Chirurgia endoscopică a hipofizei
"Standardul de aur" în chirurgia hipofizară îl reprezintă endoscopia transnazală transsfenoidală. Echipa NeuroHope este antrenată în unul din cele mai mari centre de chirurgie a hipofizei din Europa, Spitalul Foch din Paris, centrul în care a fost introdus pentru prima dată endoscopul în chirurgia transnazală a hipofizei, de către neurochirurgul francez Guiot. Pe lângă tumorile cu origine hipofizară, prin tehnicile endoscopice transnazale pot fi abordate numeroase alte patologii neurochirurgicale. www.neurohope.ro |
Poezii preferate sau metafore care v-au impresionat
Last Updated: Feb 12 2024 11:53, Started by
Rhini
, Dec 09 2012 05:13
·
2
#37
Posted 30 December 2012 - 20:30
" Pe masura ce se apropie Anul Nou, ma nedumereste din ce in ce febra care ne cuprinde in aceste zile. Asadar acuzam timpul ca inghite totul, ca destrama, ca sterge, ca acopera, ca distruge, ca sculpteaza admirabil numai capete de batrani... Si, pe de alta parte, ii sarbatorim curgerea. Salutam faptul ca am mai imbatranit cu un an. Ne veselim ca viata se micsoreaza." O. PALER
|
#38
Posted 31 December 2012 - 13:58
George Bacovia - Vobiscum
În cercul lumii comun ºi avar... Mã zguduie de mult un plâns intern; ªi-acest fel (de-a fi) va fi etern ªi de nimic, pe lume, nu tresar. ... Dar vai, acei învinºi, pe veci pierduþi... Ori în taverne, ori în mansarde; ªi acei nebuni, rãtãcitori, tãcuþi, Gesticulând pe bulevarde... |
#39
Posted 02 January 2013 - 03:56
am sărit peste perne, ne-am bătut cu ele
şi le-am călcat în picioare iar părul meu în şuvite ude avea miros de iasomie mi s-a părut că timpul stă pe loc – luni de zile a continuat să stea soarele a apus de multe ori peste hainele mele împrăştiate pe jos acum el a luat forma buzelor mele şi păstrează tăcerea când sunt pe moarte, fluturii se zbat mai puţin decât oamenii ( Alice Diana Boboc - Fluturii se zbat mai putin ) |
#40
Posted 02 January 2013 - 08:01
Gerul
Puternic arde-a stelelor arcadă, Calea Lactee se prelinge lent. Iar curtea troienită de zăpadă E doar un licăr, viu, fosforescent. Lumina vânătă şi argintie, Luminile lui Orion din cer, Te-mbracă, pură, ca-ntr-o feerie Vrăjind ninsorile captive-n ger. Fosforic aburesc zăpezi, şi – iată Zăresc cum scapără din gene-acum Pe umerii tăi leneş aruncată, Blana de gheaţă ca un alb parfum, Cum pâlpâie cerceii, cum palpită Întunecaţii ochi ca stele vii Ce sfredelesc cu-o foame-nsufleţită Văzduhul printre genele-argintii. poezie de Ivan Alekseievici Bunin Edited by Rhini, 02 January 2013 - 08:02. |
#41
Posted 03 January 2013 - 14:05
Vasile Alecsanri - Soarele, vântul ºi gerul
Trei cãlãtori fantastici cutreierã pãmântul: Soarele splendid, gerul îngrozitor ºi vântul. Unul dã viaþã, altul dã moarte, apãrând, Al treilea mângâie cu aripa-i, zburând. Ei întâlnesc o fatã, voioasã cãprioarã, Ca soarele de vie, ca vântul de uºoarã. ªi-i zic: "Copilã dragã, alege din noi trei, De vrei sã fii mireasã, pe care tu îl vrei!" Românca le rãspunde cu o veselã zâmbire: "Sînt sprintenã ca vântul, pe dânsu-l vreau de mire!" "Cum? eu, lumina lumei! pe mine m-ai respins? Am sã mã rãzbun la varã cu focul meu nestins." "Cum? zice gerul aspru, m-ai depãrtat pe mine? Am sã îngheþ la iarnã ºi inima din tine." "Nu-mi pasã, mândre soare, de focu-þi arzãtor Cât mi-a sufla în faþã un vânt rãcoritor. Nici de-al tãu frig nu-mi pasã, o gerule de gheaþã, Cât vântu-n mezul iernii nu mi-a sufla în faþã." |
#42
Posted 06 January 2013 - 04:49
Poemul V - Pablo Neruda
Ca tu să mă auzi, cuvintele mele se îngustează câteodată precum urmele pescăruşilor pe plaje. Colier, clopot ameţit pentru mâinile tale gingaşe ca strugurii. Şi îmi privesc cuvintele din depărtare. Ele găsesc un adăpost mai cald în tine decât în mine. Ca iedera se înalţă pe vechile-mi dureri. La fel suie ziduri ceţoase. Tu eşti vinovată pentru o astfel de trudă. Ele zboară din bârlogul meu întunecat. Totul se umple de tine, şi tu umpli totul. Înaintea ta, au populat golul pe care tu l-ai cucerit, şi îmi sunt mai vecine în tristeţe decât tine. Acum vreau ca ele să spună ce-am vrut eu să-ţi spun şi să te facă să auzi aşa cum eu aş vrea să mă auzi. Vânturile obidei încă le mai mângâie, ca întotdeauna. Câteodată, uraganele viselor le zdrobeşte. Poţi asculta şi alte voci în vocea mea îndurerată. Bocetul bătrânelor guri, sângele vechilor rugi. Iubeşte-mă, pereche. Nu mă abandona. Urmează-mă. Urmează-mă, pereche, pe acest val de obidire. Şi cuvintele mele prind culoare în iubirea ta. Totul se umple de tine, şi tu umpli totul. Voi preface cuvintele într-un colier infinit pentru mâna ta albă, gingaşă ca strugurii. Edited by Rhini, 06 January 2013 - 04:50. |
#43
Posted 09 January 2013 - 13:13
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii şi nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc în calea mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte. Lumina altora sugrumă vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric, dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii taină - şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micşorează, ci tremurătoare măreşte şi mai tare taina nopţii, aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare cu largi fiori de sfânt mister şi tot ce-i neînţeles se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari sub ochii mei- căci eu iubesc şi flori şi ochi şi buze şi morminte. Lucian Blaga |
#44
Posted 11 January 2013 - 18:53
"Să fii ce eşti,
Cu fruntea sus să vezi Doar ce-i frumos şi bun! Să fii din piatră, din granit, Când cei din jur te-or fi jignit! Nu-ţi pese de ţăruşul lor! Ei sunt moşnegi, Tu fii voinic! Să fii în suflet un erou! Să ştii să dai, dar să şi iei la rândul tău!" SHAKESPEARE |
#45
Posted 13 January 2013 - 06:06
When I am dead, and doctors know not why,
And my friends' curiosity Will have me cut up to survey each part,— When they shall find your picture in my heart John Donne Balconul - Charles Baudelaire Cât de frumos e-apusul în serile senine! Ce adâncime-n spaţiu şi-n suflet ce delir! Crăiasă-ntre iubite, când m-aplecam spre tine, A sângelui mireasmă visam să ţi-o respir. Cât de frumos e-apusul în serile senine! Călătorie pe mare - Tudor Vianu Puternică şi pură laolaltă, Stea din tăria cerului înalt Adie, pâlpâieşte şi se-nvoaltă De pe-un tărâm pe celălalt. |
#46
Posted 24 January 2013 - 12:26
"Când îngerii iubesc,
aripile lor se topesc uşor sub roua zorilor... Când îngerii iubesc, ... nimbul de deasupra le dispare oglindindu-se mai departe în ochii lor. Câtă naivitate acolo! Cenuşa amurgului îi mai răneşte uneori, dar ei zâmbesc iubirii cu întregul lor suflet rămas neîntinat. Cu timpul, locul aripilor devine amintire, uită strălucirea aurei divine, uită cenuşa apusurilor dureroase, uită chiar şi barba lânoasă şi glasul blând al Paradisului pierdut... Uită! Şi iartă... În cuiburile mici ale oamenilor, lacrimile cristaline scot un clinchet ciudat – când îngerii iubesc..." Elena Contoman |
|
#47
Posted 03 February 2013 - 05:33
[ http://i45.tinypic.com/2md5iyv.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
|
#48
Posted 12 February 2013 - 06:12
Aşa de mică este depărtarea astăzi, încât ea uneşte suflete-pereche pentru vecie.
Viorel Muha |
#49
Posted 13 February 2013 - 17:52
#50
Posted 14 February 2013 - 03:12
Spaţiul poemului
dimineaţa cu degete de ceaţă ferestrele înceţoşate ale înserării înflorite iar şi nici o iluzie în bolgiile minţii doar corăbiile cu cenuşă ale adolescenţei noastre de demult şi formele trupului nostru adăpostit de oglinzile caligrafice ale visului. într-un colţ de poem surâsul ascetic al femeii iubite. I.BOLDEA Stokkolm, on 13 februarie 2013 - 17:52, said:
doua versuri care m-au lovit ....pana-n plăsele asta e si ideea |
#51
Posted 14 February 2013 - 06:51
Seara de Joi cu dragoste..
Seară de joi, seară deasă de suflet, în care destinele noastre creşteau ca iarba de primăvară, iar eu te iubeam atât de mult, încât te uitam, crezând că faci parte din mine. Şi numai atunci mă miram când, uneori, surâdeam, şi tu nu surâdeai, când jefuiam copacii de frunze, şi tu rămâneai lângă ei, mai departe. Atunci mi-apărea că eşti altcineva, dar numai atât cât poate să fie altcineva soarele serii – luna… N.S. Edited by Rhini, 14 February 2013 - 06:52. |
|
#52
Posted 16 February 2013 - 08:02
There is a warm and gentle atmosphere
About the form of one we love Percy Bysshe Shelley Dragoste Nemuritoare M-ai strâns în inimă adânc Şi m-ai trezit din adormire, M-ai făptuit în trupul tău În tine m-ai numit iubire. M-ai învăţat cum să iubesc S-absorb atingerile tandre, M-ai perindat prin paradis Cu sărutările meandre. Căci fără tine-s agonal Si-ades te jinduesc cu trudă, Iubirea-ar fi cuvânt banal Şi viaţa fără tine crudă. Când sunt la zidul infernal Ce te desparte-acum de mine, Vreau să-l zdrobesc cu un baros Ca să străbat uşor spre tine. Iar când nu pot să te ajung Să mă transform din om în ploaie, Să mă preling pe trupul tău, Să curg în dragoste şiroaie. Şi când pierduţi în ritm sublim Când un întreg vom fi în fine, Fă tu din mine ce doreşti Ca să mă regăsesc în tine. Pierdut sublim la pieptul tău Când vom atinge nemurirea, Distanţa, timpul-or dispărea, Ştiind că am găsit iubirea. Marius Baciu Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim. Stând la început de anotimp fermecat, astăzi ne despărţim cum s-au despărţit apele de uscat. Stefan Augustin-Doinas Edited by Rhini, 16 February 2013 - 08:03. |
#53
Posted 16 February 2013 - 13:35
Parul tau e mai decolorat de soare,
regina mea de negru si de sare. Tarmul s-a rupt de mare si te-a urmat ca o umbra, ca un sarpe dezarmat. Trec fantome-ale verii în declin, corabiile sufletului meu marin. Si viata mea se ilumineaza, sub ochiul tau verde la amiaza, cenusiu ca pamantul la amurg. Oho, alerg si salt si curg. Mai lasa-mă un minut. Mai lasa-mă o secunda. Mai lasa-mă o frunza, un fir de nisip. Mai lasa-mă o briza, o unda. Mai lasa-mă un anotimp, un an, un timp. (Viata mea se ilumineaza - Nichita Stanescu) |
#54
Posted 20 February 2013 - 07:08
Mirosul tau de tigara si tinerete plapânda,
de baiat singuratic, de odaie plina cu carti, cu somn si dezordine - si-acolo esti tu, strain de dezordine, puternic si matur, cu irisii scânteietori de transparenta lumii; si-acolo, sînt eu, fumând împreuna cu tine, si respirându-ti ideile. *** Si, înfrumusetat de dragoste, ai început sa cânti... Alaturi stam, privindu-ti buzele sunatoare. Era un cântec înflorit si pur, sonorizând lumina din pahare, taind suave cercuri în vazduh si argintându-mi rochia albastra. Era un cântec foarte cunoscut, dar nou nascut pe buza ta amara, încât m-a turburat nespus de mult, si-am plâns cu fruntea îngropata-n cântec. Nina Cassian |
Anunturi
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users