CUM E IN SECTIA INCHISA DE LA SPITALUL DE PSIHIATRIE

Sunt schizofrenic,din tinerete acum am 40 de ani,dar pe la 34 am avut contact cu partea dura si ascunsa a psihiatriei.M-am decompensat prin septembrie adica am intrat intr-un episod psihotic cu tot tacamul,halucinatii auditive si vizuale foarte interesante de altfel,dromomanie,adica plecam asa unde imi venea pe jos sau cu trenul am ajuns in orase aflate la 400 km de casa de unde ma intorceam acasa dupa scurte vizite,acte distruse,tratament abandonat,dealtfel ma consideram foarte sanatos si chiar nu mai vroiam nici pensia sa o primesc, aveam un delir mistic bine organizat.

asa am dus-o pana pe 31 decembrie cand am hotarat sa ma internez dar pt ca aveam o mare problema la picior aveam muschiul gambei zdrobit de la o lovitura ca de te mai bate lumea cand nimeresti unde nu ai treaba,dar paznicul nu m-a lasat sa intru la spital pt ca mai intrasem de cateva ori ca sa iau masa si ma scosese de acolo asa ca nu m-a crezut ca am nevoie de internare credea ca venisem sa mananc,in paranteza fie spus in nebunia mea m-i se parea foarte firesc sa intru in spital si sa ma duc pe vreo sectie la ora mesei si sa mananc acolo.

Bun vazand ca nu ma lasa si piciorul aqrata de parca aveam gangrena vanat umflat,sticlos si dureros am vrut sa merg la o manastire cu gandul ca m-or obloji calugarii.Am luat trenul in seara de revelion dar am adormit si m-am trezit la Tg Jiu.Am luat alt tren ca sa ma intorc dar din nou am adormit si am fost trezit intr-o halta,de catre conductor mult dupa ce trecusem de manastire. Am coborat cu gandul sa astept alt tren ca sa mai fac o incercare de a ajunge la manastire dar piciorul ma durea asa tare ca abia mai mergeam.Asa ca am luat primul tren care a oprit si am mers la Deva.Din gara am chemat o ambulanta de la un tel public si m-au dus la spitalul municipal.Acolo mi-au facut radiografii si a venit un dr chirurg sa se uite la picior.

Mentionez ca eram linistit,politicos si foarte cooperant.Mi-a zis ca am muschiul zdrobit si am nevoie de repaus la pat.Eu am zis ca sunt de acord,numai ca ei vazand ca sunt bolnav psihic au zis ca nu au locuri si m-a intrebat o doamna doctor asa sagalnic daca nu as vrea eu sa merg la ZAM.Pt cine nu stie Zam e o comuna din Hunedoara unde e un spital din asta mare de psihiatrie gen Socola,Se numeste spitalul pe psihiatrie si masuri de siguranta Zam.Eu am zis ca ma duc dar daca nu se poarta cum trebuie cu mine nu stau.A zis ca bineanteles pot pleca oricand daca nu imi convine ceva

Ce nu stiam eu atunci e ca daca te duce cu ambulanta acolo nu mai pleci cand si daca vrei.M-au dus cu o salvare dacia papuc insotit de o asistenta.Ajuns acolo ma impresioneaza firma de la intrare aia cu masuri de siguranta ma intrbam ce or fi alea,aveam sa aflu curand.Spitalul are doua cladiri una veche care a fost conac pe vremuri cu un etaj si un bloc de patru etaje gen bloc de nefamilisti cu cate o sectie pe fiecare etaj. M-a vazut o doamna dr care era de garda am vb frumos,nimic din comportamentul meu nu arata ca as fi violent sau recalcitrant dar probabil asa e procedura trebuie sa treaca un timp pana se conving daca esti sau nu violent asa ca dupa ce am facut un dus in cladirea veche la parter si mi-au dat pijamale dar nu si papuci de casa,eu mi-am luat ciorapii dar bocancii nu credeam ca imi dau si papuci

dupa astea asadar mi-au deschis o usa pe care scria SECTIA INCHISA.Daca exista vreun loc unde ar trebui pusa o inscriptie ca aceea pe care o descria Dante ca e pusa la intrarea in infern dar pe dinauntru in asa fel incat sa o citest dupa ce intri,cred ca in acel loc ar trebui pusa inscriptia''Lasati orice speranta voi cei ce intrati aici''.Brancardierul-gardian mi-a zis sa intru in primul salon si mi-a indicat patul meu unul din cele patru.Mirosea a urina atat de tare ca am inceput sa lacrimez.Erau inca patru pacienti trei faceau pe ei si nu se puteau deplasa si al patrulea un tanar se ghemuise in pat cu unul din cei trei pt ca patul pe care mi l-au dat mie fusese al lui dar i sa spus sa stea cu celalalt in pat,probabil nu era loc in alta parte nu stiu exact.Am stat in pat m-a luat somnul si am adormit.

Dupa un timp,nu stiu cat trecuse cineva pe hol suna un clopotel cum se suna la scoala in recreatie.Era ora mesei.M-am dus doar in ciorapi pe cimentul rece in sala de mese o sala maricica cam de 50 de pers si am aruncat o privire.Am vazut insi cu care nu ai fi dorit sa fii pe aceasi planeta daramite sa dormi in aceasi camera cu ei,asa de evident era dupa infartisare cam ce au in minte.Am gasit un singur loc mai in spate si am asteptat cuminte langa un tip inalt chel cu privirea sticloasa si care statea cu gura larg deschisa.Acol barbatii serveau masa unu era la oficiu si printr-un fel de ghiseu ai dadea celuilalt niste cupe de inox cum nu mai vazusem de pe vremea comunismului unde erau pe la cantine,si mi-a pus o cupa cu supa in fata.Am cerut politicos o lingura dar mi-a spus sa mananc cu mana ca nu are sa imi dea.Am baut supa rapid,si felul doi fiind zi de sarbatoare totusi ne-au dat sarmale,trei bucati.

Cel de langa mine pe care l-am descris adineauri mi-a zis scurt:da-mi mie mancare ca iti dau o tigare,la care eu am replicat cu:Domne nu fumez si mi-e foame.Nu a renuntat m-a masurat din priviri si posibil cele 80 de kg ale mele i-au spus ceva asa ca a zis doar:Lasa ca vezi tu mai tarziu. Ei si acum sa va zic ceva ce nu credeam ca exista.In fundul salii pe niste banci stateau niste pacienti cu pijamale sfasiate,fara papuci ca si mine,cu urme evidente de lovituri pe fata,care cu buza sparta care cu arcadele sparte,ochi invinetiti etc.Ei ce se intampla.Cand acestor amarati l-i se puneau cupele de mancare si bucata de paine in fata imediat veneau unii din sale si le luau mancare din fata.Am ramas uimit,ma gandeam ca l-i se vor da alte portii sau l-i se va spune celor care le luasera mancare sa le-o dea inapoi.Nici pomeneala,oamenii aia nu au mancat nimic.Posimil sa apuce sa manance dimineata sau seara can se venea cu masa la salun adica ne dadeau o bucate de paine unsa cu margarina sau pate.

Seara am iesit din salon si am vrut sa cer o alifie pt picior ca aveam de la Deva dar mi-o oprisera in sala asistentelor.Am batut la usa de la hol,normal cum se bate la usa si imediat a aparut din oficiu un gardian care mi-a aplicat in zona splinei o lovitura cu o coada de matura foarte tare ca m-am aplecat de durere dupa care mi-a mai tras una si pe spate si mi-a zis scurt:De ce bat ba ma usa?mars in salon.M-am supus dar zau ca daca imi zicea de la inceput ca nu am voie sa bat in usa si sa intru in salon o faceam fara sa fie nevoie de violenta,dar se pare ca asta e metoda preferata in spitalele rurale.In tot timpul asta adica pana a doua zi nu mi-au dat papuci si cand mergeam la wc ma udam si puneam ciorapii pe calorifer la uscat.

Din salon auzeam cum sunt loviti unii pe hol de gardieni,si a doua zi m-au transferat la etaj ca au vazut ca nu sunt violent si acolo erau bolnavi ca in orice sectie de psihiatrie din vreun spital dar ma intreb si acum ce se intampla in sectia aia cu cei care nu au puterea sa isi apere mancarea,care nu se pot controla,care iau tratament obligatoriu si puternic care daca nu mananci are un efect devastator,ce se intampla daca nu au pe nimeni sa vina la ei sa-i scoata de acolo.Eu abia dupa 7 saptamani am fost lasat sa plec desi cerusem dupa o sapt externarea.Cred ca in astfel de locuri presa nu are acces si se intampla drame si abuzuri de nedescris,Am auzit si inca aud de multi pacienti care au fost ucisi acolo de catre alti pacienti,e o lume secreta,urata,si evitata,pt ca exista inca perceptia ca bolnavul psihic e un rebut,care nu mai are drepturi si trebuie sa fie izolat sau sa dispara cat mai repede fizic din lume.

Edited by althea, 02 February 2023 - 10:06.

Pune niste spatii intre randuri cat mai poti edita, ca e greu de citit.

Am cunoscut pe cineva internat la zam si mai doua persoane care au lucrat la spital si din ce am vazut/auzit eu pe/de pe acolo nu era chiar asa de rau. Dar eu vorbesc de cladirea noua, unde sunt pacientii cu probleme minore si nu cladirea inchisa.

In cladirea noua era destul de curat, cald, li se dadea de toate de acolo, mancare, nu furau de pe la altii si mai ales nu am auzit sa se bata intre ei sau sa-i bata brancardierii. Si medicamente le dadeau de cate ori aveau nevoie. Acum nu stiu ce sa zic, poate unde ai fost tu e cum zici, in cazul acesta imi pare rau pt tine si bine ca ai scapat de ei.

Mai e un aspect, tu vorbesti de intamplari de acum 6 ani, eu vorbesc de ce am vazut/auzit in urma cu 1 an maxim.

Tocmai le-am trimis un mesaj celor de la spital.
Suna ingrozitor.
Ma gandeam ca ar fi poate spital privat, si scopul fiind profitul, atunci isi permit sa faca asa ceva.
Dar pare a fi de stat.
Exista si varianta in care tu erai pacient problema, si vrei sa te razbuni astfel pe ei.
Sper sa raspunda la mesaj, ca sa vedem daca presa are acces oricand in spital.
PS: Acum ma trezi si eu, si aici scopul e tot profitul, ca la toate spitalele de stat.
Ca daca nu fac profit, le inchide ministerul, care are impresia ca spitalele sunt fabrici.

Edited by Sorin84k, 26 January 2012 - 16:03.

Corupt, on 26th January 2012, 15:51, said:

Desigur si acum 6 ani la etaj in cladirea veche nu era rau,eu vorbesc strict de sectia inchisa cea de la parterul cladirii vechi,acolo nu mergi in vizita si cei de acolo nu ies in curte.Cei din cladirea noua sa u de la etajul cladirii vechi se pot duce sa se imbete daca vor ca doar nu tin portile inchise si eu am iesit dupa ce m-au mutat la etaj si m-am plimbat putin in afara spitalului in pijama si halat si papuci ca mi-au dat papuci cand m-au mutat de la sectia inchisa .

abracadabrantul, on 26th January 2012, 17:14, said:

Aha. Desi am fost de cateva ori pe acolo chiar nu stiam de aspectul asta al spitalului.

Este impresionant ce am citit - merita facuta o emisiune pe tema asta!

Esti din Iasi, nu?

si eu am amintiri neplacute de la spitalul de pshiatrie Lugoj , de drepturile de propietar incalcate, catuse, camasa de forta, tortura, amenintari cu internarea permanenta daca nu accept sa spal wc, gesturi brutale ale infirmierilor...

Edited by aazz, 14 February 2012 - 20:12.

Am citit cu foarte mare interes cele relatate de tine si tin sa precizez ca si eu ma aflu intr-o oarecare masura in aceeasi situatie privind experienta cu spitalele de psihiatrie de tip penitenciar (chiar daca nu au oficial statutul asta). Si eu sufar de schizofrenie de la varsta de 19 ani si am fost internat pana acum de 10 ori, desi am numai 26 de ani.  Cel mai infiorator spital a fost de departe sectia inchisa de psihiatrie a Spitalului Judetean Cluj-Napoca. Acolo am fost internat cu forta si fara a fi agresiv am fost legat in camasa de forta si tinut asa timp de 16 ore. Pe parcursul celor 6 saptamani de detentie (desi, repet, nu am fost internat in urma unei hotarari judecatoresti) am mancat laturi la propriu, am vazut oameni murind in fata mea, pacienti neglijati in totalitate de personalul medical incompetent, si practici ale infirmierilor ce dau nastere celor mari indignari si revolte: strangularea cu cabluri pentru a imobiliza pacientii ce urmau a fi bagati in camasa de forta, sedarea prin surprindere, fum de tigara de ziceai ca-i bodega nicidecum spital, mirosuri grele ce te faceau sa-ti vomiti si matele si multe alte mizerii ce nu merita a fi amintite. Dupa ce m-au externat am depus o plangere penala la Parchet si am cerut sa fie cercetat seful sectiei de psihiatrie sub aspectul savarsirii infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal. Procurorii au dat neinceperea urmarii penale pe un motiv ce nu mi-l mai amintesc exact, ceva in genul "ati fost bolnav si era necesar sa vi se acorde asistenta medicala psihiatrica". O parte interesanta, e ca un pacient fusese internat prin transfer de la spitalul din Borsa, iar acolo, conform spuselor acelui pacient e mai rau. Nici nu-mi imaginam ca se poate mai rau de atat. Una peste alta concluzia care ar fi?  Ca trebuie sa-ti faci dreptate singur frate, daca ar fi sa ma intorc in timp si as mai fi inchis in acea setie as organiza o revolta ce ar avea ca rezultat legarea sefului de sectie si a brancardierilor cu camasa de forta, si le-as da sa mance laturile alea cu forta si i-as lasa sa faca pe ei asa cum au facut si ei cu pacientii, care saracii nu au alta vina decat aceea ca sunt bolnavi, iar bolnavul e tot bolnav indiferent ca e bolnav fizic sau psihic.

Edited by yronick, 09 March 2012 - 13:00.

topicul ăsta a luat-o cam grav înspre bârfe. Vă sfătuiesc să umblați ca pe ouă.

Edited by adadoi, 14 May 2012 - 18:15.

Topicul asta a luat-o inspre barfe? Pai cum asa? El se numeste "Cum e in sectia inchisa de la spitalul de psihiatrie" asa ca mi-am dat cu parerea fiind in cunostinta de cauza. Cum adica ma sfatuiesti sa umblu ca pe oua? Ma ameninti?

Edited by yronick, 15 June 2012 - 18:56.

Nu sări, că nu era vorba de tine, e un avertisment pentru cei care au scris bârfele, în niște posturi pe care le-am șters.

adadoi, on 16th June 2012, 06:49, said:

asa e, de cand ai spus tu ca sunt barfe, nici nu ma mai uit la stiri la tv, si deja ma cred in Sydney.

yronick, on 9th March 2012, 12:41, said:

Si eu am fost internata la Obregia, la salonul de izolare. Am venit la spital pentru o simpla insomnie, imbracata elegant, cu geanta si bijuterii discrete, pt ca asa e felul meu. Dupa ce la camera de garda am dat de o "doctorita" "binevoitoare", dupa un interogatoriu pt care securistii comunisti ar fi invidiosi, aceasta mi-a zis ca "esti in stare grava si te voi interna fie ca vrei, sau nu". Nu m-a intrebat daca vreau sa semnez, nimic. Eu, atunci, am intrebat-o frumos (dar nu cred ca a sesizat si ironia din vocea mea) daca am voie sa imi iau la revedere de la parintii cu care venisem (pe mine ma duce tata cu masina peste tot). Asa ca, cu eleganta, mi-am sarutat parintii pe obraz si, desi erau si ei cam socati de atitudinea doctoritei, m-am grabit sa intru pe o usa ce mi s-a deschis.  Am facut totul in graba, pentru ca am intuit ca intentia "doctoritei" de acolo este sa fiu bruscata, ceea ce s-a si intamplat. In urma mea s-a inchis usa, am iesit din ochii parintilor, si am inceput sa urc o scara. Pe la mijlocul scarii, rromul cu buze mari si vinete care ma urma m-a insfacat de o mana si a inceput sa ma traga fortat in sus pe scara. I-am spus sa ma lase in pace, ca urc si singura. M-a lasat, dar probabil ca primise indicatii sa ma bruscheze. In camera de garda, dupa ce mi s-au luat toate  accesoriile si am fost imbracata intr-o camasa de noapte placuta, am fost invitata sa imi aleg un pat (salonul era gol). A venit din nou buzatul si mi-a adus medicamente (nu stiu ce erau), amenintanu-ma: Ia-le ca alttfel iti face injectie. Le-am luat si m-am asezat cuminte in pat. Salonul , desi curat si nou, nu avea pe perete nici un ceas, nimic. Ce a fost mai rau a fost ca, din cand in cand, intra un barbat in salon, care ma privea amenintator si imi spunea: "sa nu te dai jos din pat!". Nu stiu de ce, dar m-am speriat. Am inceput sa cred ca intrasem intr-un fel de iad. Au mai adus doua bolnave, din care una era agitata si facea tot felul de semne din maini. Aceleia nimeni nu i-a zis sa ramana in pat. Ba, mai rau, i s-au adus tigari si a inceput sa fumeze. Usa salonului era incuiata. (M-au mai vizitat doua doctorite tinere dragute, care ma priveau cu tristete, de parca stiau ce soarta ma va astepta.) Ramasa singura cu cele doua bolnave, cea care era agitata mi-a spus sa ma mut in alt pat, ca "emit energii negative" . Ca sa nu intru in conflict cu ea (putea sa ma bata mar, fara ca nimeni sa aiba timp sa intervina in timp util), m-am mutat in alt pat. Totusi m-am dat jos ca sa ma duc la toaleta. In acest tip, ea mi-a pus pe pat o tigara uda mototolita. Eu am facut prostia sa iau tigara si sa o arunc in toaleta, desi trebuia sa bat in usa pana venea cineva si sa ii arat cum stau treburile.  Mai tarziu mi-am dat seama ca tipa incercase sa imi faca vraji. Eu nu ma tem de acestea, dar ceva a avut efect, ca m-am perpelit in pat toata noaptea si mi s-a parut ca noaptea nu se mai sfarseste. Trec peste alte amanunte. A doua zi  de dimineata am fost pregatite sa treecm in alta parte. A venit o femeie la noi cu alte pijamale, curate, dar cam rupte. In timp ce "colegele" mele de salon se dezbracau, in salon a intrat un barbat, din cei care se invart pe la camera de garda, si a inceput sa se delecteze cu privelistea femeilor goale. Eu, desi sedata, i-am zis sa iasa din salon, ca sa ma pot schimba. A iesit, usor surprins de luciditatea mea.  (probabil era obisnuit sa se "distreze" astfel). Era luni si afara ploua. Am coborat scara si ne-am alaturat altor bolnave. Am fost duse, in camasi de noapte, prin ploaie, fara nici o umbrela, intr-unul din pavilioane. Nimeni nu mi-a spus in ce pavilion suntem duse. A trebuit sa ma uit eu la ce scria pe usi.
Apoi, nu va mai povestesc cum a fost in salonul de izolare: murdarie, inghesuiala ( am fost pusa in pat cu alta bolnava, care ma dadea noaptea jos din pat) La toaleta se fuma mereu. Din cauza mirosurilor din rezerva am vomitat de trei ori. Timp de o saptamana nu au venit sa ma viziteze decat rezidenti. Am vazut-o de-abia tarziu pe doctorita in grija careia fusesem data. Aceasta a inceput sa ma intrebe "daca stiu unde ma aflu" si "daca aud voci" (mi-am imaginat atunci ce crede despre mine).
In fine, am stat acolo cam trei saptamani, dar a fost ca in iad. Bolnavele pareau multe niste demoni sau erau chiar demonizate. (M-am speriat asa de tare de ce am vazut acolo, ca nici acum nu mi-am revenit). Nu m-am putut apropia decat de cateva din ele, care erau normale, ca sa discut. Mi-a fost mila de aproape toate fetele de acolo. Unele erau foarte linistite si nu stiu de ce erau acolo. Cu doua m-am si imprietenit. Au venit la mine in rezerva si am cantat impreuna tot ce stiam, mai ales muzica populara. Am angrenat in show si pe bolnavele mai in varsta din rezerva, care au cantat si ele ce stiau mai bine. Ce a fost mai rau a fost ca nu am putut dormi deloc acolo. Nu mi se spunea ce medicamente mi se dau, am aflat mai tarziu ca pentru schizofrenie (!!!). Deci problema pentru care venisem la spital, insomnia, nu s-a rezolvat deloc cat timp am stat acolo. Au mai fost evenimente neplacute (s-a luat de mine o tiganca, dar m-a salvat o batrana, dar tiganca nu s-a lasat pana nu mi-a facut vraji pe fata: a luat o piersica, a invelit-o in hartie igienica, a bagat-o in san, dupa care a scos-o din san, a desfasurat-o din hartia igienica si mi-a oferit-o sa o mananc. Oribil!) Au mai fost si alte faze, dar nu vreau sa le povestesc, ca unii pot sa ma acuze de discriminare rasiala. Ce era groaznic era ca pacientele se dezbracau in pielea goala, chair batranele. Asta m-a socat. Mi-am dat seama ca nu mai rezistau in conditiile acelea.
Nu mai povestesc, bine ca am scapat de acolo.

Ii incurajez pe toti cei care au avut de-a face cu sistemul medical psihiatric de tip penitenciar sa posteze povestea lor pe forum. Poate o ajunge si pe la urechile cuiva care are putere si poate schimba ceva. Poate ca bulgarele facut de noi se va transforma intr-o avalansa, pentru a preveni ca si altor persoane sa se intample ceea ce ni s-a intamplat noua. Am uitat sa mentionez un aspect important in ecuatia asta: In timp ce eram internat la sectia inchisa a spitalului de psihiatrie din Sibiu, venise maica-mea sa ma externeze dupa 6 saptamani de detentie. Bucuros de faptul asta, stiind ca nimic nu mi se mai poate intampla, am fost amenintat cu internarea maica-mii.    Inutil sa mai spun ca la externare mi-au oprit cartea de identitate fara de care nu m-am putut adresa justitiei/politiei care oricum n-a facut nimic dupa ce mi-a fost eliberat un nou act.

Dupa umila mea parere cred ca altor foruri trebuie voi sa va adresati. Nu e rau ca va adresati intr-un forum public destul de vizitat dar ma tem ca e mult prea putin. Procedural Justitiei iar medical Colegiului Medicilor. Nu sunt naiva, nu ma astept sa fiti primiti cu bratele deschise. Doar ca la o eventuala evdientiere media puteti dovedi c-ati facut, din toate punctele de vedere, sesizari.

@arta, ai facut vreun demers juridic in sensul asta?
Eu am depus plangeri pe la parchet, dar nu am fost luat in seama, de fapt nu numai ca nu am fost luat in seama, dar din motivatiile lor pentru neinceperea urmaririi penale reiese clar ca nici nu s-au ostenit sa se ocupe de caz. Procurorul Stanilă (hai sa-i dam si nume, sa stie lumea cine e) de la Parchetul de pe langa Tribunalul Sibiu, dupa ce i-am inaintat plangerea, m-a chemat la Parchet sa dau cu subsemnatul, punanandu-ma sa justific actiunea politistilor care m-au torturat in ziua de duminica 04.02.2007. Pentru ca am avut nesimtirea sa ma indignez la cererea acestuia, s-a rastit la mine si a facut o caricatura de ancheta in cazul asta. Cei de la Cluj au facut asemenea. Nu-i loc de justitie intr-o tara care isi trateaza oamenii cu cel mai profund dispret, umilindu-i lasandu-i para pic de demnitate. Si nu ceea ce spunem noi este strigator la cer, ci faptul ca se tolereaza desi se cunoaste, si nimeni nu misca un deget, nici justitia (care e obligata prin lege sa intervina) nici societatea civila.

Arta, sunt dispus sa ma alatur tie, am internat de curand o ruda, tot la un salon de femei, de la acelasi spital, la fel, in salonul de supraveghere.
Ce am vazut acolo m-a cutremurat, am avut discutii mari de tot cu asistentele, cu sefa de sectie si cu comisia de evaluare. Mi-am propus sa-i dau in judecata. Conditiile erau cat de cat bune, aici ma refer la aspectul salonului, paturi, lenjerie, insa maniera in care se propune asa-zisa terapie, este una subumana, impotriva drepturilor elementare ale omului, nedemne si injositoare.

Acolo nu este un loc unde oamenii cu psihoze sau labili sa fie de fapt tratati, ci este o piata pentru medicatie. Cei de acolo traiesc momente de teroare, sunt bruscati, loviti de alti pacienti in primul rand, sunt incapabili sa se odihneasca din cauza urletelor altora (cand de fapt somnul si linistea ar trebui sa le fie garantate), drept pentru care sunt sedati (diazepam, dupa care haloperidol ca "first line"), umbla ca niste stafii sedate, dar tot obositi sunt, foarte multi se intorc din spital cu depresii si anxietate.

Sunt bagati toti la gramada, in acelasi salon, indiferent de tipul afectiunii, de patologia si amploarea ei.
Cine ajunge acolo, o sa aiba surpriza ca va avea alaturi atat persoane demente, cu fobii, schizofrenice, violente, cat si persoane calme, linistite, ce au avut un atac de panica sau un sindrom anxios. Directia spitalului va spune ca nu are mijloacele tehnico-administrative, adica saloane diferentiate pe patologii si grade de afectare, cu camere video.

Modelul este: un mare salon (cam 10 paturi) care mai contine 2 rezerve de cate 2 paturi, unde fie se baga cei violenti, de cele mai multe ori fiind legati de pat, fie cei mai linistiti, dar care nu pot fi totusi scosi (dar asta numai la insistente si cu spaga). Se tin acolo in medie 2 saptamani. Pe timp de vara este o caldura infernala (deshidratare la propriu), aerul conditionat este pornit numai dupa scandalul apartinatorilor (la orele de vizita), miroase infect, a urina, fecale, voma, transpiratie (unele nu se spala cu saptamanile, sunt saracele fara discernamant) si, evident, urletele unora, care vin la "pachet", odata cu cazarea acolo. Unele umbla dezbracate, ca niste zombie, nu li se da voie cu ochelari pentru cele care poarte, si umbla bajbaind, sedate, murdare si cu parul valvoi. Sticlele de apa sunt imposibil de tinut, atata vreme cat sunt pacienti care dau buzna si beau din toate sticlele (exista si un risc de contaminare). In acelasi saloan sunt internate chiar si persoane ale strazii, aurolaci in jargon, deci realizati ce conditii de spitalizare exista.

Persoana pe care am internat-o si-a revenit relativ repede, ei nu doreau s-o mute "la liber", iar ea ma ruga in lacrimi sa o scot din salon, avea o teama continua si era bruscata si lovita de anumite paciente, cu vanatai pe maini si pe picioare, obosita si sleita.

E trist ce se intampla acolo.
Este absolut inuman! Plangi efectiv daca iti dai ragazul de a rezista 10 minute privind drama de acolo.

Am avut momente cand imi venea sa dau foc sectiei. Mi s-a parut mizerabil modul in care sistemul sanitar romanesc gaseste de cuviinta sa trateze persoane care au nevoie in fapt de liniste, somn si vorba buna.
NU VA INTERNATI NICIODATA VOI SA ALTE RUDE ACOLO, ESTE O TRAUMA PE CARE O VETI TINE MINTE TOATA VIATA! Decat daca situatia e extrema si alta solutie chiar nu exista. In rest, incercati tratament ambulatoriu, cu un consult la o clinica privata, care sa va dea reteta.

Mare atentie la internarea nonvoluntara!!!Daca cineva este internat nonvoluntar, e practic bagat la puscarie! Foarte greu mai poate fi scos din saloanele alea de teroare!

Cunosc foarte multe aspecte legale, articole de lege care sunt incalcate fara nici o greata acolo (din legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice, nr. 487/2002, legea 46.2003 privind drepturile pacientului, Declaratia Promovarii Drepturilor Pacientilor, pentru statele europene member ale OMS/1994), detin probe audio si video. Daca mai exista persoane care doresc sa formeze un grup in primul rand de protest si in al doilea rand sa actioneze in judecata spitalul Obregia, rog PM.

Mizeria asta trebuie sa inceteze!
Sectiile colcaie de spaga si bani negri, iar personalul medical de fapt prefera sa mentina aceasta situatie precara, care sa le asigure spaga zilnica si starea de dependenta a pacientilor. Daca ar exista conditii, spagile s-ar da mai rar. Altfel, se conditioneaza asigurarea unun tratament bun prin spagi. Suntem o natie de javre, si m-am saturat. Daca sunt si altii care s-au saturat, hai sa facem ceva!
-------------------------------------------------------
 Legea_487_pe_2002__privind_sanatatea_mintala_protectia_persoanelor_cu_tulburari_psihice.doc   59K   26 downloads
 Legea_nr.46_pe_2003_privind_drepturile_pacientului.doc   45.5K   8 downloads
 Pledoarie_Pentru_Demnitate.doc   41K   9 downloads
 Declaratia_promovarii_drepturilor_pacientilor_in_Europa.doc   67K   8 downloads

Asociația Națională pentru Protecția Pacienților: http://www.protectiapacientilor.ro/
Colegiul Medicilor din Romania: http://www.cmr.ro/
Centrul de Resurse Juridice (CRJ): http://www.crj.ro/

Edited by Bean, 28 June 2012 - 22:22.