Placerea de a privi suferinta celuilalt

geo123, on 07 ianuarie 2017 - 17:51, said:

Imi si inchipui, era in stare sa se bage in stalpi, santuri, ba chiar sa se rastoarne(caci treburi din astea se intampla cand tragi brusc de volan chiar si pe la 50 la ora) doar sa nimereasca cainii... ne lasi cu prostiile astea? un pic mai jos ne dai de inteles altceva:

geo123, on 07 ianuarie 2017 - 17:51, said:

Deci nu l-ai vazut sa franeze si ai inceput sa presupui... manevre bruste cu autoutilitara ca sa omoare cainii... sigur, sigur... lol...

Si intentionat sa fi fost, stii tu ce motivatie a avut omul? Poate a fost muscat, poate i-a fost muscat copilul... nu toata lumea trebuie sau poate sa fie toleranta cu o pesta periculoasa precum cainii vagabonzi...

geo123, on 07 ianuarie 2017 - 17:51, said:

Cateii aia "fara aparare" nu-s chiar fara aparare si nu e ca si cum nu pricinuiesc niciun neajuns.. musca oameni, uneori ii si omoara, fac mizerie, fac galagie... cainii nu au ce cauta absolut nicaieri in spatiul public fara stapani, fara lesa si daca-s periculosi, fara botnita... cainii vagabonzi sunt o pesta ce trebuie exterminata, exact ca sobolanii... nu e nicio diferenta subtantiala intre ei... "suflete"? Pai si sobolanii nu au "suflete"?

Si inca ceva ce nu pricepeti voi, "iubitorii": animalele nu au aceleasi drepturi cu oamenii. Cei care militeaza pentru astfel de drepturi, de regula, urasc oamenii. Degeaba o ardeti voi cu "nu e vina cainelui"... pai nici vina sobolanului nu-i... si tot iubitori ca voi ii abandoneaza, ca cei care nu suporta cainii nu caini deloc(implicit nici din aia care sa le fete pui)...

geo123, on 07 ianuarie 2017 - 17:51, said:

Tu urmatoarea data ai grija sa nu dai peste cineva mai tare ca tine, ca o sa iei tu o lectie.

Acum 2000 de ani, romanilor le placea sa vada prizonieri de razboi, captivi si sclavi fugari sfasiati de lei in arene si condamnati la moarte injunghiati  de gladiatori in umar. Le placeau sa vada talhari crucificati la margine de drum


Prin evul mediu, prin Italia, Anglia  si Spania era o placere imensa de a vedea vrajitoare si savanti arsi pe rug, torturati in public, condamnati legati de cai cele smulgeau  membrele,  sa vezi  prizonieri care putrezeau de foame in custi si era o distractie sa arunci cu mancare si scuipat si sa urinezi pe moaca unui talhar incuiat cu un maner in public (nu stiu cum i se zice)

In Mexicul precolumbian, era o distractie sa vezi oameni sacrificati....se credea ca sangele lor stors pe treptele piramidelor aduce ploaia.

In Franta revolutionara era cool sa vezi decapitari in piata. Era al naibii de distractiv sa-l vezi pe rege sau pe vreun ingrat politic decapitat, cum calaul le arata capul multimii



De prin secolul XX, metodele de executie au fost mai ascunse publicului. Omul se sensibilizase odata cu imbunatatirea traiului.


Dar uite ca prin tarile musulmane inca mai e o distractie sa vezi oameni decapitati si spanzurati.

Edited by green76, 18 March 2017 - 21:24.

green76, on 18 martie 2017 - 21:22, said:

lasa tarile musulmane
in afara tarilor musulmane, adica mai spre occident, orice fel de "executie, care candva era publica, (adica in arena, in piata, pe trptele piramidelor etc) e larg promovata in media
acte de terorism, omoruri, sinucideri, malpraxis
si nu spre deliciul "tele" spectatorilor, ci spre indoctrinarea lor
sa nu cumva sa se "uite" apartenenta la regnul animal

terratec, on 17 ianuarie 2013 - 11:42, said:

Poate ma ajutati si pe mine de unde sa incep un topic nou???
Sunt noua pe acest site si nu am idee. Ajutor please

Părerea mea este că privind suferinţele altuia, respectiv problemele unor străini care se află pe acelaşi glob ca şi noi, a ajuns să fie o activitate atât de inconştientă, încât nu este neapărat vorba de o plăcere ataşată.

Majoritatea oamenilor îşi detestă viaţa sau sunt plictisiţi de viaţă - în momentul în care se pun în faţa TV-ului şi văd la ştiri că un tsunami a inundat din nou sute de case, atunci ei de fapt asistă la ceva, orice, important este că ies din rutina lor zilnică, şi în acest moment sunt absorbiţi de o evadare temporară din viaţa lor monotonă.

Acum, chestia că " dar oamenii de fapt vor să vadă suferinţa altuia indiferent de cum este viaţa lor " este discutabilă. Omenirea a ajuns într-un punct atât de adânc dpdv al declinului intelectual, încât nu putem vorbi de nişte fiinţe conştiente de ceea ce fac sau ceea ce simt. Majoritatea nici măcar nu sunt în stare să reflecteze asupra vieţii lor. Nu pot fi fericit, dacă nu ştiu să-mi dau seama că sunt fericit.
Astfel, teoria conform căreia un om fericit n-are satisfacţie din suferinţa altuia, rămâne să fie testată pe oameni care se pot autoevalua în primul rând, şi nu care trec prin viaţă fără să aibă habar cine sunt ei.

Din propria experienţă, suferinţa altuia nu mă face fericit - poate, în schimb, să ofere o satisfacţie scurtă. Asta datorită părţii animalice din noi, pe care nu o judec, pur şi simplu o văd aşa cum este.
În momentul în care mă ridic asupra acestui impuls animalic şi mă gândesc cu mintea clară la ce se întâmplă de fapt acum, realizez că satisfacţia provine din însăşi frustrarea personală care se află tot în mine. Dacă acumulez nişte "toxine" emoţionale, atunci voi fi influenţat de ele şi jucat ca o marionetă a propriilor mele sentimente. Aşa că , privind din perspectiva asta, plăcerea de a vedea suferinţa altuia este un lucru josnic şi demn de dispreţ. Realizând acest lucru, plăcerea dispare.

Edited by Surgeoniac, 20 April 2017 - 22:18.

Din experienta mea... Incerc pe cat posibil sa evit stirile negative sau sa ma informez despre ce a facut unul si altul rau. E drept ca de multe ori nici lucrurile bune nu ma intereseaza prea mult. Pur si simplu prefer sa nu stiu, sa nu fiu informat. E drept ca uneori vin stirile peste tine fara sa le chemi. Afli fara sa vrei de vreun atentat prin Europa (idiot cu mitraliera care trage in politisti sau camion care intra in multime, etc.)  Nici nu imi dau seama ce simt cand aflu astfel de vesti triste. Sunt doar bucuros ca nu s-a intamplat la mine in oras sau in Romania in general. Atat tot.
Dar nu pot spune ca ma bucur ca s-a intamplat la altii ....

Oricum, in concluzie, psihicul uman este extrem de complicat. Oameni care se iubesc ajung sa divorteze, oameni care se inteleg ajung sa se omoare....   Eu personal nu imi pot explica multe comportamente si nu continui sa fiu uimit de ceea ce vad in jurul meu zi de zi.

placerea produsa de suferinta celuilalt este cel mai mare pericol pentru omenire.