Dacii si Romanii vorbeau limbi asemanatoare? partea a 2 a

 Fumatorul, on 21 iunie 2013 - 20:39, said:

Argumentele tale dovedesc că am greşit şi că nu e vorba suferàde nonconformism. E vorba de teribilism.

Nici măcar teribilism nu mai poate fi numit, asta-i schizofrenie pură. Unul are impresia că nu scrie lumea cu diacritice pentru a simți plãceri sadice când "mutilează" limba, ăstalalt scrie o lună cu " ie", "ieste" şi "ieu", o lună normal, iar Endinion postează zilnic câte 30 de cuvinte în toate limbile fără niciun rost, iar când e întrebat fie vine cu teorii aberante, fie o face pe geniul neînțeles.

 florincroitoru, on 21 iunie 2013 - 23:37, said:

E dovedit genetic că sîntem urmașii dacilor așa că nu e nimic supradimensionat!

Dovezile alea genetice nu există decât in mintea ta.

Edited by Punishing, 22 June 2013 - 08:39.

 Punishing, on 22 iunie 2013 - 08:33, said:

Asa ca chestie, forma "eu" este schizofrenica, pt ca in limba romana se zice "io", si oricat se sforteaza omul sa vorbeasca dement cum pretind bashibuzucii de se dau academicieni de renume mondial, tot nu iese "eu" iese "ieu". Numa premiantii vorbesc cu "eu", pt ca premiantii n-au mama n-au tata, ei vor premiu-ntai de la acacademie.

si tot ca chestie, in spaniola de ex nu exista cratima deci cand zici "da-mi-l" scrii "damelo", si nu se zvarcoleste nimeni de indignare ca unde e cratima, de ce nau cratima auoleo vai

Edited by criztu, 22 June 2013 - 10:03.

 Endinion, on 21 iunie 2013 - 21:51, said:

Și după care criterii puneți pragul dintre ce e „limba din popor, originală” și ce nu e? Eu nu văd cum pe copil l-ați pus la partea artificială a limbii, și nici cum pe gînd și bolnav le-ați pus la originale. Cum transmiteți noțiunile de „călugăr”, „tavan” și „geopolitic” în limba din popor?

Și apoi la ce folosește divizarea asta? Aveți cumva pretenția că „limba din popor, originală” are o valoare anume, superioară, și că am face bine să ne străduim s-o vorbim cît mai fidel, iar ce e artificial să evităm? Sau ce alt rost ar avea clasificarea asta? Eu credeam că limba folosește la a comunica --- precis, nuanțat, în stilul potrivit situației etc. ---, și deci cîtă vreme un cuvînt se achită de datoria asta de a folosi în comunicare e foarte bun, indiferent de unde îl avem. Există și alte calități ale limbii de care trebuie să ținem cont?

 Endinion, on 21 iunie 2013 - 21:51, said:

Pe filieră slavă ne vin foarte puține cuvinte latine în raport cu cele moștenite direct. A spune că „lexicul latin ne parvine pe filiație slavă” e o gogomănie.

Japane, ie o chestie psihologică.Sînt cîțiva băieți pe aici care au unele dificultăți cu limba literară, mai precis cam încurcă cuvintele, de ex ca în citatul de mai sus:„lexicul latin ne parvine pe filiație slavă”. Trebuia scris „pe filieră”.Oreicum ie total greșit pt că acel lexic nu a venit pe filieră slavă.Dar tu desigur ai înțeles ce vrea să spună.De aceea poate acești băieți au în subconștient o avesiune pentru limba literară.Iată un alt exemplu. A scris unul că„hitiții au vulgarizat fierul”, iar altul mi/a scris mie că...„te desfid să arăți că...”.

 AdiJapan, on 22 iunie 2013 - 11:45, said:

Copil, gand si bolnav, le-am pus cu (?) !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Calugar = pustnic, vraci, tamaduitor, ...
Tavan = pod, cerine?, poate chiar tavan;
Geografic = pamantesc
Politic =

 Endinion, on 22 iunie 2013 - 17:51, said:

Asta nu e scuză. Semnul întrebării mi-a sugerat că le-ați pus în categoriile respective cu ezitare, dar eu nu văd unde e loc de ezitare acolo. Copil face parte din limba poporului, n-aveți nici un motiv de ezitare. Cuvintele gînd și bolnav fac și ele parte din limba poporului, deși nu sînt originare.

 Endinion, on 22 iunie 2013 - 17:51, said:

Aiurea. Dumneavoastră știți limba asta de care tot vorbiți, asta română?

Vă pusesem încă vreo cîteva întrebări. Observ că le evitați. Le mai zic o dată:

- După ce criterii împărțiți cuvintele în cele două categorii?
- La ce folosește împărțirea?
- Cum demonstrați că lexicul latin „ne-a parvenit pe filiație slavă”? (Asta se subînțelegea din comentariul meu că ați spus o gogomănie.)

 AdiJapan, on 22 iunie 2013 - 18:05, said:

La noi la tara nu s-a spus in veci "copil" !

Am ezitari deoarece nu sunt platit ca lingvist, deci nu am nici timpul si nici banii sa iau totul de la A la Z, nici nu am nevoie sa conving pe altcineva in afara de mine, ... port un dialog ...

Criteriul este limba populara vs. limba literara.
Impartirea o folosesti la ce vrei tu pe mine nu ma intereseaza la ce o folosesti tu.

lexic latin pe filiatie slava: lunile anului, si majoritatea lexicului (v. DEX 1975), ...

Bine inteles asta daca discutam despre teza oficiala, altfel pt. mine limba rom^na in intreg amalgamul ei priveste perioada neolitica, asadar prea putine imprumuturi, de fapt imprumuturile au mers invers din rom^na spre slava, greaca, turca, maghiara, germana, lb. fino-ugrice, uralo-altaice, indo-persane, s.a.m.d

VARA:

Latvian: vasara (lv) f
Lithuanian: vasara

Turkmen: tomus (toamna?)
Tagalog: (hot season) tag-init (tl), (sunny season) tag-araw (tl)
Tajik: тобистон (tg) (tobiston)
Talysh:
Asalemi: تاوستون (tâvəstun)


Hebrew: קיץ (he) (káyits) (cald?)

Etymology[edit]
From earlier *weror, from Proto-Italic *wésor (stem *weson-, from Proto-Indo-European *wésr̥ (“spring”), cognate with Ancient Greek ἔαρ, Old Norse vár, Lithuanian vasara, Sanskrit वसर् (vasar, “morning”) and वसन्त (vasantá, “spring”), Persian بهار (behar, “spring”), Old Armenian գարուն (garun), and Old Church Slavonic вєсна (vesna).

 Endinion, on 22 iunie 2013 - 21:04, said:

În țara dumneavoastră nu s-o fi spus în veci copil. În schimb în România se spune de foarte multă vreme. În orice caz, indiferent de originea cuvîntului, el este acum folosit în popor.

 Endinion, on 22 iunie 2013 - 21:04, said:

Nu vă trebuie nici salariu de lingvist și nici timp ca să știți că românii folosesc cuvîntul copil în toate registrele, inclusiv cel popular, nu doar în limba literară. În schimb dacă afirmați contrariul atunci trebuie să aduceți și dovezi. Pe care nu le veți găsi.

 Endinion, on 22 iunie 2013 - 21:04, said:

Vă întrebasem după ce criteriu împărțiți cuvintele în naturale și sintetice. Dumneavoastră știți ce-i ăla criteriu? Uite, de exemplu cuvintele apă și creion se folosesc amîndouă și în limba populară și în cea literară. După „criteriul” formulat de dumneavoastră nu-mi dau seama dacă sînt naturale sau artificiale. Sau și și. Sau nici nici. Sau altfel.

 Endinion, on 22 iunie 2013 - 21:04, said:

Ați propus o clasificare a cuvintelor. E firesc să vă întreb de ce. Spuneți-mi atunci la ce-o folosiți dumneavoastră.

 Endinion, on 22 iunie 2013 - 21:04, said:

Scrie în DEX 1975 că majoritatea lexicului (latin? sau tot?) ne vine pe filiație slavă?! Puteți da citatul întreg, să mă minunez și eu?

Vă întrebasem cum dovediți că lexicul latin din română a intrat pe filieră slavă. Nu mi-ați răspuns.

 Endinion, on 22 iunie 2013 - 21:04, said:

Ce treabă are limba română cu neoliticul? Spuneți cumva că în neolitic exista deja limba română? Dacă da, cum dovediți asta? Și cum dovediți că împrumuturile s-au petrecut în sens invers, din română în slavă, greacă, turcă etc.?

 AdiJapan, on 23 iunie 2013 - 06:01, said:

Ai spus o mare aberatie si ma mir ca esti convins de aces lucru. Eu n-am auzit pe nimeni la tara sa foloseasca cuvantul "copil", se foloseste forma "copchil". Iar cand zic nimeni, ma refer mai ales la cei batrani. Deci de cand se foloseste forma "copil" in "registrul" popular?

 Ergaust, on 23 iunie 2013 - 08:50, said:

Uite la noi in Ardeal se spune exclusiv "prunc. fecior, plod, pui, s.a.m.d, niciodata copil, cine spune copil este fie orasan, fie snob, fie se doreste rupt de traditia populara.

Bun...și dacă în Maramureș nu se zice copil tu spui că că acest cuvînvt nu ar fi popular? Ie popular în alte părți.

 Ergaust, on 23 iunie 2013 - 08:50, said:

Prostii. Nici nu mă mai obosesc să le contrazic, prea sînt evidente.

 Endinion, on 23 iunie 2013 - 10:22, said:

Ardealul e mare, iar arealul unde se vorbește româna nu se reduce nicicum la Ardeal. Aveți un orizont limitat și faceți generalizări aiurea de la un grai la toată limba (și în același timp aveți pretenții că discutați serios despre etimologie, culmea). Cuvîntul copil e atît de vechi în română că nici nu-i putem da de urmă. Ar putea fi rămas din limba dacă, ar putea fi moștenit din latină, ar putea fi împrumutat din altă limbă, ar putea fi o inovație internă. În orice caz, e mult mai vechi și mai integrat în lexic decît împrumuturile care se folosesc exclusiv în limba literară.

La restul întrebărilor văd că vă faceți că plouă. Nu mai insist, oricum știam rezultatul.

 Ergaust, on 23 iunie 2013 - 08:50, said:

De ce să fie aberație ce a spus Japan?
Știu că „copchil” se spune în Moldova.În Muntenia se spune „copil”.
În limbă acest cuvînt iera și pe vremea lui Decebal.
@endinion, Maramureșul ie doar o parte din Ardeal.În alte graiuri ardelenești (că ie mai multe...) se spune „copil”.

 florincroitoru, on 23 iunie 2013 - 13:12, said:

COPÍL s. 1. (înv. și pop.) făt, prunc, (fam.) puradel, zgâmboi, (peior.) plod. (În curte se jucau mulți ~.) 2. copil de casă v. paj. 3. (în limbajul părinților) pui. (Nani, nani, ~ ul mamii !) 4. v. fiu. 5. copil din flori v. bastard. 6. odraslă, progenitură, vlăstar, (pop. și fam.) prăsilă, (înv.) naștere. (Un ~ de bani gata.)
Sursa: Sinonime (2002)

copíl (-íi), s. m. – 1. (Înv.) Bastard, fiu natural, nelegitim. – 2. Fiu, fiică. – 3. Prunc. – 4. Vlăstar, mlădiță. – 5. Vîrf, sfîrc, capăt. – Mr. cochil „bastard”, cóchilă „fecioară”, megl. cópil „bastard”, cupiláș „flăcău”. Origine necunoscută. S-a răspîndit din rom. în toate celelalte idiomuri balcanice: cf. ngr. ϰόπελος „bastard”, ngr. ϰοπέλι „băiat”, ϰοπέλα „fată”; alb. kopilj „bastard, servitor”, kopilje „servitoare”; bg. kópele, kópile, kopelák „bastard”; sb. kópile „bastard”, kopilan „flăcău”, v. rus. kopelŭ „bastard”, rut. kopyl, sl. kopilŭ „bastard”, mag. kópé „haimana”, în ngr., bg. și sb. cu un număr de der. locali. Aceste cuvinte nu se explică prin nici o limbă cunoscută, iar răspîndirea lor geografică nu permite să presupunem un punct de plecare diferit de rom., limbă în care, pe de altă parte, o aton și l final (înainte intervocalic) nu permit căutarea unui etimon în fondul lat. ci, cel mult, în cel expresiv.
Este cuvînt de uz general (ALR, I, 181), însă in Bihor a circulat cu sensul de „bastard”, care este vechi în celelalte regiuni; asupra semantismului, cf. Șeineanu, Semasiol., 200. Admit proveniența din fondul balcanic anterior latinei, Miklosich, Slaw. Elem., 10; Miklosich, Etym. Wb., 129; Berneker 564; Sandfeld 94; DAR; cf. Lahovary 325 și Rosetti, II, 115. Încercările făcute pentru a deriva acest cuvînt din lat. par a fi eșuat (de la pūpilus, după Laurian și Scriban, de la *copilis „care servește paharul”, după Meyer 198).

Cuvîntul rom. a fost considerat uneori ca der. din ngr. (Cihac, II, 651); din sl. (Philippide, Principii, 44; Tiktin); din alb. (Densusianu, Hlr., 37; Meyer, Neugr. St., II, 67; Capidan, Dacor., II, 524; Philippide, II, 708); din limba gepizilor, din cuvîntul *kopilo (Diculescu, Dacor., IV, 1552); sau de la o rădăcină sl. care provine din indoeurop. *(s)kap- „a face” (Mladenov 250); cf. mai multe amănunte în DAR. Nici una din aceste ipoteze nu pare convingătoare, cu atît mai mult, cu cît pare evident că în ngr., sl. și alb. este vorba de cuvinte împrumutate, care rămîn fără explicație, dacă nu se admite originea lor rom. Der. copilă, s. f. (fiică naturală, bastardă; fată, tînără); copileț, s. m. (copil; vlăstar; scăunel cu trei picioare); copilandru, s. m. (tînăr, flăcău); copilări, vb. (a-și petrece anii copilăriei; a da în mintea copiilor); copilărie, s. f. (perioadă a vieții omenești de la naștere pînă la adolescență; faptă, purtare de copil, naivitate; ramolisment); copilăros, adj. (ca un copil); copilăresc, adj.(al copilului, propriu copilului); copilărește, adv. (în felul copiilor); copili, vb. (a tăia lăstarii sau crengile care nu poartă rod, a lăstări); cópilă, s. f. (acțiunea de lăstări porumbul); copilăret (var. copilărime), s. n. (mulțime de copii); copilitură, s. f. (Trans., bastard).
Sursa: DER (1958-1966)

Și cve vrei tu de fapt să spui, că nu am dreptate ieu și că ai tu?
Vii aici cu Chihac și alți aiuriți.

Nu am mai dat demult replici, dar am citit ce se mai scrie pe aici.

Totusi azi am fost uimit sa citesc despre faptul ca limba română a existat in neolitic si din acea limba au imprumutat cuvinte limbile slave si altele. Internetul da libertatea de a scrie orice!

Unde ai citit asta?
NEOLÍTIC s.n. Ultima epocă a preistoriei, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră lustruită și de bronz, prin apariția agriculturii primitive, a creșterii vitelor și a olăriei. // adj. Care datează din această epocă.
Cred că ie greșit scris în Dex. Neolitic ie doar epoca pietrei șlefuite. Epoca de bronz în istoria noastră a fost tratată separat.Ea a început cu vreo 2.500 de ani îen. Epoca fierului a început cu vreo 1.500 de ani îen.
Am mai auzit teoria asta despre romîna din neolitic dar indiciile arătate acolo mi s-au părut șubrede.