Adresare formală în email

Cum ar fi cel mai bine să se adreseze formal într-un email; presupunem că avem de trimis un email unui profesor/potențial angajator/etc. și avem nevoie de o adresare mai formală. „Bună,” parcă nu sună prea bine: „bună ce”? „Bună ziua/seara/dimineața,” ar merge dar care? Se ține cont de ora trimiterii emailului? E posibil ca să trimiți emailul seara iar destinatarul să-l citească dimineața. „Servus/Salut” e prea informal iar „Stimate domnule Xulescu” e prea formal pentru email.

Il trimiti ziua si atunci spui "buna ziua" tinand cont de ora trimitetii. Daca el il citeste seara sau noaptea cand il calareste nevasta, e strict problema lui.

Consider că-i bine de anticipat şi de folosit numai "bună dimineaţa" şi "bună ziua".
Asta pentru primul email.
La re: se schimbă după formula folosită de celălalt.

ce idee să spui Bună sau Servus unui profesor sau potenţial angajator ?!!?!?!?!? de unde le scoateţi ?

evident, bună ziua, sau stimate domnule X...

m3th0dman, on 20 decembrie 2012 - 21:33, said:

De unde vine impresia asta că scrisul prin e-mail trebuie să fie mai colocvial decît scrisul pe hîrtie?! Ce treabă are suportul fizic cu conținutul? Epoca în care internetul era populat în majoritate de tinerei zglobii care doar se jucau cu noua jucărie a trecut de mult. Azi pe internet ne găsim locul de muncă, facem cumpărături, muncim, ne găsim perechea vieții, ne certăm cu diriginta copilului, transferăm bani, ne completăm educația și așa mai departe. Trăim pe internet.

La obiect, formula Stimate domnule Xulescu este exact la fel de bună pentru un e-mail cît este pentru o foaie de hîrtie A4 albă ca zăpada și impecabilă. Tot ce contează este cine o spune, cui i-o spune și în ce context. Suportul este irelevant.

Cît despre formula de salut, dacă e nevoie de ea, din ce am văzut eu în corespondența dintre români se preferă Bună ziua, indiferent la ce oră trimiți și la ce oră citește destinatarul. E doar un salut convențional, nu o constatare sau o urare meteorologică încît să fie nevoie de o corelare cu ceasul.

La mine:

Salut/buna/etc - catre colegi/prieteni
Buna ziua - mail normal (indiferent catre cine)
Buna dimineata - cand vreau sa atragi atentia asupra orei trimiterii mail-ului (cand trimit noaptea tarziu mail-uri)
Stimate Domnule X-ulescu inseamna ca respectivul deja a comis-o grav si ca urmeaza un mail "de dulce" in care-l fac cu ou si cu otet, dar vorbindu-i (excesiv de) politicos si argumentat.

Alice, on 21 decembrie 2012 - 06:25, said:

Înseamnă că încă n-ați trimis un e-mail cuiva față de care chiar se cuvine folosită formula asta.

AdiJapan, on 21 decembrie 2012 - 05:46, said:

Absolut de acord!

AdiJapan, on 21 decembrie 2012 - 05:46, said:

Nu are treabă internetul în întregimea lui cu mesajeria electronică.

E-mailul este cunoscut deja în corporaţii ca fiind un prost mediu pentru purtat discuţii complexe sau sensibile. Ca atare, el rămâne până una-alta o formă de comunicare facilă şi ceva mai superficială decât altele tradiţionale. Depinzând de orgoliul şi toanele celui care citeşte, adresarea "Stimate domnule" poată fi interpretată la fel de bine ca o luare în derâdere.

Eu unul aş nominaliza "Bună ziua" drept soluţie universală dacă nu ne cunoaştem interlocutorul. Adresările americanilor cu "Dear Sir/Madam", spre exemplu, îmi par ridicole; n-are cum să-ţi fie drag cineva pe care nici nu-l ştii.

AdiJapan, on 21 decembrie 2012 - 05:46, said:

Bine spus.

daimon, on 04 ianuarie 2013 - 00:09, said:

Bizară logică pe la corporațiile astea. Dar cum altfel să i te adresezi (în scris) cuiva cu care nu ești în relații personale?

E prima dată cînd aud că cineva s-ar putea simți jignit de o formulă politicoasă.

pamfil nastase, on 04 ianuarie 2013 - 13:11, said:

Să zicem că mă adresez aşa unuia inferior mie pe scara ierarhică, pe care se ştie că nu-l prea am la inimă. Spre exemplu "Stimate domnule tehnician (al cărui nume nu-l reţin), avem nevoie să ne reparaţi reţeaua din nou".

daimon, on 04 ianuarie 2013 - 20:25, said:

Așa orice adresare politicoasă poate fi folosită ironic și deci interpretabilă. Dar ăsta nu-i un argument să nu mai fie folosită nici cînd se potrivește cu relația dintre cei doi interlocutori.

daimon, on 04 ianuarie 2013 - 00:09, said:

Cum adică nu are treabă întregul cu partea?! Are treabă prin apartenență. Iar din apartenență decurg și alte proprietăți comune: oamenii care folosesc internetul sînt cam aceiași care folosesc și e-mailul, și pentru internet și pentru e-mail se folosesc cam aceleași dispozitive, e-mailul completează posibilitățile de comunicare oferite de internet în general etc. Deci are treabă, așa cum degetul are treabă cu mîna.

daimon, on 04 ianuarie 2013 - 00:09, said:

Nu știu în care corporații se întîmplă asta. Unde lucrez eu (mediul academic) e-mailul e cea mai folosită formă de comunicare. Sigur că în funcție de ceea ce avem de comunicat uneori e mai bună convorbirea telefonică, videoconferința pe Skype, întîlnirea față în față sau altceva. Iar e-mailul nu e cu aproape nimic mai breaz decît scrisoarea, care se folosea și încă se folosește și pentru chestiuni complexe sau sensibile. Iar dacă Stimate domnule e o formulă bună pentru scrisoare atunci e bună și pentru e-mail.

Initial am vrut sa fac un mare super misto. Apoi m-am gandit ca unii poate chiar nu au avut de unde sa afle si ca intreaba ca sa nu gresesca..
Pt ei voi da un exemplu real si il voi explica...

Va jur ca acum jumatate de ora am trimis un mail directorului "fabricii "in care lucrez. Il cunosc si colaborez cu dansul de multi ani.  
Eu ca simpu inginer,dansul ca director, fiecare ne facem datoria conform responsabilitatilor fiecaruia..
E treaba lui sa dea ordinele de serviciu, generale, si a mea sa le indeplinesc.Dupa caz, executandul singur, sau impartind responsabilitatile catre cei aflati in subordinea mea si cerand ajutorul celor cu care colaborez...

Asa ca am inceput mailul cu
"Stimate dnule director,
am expus problema, si la final am adaugat
Al dvoastra respectuos, prenume nume. Nu mi-am mai trecut functia, pt ca o stia..

Sincer, eu unul cred ca asta e o forma de minima si necesara politete.
Poate de aia cand m-am intors din concediu mi s-a zis "ma bucur ca ati revenit" La intrebarile mele mi-a zis ca "rezerva dvoastra nu stie sa vorbesca".
Am inceput sa tremur cand la insistentele mele respectiva mi-a zis ca tipul a salutat-o cu "buna". Tipa are +55 ani ani si e "doar" o secretar, dar totusi ..logica e simpla:
Daca eu nu o respect, cum sa pretind sa ma respecte?
Doar pt ca am ceva in nadragi? Nu e cam putin?
Cu ce m-asa diferentia de un cocalar? Evident prin bani, ca el are mai multi. Dar doar atat.

Altfel, eu unul presupun ca cineva care are un titlu de..profesor, chiar a invatat si l-a binemeritat.  Asa ca e normal sa ma adresez corect...A, dupa ...vad ca mi se adreseaza aiurea, ma adaptez..Dar mai ales, la primul mail, cand stabilesc relatia..

Ani de zile l-am dus pe copilul meu la Palatul Copiilor.Si azi cand mai vorbesc cu cel care i-a fost profesor incep cu "buna ziua/seara, dnule profesor.."
Desi diferenta intre cei 49 de ani ai mei si cei 65 ai lui nu e prea mare.. Adica nu e la fel ca cea dintre cei 15 si 30....

Si nu odata, inclusiv in acest forum, am precizat "eu am vorbit politicos, dta de ce esti..."

Sincer, dupa ce i-am pus uneia/unuia eticheta de pro(a)st(a) crescut(a), m-a purtat corespunzator..

daimon, on 04 ianuarie 2013 - 00:09, said:

Nu numai americanii folosesc "dear", ci toata lumea anglofonă și cei care nu sunt anglofoni, dar scriu în engleză. Și "dear" nu înseamnă neapărat că cineva ți-e drag, ci că folosești o formulă de adresare incetățenită.

Am fost functionar guvernamental in institutia de specialitate, la inceputurile Internetului modern. Am o opinie personala in speta, din categoria celor care erau ascultate de catre colegi (inferiori si superiori ierarhic), dar va rog sa nu o tratati ca pe un indemn sau ca pe o referinta, caci situatia a evoluat si uzantele sunt cele care se impun. Desi uzantele nu vin din partea unora care cunosc fenomenul, ele trebuie respectate.

Eu privesc e-mail-ul ("mielul", cum ii spuneau angajatii bine platiti ai marilor de companii de profil) doar ca pe un vehicul sau recipient, asemenea plicului unei scrisori. Daca nu are un atasament, e ca un biletel si trebuie tratat ca atare. O scrisoare formala ar trebui sa fie un document editat separat, atasat vehiculului. In e-mail ar trebui scris doar ce se scrie pe un plic, plus ceva despre natura si scopul atasamentului, in format tehnic si sec (cam ce se scrie pe un dosar). Pentru documentele atasate exista machete (template) adecvate fiecarui caz (caci asta inseamna productivitate IT). In interiorul unei organizatii, este contraproductiv sa pierzi vremea scriind formule protocolare si sa te mai si gandesti cum sa le formulezi. Fluxul documentelor, inclusiv formatul lor, trebuie stabilit in cadrul sistemului de management (informational), nu lasate la latitudinea fiecaruia. La fel daca te adresezi cuiva, persoana fizica sau jurdica, in numele unei organizatii, in mod oficial.

Daca esti persoana fizica ce raspunde unei organizatii (care a initiat dialogul), te adresezi cam in aceeasi maniera, schimband intre ele formula de inceput cu cea de incheiere. Daca esti initiatorul unui asemenea dialog si adresezi o scrisoare oficiala, e musai sa respecti formatul acceptat oficial (cu valoare juridica), cu mentiunea ca formatul electronic e inca prohibit in asemenea medii.

Daca te adresezi unei persoane anume si nu organizatiei pe care o conduce sau o reprezinta in contextul dat, inseamna ca ai o relatie personala si atunci depinde de acea relatie.

In orice caz, daca nu faci parte dintr-un sistem informational bine organizat, caz in care problema e rezolvata si nu mai trebuie sa-ti bati capul, e politicos, de bun simt si prudent (!) sa nu scrii continutul in e-mail, ci numai datele de identificare. Nu e prudent sa-ti scrii cererea pe plic si nici sa impaturesti hartia cu partea scrisa in sus, nu-i asa? Si nu e politicos sa-l obligi pe destinatar sa citeasca toata scrisoarea, ca sa vada despre ce este vorba si daca citirea ei era oportuna.

Dar mai este si problema compatibilitatii formatelor documentelor, si aici intervine natura romanului...

Edited by moftware, 20 January 2013 - 00:38.

moftware, on 20 ianuarie 2013 - 00:35, said:

Ciudat, eu folosesc deja de 20 de ani e-mailul pentru comunicări legate de serviciu, deci am avut mult contact cu felurite firme, instituții, persoane, stiluri etc., de la cele mai scorțoase agenții guvernamentale (din diverse țări: SUA, Franța, Japonia, România etc.) pînă la cele mai amicale ghionturi personale, dar atitudinea asta că e-mailul ar fi doar un fel de plic încă n-am întîlnit-o. Fișierele atașate le-am văzut folosite pentru necesități de formatare, retrimitere, tipărire, includere de imagini sau desene etc., dar nu pentru că așa ar fi mai elegant sau mai politicos. Ar fi fost de așteptat ca atitudinea asta de care vorbiți să existe măcar în Japonia, țara politeții extreme, dar nu e cazul. Chiar și cele mai politicoase comunicări între japonezi (simple secretare către distinși profesori etc.) se transmit în e-mailul propriu-zis, iar fișierele atașate se folosesc cînd chiar e nevoie. Adresarea, evident, se face în funcție de relațiile dintre expeditor și destinatar, adică uneori sînt extraordinar de politicoase (la un nivel inimaginabil pentru români), dar nici atunci nu se consideră că atașul ar fi mai potrivit.

Dacă ar fi să fac și eu o analogie între e-mail și scrisoare aș zice așa:

- partea de header care conține adresele --- plicul cu adresele scrise
- partea de header care conține data expedierii, ruta etc. --- ștampilele de pe plic
- conținutul --- textul de pe hîrtia din plic
- fișiere atașate --- documente incluse în plic: acte, desene, hărți, fotografii ș.a.m.d.

Linia cu subiectul e-mailului nu are echivalent la scrisorile clasice, dar în prezent unii care expediază multe scrisori de același fel ștampilează sau tipăresc o descriere scurtă a conținutului pe plic.

În schimb la e-mail lipsesc unele caracteristici ale scrisorilor: tipul de hîrtie, scrisul de mînă, parfumarea hîrtiei (cine o fi practicat-o vreodată), timbrele de pe plic, abțibildurile și alte brizbrizuri, holograme, metalizări, margini zimțate și multe alte chestii care țin numai de formă. Din toate astea mie nu mi-e dor decît de scrisul de mînă, de timbre și de faptul că în plic poți pune obiecte fizice.

Eu am acces Internet doar de 16 ani.
@AdiJapan: erati fericit sa aveti conexiune Internet in 1992. Ce client e-mail foloseati atunci (si pe ce platforma)?

Am precizat de la inceput ca varianta mea este personala, neuzuala si nu trebuie luata ca referinta. Stiu cum comunica cei mai multi, inclusiv din Occident. Mai stiu si ca cei mai multi raspund asa cum prefera partenerul de corespondenta, ca asa e politicos. Pozitia mea se bazeaza, intre altele, pe necesitatea ca scrisorile sa fie organizate si arhivate. Cele care se sterg imediat nu pot fi considerate scrisori, ci doar mesaje (ca biletelele) si li se aplica regimul email-urilor. Exista si solutii informatice de organizare si flux de documente bazate de email, insa sunt prea putin folosite printre romani. Un banal server de email este prea putin pentru necesitatile unui asemenea sistem. Faptul ca majoritatea oamenilor este straina de societatea informationala nu este un secret si nici macar o jignire.

daimon, on 04 ianuarie 2013 - 20:25, said:

Mentalitatea românească de rahat strikes again.

Ce ți se pare atât de deplasat să respecți ORICE fel de muncă?

În Occident (că tot vrem o țară ca afară) este respectată ORICE fel de muncă, de sus până jos, de către TOATĂ lumea.

Atâta timp cât nu belești p la soare, meriți RESPECT.