Schita sub alt nume: Instrainat de amintiri

Dintr-o garsoniera jegoasa, am vila mea, o voce senzuala din dormitor ma striga "Hai vino in pat!" A cui e vocea? O fi adevarata?
Iau de pe masa cheile si fug afara, Audi si BMW, in torpedoul lui X6 e un teanc de bani, hartii mari si multe, ridic ochii si innebunesc, volanul e in dreapta, traficul pe stanga, si zgarie norii ascund soarele privirii mele! O fi noapte, o fi zi, nu retin nimic!
Ma uit in oglina: Asta nu e fata mea! Dintii mei sunt sparti, fata brazdata de crapaturi, in ochi nuante hepatice si multe vase spare, asta-i fata unui tanar student, atat de curata parca-i un copil! Imi trec prin cap scenarii, poate ca sunt mort, sau totul e real, si eu sunt amnezic, Doamne fa sa ma trezesc, pana nu innebunesc!

Tot ce e in jurul meu pare un film blurat, e ireal, asta nu e viata mea, nu e adevarat!
Azi noapte am baut si am f, m-am imbatat si am "fumat", ieri a fost o zi naspa, am platit amenzi si taxe, si am primit doua citatii, satul de autobuz, satul de saracie, de aceleasi haine vechi, mama spune - ia si invata, pt ca poti! Dar e greu sa te concentrezi cand banii vin asa de rar! As vrea sa imi permit o femeie adevarata, dar ma tot urmareste aceeasi taranca proasta, a dracu facultate, maine daca nu ma trece moare in timpul examenului!
Azi noapte am tras un joint in garsoniera-mi jegoasa, eram eu sau oare cine! Doamne sper sa ma trezesc pentru ca simt cum innebunesc!

Vad apel de la un tovaras, m-a sunat ca l-au arestat, s-a distrat cu o pustoaica si nenorocita l-a turnat, s-a lasat foarte usor, si acum striga ca e viol, si ca e minora, si eu trebuie sa o caut si sa o omor!
Varul meu e disperat, vrea sa imi vorbeasca, maica-sa e operata si nu o mai duce mult, iar taicasu e aproape mort, paralizat, o viata de cacat!
Nu avem bani deloc, iar mama munceste intruna, si tata in loc sa o ajute face pe nebunu, cu facultatea imi distrug timpul si nu rezolv nimic, muncesc si castig atat de putin!
Mereu in casa moare cineva, si n-avem nici un drept la fericire; nici nu mai retin ultimul motiv de bucurie!

Doar povesti triste si reci, drame insirate pe-o scena demonica, si eu sunt prins in aceasta viata care-mi e straina, Doamne daca e un vis lasa-ma sa dorm pe veci!
-------
Privind catre trecut, nu aveti, sau nu ati avut impresia ca traiti viata altcuiva? Ca sunteti straini de propriul trecut?

Cele de mai sus sunt o opera de fictiune orice asemanare cu persoane si intamplari reale e pura intamplatoare!

Edited by Josef_Mengele, 05 December 2012 - 03:51.

Mi s-a intamplat nu odata, de multe ori, sa ma intreb, ce caut eu aici? Cum am ajuns?

Mergeam cu masina, pe autostrada, apoi parca atipesc si ma trezesc in Pitesti, un nene langa mine, vorbea ceva, sa-l las dupa McDonalds? Cum a ajuns ala in masina mea? Ce caut eu in Pitesti! Apoi m-am trezit in padure langa slatina, carand un sac si aruncandu-l in groapa! Nu stiu ce aveam acolo, da l-am acoperit cu pamant! Era ceva greu totusi, si parca cald!

Tot din acest lung sir al uitarii, conduceam pe bulevardul dezrobirii, stau la semafor! In dreapta un tip semana leit cu Serban HUIDU, doar ca mai slab si clapaug, imbracat la palton, elegant, cu palarie ca pe vremuri... un claxon scurt primesc, ma uit in oglinda spre luneta, si ma pun in miscare, si cand imi arunc iarasi ochii spre statie nu mai era nimeni! bulevardul Uverturii de un pustiu sinistru!

Vaiii!Era cat pe ce sa te iau in serios. Dar a venit a doua postare si a stricat tot!

Ce vise frumoase au unii
cum de te-ai oprit la bemveu, eu unul as fi trecut la Maserati doar asa ca chestie (ca n-am carnet)

Se spune ca un dependent de heroina are amintiri de viata pe care nu le-a trait niciodata! Totusi, parca ai anumite amintiri in care nu te regasesti! Eu doar am inversat roulu, si anume esti pierdut in prezent! Acolo sunt prietenii tai, familia ta, pt multi timpul e necrutator, si trece lasand rani adanci, pe care doar masina timpului le-ar mai putea vindeca!

Strain de fire şi de tine, nebunia e acoperiş mai sigur decît moartea

Este posibil, asa cum galaxii se ciocnesc intre ele, sa se ciocneasca si lumi paralele, schimbandu-si materia intre ele, si iata cum devii un Robinson Crusoe interdimensional, un orfan parizian venit din periferia Habsburgica

Edited by Josef_Mengele, 18 December 2012 - 04:30.

Amintirile sunt ale noastre şi doar ale noastre. Chiar dacă există momente în care ne trezim pur şi simplu şi nu ştim pe unde, de cine, de ce şi cum să ne apucăm sau nu ne regăsim noi în amintirile respective, este doar fiindcă fiecare dintre noi dispune de mai multe personalităţi. Şi aici nu mă refer la multipla personalitate, boala mintală. Deseori ne caracterizăm ca fiind oameni la locul lor, retraşi, sihastrii şi timizi, dar după câteva minute ieşim din casă şi devenim rebeli, vulgari, nebuni de-a dreptul. Sunt aceste persoane şi părţi din noi care predomină, dar bineînţeles că şi celelalte îşi mai cer drepturile uneori. Iar ca să vorbesc şi despre momentele pe care ni le-ai prezentat: pur şi simplu nu îţi dai seama unde eşti, ce faci, ce cari, cu cine eşti etc., acest lucru este din cauza interiorizării noastre. Noi ca persoane ne ştim statutul foarte bine şi raţionalitatea ne îndeamnă să ne salvăm din diverse situaţii, mai licit sau nu, iar atunci când simţit că totul este bine sau că ar fi ok dacă am mai ieşi din rutină, iată că cealaltă parte a noastră îşi face prezenţa şi se menţine pe o perioadă lungă. Iar atunci când primul tu simte că ceva nu este în ordine sau pur şi simplu vrea să mai iasă la lumină, situaţiile se schimbă şi noi nu realizăm de fapt ce am făcut. Raţionalitatea poate este în acea persoană pe care de cele mai multe ori o interiorizăm, iar având-o pe cealaltă mai copilăroasă, mai nebunatică, viaţa nu mai stă în echilibrul pe care l-am lăsat noi (înainte să ne interiorizăm). Bineînţeles, pot exista şi alte motive, dar aceasta este o părere personală care poate fi şi ea un factor.