Jump to content

SUBIECTE NOI
« 1 / 5 »
RSS
Routere detinute in trecut si in ...

Teii din fața casei

E-Mail in serie prin Excel si Out...

Modul alimentare rulou/jaluzea ex...
 Recuperare fișiere dupa form...

Aplicatii stress test RAM

Asigurare auto hibrid

Asus B550M - PC-ul nu porneste di...
 Tzanca Uraganu - Inconjurat de Fe...

explicatie montaj breadboard

3 Doors Down - Kryptonite

Semnalizati cand virati pe un dru...
 Succesiune - mostenire apartament...

Donez Siofor de 1000mg ( diabet t...

Izolatie intre parter si etaj

Hranirea pasarilor din orase -pro...
 

Insula Dr-ului Moreau, analiza psihologica si transcedentala

- - - - -
  • Please log in to reply
No replies to this topic

#1
orlovisk

orlovisk

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 971
  • Înscris: 24.08.2006
M-am gândit să "traduc", mai mult pentru mine, înțelesurile filmului Insula Dr-ului Moreau, dupa cartea cu acelasi nume, a lui H.G. Wells. Povestea cărții ca atare, poate fi citită aici
http://ro.wikipedia...._(film_din_1996)

Pentru ca nimeni nu aprinde o lumina ca sa o tina sub masa, aprind si eu una si o pun pe masa forumului, crezand ca fac un bine.

Interpretarea care cred eu ca si-ar fi dorit-o H.G.Wells (dpdv biblic si psihologic) si cei care au produs versiunea cinematografica a cartii din 1996, urmeaza mai jos si mi-o asum total in caz de erori de orice fel. Ea este insa accesibila, cred eu, doar cunoscatorilor de mecanisme psihologice, si mai mult, acelora care au trecut printr-o psihoterapie adanca, majora. Analiza mea va fi una clivata, in care il voi prezenta pe Moreau ca fiind ba ca si D-zeu, ba ca si opusul lui, adica Sataniel. D-zeu a facut lumea (cred eu, dar si unii filozofi), tocmai ca sa rezolve acest clivaj al sau, mai exact sa-i convinga pe toti ca El nu e clivat (cu doua fete, pe intelesul tuturor, si bun, si rau, si cel care pretinde iubire neconditionata, dar si cel care pedepseste pe cei care nu ofera iubire necondionata, adica sa accepti pe celalalt asa cum e el, cu problemele lui, daca el face eforturi reale de a fi bun, caci acuzarea produce doar necesitatea pedepsirii, nu si a iertarii). Si acum sa trec la filmul propriu zis. Nu are sens sa cititi ce urmeaza, daca n-ati vazut filmul. Chiar n-o sa intelegeti nimic.

Orfanul Suprem (hyena), al carui nume (devenit spurcat), il pomenim unii, zi de zi, are si o proiecție supremă, care de fapt înglobează toate proiecțiile si releva si scopul unei proiectii psihologice. Ea sună așa: "Nimeni nu va scăpa!" (mesaj, culmea, recunoscut și de "Tată-su" Moreau, care s-a simțit obligat să facă ceva când a văzut mulțimea celor care s-au alăturat haitei celui repudiat). Acest "orfan" își întărește proiecția printr-un alt mecanism patologic, numit substituirea de autoritate: "Nimeni nu va scăpa, asta e Legea!", "Eu sunt Legea!", iar la final a rugat pe singurul rămas uman si constient de pe insula, pe Douglas, să-l investască cu recunoaștere, cu putere, adică să-l propovăduiască haitei: "Omule cu cinci degete, spune-le te rog, că eu sunt D-zeu!" După cum știm (din povestea lui Iov ori a sacrificiului Mesianic), încercarea supremă prin care poate trece un om, este orfelinajul. Această încercare vine din iluzia absolută pe care o trăiește un om, iluzie despre care a scris Ken Wilber, și anume că, "eu sunt corpul meu" iar "pofta lumii e sensul vieții mele, dacă nu mi-o satisfac, altfel voi fi cel mai nefericit". Degeaba a sustinut trimisul Tată-lui că Orfanul Suprem e un impostor, că "lumea și pofta ei va trece", nimeni nu L-a înțeles, și pentru că unii s-au simțit vinovați, alții agasați, L-au omorât. Și atunci, în momentele acelea, s-a simțit și el puțin orfan, "Căci a venit la ai săi și ai săi nu L-au primit". Ai săi erau deja înrolați în haita celuilalt, a uzurpatorului, a "hienei", care s-a substituit Legii și Tatălui. Cum se face că unii oameni, care trăiesc din prima secundă a vieții lor, experiența cutremurătoare a orfelinajului, să decidă să se inroleze în haită, pe principiul "Dacă eu nu am avut, nimeni să nu aibă?", "Dacă eu nu am reușit, nimeni nu sa nu reuseasca?!" De unde această răutate absolută? Odată alăturat haitei, trebuie să te supui  instinctului de haită, "să alergi, să ucizi, cu haita", numai că haita nu e una unită. Toți abuzații, frustrații și rebelii fără cauză, au surpriza de a se pomeni ei înșiși vânați de haită după ce s-au alăturat acesteia. Ori îi vânează chiar șeful haitei, ori ceilalti, pentru privilegii și poziție, căci amăgirea pe care o trăiesc toți, vine din ultima substituire propovăduită de hienă: "Eu sunt D-zeu", dar vezi, "Trebuie să fie un D-zeu number one!" "Insa cel mai mic in Imparatia Cerurilor, va fi numit cel mai mare" a spus trimisul Tatalui, ca sa demoleze aceasta amagire. Pentru a rămâne activi în haită, e nevoie, ca într-un stol de lăcuste, să continuie să zboare, să ucidă, să prade, că dacă s-ar opri vreounul, ar fi ucis și prădat de către cel din urma sa. După ce l-au omorât chiar și pe Tatăl, au răsuflat o secundă ușurați, că probabil au scăpat de Legea Lui: "Să nu ucizi, să nu lipăi apa, să nu umbli în 4 picioare, să nu faci sex cu mai mult de un partener" și au primit in loc legea hienei, care le dădea voie să fie ceea ce erau, oameni-bestie. Iar legea hienei era chiar pe dos, și nimeni n-a realizat că această lege le va veni peste cap, într-o bună zi. Ca învățător, oamenii-bestie au avut chiar pe cel ce i-a vânat, ca să-i bage in haită. Montgomery, care a și înnebunit, (căci nu poți predica împotriva a ceea ce practici și să rămâi sănătos), a cerut în final să fie eliberat in Raiul Câinilor, iar omul-câine, the good doggy-man  (Azazello) i-a tras pe loc un glonț în piept. Dintre toate animalele, singura care s-a apropiat cel mai mult de calitatea de om, a fost pisica, care știm de la zoologie că are mai mulți neuroni decât un câine, câine care i-a și pus lațul de gât și a spanzurat-o, din invidie. Știm doar ce fac câinii cu pisicile, dintodeauna au invidiat libertatea lor emoțională, ei fiind legați totalmente emoțional de stăpânii lor. Și devin ca și stăpânii lor, ceea ce o pisică, niciodată nu face.

Falsul parinte, asa de bine descris in Insula Dr. Moreau, are un singur scop vis-a-vis de ceilalti, bine ascuns printr-o viclenie schizofrenizanta,"lasa-ma sa te ranesc, ca sa te pot ajuta" dupa cum si-a dat seama Douglas la final, cand spune femeii-pisica:
"Vezi tu, am fost lăsat să cred...
ca el mi-a salvat viaţa...
când de fapt...
tot timpul...
el încerca să mi-o ia."

Dupa cum s-a vazut, Douglas care nu era de pe insula, a fost singurul care a rezistat pana la final, integru, dar a decis sa plece in loc sa-l substituie pe Moreau (desi i s-a cerut sa ramana, sa devina parintele lor). Creaturile lui Moreau, au ramas inconstiente si derutate pe insula, instalarea totala a animalitatii in ele fiind singura cale de a le face sa functioneze la parametri "normali".

Omul-hienă (Furerul), a descoperit singur că este diferit față de Creatorul lui, refuzând să mai fie ceea ce nu putea fi, adică un om pur, non-animalic, apoi l-a întrebat pe Creatorul său, Dr.-ul Moreau: "Tată, ce suntem noi? Că deși tu ne-ai făcut, noi nu suntem ca tine!" El a fost conștient că trăia în negarea animalității sale, si ardea de nerabdare sa recupereze tot ce a pierdut pe acest plan. Astfel că omul-hienă reprezintă în termeni psihoterapeutici, pe cei care nu au reușit în psihoterapie să obțină vreo schimbare pozitivă, ba din contra, au devenit ca niste caini turbati.

Desigur, omul-hienă mai reprezintă și victima care a descoperit cum să se despăgubească pentru suferința sa ca fosta victimă, devenind...agresor suprem! Unul cu ambiții maxime! El a dat tonul tuturor, ca să devină din victime, agresori. Ca fiecare să trăiască aceeași iluzie, a despăgubirii prin răzbunare! Este lucrul de care se tem cel mai tare toți dictatorii deghizați în binefăcătorii unui larg grup social!

Azazello, simbolizeaza omul nehotarat, cel care slujeste oricui da mai mult (ca rang). De aceea el este reprezentat in film ca "good doggy-man" (catelusul bun la toate).

Azazello este asadar ambivalent ca si stapanul si creatorul lui, Dr. Moreau, care desi spunea ca-si iubeste copiii, nu i-a acceptat asa cum au fost ei intial, niste animale, ci voia sa-i transforme radical in ceea ce nu puteau fi, adica in oameni perfecti, devenid doar niste creaturi grotesti. Dr. Moreau este astfel un falsificator, si un parinte impostor, care isi proieceaza in ceilalti, dorintele sale narcisice de al reprezenta pe insusi D-zeu. Insa animalele sunt OK asa cum sunt ele create initial de adevaratul lor creator, si doar ambitia desarta a lui Moreau de a le transforma radical in ceea ce nu erau si nu puteau fi, le transforma in niste fiinte demonice, razbunatoare.

Ce facea Moreau si Montgomery pe acea insula, era lipsit de sens, de umanitate, de bun simt si de iubire. De aceea Douglas (spectatorul implicat) numeste ceea ce facea Moreau, drept cel mai dezgustator spectacol, absolut demonic. Animalele nu sunt demonice, nici oamenii. Dar cei care sunt totalmente corupti, non autentici, niste falsuri, niste reprezentari mincinoase ale realitatii, pot deveni fiinte demonice.

In continuare, voi depasi mult cu analiza cadrul filmului, si voi trece la o interpretare mai generala a celui mai groaznic scenariu al umanitatii, Apocalipsa, Necazul Cel Mare si de pe urma, care ar putea deveni posibil in caz de suprapopulare, reducere drastica a resurselor si pierderea empatiei pentru toti ceilalti aflati in aceeasi situatie (dezumanizarea sub presiunea instinctului de conservare exacerbat).

Probabil ca daca nu s-ar fi omorat intre ele, acele creaturi ale lui Moreau, ar fi implinit acea profetie apocaliptica, care spune ca locuitorii din imparatia Fiarei (fiara fiind tot un fel de hiena nazista), se vor pomeni intr-un intuneric asa de mare, incat isi vor musca limbile de durere. Este cu neputinta cand decaderea este totala, absoluta, sa-ti mai doresti viata ta si a celorlalti care sunt ca si tine. Aceasta faza a decaderii, este descrisa de catre Eric Berne in cartea sa Ce spui dupa ziua? cand pomeneste de acei oameni, cu privirea incarcata de ura si repros (bosumflatii, pampalaii si incuiatii, ramasi suparati pentru totdeauna pe parintii lor ticalosi ca si Moreau), aflati deci in asteptarea macelului general, aducator de izbavire prin neantizare, si care pot fi vazuti la cozi si prin statii de metrou si autobuze, in special in oraselele cu somaj mare.

In prezent, intunericul mintii umane, aflata in suferinta, este calmat cu buline psihiatrice, insa doar pe moment, iar "tratamentul" degenerarii umane nu poate fi intreurupt, caci s-ar produce un dezastru. Insa (observati un joc pervers, Dar daca?, jocul cobitului) daca presiunea mediului extern devine prea mare, nimic nu mai poate opri mintea umana sa se apere prin mecanisme inconstiente, cum sunt clivajul (splitting), disocierea si alunecarea spre psihoza.

Omul isi poate da un sens real exitentei sale, numai facand ceva pozitiv si real, autentic si natural, si daca se poate spontan (nu robotizat),  pentru sine si ceilalti (munca robotizata, la banda, poate aliena mintal, de aceea se fac schimbari minore in modul de lucru).

Cei care nu fac nimic, nevroticii, depresivii, care au atitudine pasiva de inmormantati, desi inca nu sunt morti, sunt ca si Haplea, care si-a taiat craca pe care statea, dupa care a cazut, si-a spart capul, dar n-a murit, insa si-a sapat o groapa, s-a pus in ea si a asteptat linistit ca sa moara, savarsind pacatul ingroparii talantilor, adica a potentialului sau de a face ceva bun pentru sine si ceilalti. Insa, revin tot la ce spunea Eric Berne in acea carte celebra a lui, ca nici un om nu poate trai fara a avea in cap un minim de parinte sanatos (moral). Cei care au un parinte complet nebun (imoral), ori inebunesc, ori se sinucid, ori omoara pe altii, cel mai adesea dpdv psihic (schizofrenul inainte sa alunece in psihoza, este schizofrenizant, adica...enervant la culme).

Explicatia ne-religioasa si ne-magica care ar putea face lumina in aceasta problema a derapajului "orfelinului" spre atitudini antisociale, de psihopat, este una simpla, dorinta de razbunare din invidie. Nu am văzut orfani reali să devină atât de malefici ca pseudo-orfanii (ca cei care au avut totuși părinți, însă psihopați, fiecare generație adăugând un plus de maleficitate). Orfanii reali, dezvolta mai mult acel tip de narcisism jalnic, autodistructiv, mila de sine, jalea de sine, se simt cei mai bătuți oameni de pe pământ, ei pe sine nu se mai pot pretui deloc. Dar nu toți copiii abandonați ajung așa, doar puțini, care au crescut strict în orfelinat. Insă orfanii mascati, care au parinti psihopati, care de fapt sunt niște impostori in calitate de parinți, pentru că le oferă mâncare, haine și adapost, numai ca să facă din ei niște bestii dupa chipul și asemanarea lor, acestia sunt de fapt cei care perpetuează lanțul nenorocirilor. E un lanț al celor căzuți, ce durează de când e omul pe pământ si care periodic se amplifica prin aparitia unei "hiene", a unui fals profet, care-i asmute pe toți împoriva tuturor. Din acest lanț nu se scapă mergand si dand in cap celor ce te-au corupt, ci avand la randul tau copii pe care sa nu-i mai corupi, caci si daca ți-ai omori parintii, n-ai schimbat nimic la tine, ci esti la fel ca ei, un om-bestie. Si apoi si ei, parintii, la randul lor daca ar fi fost treziti, educati, poate s-ar fi schimbat, dar nu i-a interesat asta, ei si-au oblojit suferinta chinuind pe altii. Ce folos sa ucizi un "orb" dement? Scopul existentei este ca pana moare, fiecare sa evolueze intr-un sens sau altul, ca la final sa obtina maximul de beneficiu din ceea ce merita (sună cinic, dar rar au loc ameliorări de la sine în sistemele familiale patologice, în timp doar se agravează situația familială; o haină încheiată greșit de la primul nasture, va sta strâmb cu totul la final, spune Goethe). Cei care vor sa evadeze din "haita orfanilor" sunt de regula cei mai slabi, cei care sufera. Cei carora le place haita (asa cum e descrisa ea de H.G.Wells), funcționează după ceva similar legii lui Ohm, care spune că curentul intr-un nod de retea o ia întotdeauna prin ramura care opune rezistenta electrică cea mai mica. La fel oamenii cu fisuri în conștiința lor, merg pe calea cea mai usoara. Iar in final ca sa se simta bine cu ei (si cu restul), recurg la acele mecanisme inconstiente de aparare, care sunt cele mai sofisticate minciuni scornite de inconstient (au fost descrise in mare parte de Freud si fiica lui Anna). Dupa o anumita varsta, nu mai au ce face, decat sa se minta intr-un stil agravant. Si trebuie sa se minta intr-una ca sa nu-i roada constiinta. Unii reusesc pana in clipa mortii, dar pe figura lor se citeste spaima abisului. Nu poti sa faci prapad in jurul tau, simtindu-te bine si fericit. Unii se sinucid, confirmandu-si vina, cum a făcut Iuda Iscariot, însă și victima lui a fost pe măsură. Urme tardive/reziduale de conștiință, când nu sunt de fapt o identificare a agresorului cu victima, care își plânge tot sieși de milă, pot să apară în conștientul agresorului conducând la decizia fatală a suicidului, însă suicidul nu-l absolvă de vină deloc pe agresor. Majoritatea agresorilor sunt însă inconștienți sau foarte puțin conștienți, asa ca se duc pe la biserici (de regulă aleg biserici pur ritualice sau care neagă existența pedepsei veșnice) ca să-și întărească/nege minciuna de sine cum că n-au păcate, (cand scopul este de fapt iertarea în smerenie a păcatelor și schimbarea în bine, ceea ce nu e posibil când răul este comis inconștient, după un patern învățat în familia de origine). Așadar după ce vin acasă, falșii creștini, reiau tot repertoriul de înjurături și blesteme, pentru că problemele și compromisurile inițiale rămân aceleași. Imparatii sunt ultimii cărora le vine tăvalugul faptelor lor peste cap (ei sunt cei care întotdeauna își fac casa cat mai sus pe deal, insa evolutia lor morala e in spirala descrescatoare, au nevoie de sume de bani tot mai mari obtinute pe cai ilegale ca sa-si drogheze imoralitatea cu bucurii nemeritate, apoi se simt si mai rau si au nevoie sa fure si mai mult, pana se ajunge la implozie sociala). În cazul omului mărunt, fără putere și pricepere, consecințele faptelor lui se întorc întotdeauna asupra sa si copiiilor săi. Pentru ca e asa de orbit  de ură, încât își distruge chiar familia sa și pe sine în speranța deșartă că așa va scăpa de nefericire, însă menținându-și privilegiile (companie, bani, sex, adăpost, stimă socială prin asociere familială, etc.). Când lucrurile nu pot evolua în bine intre doi sau mai mulți oameni, separarea lor este imperios necesară, altfel cei mai slabi vor fi măcinați psihic. Dar si asa, pe termen lung, supravietuirea celor buni, devine un chin schizoid, in lipsa contactelor interumane sanatoase, autentice, spontane si empatice. De aceea spune D-zeu, ca Necazul Cel Mare al Apocalispei va fi scurtat, din pricina celor alesi, insa cei alesi sunt cei care isi vor pastra umanitatea pana la final ("Caci prin rabdarea voastra, va veti castiga sufletele voastre" se spune). Tot in Apocalipsa, se mai spune ca "Eu voi face de nimic judecatile voastre". Se refera la metodele psihoterapeutice, ele produc rezultat, atat timp cat exista o masa critica de oameni buni in societate, cand s-a dus omul de bine, chiar si cei super psihoterapiati se pot aliena si aluneca spre bazaconii, cum ar fi psihoastrologia, ghicitul in cafea, reiki (stiu un un asemenea caz, care a facut psihoterapie cu acelasi psihoterapeut ca si mine, este psihoterapeuta, insa scrie carti exact despre ce spuneam mai inainte, jale, vai si amar; astia vor fi cei care in final se vor bucura ca au venit extraterestrii sa-i salveze, insa vor fi doar demonii cu acele "puteri mincinoase" ca sa cada si cei de pe urma, care se credeau salvati, caci D-zeu este unul gelos).
In final, oamenii lipsiti de orice constiinta, pot fi constransi sa se supuna daca sunt conditionati existential la modul extrem, prin acel cip al Fiarei. Cam la fel facea si Moreau cu cipurile lui implantate in creaturile sale. Ele nu aveau constiinta umana, nefiind oameni, prin urmare stiau numai de friica pedepsei. Lucru care nu este dorit de D-zeu, el spune clar ca vrea fii liberi, si nu robi (robul care asulta numai de frica, nu va ramane pe veci in casa, dar fiul ramane).
Unii spera inconstient, ca "profetiile" ingropate, ascunse, se vor implini mai greu sau niciodata. Spera ca daca exista lumea (efectul), probabil nu va exista in final si cauza (Creatorul), asa ca pot sa se ascunda la infinit, goi, in gradina Edenului, devenita o paragina in final (cum anume se poate intampla asta, am argumentat).
p.s. Am ajuns la acest gen de interpretare, facand psihoterapie cu un evreu si citind cartile lui Eric Berne (tot evreu). Dupa cum stiti, psihoterapiile esentiale, sunt toate "descoperite"/prezentate de catre autori evrei (foarte interesant, nu?). Eu le consider margaritarele de pe urma, oferite de catre D-zeu oamenilor.

Edited by orlovisk, 22 September 2012 - 15:11.


Anunturi

Neurochirurgie minim invazivă Neurochirurgie minim invazivă

"Primum non nocere" este ideea ce a deschis drumul medicinei spre minim invaziv.

Avansul tehnologic extraordinar din ultimele decenii a permis dezvoltarea tuturor domeniilor medicinei. Microscopul operator, neuronavigația, tehnicile anestezice avansate permit intervenții chirurgicale tot mai precise, tot mai sigure. Neurochirurgia minim invazivă, sau prin "gaura cheii", oferă pacienților posibilitatea de a se opera cu riscuri minime, fie ele neurologice, infecțioase, medicale sau estetice.

www.neurohope.ro

0 user(s) are reading this topic

0 members, 0 guests, 0 anonymous users

Forumul Softpedia foloseste "cookies" pentru a imbunatati experienta utilizatorilor Accept
Pentru detalii si optiuni legate de cookies si datele personale, consultati Politica de utilizare cookies si Politica de confidentialitate