Jump to content

SUBIECTE NOI
« 1 / 5 »
RSS
Schimbare bascula (si altele) For...

Problema anxioasa, e normal cum g...

Vitrina sucuri

F.Charm - La inalțime
 Marker de scris pe bidoane

Lecțiile trase de comandanti...

Recomandare telefon pt poze si ba...

Casa de paie
 Verificare baza de date a politiei

Xiaomi sub 1200 lei

programul Marțea Mastercard

Adaptare aspirator pe baterii, la...
 Resetare baterie Acer Aspire E5-575

AMD Ryzen 7800X3D - stuttering

Recomandare router 4G/5G

Ucigand cu cruzime in numele lui ...
 

Șostakovici, un compozitor interesant

- - - - -
  • Please log in to reply
60 replies to this topic

#19
gigel de hohențolărn

gigel de hohențolărn

    am merțan

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 17,692
  • Înscris: 07.07.2006

View Posttyrael, on 05 martie 2013 - 11:55, said:

Contrabas. Pai daca e sa cant ceva ce nu-mi place (adica muzica ''comerciala'') macar ma gandesc la ciubuc. Daca nu dau nici ciubuc, atunci e si mai nasol, dar macar ma gandesc ca-mi fac relatii si ca poate mai vine un ciubuc Posted Image ca no,cu muzica clasica numai din ciubucuri poti trai pana prinzi post (daca prinzi) si ciubucurile sunt rare. Dar nu are cum sa nu-ti placa ceea ce canti,acum vorbind serios, daca tratezi orice lucrare cu seriozitate sigur vei gasi ceva interesant: armonic,tehnic,stilistic,etc. In general, ceea ce mie nu-mi place (Mozart) e compensat de dificultatea tehnica a executiei in sine si asta face piesa respectiva provocatoare, deci frumoasa. Acum nu poti sa pui suflet chiar in toate, dar in a 5-a de Shostakovich daca nu pui esti robot. :DTe trazneste pana in maduva maduvei.
mișto! mie întotdeauna mai degrabă mi-au plăcut sunetele joase decât cele înalte. am o sensibilitate crescută pentru frecvențele grave, pe care le poți simți prin tot corpul, nu doar prin timpani. tocma am pus în căști acu partita pentru 6 contrabași de arne nordheim - mișto :D
partea nasoală e că contrabasul nu e un instrument "solo" cu care poți face-un ban de capu tău, interpretând numai ce-ți place. unuia căruia-i place moțart pune suflet în moțart și cântă mecanic în șosta. și vițăvercea. pe de altă parte, cine tre să pună suflet e dirijorul. dacă ăsta simte muzica va ști cum să-și strunească orchestra. la urma urmei, aceasta trebuie doar să cânte. dacă mai și simte, cu atât mai bine. dar viziunea dirijorul o are. dacă muzica nu te cheamă, poa să fie hiperdesăvârșită din toate pdv-urile, asta nu te va face s-o trăiești la intensitate  maximă. mă uitam zilele trecute la unul care cânta zborul bondarului de korsakov, la chitară, hiperrapid. ok, dpdv tehnic e o treabă. dar muzica nu-mi spune nimic. poate să fie challenging să interpretezi o bucată dificilă, dar scopul artei nu-i acela de-a ne da mari. virtuozitatea ca și scop în sine nu reprezintă nimic. taman d-asta e liszt mare - pt că muzica e atât dificil de interpretat dar în același timp frumoasă. iar frumosul e subiectiv. într-o oarecare măsură.

acum părerea ta e perfect de înțeles. una era orchestrația din vremea lui moțart și alta-i cea de pe vremea lui șosta. pe de altă parte, ca dirijor mai grabnic stăpânești o "orchestră barocă" decât una romantică de tip bruckner sau mahler. iar ca ascultător, mai degrabă înțelegi clasicismul decât modernismele complicate și elaborate.

View Postdyana25, on 05 martie 2013 - 12:00, said:

Or fi cîțiva oameni pe care i-ai făcut fericiți cu replica asta.
eu știu câțiva oameni pe care i-a făcut nefericiți. mă rog, de fapt e vorba de un singur "om" dar de multiple conturi :roflmao:

#20
dyana25

dyana25

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 5,584
  • Înscris: 05.08.2008

View Postgigel de hohenţolărn, on 05 martie 2013 - 12:37, said:

unuia căruia-i place moţart pune suflet în moţart şi cântă mecanic în şosta. şi viţăvercea.
Eu nu înţeleg de ce trebuie neapărat să nu-ţi placă Sostakovici dacă-ţi place Mozart, Wagner dacă-ţi place Verdi, impresionismul dacă-ţi place neoclasicismul, realismul dacă-ţi place fantasticul. Nu se poate să te bucuri de diferite forme de artă, chiar şi de cele care sunt percepute ca fiind opuse din diverse puncte de vedere sau chiar din toate?

#21
gigel de hohențolărn

gigel de hohențolărn

    am merțan

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 17,692
  • Înscris: 07.07.2006

View Postdyana25, on 05 martie 2013 - 12:57, said:

Eu nu înţeleg de ce trebuie neapărat să nu-ţi placă Sostakovici dacă-ţi place Mozart, Wagner dacă-ţi place Verdi, impresionismul dacă-ţi place neoclasicismul, realismul dacă-ţi place fantasticul. Nu se poate să te bucuri de diferite forme de artă, chiar şi de cele care sunt percepute ca fiind opuse din diverse puncte de vedere sau chiar din toate?
nu e musai, numai că de regulă cam asta se întâmplă. e ca şi cum l-ai întreba pe un tip hetero de ce nu-i plac şi bărbaţii. muzica tre să-ţi producă o anumită rezonanţă-n cap, dacă asta nu se-ntâmplă, e ca şi cum ai interacţiona cu un simplu noise. uneori poate fi supărător de-a dreptul. fără moţart, n-ar fi existat un şostakovici. muzica a evoluat. unii nu apreciază direcţia în care lucrurile au evoluat. asta e, e problema lor. mie-mi place, şi nu văd de ce m-aş întoarce-n timp. apreciez munca depusă de moţart, händel & şit, nu atât pentru compoziţiile lor, cât pentru cărămizile ce-au fost aşezate în zidul "cunoaşterii muzicale". orice construcţie se clădeşte pe nişte fundamente.  ca s-ajungi la acoperiş tre să treci prin fundaţie.  pe mine nu mă mai interesează fundaţia şi zidăria, ci chestiunile mai de fineţe :D

fără îndoială că un moţart născut în zilele noastre n-ar fi compus pervertimente şi nichtmusikuri :D

#22
dyana25

dyana25

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 5,584
  • Înscris: 05.08.2008
Eu pot să mă bucur de picturile lui Ingres chiar dacă iubesc impresionismul. Nu consider că Ingres nu a făcut nimic altceva decît să pună cărămizile necesare ca să existe Monet şi Pissaro sau că valoarea ultimilor doi se reduce la a fi pus cărămizile pentru Van Gogh şi tot aşa. Dacă aş gîndi în felul ăsta, probabil aş fi de părere că o pînză pe care e întinsă vopsea albă e mai valoroasă decît o lucrare din Renaştere.

Mie-mi place Eine Kleine Nachtmusik. Parcă mai era unul obsedat de ea, Anton Holban îl chema.

#23
gigel de hohențolărn

gigel de hohențolărn

    am merțan

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 17,692
  • Înscris: 07.07.2006

View Postdyana25, on 05 martie 2013 - 13:19, said:

Eu pot să mă bucur de picturile lui Ingres chiar dacă iubesc impresionismul. Nu consider că Ingres nu a făcut nimic altceva decît să pună cărămizile necesare ca să existe Monet şi Pissaro sau că valoarea ultimilor doi se reduce la a fi pus cărămizile pentru Van Gogh şi tot aşa. Dacă aş gîndi în felul ăsta, probabil aş fi de părere că o pînză pe care e întinsă vopsea albă e mai valoroasă decît o lucrare din Renaştere.

Mie-mi place Eine Kleine Nachtmusik. Parcă mai era unul obsedat de ea, Anton Holban îl chema.
să nu reducem tot modernismul la niţcai vopsea aruncată-n silă pe o coală albă. la niţcai note aruncate de-a valma pe portativ, sau ceva de genu.
mă bucur că ţie-ţi place nichtmusik-ul, mie nu. la capitolul ăsta tu eşti câştigată pentru că te poţi bucura de ceva de care eu nu că nu mă bucur, ba mai mult, de-a dreptul mă irită :lol: însă eu nu m-am cramponat de faptul că marele moţart nu-mi produce nicio hipertrăire interioară, nu-mi aduce o cât de mică bucurie sufletului (zic în mare, pentru că sunt compoziţii agreabile totuşi semnate moţart). nu-i niciun bai dacă nu-ţi place x sau y. sunt atâţia alţi mari componişti care au produs atâtea. eu dacă nu-i pot aprecia pe moţart, händel & şit pentru ce-au produs, măcar să-i apreciez pentru faptul că, graţie lor, lumea a cunoscut şi un şostakovici sau un mahler. şamd.
şi e o apreciere cât se poate de sinceră.

#24
dyana25

dyana25

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 5,584
  • Înscris: 05.08.2008

View Postgigel de hohenţolărn, on 05 martie 2013 - 13:37, said:

să nu reducem tot modernismul la niţcai vopsea aruncată-n silă pe o coală albă.
Am vrut să spun că:

View Postdyana25, on 09 noiembrie 2012 - 15:57, said:

Ce a făcut Picasso în secolul 20 nu invalidează ce a făcut Tiepolo în secolul 18 pentru că aici nu există un singur "adevăr" despre lume, ci mai multe "adevăruri", a se citi mai multe tipuri de estetică, fiecare dintre ele la fel de valabil ca oricare altul care a dat un mare curent în artele plastice.

Chestiile astea mi se par ok:

View Postgigel de hohenţolărn, on 05 martie 2013 - 13:37, said:

însă eu nu m-am cramponat de faptul că marele moţart nu-mi produce nicio hipertrăire interioară, nu-mi aduce o cât de mică bucurie sufletului (zic în mare, pentru că sunt compoziţii agreabile totuşi semnate moţart). nu-i niciun bai dacă nu-ţi place x sau y. sunt atâţia alţi mari componişti care au produs atâtea. eu dacă nu-i pot aprecia pe moţart, händel & şit pentru ce-au produs, măcar să-i apreciez pentru faptul că, graţie lor, lumea a cunoscut şi un şostakovici sau un mahler. şamd.
şi e o apreciere cât se poate de sinceră.

View Postgigel de hohenţolărn, on 05 martie 2013 - 12:37, said:

taman d-asta e liszt mare - pt că muzica e atât dificil de interpretat dar în acelaşi timp frumoasă. iar frumosul e subiectiv. într-o oarecare măsură.

Chestia asta mi se pare şi mai bună:

View Posttyrael, on 05 martie 2013 - 11:55, said:

In general, ceea ce mie nu-mi place (Mozart) e compensat de dificultatea tehnica a executiei in sine si asta face piesa respectiva provocatoare, deci frumoasa.

Edited by dyana25, 05 March 2013 - 21:54.


#25
tyrael

tyrael

    Active Member

  • Grup: Members
  • Posts: 1,926
  • Înscris: 26.09.2006
Mozart e frumos,e muzica frumoasa si simpla, e perfectiunea in sine. De aceea nu-mi place, e plictisitor, nu se intampla nimic Posted Image La Sostakovici ti se face pielea gaina stiind cat a suferit omul ala si cat amar a indurat de la regimul comunist, iar muzica sa este incarcata cu tensiune, dar cateodata are sclipiri de speranta, melodii extraordinar de frumose- si simple- care contrasteaza cu tensiunea. Evident ca Sostakovici l-a studiat pe Mozart, pe Haydn (mai ales) si pe multi altii, dar asta doar ca obiect de studiu, ca si cum Munch l-a studiat pe da Vinci. Posted Image

Dar e o chestiune de gust, evident. Valoarea nu se discuta, mai ales a lui Mozart. E interzis de canoanele academice. :P

Edited by tyrael, 05 March 2013 - 22:04.


#26
gigel de hohențolărn

gigel de hohențolărn

    am merțan

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 17,692
  • Înscris: 07.07.2006
poi da, logic că-i interzis, numai că nimeni nu se mai apucă să facă ce-a făcut ăla acu ţşpe sute de ani. şi pe newton şi maxwell îi luăm la bani mărunţi prin şcoală, însă risărciul nu se mai duce în direcţia asta :D

eu la şosta nu văd suferinţă, ci caterincă, ironie, dispreţ, vivacitate, şi un umor şi un curaj absolut demenţial. când ascult a 9-a mă apucă râsul la fiecare măsură. ceea ce se dorea un opus monumental pe calapodul beethovenian e doar un scherţo prelungit în care şosta-şi bate joc de stalin la marele greu. iar bomboana pe colivă o pune în simfonia a 10a, triumfală, semn clar că nu-i zice lui nimeni cum să cânte, aşa cum le zice voiculescu lu badea şi ciutacu :lol:

problema cu moţart e că el a pus bazele clasicismului, însă beethoven a venit să-l desăvârşească, prin cvartetele lui de final, prin große fuge, prin hammerklavier şamd :D

#27
tyrael

tyrael

    Active Member

  • Grup: Members
  • Posts: 1,926
  • Înscris: 26.09.2006
pai da,a suferit doar cenzura, si cu aproape fiecare simfonie isi bate p... de stalin :D mai ales a 15-a,unde-i liber sa faca ce vrea el.

#28
gigel de hohențolărn

gigel de hohențolărn

    am merțan

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 17,692
  • Înscris: 07.07.2006
şosta era cam liber încă de pe la a 10a. de fapt el şi-a permis să facă ce vrea cam tot timpu. n-a prea acceptat el compromisuri. oricum, îmi place finalul triumfal dintr-a 10a, cu dsch-ul in forte la timpani. ceva de genu - jet staline, ţi-ai luat ţeapă, eu rulz :D :D :D

#29
robinson

robinson

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 24
  • Înscris: 09.11.2005
Nu prea frecventez forumul softpedia, asa ca am remarcat tarziu aceasta discutie. Ma bucur sa citesc despre pasionati ai muzicii lui Shostakovich, unul din favoritii mei (alaturi de Wagner, Mahler, Verdi si Bruckner). Daca nu e cu suparare, indraznesc sa fac niste recomandari.

Daca e vorba de integrale ale simfoniilor, prima alegere ar fi Barshai cu WDR Koln (Barshai a fost prieten cu Shosta, i-a dirijat in premiera a 14-a). Barshai e constant bun, insa a 13-a dirijata de el e absolut fantastica (ajutat de basul Sergei Aleksashkin, care e in maximul de forma). Inregistrarile sunt ok, chiar foarte ok, daca ne gandim ca sunt scoase de Brilliant Classics, o casa mediocra in ceea ce priveste sunetul.
In al doilea rand, Mariss Jansons e, la randu-i, foarte consistent, problema fiind la ciclul sau varietatea mare a orchestrelor. Unele sunt foarte bune, ca cele cu Bayerische Rundfunk sau Wiener Phil, altele asa si asa (cu orchestra din Oslo). La Janssons imi place in mod deosebit a 4-a, a 13-a (tot cu Aleksashkin, ceva mai uzat fata de inregistrarea cu Barshai insa), a 14-a si a 15-a. Sunetul e excelent, cu o dinamica si imagine stereo impecabila.
Ciclul lui Kondrashin, scos la Melodiya, pe langa ca are o valoare istorica inestimabila (multe din inregistrari au fost facute pe cand Shostakovich traia), au acea calitate de "autentic rusesc" ce lipseste orchestrelor occidentale. Ca si cum toti interpretii ar canta sub o stare de angoasa permanenta.
E foarte bun si ciclul lui Kitaienko, scos de Capriccio (in format SACD), cu Gurzenich Orchester Koln. Nimic fancy, insa consistent si solid.
Rostropovich e mai inegal, nu l-as recomanda ca ciclu integral (a 14-a insa o dirijeaza fabulos). Insa ceea ce face fantastic Rostropovich e opera lui Shostakovich, Lady Mabeth din districtul Mtsenk, cu Vishnevskaya in rolul principal.

In afara de simfonii, cvartetele de coarde sunt extraordinare. Emerson Quartet (DGG )si Danel Quartet (Fuga Libera) sunt ansamblurile mele preferate (de asemenea, Borodin Qt sunt de referinta, insa sunetul e cam problematic) in cvartete.

Primul concert de vioara (dedicat lui Oistrach) a intrat in repertoriu ca unul din cele mai importante concerte ale secolului XX. Desigur, trebuie ascultat cu Oistrach (EMI), insa nici interpretarea lui Hilary Hahn (Sony) nu e de lepadat.
Concertul nr 1 pt violoncel este, iarasi, unul din referintele concertistice supreme ale secolului, iar inregistrarea din 1960 cu Ormandy si Rostropovich e de neegalat (foarte buna e insa versiunea de la Philipscu Heinrich Schiff la violoncel, dirijata de fiul compozitorului - Maxim Shostakovich ).

Shosta a scris si muzica mai usurica, am vazut ca multi vorbesc de valsul din filmul lui Kubrik. Ideea e ca in tinerete, Shosta si-a castigat existenta acompaniind la pian filmele mute in cinematografe, ramanand cu o slabiciune pentru ragtime si jazz. Asa ca la inceputul anilor 30 a scris asa-numitele suite jazz (doua la numar), de fapt muzica pentru orchestra de jazz, nu jazz propriu-zis. Valsul de care s-a vorbit aici e din suita a doua, insa el nu e decat o variatiune a unui vals din prima suita (mai buna, in opinia mea). Cea mai buna interpretare e a lui Chailly, la Decca - The Jazz Album. Nu e singura "coborare" a lui Shostakovich in muzica de divertisment, el a scris o gramada de muzica de film.


Sunt un pic derutat de ideea comparatiilor muzicale, ca si cum Shostakovich ar intra vreodata in concurs cu Mozart si cineva ar trebui sa declare un castigator. Ironic e ca Shostakovich il aprecia pe Mozart ca pe un supraom - in nici un moment Shostakovich nu si-ar fi imaginat ca ar exista cineva care sa-l plaseze deasupra lui Mozart in panteonul valorilor muzicale. Lasand insa comparatiile deoparte, nu stiu de ce cand ne referim la Shosta, ne gandim la simfonii, iar Mozart trebuie sa fie reprezentat de Nachmusik. Mozart a scris si muzica usoara, care trebuie luata ca atare. Fascinatia lumii contemporane pentru Kleine Nachtmusik ne spune mai multe despre superficialitatea noastra decat despre geniul lui Mozart.
Genialitatea lui Mozart trebuie cautata acolo unde trebuie, adica in opere (si in simfoniile din ultima perioada). Daca cineva nu observa tragismul lui Don Giovanni, asta nu e din vina lui Mozart.

#30
bibiaudiofil

bibiaudiofil

    Senior Member

  • Grup: Moderators
  • Posts: 2,644
  • Înscris: 06.02.2011
Vă salut cu respect, domnule robinson :D

#31
gigel de hohențolărn

gigel de hohențolărn

    am merțan

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 17,692
  • Înscris: 07.07.2006

View Postrobinson, on 30 martie 2013 - 20:45, said:

Nu prea frecventez forumul softpedia, asa ca am remarcat tarziu aceasta discutie. Ma bucur sa citesc despre pasionati ai muzicii lui Shostakovich, unul din favoritii mei (alaturi de Wagner, Mahler, Verdi si Bruckner). Daca nu e cu suparare, indraznesc sa fac niste recomandari.
nu-i cu supărare deloc. oricum felicitări pentru debutul pe forum și pe arie. cum ar spune maneliștii (adică io) - fără număr. adicătelea mai stăi p-acilea. mai scrie. d-astea :beer:

n-am înțeles ce caută verdi în acea listă, însă na, nimeni nu-i perfect. o greșeală e scuzabilă Posted Image

Quote

Daca e vorba de integrale ale simfoniilor, prima alegere ar fi Barshai cu WDR Koln (Barshai a fost prieten cu Shosta, i-a dirijat in premiera a 14-a). Barshai e constant bun, insa a 13-a dirijata de el e absolut fantastica (ajutat de basul Sergei Aleksashkin, care e in maximul de forma).
păi stai nițel. că așa și mravinski i-a dirijat în premieră nuș câte simfonii, iar a 13-a de par examplu dacă nu mă-nșel tot pe mravisnki îl avea în vizor pentru debut. însă, ce surpriză, kondrașin a făcut o figură excelentă la premiera simfoniei. rămâne favorita mea de departe. am ascultat și varianta lui barșai, a lui rojdestvenski, haitink etc.. kondrașin rămâne tata lor. iar vitali e la înălțime și el.

Quote

Inregistrarile sunt ok, chiar foarte ok, daca ne gandim ca sunt scoase de Brilliant Classics, o casa mediocra in ceea ce priveste sunetul.
ăștia de la briliante reușesc să pună pe sidiuri niște muzici excelente, dar cu un sunet vai de mama lui. pentru mine inelul lui neuhold a fost o surpriză (foarte plăcută) . la fel și prima de mahler tot cu același dirijor (care include și bonusul - blumine). sunetul însă lasă de dorit. însă se rezolvă mărind volumul. ăsta-i singurul neajuns. sau se poate normaliza din soft și gata Posted Image


In al doilea rand, Mariss Jansons e, la randu-i, foarte consistent, problema fiind la ciclul sau varietatea mare a orchestrelor. Unele sunt foarte bune, ca cele cu Bayerische Rundfunk sau Wiener Phil, altele asa si asa (cu orchestra din Oslo). La Janssons imi place in mod deosebit a 4-a, a 13-a (tot cu Aleksashkin, ceva mai uzat fata de inregistrarea cu Barshai insa), a 14-a si a 15-a. Sunetul e excelent, cu o dinamica si imagine stereo impecabila.

cu jansons am ascultat numai a 5-a. și e ok. eu aici îi prefer pe previn și pe așkenazi. iar într-a 7-a nu există decât o singură variantă - järvi și orchestra scoțiană - demențiiiiiaaaaaaaaaaaaaaaal!!!!! atât
pt a 11-a - rojdestvenski clar Posted Image

apropo de cicluri, da, cred că barșai cu köln e ok. eu îl mai recomand și pe rojdestvenki cu orchestra ministerului de cultură. și nu numai la simfonii.


Ciclul lui Kondrashin, scos la Melodiya, pe langa ca are o valoare istorica inestimabila (multe din inregistrari au fost facute pe cand Shostakovich traia), au acea calitate de "autentic rusesc" ce lipseste orchestrelor occidentale. Ca si cum toti interpretii ar canta sub o stare de angoasa permanenta.

cred că cu șosta nu există riscul ca un nerus să nu știe cum să-l interpreteze. până și karajan a făcut o figură frumoasă într-a 10-a. la fel și haitink cu concertgebouw șamd. deja șosta a intrat în repertoriul universal. sigur, lucrări mai obscure necesită un feeling rusesc Posted Image


E foarte bun si ciclul lui Kitaienko, scos de Capriccio (in format SACD), cu Gurzenich Orchester Koln. Nimic fancy, insa consistent si solid.
Rostropovich e mai inegal, nu l-as recomanda ca ciclu integral (a 14-a insa o dirijeaza fabulos). Insa ceea ce face fantastic Rostropovich e opera lui Shostakovich, Lady Mabeth din districtul Mtsenk, cu Vishnevskaya in rolul principal.

și rostropovich merge în simfonii, nu numa-n macbethă Posted Image


In afara de simfonii, cvartetele de coarde sunt extraordinare. Emerson Quartet (DGG )si Danel Quartet (Fuga Libera) sunt ansamblurile mele preferate (de asemenea, Borodin Qt sunt de referinta, insa sunetul e cam problematic) in cvartete.

da de cvartetele aranjate pt orchestră de coarde de către barșai ce zici? dacă nu le-ai ascultat dă-mi un mesaj Posted Image

Quote

Primul concert de vioara (dedicat lui Oistrach) a intrat in repertoriu ca unul din cele mai importante concerte ale secolului XX. Desigur, trebuie ascultat cu Oistrach (EMI), insa nici interpretarea lui Hilary Hahn (Sony) nu e de lepadat.
Concertul nr 1 pt violoncel este, iarasi, unul din referintele concertistice supreme ale secolului, iar inregistrarea din 1960 cu Ormandy si Rostropovich e de neegalat (foarte buna e insa versiunea de la Philipscu Heinrich Schiff la violoncel, dirijata de fiul compozitorului - Maxim Shostakovich ).
poi stai dom'le, îl pomenești pe maxim și nu zici nimic de concertul pt pian nr 2? sacrilegiu. nu alta. bașca, adagio-ul e comestibil chiar și de către cei cărora nu prea le pică bine la stomac modernismele, disonanțele, & șit Posted Image

Quote

Shosta a scris si muzica mai usurica, am vazut ca multi vorbesc de valsul din filmul lui Kubrik. Ideea e ca in tinerete, Shosta si-a castigat existenta acompaniind la pian filmele mute in cinematografe, ramanand cu o slabiciune pentru ragtime si jazz.
sacrilegiu din nou. nu, șosta n-a scris muzică ușurică. faptul că a compus muzică pentru film nu face ca muzica în sine să fie ușurică. și bernștein a scris muzică de film, și wagner în apocalypse now. dacă e s-o luăm așa Posted Image
șosta e tata lor în muzica de film. în hamlet e fascinant de par examplu.

Quote

Asa ca la inceputul anilor 30 a scris asa-numitele suite jazz (doua la numar), de fapt muzica pentru orchestra de jazz, nu jazz propriu-zis. Valsul de care s-a vorbit aici e din suita a doua, insa el nu e decat o variatiune a unui vals din prima suita (mai buna, in opinia mea). Cea mai buna interpretare e a lui Chailly, la Decca - The Jazz Album. Nu e singura "coborare" a lui Shostakovich in muzica de divertisment, el a scris o gramada de muzica de film.
discul cu chailly e un clasic. da la fel de clasice sunt și discurile cu järvi - suitele pt balet.



Quote

Sunt un pic derutat de ideea comparatiilor muzicale, ca si cum Shostakovich ar intra vreodata in concurs cu Mozart si cineva ar trebui sa declare un castigator. Ironic e ca Shostakovich il aprecia pe Mozart ca pe un supraom - in nici un moment Shostakovich nu si-ar fi imaginat ca ar exista cineva care sa-l plaseze deasupra lui Mozart in panteonul valorilor muzicale. Lasand insa comparatiile deoparte, nu stiu de ce cand ne referim la Shosta, ne gandim la simfonii, iar Mozart trebuie sa fie reprezentat de Nachmusik. Mozart a scris si muzica usoara, care trebuie luata ca atare. Fascinatia lumii contemporane pentru Kleine Nachtmusik ne spune mai multe despre superficialitatea noastra decat despre geniul lui Mozart.
Genialitatea lui Mozart trebuie cautata acolo unde trebuie, adica in opere (si in simfoniile din ultima perioada). Daca cineva nu observa tragismul lui Don Giovanni, asta nu e din vina lui Mozart.
de acord, subscriu cu ambele mâine. și cu toate astea, moțart a compus pervertimente și nichtmusikuri, pe când șosta cvartetele și execuția lui stepan razin. Posted Image


dom'le, una peste alta, sper să nu dai bir cu fugiții.

#32
robinson

robinson

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 24
  • Înscris: 09.11.2005
Respecte, domnu' gigel. Posted Image

Multumescu lui bibi, care mi-a povestit de discutiile de aici.


View Postgigel de hohenţolărn, on 30 martie 2013 - 23:28, said:


păi stai niţel. că aşa şi mravinski i-a dirijat în premieră nuş câte simfonii, iar a 13-a de par examplu dacă nu mă-nşel tot pe mravisnki îl avea în vizor pentru debut. însă, ce surpriză, kondraşin a făcut o figură excelentă la premiera simfoniei. rămâne favorita mea de departe. am ascultat şi varianta lui barşai, a lui rojdestvenski, haitink etc.. kondraşin rămâne tata lor. iar vitali e la înălţime şi el.


Asa este, Mravinsky a fost las, invocand tot felul de aiureli drept scuze pentru a nu-i interpreta simfonia a 13-a (vazuta prost de propaganda, din cauza textelor lui Yevtusenko). De fapt, lui Mravinsky i-a fost pur si simplu frica de repercursiuni (nevasta-sa era mare mahar in partid). Vitali e extraordinar in debutul cu Kondrashin (si in Stepan Razin), dar versiunea "definitiva" a simfoniei a 13-a cu Kondrashin este cu alt bas, Artur Eisen, care e absolut perfect. Imi place chiar mai mult decat Aleksashkin-ul lui Barshai, insa daca as fi pus sa aleg, tot pe Barshai l-as alege (cu multa dificultate, e drept)

View Postgigel de hohenţolărn, on 30 martie 2013 - 23:28, said:

poi stai dom'le, îl pomeneşti pe maxim şi nu zici nimic de concertul pt pian nr 2? sacrilegiu. nu alta. başca, adagio-ul e comestibil chiar şi de către cei cărora nu prea le pică bine la stomac modernismele, disonanţele, & şit


Shostakovich nu avea o parere prea buna despre calitatile pianistice ale lui Maxim, asa ca i-a scris concertul ca o chestie usurica, pe care sa o poata duce. Din cate retin, Shosta a precizat explicit ca concertul 2 nu il vede inclus intre operele lui serioase.
In schimb, concertul 1 e foarte interesant, accesibil si pentru cei care resping disonantele si alea alea. Martha Argerich (la EMI) are o versiune cu totul exploziva.


View Postgigel de hohenţolărn, on 30 martie 2013 - 23:28, said:

da de cvartetele aranjate pt orchestră de coarde de către barşai ce zici? dacă nu le-ai ascultat dă-mi un mesaj

Le-am ascultat. Am sentimente amestecate intotdeauna cand cvartetele de coarde sunt transformate in chestii concertante. Exista o calitate ce se pierde prin amplificarea orchestrala, cred eu. Cvartetele au un ceva intim care ar trebui sa ramana asa. Ma rog, e o prejudecata de-a mea, se pare ca toata lumea apreciaza ce-a facut Barshai cu orchestrarile alea. Nu ma bagati in seama.


View Postgigel de hohenţolărn, on 30 martie 2013 - 23:28, said:

sacrilegiu din nou. nu, şosta n-a scris muzică uşurică. faptul că a compus muzică pentru film nu face ca muzica în sine să fie uşurică. şi bernştein a scris muzică de film, şi wagner în apocalypse now. dacă e s-o luăm aşa
şosta e tata lor în muzica de film. în hamlet e fascinant de par examplu.

E, acu' depinde de ce intelegem prin muzica usurica. Hamlet de care zici e varful muzicii lui de film. Insa a scris tot felul de chestii pentru filme de razboi sovietice, condimentate cu balade patriotice samd. Sunt chestii pe care le-a compus la comanda, pentru bani, fara sa se implice prea tare. E o mare diferenta intre Sonata pentru viola (cred ca nimeni nu a scris vreodata ceva mai inaltator pentru acest instrument) si Tahiti Trot, de exemplu. Nu spun ca si-a batut joc, nu spun ca muzica "de divertisment" scrisa de Shostakovich nu trebuie ascultata. Insa cel care de la Shostakovich asculta doar suitele de jazz e, probabil, persoana care are 12 variante din Anotimpurile (lui stim noi cine), 5 din Fur Elise, 21 din Nachtmusik si are impresia ca Andre RIeu chiar se ocupa cu muzica clasica.


View Postgigel de hohenţolărn, on 30 martie 2013 - 23:28, said:

cred că cu şosta nu există riscul ca un nerus să nu ştie cum să-l interpreteze. până şi karajan a făcut o figură frumoasă într-a 10-a. la fel şi haitink cu concertgebouw şamd. deja şosta a intrat în repertoriul universal. sigur, lucrări mai obscure necesită un feeling rusesc
probabil ca ai dreptate, in mare parte. Karajan e excelent in a 10-a, Previn in tot ce-a dirijat, Haitink in a 5-a si-a 15-a, Wigglesworth in a 4-a samd. Insa (iarasi e posibil sa intervina prejudecati) cred ca e o diferenta importanta de feeling intre o interpretare buna a unui dirijor vestica si una din spatiul ex-sovietic. Si aici nu ma refer neaparat la chestiuni de ordin politic. De pilda, dirijorul Mark Wigglesworth si-a facut temele constiincios si in textele insotitoare la cd-urile dirijate de el (la BIS) scrie niste compuneri induiosatoare despre viata cumplita din fosta URSS (imi imaginez ca o fetita silitoare din clasa a 7-a ar putea scrie ceva asemanator). Cu toate astea, foarte putin din angoasa primei miscari din a 4-a razbate din interpretarea sa. Shostakovich-ul lui e un mare compozitor occidental, inscris clar in descendenta lui Mahler. Ascultand aceeasi simfonie interpretata de Barshai, o alta imagine razbate (chiar daca Mahler e la fel de vizibil). Angoasa te ia de guler si nu te mai lasa o clipa. Nu as recurge la aiureli gen "sufletul rus"&stuff, insa e vorba de niste traditii de interpretare care se formeaza prin educatie si practica intr-o anumita comunitate de muzicieni.
Daca tot vorbim de diferente intre perspective estice vs vestice in interpretarea lui Shosta, cred ca cel mai bine sa asculti Sonata pt viola (op.147) interpretata de Richter si Bashmet(Regis sau Melodiya) pe de o parte, si Kim Kashkashian si Robert Levin (ECM) pe de alta parte. Worlds apart..

#33
robinson

robinson

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 24
  • Înscris: 09.11.2005
Gigel:
pentru mine inelul lui neuhold a fost o surpriză (foarte plăcută) . la fel şi prima de mahler tot cu acelaşi dirijor (care include şi bonusul - blumine). sunetul însă lasă de dorit. însă se rezolvă mărind volumul. ăsta-i singurul neajuns. sau se poate normaliza din soft şi gata

Asta e o surpriza pentru mine. Am incercat sa ascult cate ceva din Ring-ul lui Neuhold si m-am dat batut repede. Daca am avea in vedere situatia deplorabila in care e scena wagneriana azi, atunci as putea sa inteleg (in afara de Kaufmann si, partial, Terfel, mai exista vreun nume care sa fie mentionat?)
Insa exista atatea versiuni care merg de la foarte bune (Karajan, Barenboim, Levine, Janowski) la exceptionale (Keilberth, Krauss, Solti, Bohm) ca nu prea mai vad de ce sa-si piarda cineva vremea cu Neuhold.
Chiar daca cineva stramba din nas la sunetul din inregistrarile cu Furtwangler sau Krauss, exista Ringul lui Solti, care are un sunet absolut fantastic (e echipa Decca la apogeu, cu Culshaw, un wagnerian inrait, drept producator si G.Parry - alt pasionat de W -  ca inginer de sunet) si interpreti de top (cei mai de top, de fapt)

Cat despre normalizare, ups, aici e sacrilegiu! Compresia dinamica e dusmanul! Plus ca nu ascult fisiere, ci doar discuri.

gigel:
n-am înţeles ce caută verdi în acea listă, însă na, nimeni nu-i perfect. o greşeală e scuzabilă

Eu nu inteleg cum cineva poate sa-l iubeasca pe Mahler si sa nu-l aprecieze pe Verdi.
Ma gandesc in primul rand la Falstaff, Otello , Aida

Edited by robinson, 31 March 2013 - 13:29.


#34
gigel de hohențolărn

gigel de hohențolărn

    am merțan

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 17,692
  • Înscris: 07.07.2006

View Postrobinson, on 31 martie 2013 - 13:28, said:


Asta e o surpriza pentru mine. Am incercat sa ascult cate ceva din Ring-ul lui Neuhold si m-am dat batut repede. Daca am avea in vedere situatia deplorabila in care e scena wagneriana azi, atunci as putea sa inteleg (in afara de Kaufmann si, partial, Terfel, mai exista vreun nume care sa fie mentionat?)
primo, terfel, cu toată reclama ce i se face dă niște gherle de toată frumusețea. de multe ori. sigur, aici depinde de fiecare ce vrea să audă. mulți îl consideră pe hotter drept tata lor în materie de wotan, gurnemanz & șit. eu nu. ăla nu vorbește, mestecă prune-n gură. nu se înțelege nimic, e o varză totală orice text s-ar apuca să îngăimeze. pt că in opinia mea respectivul nici măcar nu cântă. păcat de parsifalurile cu kna din '50 și '60. dar oricum pt mine parsifalul se reduce la 'ariile' lui amfortas. iar george london e pe poziții.
comparându-l cu vocea clară și fermă a lui london, hotă ăsta pare ca un  fiul ploii, căruia i s-a dat prea multă atenție. terfel o ia de multe ori p-același calapod, nu contează ce cânți, tre să iei notele și totu-i bine. dacă în text scrie șvester tu poți prea bine să zici și șopenhauer, nu contează, publicului îi place. nu, mie nu-mi place :)

inelul lui neuhold dă un alberich ireproșabil, un wotan care-n opinia mea e al doilea după george london (din ce-am ascultat până acum) - cu o voce clară, un pic uscată aș zice, dar frumoasă și convingătoare. john wegner de altfel face o figură frumoasă și în rolul lui klingsor. mă ia cu fiori când își intră-n dispozitiv la începutul actului 2, sub bagheta lui boulez.


Quote

Insa exista atatea versiuni care merg de la foarte bune (Karajan, Barenboim, Levine, Janowski) la exceptionale (Keilberth, Krauss, Solti, Bohm) ca nu prea mai vad de ce sa-si piarda cineva vremea cu Neuhold.
în primul rând neuhold are niște tempi perfecți. nici n-o ia la sprint precum böhm - care e cam veșnic grăbit - și nici n-o tărăgănează și-o lălăie precum karajan sau levine (ultimul parcă adorame nu alta). karajan mai are o problemă. inelul lui parcă nu e wagner.
solti are și el o problemă - hans hotă. + efectele speciale care parcă sunt puse cu furculița, sunetul stereo care te ia prea brusc de pe o parte pe alta. interpretarea e fără doar și poate bună, însă redarea pe disc lasă de dorit.
neuhold are o problemă - brunhilda și volumul. atât. în rest, are cel mai frumos wotan în valchirie evăr recorded. nici acu nu-mi dau seama ce-a avut solti în cap când a renunțat la serviciile lui london în detrimentul prunistului  hans hotă. :deadtongue:


Quote

Chiar daca cineva stramba din nas la sunetul din inregistrarile cu Furtwangler sau Krauss, exista Ringul lui Solti, care are un sunet absolut fantastic (e echipa Decca la apogeu, cu Culshaw, un wagnerian inrait, drept producator si G.Parry - alt pasionat de W -  ca inginer de sunet) si interpreti de top (cei mai de top, de fapt)
nu sunt deloc de acord. sunetul e obositor, vezi dialogurile din siegfried dintre mime și siegfried. muzica când se aude în boxa dreaptă, când în stânga. efectul ăsta de stereo este hiperexagerat. ca și par examplu. și apoi mai e hotter care efectiv strică totul. eu pur și simplu sunt incapabil să-l ascult fără să-mi vină să trântesc ceva. niciodată n-am înțeles ce naiba vede lumea la acest hoter. e un mister total pt mine.


Quote

Cat despre normalizare, ups, aici e sacrilegiu! Compresia dinamica e dusmanul! Plus ca nu ascult fisiere, ci doar discuri.
urăsc ideea de disc. să se învârtă ceva în unitate. câh. primul lucru pe care-l fac când îmi iau un sidiu e să-l ripuiesc (nu sunt un fanatic  al formatelor lossless) și să arunc sidiul în vreun dulap ceva.

Quote

gigel:
n-am înțeles ce caută verdi în acea listă, însă na, nimeni nu-i perfect. o greșeală e scuzabilă

Eu nu inteleg cum cineva poate sa-l iubeasca pe Mahler si sa nu-l aprecieze pe Verdi.
Ma gandesc in primul rand la Falstaff, Otello , Aida
aida aida de trei ori, să miroasă gura flori :lol:
verdi e mișto în li biamo, în coru țiganilor, și-n recviem :D :D :D
când rage violeta valerica, eu am orgasm, nu alta.

View Postrobinson, on 31 martie 2013 - 12:49, said:

Respecte, domnu' gigel. Posted Image

Multumescu lui bibi, care mi-a povestit de discutiile de aici.




Asa este, Mravinsky a fost las, invocand tot felul de aiureli drept scuze pentru a nu-i interpreta simfonia a 13-a (vazuta prost de propaganda, din cauza textelor lui Yevtusenko). De fapt, lui Mravinsky i-a fost pur si simplu frica de repercursiuni (nevasta-sa era mare mahar in partid). Vitali e extraordinar in debutul cu Kondrashin (si in Stepan Razin), dar versiunea "definitiva" a simfoniei a 13-a cu Kondrashin este cu alt bas, Artur Eisen, care e absolut perfect. Imi place chiar mai mult decat Aleksashkin-ul lui Barshai, insa daca as fi pus sa aleg, tot pe Barshai l-as alege (cu multa dificultate, e drept)
mie vocea lui vitali mi se pare foarte potrivită pentru șostakovici. muzica ăstuia-i vine ca o mânușă. cam cum îi vine muzica lui wagner baritonului george london. la barșai și rojdestvenski se pierde nițel din dinamism, cel puțin asta-i părerea mea. pentru mine există a 13-a cu kondrașin și restul Posted Image
dar sigur, unuia poa să-i placă o versiune, altuia alta. sunt convins că lui boulez i-ar fi plăcut varianta tăcută Posted Image




Shostakovich nu avea o parere prea buna despre calitatile pianistice ale lui Maxim, asa ca i-a scris concertul ca o chestie usurica, pe care sa o poata duce. Din cate retin, Shosta a precizat explicit ca concertul 2 nu il vede inclus intre operele lui serioase.
In schimb, concertul 1 e foarte interesant, accesibil si pentru cei care resping disonantele si alea alea. Martha Argerich (la EMI) are o versiune cu totul exploziva.

puțin contează, concertul nu-i musai să fie o demonstrație de virtuozitate din partea solistului. poate la fel de bine să fie o simplă poveste, ceea ce și este concertul cu pricina.



Le-am ascultat. Am sentimente amestecate intotdeauna cand cvartetele de coarde sunt transformate in chestii concertante. Exista o calitate ce se pierde prin amplificarea orchestrala, cred eu. Cvartetele au un ceva intim care ar trebui sa ramana asa. Ma rog, e o prejudecata de-a mea, se pare ca toata lumea apreciaza ce-a facut Barshai cu orchestrarile alea. Nu ma bagati in seama.

eu n-am nicio problemă cu orchestrările de genul ăsta. or cu transpunerea unor lucrări simfonice pentru ansambluri de genu - două trompete, două acordeoane, chitară și vioară, sau cine știe ce combinație de genul. așa, și tablourile lui mussorgski trebuiau să rămână niște simple bucățele compuse pentru pian. și totuși lucrarea e fascinantă atât sub formă orchestrală, la orgă or chitară (kazuhito yamașita e tata lor Posted Image ) șamd.



E, acu' depinde de ce intelegem prin muzica usurica. Hamlet de care zici e varful muzicii lui de film. Insa a scris tot felul de chestii pentru filme de razboi sovietice, condimentate cu balade patriotice samd. Sunt chestii pe care le-a compus la comanda, pentru bani, fara sa se implice prea tare. E o mare diferenta intre Sonata pentru viola (cred ca nimeni nu a scris vreodata ceva mai inaltator pentru acest instrument) si Tahiti Trot, de exemplu. Nu spun ca si-a batut joc, nu spun ca muzica "de divertisment" scrisa de Shostakovich nu trebuie ascultata. Insa cel care de la Shostakovich asculta doar suitele de jazz e, probabil, persoana care are 12 variante din Anotimpurile (lui stim noi cine), 5 din Fur Elise, 21 din Nachtmusik si are impresia ca Andre RIeu chiar se ocupa cu muzica clasica.
păi așa, șostakovici și a 9-a simfonie tot la comandă a compus-o. iar ceea ce se dorea a fi un imn pe calapodul beethovenian, o megasimfonie demnă de fatidicul număr 9, a ieșit  doar o caterincă tipic șostakoviciană, cum numa dmitri putea compune (e drept, nici prokofiev nu era străin de ironii și sarcasm). aproape toți componiștii au mai compus și la comandă dacă e s-o luăm așa. iar muzica lui șosta nu e nici pe departe ușurică. e ok, mai mult decât decentă. ușurică e muzica ștraușilor. Posted Image
mie mi se par simpatice citatele din offenbach din noul babilon, opus opșpe, sau fuga bachiană din munții a(i)uriți opus 30 șamd.

referitor la persoanele care dețin 12 (whow) variante ale anotimpurilor (e vorba de anotimpurile lui ceaikovski, da? Posted Image ) nu știu ce să zic. în primul rând nu cred că cei care au ascultat anotimpurile țin minte mai mult de 3 măsuri din vara. în al doilea rând, für elise este o capodoperă, iar simfonia a 5-a este identică cu motivul destinului și se rezumă la acesta. cât despre adi de la rio, dumnealui chiar se ocupă cu muzica clasică. am înțeles că și adi de vito și adi de la vâlcea tot cu muzici de genu se ocupă.




Quote

probabil ca ai dreptate, in mare parte. Karajan e excelent in a 10-a, Previn in tot ce-a dirijat, Haitink in a 5-a si-a 15-a, Wigglesworth in a 4-a samd. Insa (iarasi e posibil sa intervina prejudecati) cred ca e o diferenta importanta de feeling intre o interpretare buna a unui dirijor vestica si una din spatiul ex-sovietic. Si aici nu ma refer neaparat la chestiuni de ordin politic. De pilda, dirijorul Mark Wigglesworth si-a facut temele constiincios si in textele insotitoare la cd-urile dirijate de el (la BIS) scrie niste compuneri induiosatoare despre viata cumplita din fosta URSS (imi imaginez ca o fetita silitoare din clasa a 7-a ar putea scrie ceva asemanator). Cu toate astea, foarte putin din angoasa primei miscari din a 4-a razbate din interpretarea sa. Shostakovich-ul lui e un mare compozitor occidental, inscris clar in descendenta lui Mahler. Ascultand aceeasi simfonie interpretata de Barshai, o alta imagine razbate (chiar daca Mahler e la fel de vizibil). Angoasa te ia de guler si nu te mai lasa o clipa. Nu as recurge la aiureli gen "sufletul rus"&stuff, insa e vorba de niste traditii de interpretare care se formeaza prin educatie si practica intr-o anumita comunitate de muzicieni.
cred că toți dirijorii știu să citească. acum, ideea e că ceea ce pot transmite e fie o viziune personală a lucrării, fie să încerce să găsească și să redea viziunea componistului. însă dacă e s-o luăm așa, eu pot spune cu mâna pe inimă că prefer ritualurile cu karajan decât ritualurile cu însuși stravinski la pupitru. e o chestiune de preferințe. cu șostakovici e aceeași treabă, depinde de ce anume își dorește unul or altul să audă. a 7-a cu järvi are niște tempi demențiali, zici că dirijorul se grăbea de numa ca nu cumva să piardă autobuzu spre casă, fie nu dorea să risipească prea mult spațiu pe sidiu. și cu toate astea interpretarea lui e una foarte validă. criticii zic că și celi în bruckner a făcut treabă bună. deși, ceea ce trebuia să încapă pe un sidiu, cu greu încape pe două, în viziunea marelui sergiulică (cu orchestra din ștutgart văd că n-a avut probleme cu tempi, probabil ăia din münchen erau mai grei de cap Posted Image)
după părerea mea cu greu îl poți asocia pe șosta cu vreun alt compozitor. fie el și mahler. șostakovici și-a cultivat propriul lui sunet și stil. ca și mahler or bruckner de altfel.

Quote

Daca tot vorbim de diferente intre perspective estice vs vestice in interpretarea lui Shosta, cred ca cel mai bine sa asculti Sonata pt viola (op.147) interpretata de Richter si Bashmet(Regis sau Melodiya) pe de o parte, si Kim Kashkashian si Robert Levin (ECM) pe de alta parte. Worlds apart..
varianta cu bașmet n-am ascultat-o. pe cealaltă o am.

#35
bibiaudiofil

bibiaudiofil

    Senior Member

  • Grup: Moderators
  • Posts: 2,644
  • Înscris: 06.02.2011

View Postgigel de hohenţolărn, on 31 martie 2013 - 19:52, said:

urăsc ideea de disc. să se învârtă ceva în unitate. câh. primul lucru pe care-l fac când îmi iau un sidiu e să-l ripuiesc (nu sunt un fanatic  al formatelor lossless) şi să arunc sidiul în vreun dulap ceva.

Îmi cer scuze dacă deviez discuția dar ar merita făcut un topic și cu partea tehnică folosită la audiții. De pildă eu și robinson dintr-acolo am aterizat pe forumul acesta :) (de fapt eu am aterizat, pe el l-am tras de o aripă :D )

Strict de curiozitate - Tu asculți mp3-uri din computer ? Pe ce boxe ?

#36
gigel de hohențolărn

gigel de hohențolărn

    am merțan

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 17,692
  • Înscris: 07.07.2006

View Postbibiaudiofil, on 31 martie 2013 - 20:01, said:


Îmi cer scuze dacă deviez discuția dar ar merita făcut un topic și cu partea tehnică folosită la audiții. De pildă eu și robinson dintr-acolo am aterizat pe forumul acesta Posted Image (de fapt eu am aterizat, pe el l-am tras de o aripă Posted Image )

Strict de curiozitate - Tu asculți mp3-uri din computer ? Pe ce boxe ?

fie la nişte căşti destul de mari şi no name, la care joasele se aud foarte mişto, fie pe un sistem 2-1 altec lansing nuş de care :lol:. urechea mea nu sesizează niciun fel de diferenţe între un mp3 la 128 joint stereo şi un sidiu original.
sunt convins că cinstita mea placă
00:1b.0 Audio device: Intel Corporation 5 Series/3400 Series Chipset High Definition Audio (rev 06)

nu prea e în stare să redea cine ştie ce calitate & şit. dar eu sunt satisfăcut.

Anunturi

Chirurgia cranio-cerebrală minim invazivă Chirurgia cranio-cerebrală minim invazivă

Tehnicile minim invazive impun utilizarea unei tehnologii ultramoderne.

Endoscoapele operatorii de diverse tipuri, microscopul operator dedicat, neuronavigația, neuroelectrofiziologia, tehnicile avansate de anestezie, chirurgia cu pacientul treaz reprezintă armamentarium fără de care neurochirurgia prin "gaura cheii" nu ar fi posibilă. Folosind tehnicile de mai sus, tratăm un spectru larg de patologii cranio-cerebrale.

www.neurohope.ro

0 user(s) are reading this topic

0 members, 0 guests, 0 anonymous users

Forumul Softpedia foloseste "cookies" pentru a imbunatati experienta utilizatorilor Accept
Pentru detalii si optiuni legate de cookies si datele personale, consultati Politica de utilizare cookies si Politica de confidentialitate