Monseniorul Vladimir Ghika

Întemnițat și torturat de comuniști la Jilava
Monseniorul Vladimir Ghika, declarat martir al Bisericii de către Papa Francisc

Sfântul Părinte Papa Francisc a semnat decretul prin care preotul român de confesiune catolică Vladimir Ghika (1873-1954) este declarat martir pentru credință. El va fi ridicat la cinstea altarelor și va fi înscris în rândul fericiților și sfinților Bisericii Catolice. Monseniorul Vladimir Ghika și-a dat viața ca martir pentru credință în închisorile comuniste.

Înalt Prea Sfinția sa Ioan Robu, Arhiepiscop mitropolit de București, a declarat că acest gest al Papei Francisc este un dar deosebit pentru întreaga Biserică Catolică din România. Încă din 1991, ÎPS Ioan Robu a adresat Sfântului Scaun cererea pentru începerea Procesului în Cauza de beatificare și canonizare a monseniorului. Existau deja dovezi și multe mărturii despre viața de credință a monseniorului și moartea lui martirică. „Vladimir Ghika devine astfel primul martir al Bisericii locale care va fi declarat fericit de către Vatican”, a explicat Pr. Francisc Ungureanu, postulatorul cauzei de beatificare și canonizare a monseniorului.

Vladimir Ghika (n. 25 decembrie 1873, Constantinopol - d. 16 mai 1954, Jilava, Bucuresti) a fost prinț, diplomat, scriitor, om de caritate și preot român. Este nepotul lui Grigore Alexandru Ghika, ultimul principe al Moldovei, tatăl lui Vladimir Ghika fiind Ioan Grigore Ghika, ministru de Externe al României. Monseniorul s-a născut în ziua de Crăciun a anului 1873 la Constantinopol (astăzi Istanbul - Turcia) și a fost botezat ortodox, mama sa fiind o credincioasă atașată de Biserica Ortodoxă, tatăl său fiind în acea perioadă ministru plenipotențiar al României în Turcia. În anul 1878 este trimis la școală în Franța, la Toulouse, și va fi lăsat în grija unei familii protestante în ceea ce privește educația și practica religioasă, deoarece în zonă nu exista nicio biserică ortodoxă. O va termina în anul 1895, după care va urma la Paris Facultatea de Științe Politice. În paralel va frecventa cursuri de medicină, botanică, artă, litere, filozofie, istorie și drept. Se întoarce în România, unde își va continua studiile până în 1898, când merge la Roma, unde va urma Facultatea de Filosofie-Teologie a dominicanilor în Roma, Angelicum. Dorea să devină preot sau călugăr, însă Papa Pius al X-lea l-a sfătuit să renunțe la idee, măcar pentru o perioadă, și să se dedice apostolatului ca laic. Și-a desfășurat activitatea extraordinară în toată lumea, la București, Roma, Paris, Congo, Tokyo, Sydney, Buenos Aires. Mai târziu, în glumă, Papa Pius al XI-lea îl va numi “marele vagabond apostolic”. Devine astfel unul dintre pionierii apostolatului laical.

Întors în țară, se dedică operelor de caritate și deschide primul dispensar gratuit Bethleem Mariae la București, pune bazele marelui spital și sanatoriu Sf. Vincențiu de Paul, înființând astfel primul spital gratuit din România și prima ambulanță, devenind fondatorul primei opere catolice de caritate din România. Participă la serviciile sanitare în războiul balcanic din 1913 și se dedică fără frică îngrijirii bolnavilor de holeră la Zimnicea. În timpul Primului Război Mondial s-a ocupat de misiuni diplomatice, de victimele cutremurului de la Avezzano, de tuberculoșii din ospiciul din Roma, de răniții de război, trecând de la ambientele diplomatice la cele populare cu o naturalețe surprinzătoare.

În 7 octombrie 1923 este sfințit preot la Paris de Cardinalul Dubois, arhiepiscopul locului; își va desfășura ministerul sacerdotal în Franța, până în 1939. Deoarece inima îi era în România, cere Sfântului Scaun privilegiul de a putea celebra în cele două rituri: latin și bizantin, privilegiu care i se acordă la scurt timp după hirotonire, devenind astfel primul preot român biritual. I se încredințează o parohie într-o mahala sărăcăcioasă și periculoasă a Parisului, Villejuif, unde schimbă din temelii spiritul cartierului. În 1930, când se îmbolnăvește, este retras și este numit Rectorul Bisericii Străinilor din Paris.

În 1924 întemeiază o societate auxiliară de misiuni, Opera Fraților și Surorilor Sf. Ioan, și cumpără în acest scop o clădire dezafectată a unei foste închisori pentru femei (cu secole în urmă fusese o mănăstire); din motive financiare se va vinde și membrii se vor dispersa. La 13 mai 1931 este numit de Papă Protonotar apostolic. Ezită să primească această numire deoarece la intrarea în rândul clericilor făcuse votul de a nu accepta niciodată demnități ecleziastice. O primește totuși, făcând observația: “Nimic nu se va schimba în felul meu de viață, va fi doar o panglică îngustă adăugată la reverendă”.

La 3 august 1939 se întoarce în România, unde îl surprinde cel de-Al Doilea Război Mondial, dar refuză să părăsească România pentru a fi alături de săraci și bolnavi, pentru a-i putea ajuta și încuraja. După venirea la putere a comuniștilor refuză din nou să plece cu trenul regal pentru aceleași motive. Este arestat la 18 noiembrie 1952 sub acuzația de înaltă trădare și întemnițat la Jilava, unde este amenințat, bătut până la sânge, torturat. Un an mai târziu are loc procesul, iar în 16 mai 1954, slăbit, înfometat și suferind, trece la cele veșnice, din cauza tratamentului bestial la care a fost supus.

Sursa: http://www.cotidianu...rancisc-209975/


Poza mea preferata a Monseniorului


 Monseniorul_Ghika.jpg   88.12K   34 downloads

Edited by Megs, 28 March 2013 - 21:10.

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/WnnU5Xvp5DA?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/X13MfJqy0dI?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]


http://www.vladimirghika.ro/

Vladimir Ghika - Zestrea de sfințenie a unui nou martir român în Biserica Universală

Vestea recunoașterii martiriului monseniorului Ghika de către noul Papă Francisc, printre primele acte oficiale ale pontificatului, ne-a oferit încă o șansă - nesperată parcă în aceste vremuri tulburi - de a vedea că și România are acces la acel circuit al valorilor universale scrise prin simplitate, fără trâmbițări inutile.

Monseniorul Prinț Vladimir Ghika, decedat în 1954 la închisoarea Jilava la vârsta de optzeci și unu de ani, spunea că unirea cu Roma nu l-a făcut mai puțin ortodox, ci l-a ajutat să-și adâncească crezul în această extraordinară sensibilitate de spirit pe care a construit-o Biserica Catolică Una, a primelor secole. Figură de înaltă clasă, nepot de principe, înrudit cu elita boierimii românești și aristocrația Fanarului, dar și cu nobilimea europeană, prin mama sa, Moret de Blaremberg - care descindea tocmai din Henric al IV-lea al Franței – are ascendentul sufletesc al personajului care face istorie.
Ajutat de o memorie fantastică și de rafinata înțelegere a detaliului, Monseniorul a ucenicit pe căile diplomației, făcând bine și captând atenția lumii spre țara de unde provenea. Se știe însă mai puțin că prințul Ghika, după o strălucită prezență în Franța, în rândurile clerului diecezei Parisului, căreia îi aparținea și după periplul internațional care i-a permis să ajungă pe toate continentele, chiar și în îndepărtata Japonie, a fost un mare prieten al Bisericii Române Unite, cu centrul la Blaj, pe care o admira și o respecta și în rândurile căreia ar fi dorit inițial să-și înscrie apostolatul. A primat mai târziu, pe deplin justificată, chemarea sa spre universalitate, înțelegând că limba Apusului îi deschidea porțile traducerilor de suflet dinspre Răsăritul care îl forjase și calea către țărmurile occidentale, pentru care putea să fie sans titre ambasadorul sufletului românesc.

Monseniorul Ghika a beneficiat încă de la începutul preoției sale de putința de a celebra în ambele rituri – latin și grec – și a avut după întoarcerea în țară, prin 1939, un îndelung și fructuos apostolat la biserica „Sfântul Vasile cel Mare” din strada Polonă, biserică vicarială a românilor uniți la a cărei sfințire participase ca mirean pe 6 decembrie 1909. Practic, slujirea lui la București, atunci când n-o făcea prin casele „enoriașilor” săi sau la sanatoriul ctitorit de el și la capela Sacre-Coeur, se împlinea, până în 1948, la bisericuța unită „Sfântul Vasile”,alături de urmașii lui Micu-Klein și ai celor care au făcut România Mare.
Zeci de tineri ardeleni sau bucureșteni, membri ai Asociației Studenților Români Uniți (ASTRU) frecventau întâlnirile cu Monseniorul de la biserica „Polonă”, adăpându-se la acea bucurie inspirată de „sfântul” coborât parcă de pe icoane, care i-a pregătit, fără să știe, pentru vremea însângerată a prigonirilor. A mers cu mulți dintre ei în închisori, urcând același calvar și a aflat acolo, între zidurile sordide ale iadului comunist, puterea de a surâde de prostia răului care, prin suferință, forja sfinți neștiuți și fără număr, pentru care Dumnezeu a putut revărsa haruri îmbelșugate peste pământul românesc. Astfel, cel numit „Monse”cu candoare și intimitate juvenilă, alături de alți doi mucenici, episcopii uniți Vasile Aftenie „Preasfi” (+1950) și Tit Liviu Chinezu (+1955) – care își așteaptă și ei rândul la Roma pentru a le fi recunoscută mărturia sângelui vărsat pentru Isus și Biserica Una – au oferit tinereții înțelepciunea care vine din dialogul sacru dintre generații, așezat pe încredere și altruism.
Bucuria unui nou martir român, proclamat în curând de Biserica Catolică, readuce sufletul românesc la cinstea elementară a bunului simț universal. Mesajul monseniorului Ghika ne confirmă prin curajul simplu al mărturiei sale că viața creștină nu se rezumă la simpla apartenență la un univers creștin provincial sau la rigurozitatea moralismului, ci constituie amprenta veșniciei într-o viață de om prin pecetea bucuriei împărtășite a Împărăției lui Dumnezeu. Pentru beatificarea de la toamnă, românii greco-catolici se vor bucura să închine viitorului Fericit - după propriile așezăminte – icoana și troparul care îi vor consemna Monseniorului, în universul liturgic răsăritean de origine, martirajul iubirii sale pentru Hristos. Fiindcă orice om de valoare primește statură și demnitate de la îndurarea lui Dumnezeu, din iubirea care se dăruiește – fără reflectoare sau aplauze - din tăria unui caracter forjat prin generozitate, clipă de clipă. Din omenia acelui prezent devenit veșnic fiindcă îl arată pe Dumnezeu.

Sursa: http://www.romaniali...ala-298223.html

Chiar ma intrebam ce mai e cu monseniorul...
dar am vazut poza de la Caminul Cultural si m-am linistit..
N-a inviat !

Megs, on 05 aprilie 2013 - 13:21, said:

Acum...ontopic.
Cam care e valoare universala a domnului monsenior ?
A reusit sa gaseasca leacul la vre-o boala ??

Megara...vezi draga ca Abbulafia este in cautare de atentie...nu ca ar avea un interes sa mai afle si ea ceva.
In mintea ei pigmetizata, daca nu ai dat de un leac la o boala nu ai valoare.
Nu s-a prins inca de valoarea tehnologiei adica softistul care a lucrat la proiectul descifrarii genomului uman, desi nu este doctor a revolutionat medicina.

Edited by ThinkAbout, 05 April 2013 - 13:45.

Pe langa bagatul in seama si bascalia jenanta (pentru ea bineinteles) pe care o face, mai tine neaparat sa demonstreze permanent ca este o agramata notorie si sa-si etaleze peste tot incultura crasa.
Atat poate, atat stie sa faca, asta face.... n-am cum sa o opresc si nici nu vreau sa o opresc.

abbulafia, on 05 aprilie 2013 - 13:40, said:

Edited by Megs, 05 April 2013 - 14:10.

megara, nu te bate gandul sa treci la ortodoxie?
acuma sunt ca sectantii, doar intreb
intrebarea moarte n-are, decat is curios, te multumeste catolicismul?
mie mi se pare pre intelectual, lumesc adica, ca orice filozofie

Edited by Takumi, 05 April 2013 - 16:06.

Takumi, on 05 aprilie 2013 - 16:05, said:

No m-ai facut curioasa...de ce ti se pare lumesc?

pentru ca e, dupa roade
cica au observator si teorii stiintifice
aia e credinta?
sa vezi ce-mi face megara, ea e finuta si eu ii stric topicu
toata lumea greseste
da daca ma plictisesc ce sa fac?

Edited by Takumi, 05 April 2013 - 17:17.

Takumi, on 05 aprilie 2013 - 17:08, said:

dap, au observator, teorii stiintifice, au de toate
daca pun si de tratament anticancer...este chiar formidabil.
E porunca
Cerceteaza tot si retine numa` ce-i bun
E tot la "dupa roade"
Si au si credinta...tare ca stanca...la fel ca si sora lor geamana ortodoxia...2 prunci cu acelasi tata.

ThinkAbout, on 05 aprilie 2013 - 13:44, said:

Dar m-am prins de valoarea voastra...e ceva si asta....
crezi ca o sa ma sfinteasca si pe mine ???
Ca sa stiu pe ce parte sa ma inchin...

ce nu-mi place mie asta facem, frecam topicu
fiecare cu aia a mamei lui, in definitiv nu s-a nascut nimeni judecator

Takumi, on 05 aprilie 2013 - 17:33, said:

Ai uitat-o pe celebra thinkabout

abbulafia, on 05 aprilie 2013 - 17:31, said:

pe ce parte vrei...indicat este nu pe partea unde ai scuipat...dar daca...sterge inainte.

abbulafia, on 05 aprilie 2013 - 17:40, said:

cre` ca ai trecut peste limita normala a obsesiei

Takumi, on 05 aprilie 2013 - 16:05, said:

De ce as trece? Cine sunt ca sectantii? Sincer, mie bisericile ortodoxe mi se par ca sectele, fiecare canta dupa cum ii place ei fara sa-i pese de vecini, fiecare cu sfintii ei, mai mult sau mai putin sfinti....
Uite, in timp ce Biserica din Cipru isi pune la dispozitie averile ca sa ajute populatia, a noastra face catedrala de 600 mil euro.

Edited by Megs, 05 April 2013 - 17:54.

uite, vezi, pe tine te atrage ambalajul, esti catolica?
milioane de euro? uaaaau

Edited by Takumi, 05 April 2013 - 17:57.

ThinkAbout, on 05 aprilie 2013 - 17:46, said:

caritatea...sunt o persoana foarte caritoasa.

Takumi, on 05 aprilie 2013 - 17:56, said:

Ce ambalaj? Faptele, la alea ma uit.
La judecata de apoi vor fi condamnati cei care nu dau de mancare celor flamanzi si care nu-i imbraca pe cei goi.... iar BOR te dezbraca si te flamanzeste.
N-am nimic cu ortodoxia, de BOR insa mi-e scarba.

Edited by Megs, 05 April 2013 - 17:59.