TRĂIM NOI ÎN PREZENT ÎN TIMPUL PREZENȚEI LUI CRISTOS?

Eugen3, on 17th April 2012, 14:26, said:

Daca crezi ca 1914 este anul in versetul 8, inseamna ca suntem in necazul cel mare de atunci (v. 19).

Eugen3, on 20th April 2012, 13:01, said:

Nu ti face griji Jenule.
Tu inca nu stii ca el a fost luat cu salvarea?

logic1, on 21st April 2012, 20:40, said:

Asta se va întâmpla în partea finală "a prezenței lui Cristos" ...

(MARCU 13:14) . . .când veți vedea lucrul dezgustător care cauzează pustiire stând unde nu trebuie . . .

(MARCU 13:19) . . .căci zilele acelea vor fi zile ale unui necaz cum n-a mai fost de la începutul creației lui Dumnezeu, până acum, și nici nu va mai fi.


OBSERVĂ ÎNTREBAREA APOSTOLILOR ȘI LOGICA CUVINTELOR LUI ISUS:

ÎNTREBARE:

(MARCU 13:4) . . .„Spune-ne: Când vor avea loc aceste lucruri și care va fi semnul când se vor încheia toate acestea?. . .
(MATEI 24:3) . . .„Spune-ne: Când vor avea loc aceste lucruri și care va fi semnul prezenței tale și al încheierii acestui sistem?“


RĂSPUNS:

(MARCU 13:8) . . .Se va ridica națiune contra națiune și regat contra regat, vor fi cutremure de pământ dintr-un loc în altul și lipsuri de alimente. Acestea sunt începutul durerilor.

(MATEI 24:7, 8) . . .Se va ridica națiune contra națiune și regat contra regat, vor fi lipsuri de alimente și cutremure de pământ dintr-un loc în altul. 8 Toate acestea sunt începutul durerilor.

În momentul în care aceste "semne" aveau să fie evidente pentru majoritatea locuitorilor pământului, Isus urma să fie și el "prezent" în spirit.  Evenimentele menționate de el constituiau totodată o dovadă a faptului că "timpurile fixate ale națiunilor s-au încheiat" și că el a primit deja domnia regatului în cer.  În prezent el supraveghează cea mai amplă lucrare de predicare mondială din istoria omenirii.  

Așa cum arăta el în Matei 24:14, când vestea bună despre împărăția sau guvernarea lui Dumnezeu va fi predicată pe tot pământul locuit, "atunci va veni sfârșitul".

Martorii lui Iehova predică, asemenea lui Isus și a apostolilor săi, de peste 100 de ani, urmând modelul lăsat de Isus, din sat în sat, din oraș în oraș, îi caută pe oameni la casele lor, îi abordează pe stradă, în piețe și oriunde se găsesc oameni, și le vorbesc oamenilor despre scopul divin.

Asemenea lui Isus, prin mesajul lor îndreaptă atenția asupra împărăției sau regatului lui Dumnezeu ca unică speranță legitimă de rezolvare a problemelor omenirii.

(MARCU 1:14, 15) . . .După ce Ioan a fost arestat, Isus s-a dus în Galileea, predicând vestea bună a lui Dumnezeu 15 și zicând: „Timpul fixat s-a împlinit și regatul lui Dumnezeu s-a apropiat. Căiți-vă și credeți în vestea bună!“

(LUCA 8:1) . . .La scurt timp după aceea, el mergea din oraș în oraș și din sat în sat, predicând și anunțând vestea bună despre regatul lui Dumnezeu. . .

(MATEI 9:35) Și Isus a străbătut toate orașele și satele, predând în sinagogile lor, predicând vestea bună despre regat și vindecând tot felul de boli și tot felul de infirmități.

(LUCA 4:43) Dar el le-a zis: „Trebuie să anunț și altor orașe vestea bună despre regatul lui Dumnezeu, fiindcă pentru aceasta am fost trimis“.

În curând acest regat va trece la acțiune, și se vor împlini următoarele cuvinte rostite de Isus:

(MATEI 6:10) . . .Să vină regatul tău. Să se facă voința ta, precum în cer, așa și pe pământ.

(MATEI 5:5) 5 Fericiți sunt cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul!

Deci razboaiele sunt fizice, nu?

Efeseni 6

12Căci noi n'avem de luptat împotriva cărnii și sîngelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpînitorilor întunerecului acestui veac, împotriva duhurilor răutății cari sînt în locurile cerești.

Eugen3, on 23rd April 2012, 09:47, said:

De unde supravegheză mă? Din turnul de la "broklin"? De la betelul din București? Din sălile "regatului"?
Spune-ne și nouă, de unde?

zexelica, on 23rd April 2012, 10:52, said:

Zexe, trezește-te.  Una este lupta spirituală despre care vorbește Pavel în Efeseni, și alta este ce spune Isus în Matei 24, Marcu 13; Luca 21 ... etc.

În capitolele menționate mai sus Isus a vorbit despre războaiele purtate între națiuni, nu despre războaie în care aveau să fie implicați adevărații creștini.  Adevărații creștini nu s-au implicat niciodată în războaiele literale. Ei au urmat îndeaproape învățătura lui Isus de a-și iubi aproapele ca pe ei înșiși, chiar și dușmanii.

dulgherul, on 23rd April 2012, 11:00, said:

De unde se află el în prezent.

(EVREI 9:24) . . .Cristos n-a intrat într-un loc sfânt făcut de mâini, care este o copie a realității, ci chiar în cer, ca să se înfățișeze acum pentru noi înaintea lui Dumnezeu.

(LUCA 22:69) . . .Fiul omului va sta la dreapta plină de putere a lui Dumnezeu“. . .

(FAPTELE 2:32, 33) . . .Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat și toți suntem martori ai acestui fapt. 33 Și, fiindcă a fost înălțat la dreapta lui Dumnezeu și a primit de la Tatăl spiritul sfânt promis, el a turnat ceea ce vedeți și auziți. . .

Eugen3, on 23rd April 2012, 09:12, said:

Adică alte probleme nu are nu are în cer numai să vă supravegheze pe voi? Zicea-i că este PREZENT, pe aici pe undeva!

Eugen3, on 23rd April 2012, 11:12, said:

Cum dovedesti cand este o parabola si cand nu? Cand vrei tu, bineinteles. Daca brosurica zice ca este o parabola, atunci este, nu? Cand nu, atunci nu mai este.

Eugen3, on 23rd April 2012, 10:47, said:

”Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor” (Matei 24:8). Eu zic că aici Isus vorbește despre începutul necazului (cel mare), care este in principiu o persecutie. De ce?

    Termenul grecesc pentru "dureri" se referă la durerile nașterii. Isus a spus aceste cuvinte cu privire la războiul și efectele lui (foamete, epidemii) menționate în versetul anterior (7). Tot "atunci" - spune el - va începe o persecuție internațională din cauza numelui său (v. 9-12). Pentru a fi salvați cei persecutați trebuie să rabde "până la sfârșit" (v. 13). Versetul 22 arată că acest sfârșit al răbdării survine la 'scurtarea' zilelor necazului. Concluzia este că versetele 7-13 descriu necazul cel mare!

    Aceasta înseamnă că necazul este semnul profețit și că se desfășoară anterior venirii Fiului Omului (există și un 'semn al Fiului omului' care va fi văzut "după acele zile de necaz" - v. 29, 30). "Începutul durerilor" este deci începutul necazului.

    De la versetul 15 este menționată "urâciunea pustiirii" și necazul mare cauzat de ea prin 'pustiirea' (persecuția) "celor aleși". Dacă textul (de la v8 la v22) urmează o secvență cronologică, atunci urâciunea pustiirii apare în partea a doua a necazului.

    Lucrurile nu stau însă așa, din cauză că în versetul 15 nu avem o continuare a discuției lui Isus despre semn, ci o reluare în termenii profeției lui Daniel a aceluiași necaz descris anterior în versetele 7 la 14. De exemplu, referitor la necazul cel mare, versetul 9 spune: "Atunci vă vor da să fiți chinuiți [lit. vă vor da necazului] și vă vor omorî și veți fi urâți de toate popoarele pentru numele meu". Ne-am putea imagina altceva decât persecuția din necazul cel mare, necazul cel mai mare?

    Mai mult, se observă că versetul 15 nu începe cu "atunci" (consecutiv), ci cu "de aceea" (concluziv), ceea ce plasează evenimentele introduse de el în paralel cu cele descrise înainte. Deci Isus se referă în răspunsul său despre semn la o singură perioadă profetică: necazul cel mare. Asemenea durerilor nașterii – care încep pe neașteptate și duc inevitabil la un deznodământ – necazul cel mare începe cu războiul internațional descris în versetul 7, urmat logic de foamete si epidemii și cu plasarea urâciunii pustiirii în locul sfânt.

    Cu alte cuvinte ceea ce numești tu ”prezența” lui Cristos, anterioară venirii lui, este necazul cel mare care va fi ”scurtat” prin intervenția lui Dumnezeu. Daniel 7:21, 22:  "Cornul acesta a făcut război sfinților și i-a biruit, până când a venit Cel Bătrân de Zile și a fost dată judecata sfinților Celui Preaînalt și a venit timpul când sfinții au luat în stăpânire împărăția".
.

zexelica, on 23rd April 2012, 11:43, said:

Zexe, care este atunci interpretarea simbolică a războaielor, a cutremurelor, a epidemiilor, etc, despre care a vorbit Isus?

Stai tu liniștit.  Când este vorba de aspecte simbolice reiese clar din contextul versetelor ....  

Cutremur simbolizeaza judecata, razboiul este cu sabia Cuvantului. In necazurile mari, sfintii sunt prigoniti din cauza Evangheliei. In necazurile mari, biserica este judecata. Este un razboi total. Exact ce facem noi. Eu iti arat versurile contrare doctrinei tale si tu ma "omori".

Edited by zexelica, 24 April 2012 - 09:37.

logic1, on 23rd April 2012, 21:46, said:

Nu este corectă interpretarea pe care ai dat-o din mai multe motive ...

În primul rând, tu nu mai ții cont de alte părți ale Scripturii, de exemplu profețiile care arătau momentul în care Isus urma să primească puterea regală.

După ce s-a înălțat la viață spirituală nemuritoare în cer, el a fost dispus să aștepte timpul fixat de Iehova înainte de a trece la acțiune (Psalmul 110:1; Faptele 2:34, 35).

În Luca 21:24 Isus a spus: „Ierusalimul va fi călcat în picioare de națiuni până când sunt împlinite timpurile fixate ale națiunilor“.
Ierusalimul a fost capitala națiunii Israel, locul unde domneau regii din dinastia lui David (Psalmul 48:1, 2). Acești regi se deosebeau de toți ceilalți conducători, deoarece stăteau pe „scaunul de domnie al DOMNULUI“, ca reprezentanți ai lui Dumnezeu (1 Cronici 29:23). Ierusalimul era, așadar, simbolul domniei lui Iehova.

Aceasta s-a întâmplat în 607 î.e.n., când Ierusalimul a fost cucerit de babilonieni. „Scaunul de domnie“ al lui Iehova a rămas gol, iar linia regală a lui David a fost întreruptă (2 Împărați 25:1–26). Avea să dureze la nesfârșit această situație? Nu. Profeția lui Ezechiel a spus referitor la Zedechia, ultimul rege care a domnit în Ierusalim: „Scoate turbanul și dă jos coroana! . . . Ea nu va mai fi a nimănui, până va veni cel care are dreptul legal, și lui i-o voi da“ (Ezechiel 21:26, 27, NW). Cel care are „dreptul legal“ la coroana davidică este Cristos Isus (Luca 1:32, 33). Prin urmare, perioada în care Ierusalimul avea să fie „călcat în picioare“ trebuia să se încheie odată cu întronarea lui Isus.

În octombrie 1914 au luat sfârșit „timpurile fixate ale națiunilor“, iar Isus Cristos a fost întronat în cer de Dumnezeu. — Psalmul 2:1–6; Daniel 7:13, 14.

Așa cum a prezis Isus, ‘prezența’ sa ca Rege ceresc urma să fie marcată de evenimente mondiale dramatice, precum războaie, foamete, cutremure și epidemii (Matei 24:3–8; Luca 21:11).

Acestea constituie dovezi convingătoare că Regatul ceresc al lui Dumnezeu a fost instaurat în 1914, an care a marcat și începutul ‘ultimelor zile’ ale acestui sistem rău de lucruri. — 2 Timotei 3:1–5.

Eugen3, on 24th April 2012, 10:42, said:

Stai asa ... daca e asa cum spui tu, atunci perioada în care Ierusalimul avea să fie „călcat în picioare“ trebuia să se încheie in 1914. Corecteaza-ma daca gresesc , dar evreii inca sunt in razboi, inca exista victime si parte din teritoriul Israelului este inca sub ocupatie araba. A avea un templu pagan in Ierusalim ... inseamna a-ti bate joc de Dumnezeul Israelului. Observa ca David nu suporta sa auda pe un filistean batandu-si joc de Dumnezeu undeva intr-o campie...da' acum, cand arabii isi bat joc de Dumnezeu in mijlocul Ierusalimului ?

Statul Israel a luat fiinta in 1948 ,... in 1914 el inca nu exista. Cati evrei au murit de atunci, ai idee, sau nu ai citit deloc ?

Deci evreii inca sunt calcati in picioare ... chestia asta nu s-a oprit in 1914.

Eugen3, on 24th April 2012, 10:42, said:

Adica de atunci incolo ... niciunul dintre "natiuni" n-a mai putut fi mantuit ?  Ba baiatule ...  vad ca tot scrii, da' te-ai oprit din gandit de ceva timp.

Edited by kruger, 24 April 2012 - 10:48.

kruger, on 24th April 2012, 10:47, said:

kruger, ți-am mai spus de câteva ori că nu înțelegi Scriptura ....

Având în vedere că Israelul ca națiune a fost respins de Dumnezeu în secolul I, din cauza faptului că nu l-au acceptat pe pe Fiul său, Isus Cristos, și chiar au complotat la uciderea lui, NU MAI PUTEM VORBI DESPRE ISRAELUL ȘI IERUSALIMUL LITERAL!

(MATEI 21:42, 43) . . .Isus le-a zis: „N-ați citit niciodată în Scripturi: «Piatra pe care au respins-o zidarii a devenit piatra din capul unghiului; de la Iehova a venit lucrul acesta și este minunat în ochii noștri»? 43 Iată de ce vă spun: Regatul lui Dumnezeu va fi luat de la voi și va fi dat unei națiuni care va face roadele lui.

(FAPTELE 15:13, 14) . . .Iacov a răspuns, zicând: „Bărbaților, fraților, ascultați-mă! 14 Simeon a istorisit amănunțit cum, pentru prima oară, Dumnezeu și-a îndreptat atenția spre națiuni ca să scoată din ele un popor pentru numele său.

Ierusalimul a fost capitala națiunii Israel, locul unde domneau regii din dinastia lui David (Psalmul 48:1, 2).
Acești regi se deosebeau de toți ceilalți conducători, deoarece stăteau pe „scaunul de domnie al DOMNULUI“, ca reprezentanți ai lui Dumnezeu (1 Cronici 29:23). Ierusalimul era, așadar, simbolul domniei lui Iehova.

Din păcate, tu doar crezi că înțelegi Scriptura, dar realitatea este cu totul alta ....  

In "demonstratia" martorilor, acesti pacalici de teologi, desi sustin ca se compara SCRIPTURA CU SCRIPTURA, apare anul 70 e.n.......

De unde? Din Scriptura? Nu.

zexelica, on 24th April 2012, 11:47, said:

(LUCA 21:20–22) . . .Când veți vedea Ierusalimul înconjurat de armate campate, să știți că pustiirea lui s-a apropiat. 21 Atunci cei din Iudeea să fugă la munți, cei din oraș să iasă din el și cei de la țară să nu intre în el, 22 fiindcă acestea sunt zilele în care se va face dreptate, pentru ca toate lucrurile scrise să se împlinească.

Iată descrierea evenimentelor potrivit scrierilor lui Josephus: În 66 e.n., când un guvernator roman își însușește din tezaurul templului niște bani reprezentând impozite ajunse la scadență, răzvrătiții evrei înfuriați măcelăresc garnizoane romane și declară provincia independentă. În același an, Cestius Gallus, guvernatorul roman al Siriei, pornește în fruntea unei oști de 30 000 de soldați mărșăluind spre sud și ajunge la Ierusalim în timpul unei sărbători religioase. Gallus cu oamenii lui pătrund în suburbii și chiar încep să sape la temelia zidului templului, în care s-au refugiat rebelii. Apoi, pe neașteptate, Gallus își retrage trupele. Cuprinși de frenezie, evreii atacă armata aflată în retragere.

Creștinii fideli nu se lasă înșelați de turnura pe care au luat-o evenimentele. Ei înțeleg că sub ochii lor se împlinește uluitoarea profeție a lui Isus. Orașul fusese înconjurat de armate campate. Acum, că armatele s-au retras, creștinii fideli profită de ocazie și fug din Ierusalim. Mulți se refugiază în munții de pe malul estic al Iordanului, în Pela, un oraș neevreiesc, neutru din punct de vedere politic.

Ce se întâmplă însă cu Ierusalimul? Oștile romane se întorc — de această dată numărând 60 000 de soldați — sub comanda lui Vespasian și a lui Titus, fiul său. Ajung în preajma Ierusalimului înainte de Paștele din 70 e.n., prinzându-i ca într-o capcană pe locuitorii orașului, dar și pe numeroșii pelerini veniți pentru sărbătoare. Soldații romani doboară toți copacii din regiune și înalță o palisadă de pari ascuțiți, exact cum a prezis Isus. După un asediu de cinci luni, Ierusalimul cade.

Deși Titus dă ordin ca templul să nu fie distrus, un soldat îi dă foc. În urma devastărilor, din construcție nu mai rămâne piatră pe piatră, întocmai cum a profețit Isus. Potrivit lui Josephus, în dezastru își pierd viața aproximativ 1 100 000 de evrei și prozeliți, majoritatea secerați de foame și de ciumă; alți 97 000 sunt luați prizonieri. Mulți sunt trimiși la Roma ca sclavi. Mărturie victoriei lui Titus stau monumente celebre din Roma precum Colosseumul, finalizat de acesta după campania sa în Iudeea, și Arcul lui Titus, ridicat în amintirea cuceririi Ierusalimului. Într-adevăr, profețiile biblice s-au împlinit în cele mai mici detalii. Cât de important este, așadar, să acordăm atenție și profețiilor biblice care privesc viitorul omenirii!

Națiunea Israel a pierdut statutul de națiune aleasă a lui Dumnezeu în 33 e.n., când l-a respins pe Mesia, Fiul lui Iehova. Însuși Mesia a spus: „Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeți și-i ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine . . . Iată! Casa vă este părăsită și lăsată vouă“ (Matei 23:37, 38). Cuvintele lui Isus s-au împlinit în anul 70 e.n., când legiunile romane au distrus Ierusalimul și templul și au pus capăt preoției.

Edited by Eugen3, 24 April 2012 - 12:26.

Eugen3, on 24th April 2012, 12:26, said:

Din Scriptura? Nu.
Deci se incalca principiul de a compara Scriptura cu Scriptura.

zexelica, on 24th April 2012, 11:40, said:

Mă Zexe, tu vrei să fie trecută și istoria în Scriptură?
Adică dacă în timpul Lui Iisus nu erau biciclete nu-i sciptural că acuma sînt?