sau devin bolnavi psihici, cu insomnii rebele, atacuri de panica, diverse fobii, etc.
3. Alții însă devin vipere ca și părinții lor, și-i veți găsi în funcții de judecători, medici, aleși ai neamului (politicieni), și nu vă vor face nici dreptate, nici nu vă vor trata, nici nu-și vor ține promisiunile. Și ce e hilar e ca unii ajung chiar psihiatrii (doctori de suflete) pentru plicul cu bani, sau psihologi / psihoteapeuti, și în loc să vă explice consecintele răutății / imoralității, vă vor jupui de bani fără a vă oferi nimic in schimb.
Mai apare și situația hilară, când cei din categoria (2), ajung pe mâna celor din categoria (3). Nimeni dintre cei care au comentat aici, n-a înțeles aceste lucruri, fapt care mă face să mă întreb, ce fel de părinți au avut? Credeți că lucrurile nu vor veni peste capul tuturor din cand in cand? S-a intamplat in dec. 1989, se intampla in Siria, Egipt de 2-3 ani. Credeti ca acolo cineva mai pricepe ceva, si anume ca răul general este suma răutății și perversiunii din fiecare familie? Nu, dar se măcelăresc între ei. Dacă noi nu eram în UE, acum aveam măcel general. Dar așa, neghina crește liniștită printre grâu. Până în ziua aceea...a sfârșitului, care va arde cu foc.

Edited by Oneiros, 05 August 2013 - 06:30.

Am vazut azi filmul... mi-a placut.
Pentru pudicii isterici, de 40-50 de ani, care locuiesc inca cu parintii si se rusineaza de ei la "filmele cu injuraturi" : asteptati sa plece babacii la bai si va uitati atunci.

Nota si impresiile le-am pus aici, nu ma mai repet.

<<<Te foot in gură!>>>, o replică din filmul Poziția copilului, România, 2013 - o versiune la "Cinsteșteți părinții demoni dacă vrei să trăiești nebun pentru tot restul vieții tale..."
http://www.imdb.com/...7115/?ref_=sr_1

Câți dintre voi luați curent mu.e de la cei "dragi"? Si mai sunteti si partial constienti de asta, ca personajul din film? Mă îndoiesc că mulți, deaia are România așa de puțini oameni de valoare, în rest predomină cei pomeniți în interviul de mai jos

(70% dintre români sunt nebuni, dacă n-o credeți pe femeie, vedeți comentariile la clip)

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/Yw5CnmLvOhE?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by Oneiros, 08 August 2013 - 23:29.

Multi comenteaza aspecte ale filmului care tin cont doar de povestea actorului principal, de conflictul psihologic, de influenta parintilor asupra odraslelor, dar mai exista o poveste in film care se poate intampla in orice moment, in special in tarile in care infrastructura rutiera lasa de dorit (printre care si Romania).

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/ZVRAPiVn52o?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
http://www.trafictub...-faci-puscarie/

Un cacat de film. Vreo 40 de min irosite.

Cum am mai spus, cinematografia romaneasca e praf. De-aia se si umple filmele cu injuraturi. Ca nu-s in stare de-un scenariu valoros.

 Corupt, on 09 august 2013 - 15:30, said:

Asta a fost doar un pretext...  pentru ca, (dupa cum zice prietenul semi-analfabet de mai sus), "se umple filmele" cu situatii pe care scenaristul crede ca le poate integra cat mai fluent in povestea de baza.

Pudibonzi (si agramati dupa cum a observat cineva)de doi lei care viseaza panselute ,norisori si ingerasi si care au impresia ca in filmele americane nu se injura.
Cu dedicatie:

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/lnUxQU9j9DA?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Nu suporta limbaj licentios dar se erectioneaza cand vad un slasher.

Edited by edigee, 09 August 2013 - 21:39.

Iata pozitia unui psihoterapeut:

Scriu despre " Poziția Copilului ", după ce-am scris despre " După Dealuri ", doar din perspectiva psihoterapeutului, specializat în felul în care relația părinți - copii le determină copiilor, adică nouă tuturor ( ! ), soarta/destinul  ( script în accepția AT ).
Constelația din film e simplă și o găsiți, cu urmări asemănătoare, frecvent în viață, dacă nu în propria voastra familie, atunci la o aruncătură de băț. O mamă dominantă, un tată slab, un fiu cuminte, sau invers, adica un tată tiran, o mama slabă si o fiică cuminte. Un copil cuminte e o anomalie ( dacă aveți așa unu în ogradă, atunci puteți avea motive de îngrijorare ), un copil sănătos e curios, creativ, plin de idei ( copilarești ! ), zburdalnic, ceea ce nu înseamnă obraznic, agresiv, incapabil de a accepta limitele de bun simt, pe care părinții sunt obligați să i le pună pentru a-l proteja, acolo unde copilul, din cauza vârstei, nu are capacitatea să decidă singur, interdicții necesare, care se reduc permanent cu înaintarea în vârstă. Și vine un moment, când copilul a devenit adult, când relația părinți - copii încetează ( ar trebui să înceteze ), ceea ce mama din film, dar nu numai ea, nu acceptă, de aceea își numește în continuare fiul îmbătrânit ( cu cearcane și burtă ) copil…Și o face exclusiv din motive egoiste, pentru că fiul trebuie să suplinească lipsa dragostei dintre părinți în calitatea lor primară de soți.
Se poate presupune ( un EFECT anume, nu poate fi decât urmarea unei anume CAUZE  ), că mama din film a fost, ceea ce mulți numesc o " mamă iubitoare ", care s-a ocupat intens de copil, de fapt sufocându-l, împiedicându-l să fie realmente copil ( vezi mai sus ), făcând în locul lui ceea ce el era capabil să facă singur , deja copii de 2 anișori au dorința legitimă de a fi activi și o și pretind, precum nepoțelul meu : " singul/ singul ", …dar genul ăsta de parinți nu sunt atenți la nevoile reale ale copilului ( e o forma de lipsă a dragostei autentice…cineva, " persoană importantă " ( nenea Iancu dixit ), o numea " dragoste canibală " ) ! Pentru că, în dragoste nu-i important DACĂ iubești ( oricine pretinde asta : am facut totul ( aiurea ! ) pentru tine, m-am sacrificat, oroare absolută, pentru că nu te poți sacrifica pentru odrasla ta, căreia îi ești dator, pentru că ai pus-o pe lume ! ), ci CUM iubești , adică efortul permanent de a-l înțelege pe celălalt în unicitatea lui, pentru a-l putea accepta, ceea ce permit, doar verbal, " posesia " : fiica mea/ fiul meu, iubita mea/iubitul meu etc. Doar verbal, pentru că ( în afara sclavilor, iobagilor, servitorilor ), fiecare îsi aparține sieși.
O asemenea mamă cloșcă/tată cocos îsi sufocă copiii, nu le permite inițiative, deci nu-i pregatește optim pentru viața, care dânsa e dură, ne confruntăm permanent și repetat cu dificultăți, pe care suntem obligați să știm/să fim în stare să le depășim, dacă vrem să reușim în viață ! Iar fiul din film nu știe, nu se descurcă cu viața reală, relația lui cu partenera e lipsită de calitate, pentru că persoanele crescute așa nu știu să iubească, nu are curajul să-și asume responsabilitatea paternității ( să crești just un copil e lucrul cel mai dificil, mai ales că durează numai vreo 20 de ani ). Și atunci i se întâmplă lucru cel mai oribil posibil, omoară, din tembelism ( o competiție idioată între șoferi iresponsabili ), copilul altei mame, crimă de neiertat. Iar vorba frantuzului, că " oroarea n-are limite " e confirmată de reacția mamei din film, care încearcă, prin mijloace detestabile, să-și scoată propriul fiu basma curată, în pofida crimei abominabile comise. Oroarea n-are într-adevar limite !

Iata pozitia mea (completata cu tot ce s-a mai scris aici)

În sfârșit s-a făcut un film despre cum  au ajuns unii dintre români să fie în calitate de părinți - nimic altceva decât demoni! Poziţia copilului vorbeşte cu emoţie, dar şi cu umor, despre relaţia dintre o mamă dominatoare, tiranică, şi fiul ei adult, parțial conștient de comportamentul anormal al mamei lui.
Poziţia copilului este un film despre traumele sufocării copiilor printr-o "dragoste" otrăvită, narcisică, și despre amprentele pe care le lasă părinţii asupra personalităţii copiilor. În acelaşi timp, filmul este o radiografie a "high-class-ului" românesc contemporan, făcând referire la traficul de influenţă şi la corupţia la nivel mic în instituţiile de bază ale societăţii şi extensiile acestora asupra întregului sistem socio-economic din România de azi.
Din asemenea familii poti ieși 3 categorii de copii:
1. Unii rebeli, care nu vor fi ca și părinții lor, dar care tot sfârșesc prin a-i iubi de aproape, în loc s-o facă de la distanță (cazul fiului din film care-i spune mamei, "te f.t in gură")
2. Alții nu pricep nimic din regimul părintesc de teroare, dar aleg să se refugieze în  canale sau devin bolnavi psihici, cu insomnii rebele, atacuri de panica, diverse fobii, etc.
3. Alții însă ajung vipere ca și părinții lor, și-i veți găsi în funcții de judecători, medici, aleși ai neamului (politicieni), și nu vă vor face nici dreptate, nici nu vă vor trata, nici nu-și vor ține promisiunile. Și ce e hilar e ca unii ajung chiar psihiatrii (doctori de suflete) pentru plicul cu bani, sau psihologi / psihoterapeuti, și în loc să vă explice consecintele răutății / imoralității, vă vor jupui de bani fără a vă oferi nimic in schimb.
Mai apare și situația hilară, când cei din categoria (2), ajung pe mâna celor din categoria (3). Credeți că lucrurile nu vor veni peste capul tuturor din cand in cand? S-a intamplat in decembrie 1989, se intampla in Siria, Egipt de 2-3 ani (și Libia). Credeti ca acolo cineva mai pricepe ceva, si anume ca răul general este suma răutății și perversiunii din fiecare familie? Nu, dar se măcelăresc între ei! Dacă noi nu eram în UE, acum am fi suportat un măcel general. Dar așa, neghina crește liniștită printre grâu.

Dacă nici acum nu ați înțeles de ce sunt 5 pe loc la drept și medicină, atunci mergeți de cumpărați ulei pentru candela minții de la cei care vând așa ceva. Dacă vreți să nu vă numărați printre cei care trăiesc netrăitul! (zombie) ...pentru aceștia afară e un foc care nu se stinge!

Edited by Oneiros, 10 August 2013 - 06:27.

 edigee, on 09 august 2013 - 21:36, said:

Si tu ai demonstrat cat de bine stii limba romana ;-)
Nici prietenul Mocebon nu se lasa mai prejos, a pus o propozitie intre virgule SI paranteze. Dar ce sa mai vezi: semianalfabet e fara cratima. Ce ironie :-)

Edited by andreim77, 10 August 2013 - 10:22.

Am vazut filmul. De fapt, am facut eforturi considerabile sa-l urmaresc pana la sfarsit.

Este destul de cretin.

 bietu, on 31 martie 2013 - 15:05, said:

cam asa ceva

Edited by Kabul01, 10 August 2013 - 11:16.

 andreim77, on 10 august 2013 - 10:14, said:

Fecitari sincere pentru documantare!
Ai aflat in sfarsit ce inseamna cratima si ironie. Wow!
Vezi ca "este" multe cuvinte interesante ,nu?

On Topic: Singurul lucru care m-a deranjat la filmul asta e tehnica de filmare , camera aia miscatoare e mult prea jerky. Si unele secvente sunt prea lungi  ,poate...

Edited by edigee, 10 August 2013 - 11:23.

M-am uitat la 2 filme al acestui regizor: acesta si Maria 2003. Povestea e dusa prea la extrem, in realitate oamenii nu-s asa de prosti sa faca ce fac in film.

 Oneiros, on 08 august 2013 - 23:28, said:

Eu nu inteleg ce dracu vrei sa zici. Masa l-a ajutat pt ca era copilul ei si il iubea, si pt asta ce primeste in schimb? "Sa te fut in gura" ?

Edited by experimental90, 10 August 2013 - 14:47.

@ andreim77 - las-o cum a cazut, nu e prima data cand te "dezacordezi" pe aici.
Nu-mi sta in fire sa vanez greseli pe forum (nici n-ar avea rost), dar cand vad pe cate unul care abia leaga doua propozitii, tipand ca "scenariile n-are valoare" si alte asemenea judecati de valoare, e greu sa ma abtin. Ce scenarii au avut valoare, in opinia ta? Cele comuniste, cu colectivizararea, istoria falsificata grosolan, Liceenii... sau care? Poate ne spui la ce filme te raportezi cand judeci productiile din "noul val". Mentalitatea asta invechita o pot intelege si accepta in cazul celor mai in varsta, oameni care au trait intr-o epoca plina de cenzura si trebuiau sa se multumeasca cu ce primeau, de unde si "reticenta" lor la tot ce e nou si iese din tiparele seci ce le-au fost impuse timp de decenii. Dar vad ca o multime de tineri imprumuta orbeste judecatile babacilor, fara sa-si dea seama ca ceea a fost (considerat) bun atunci, nu mai este de actualitate in zilele noastre... lumea se schimba, evolueaza, nu putem face la nesfarsit filme cu legionari si oameni ai muncii evoluand fericiti pe ogoarele patriei. Va mirati ca filmele astea castiga premii pe la festivalurile din Vest... pai asta e din cauza ca acolo lumea nu traieste dupa principii invechite, nu-i preocupa atat de mult forma, ci sunt interesati de continut, de mesaj. Nu zic ca filmele lui Mungiu, Porumboiu, Netzer, Muntean, Puiu, etc.. sunt accesibile pentru mase undeva in lumea asta, dar la noi procentul celor care gem de ingnoranta crasa atinge cote enorme. S-a ajuns ca orice film nou sa fie hulit doar pentru ca e nou!