Cum ajuti un copil de 2 ani sa isi invinga frica ?

Quote

plus, pentru ca suntem adulti instruiti.
Deci, daca avem probleme (constipatie + durere in cazul acesta) reusim sa le depasim, pentru ca stim ca e important sa mai facem si caca din cand in cand.
Un copil de 2 ani nu stie de ce e important sa faca caca, de aceea, atunci cand procesul e insotit de durere, il evita aplicand diverse stratageme.
Mi se pare crud sa sugerezi parintelui ca ala micu' s-ar putea sa faca circ, ca sa fie in centrul atentiei.

Crud, ne-crud, adevărul e că e posibil (deși foarte puțin probabil) să facă și asta. Dar copiii de doi ani sunt mai deștepți decât credem noi, și sunt convinsă că are ea alte metode care s-o aducă în centrul atenției.
Ce vrea romulus să spună e că s-ar putea că fetița să fi fost răsfățată mai mult decât era cazul (mâncare preferată, nu neapărat necesară sau sănătoasă, care duce la constipație, durere la defecare, frică, mare caz pe temă din partea părinților - și uite constipația psihogenă). N-ar fi prima, nici ultima, și nici o tragedie n-ar fi, singura condiție ca să se rezolve fiind perseverența părinților - nu numai în ceea ce privește regimul alimentar.

Acum, repet, reveniți la subiect, respectiv "cum ajuți copilul să-și învingă teama".

Edited by adadoi, 01 February 2012 - 08:52.

 Enigel, on 1st February 2012, 08:33, said:

Un copil adica un sugar face caca instant. Dupa dresaj nu mai face instant, ci face cand si cum trebuie - pentru parinti, care il invata sa coopereze. Nu este discutie privind importanta: organismul copilului (pana la varsta la care il inveti cand si cum...) stie de unul singur sa elimine. Cand nu poate, fie este blocaj mecanic, fie de natura psihologica.
Sugestiile au fost de fapt intrebari deschise adresate parintelui, respectiv explicatii generaliste.
Tu poti proiecta cruzime unde vrei, ok? Nu are legatura cu mine, iar intrebarile mele raman simple intrebari.

Multumesc Ada, se pare ca nu-s intr-o dispozitie transparent-comunicationala ...

Edited by romulusvb, 01 February 2012 - 08:52.

In primul rand multumesc tuturor pentru pareri.

 romulusvb, on 29th January 2012, 17:42, said:

Evident, dificultatile enumerate de tine, nu ne sunt utile. Daca ne erau, nu exista acest topic. Nu inteleg foarte bine la ce te referi prin "copil ultracontrolat", te-as ruga sa detaliezi un pic daca ai timp. Legat de pretentia la mancare, e o treaba care tot incercam sa o rezolvam cumva. Meniu diversificat, introducerea de feluri noi. Chestia e ca daca nu vrea sa manance ceva, nu mananca. Am lasat-o si sa ii fie foame, doar doar o sa manance. Prefera sa ii fie foame. Nu cred ca e un lucru prea sanatos sa infometezi copilul, doar pentru ca lui nu ii place ceva. Nici mie nu imi plac anumite feluri de mancare si nu le mananc (deh' o semana pe mine). Aceasta pretentie la mancare s-a manifestat de cand era bebe, unele nu le-a vrut de la inceput sau daca i le dadeam le vomita. Nu este placut pentru noi, insa asta e situatia. Dupa ce elimina scaunul este un copil cooperant, vesel si jucaus. Toata zambet. Asa e 2-3 zile pana probabil simte ca se apropie momentul si devine mai irascibila.

In alta ordine de idei, dupa ultima tura de laxativ (acu 3 zile) am tot vorbit amandoi cu ea si i-am tot explicat ca trebuie sa faca in fiecare zi ca nu o sa o mai doara, ca ne bucuram foarte tare... etc. Parea ca a inteles si spre bucuria noastra ieri a facut singura fara probleme scaun normal. Acum tot incurajam pe ea si sper sa faca si azi/maine iar.

Părerea mea, de nespecialist evident, este că nu-i nici o tragedie dacă face mofturi, atâta vreme cât primește toate tipurile de nutrienți. Totuși vă sfătuiesc să nu renunțați niciodată să încercați să-i dați feluri de mâncare pe care acum nu le vrea sub nici o formă, și din când în când să gătiți așa ceva, motivând ceva gen "până acum ți-am făcut doar mâncărurile tale preferate, acum e rândul meu să mănânc mâncarea preferată" (încurajați-o să guste iar dacă nu vrea și nu vrea, încropiți-i ceva, nu-i gătiți special ei).

"ultracontrolat" este ceva similar lui "crescut sub clopot de sticlă steril". Sunt convinsă că nu vi se pare că faceți așa ceva, dar gândiți-vă de două ori: dacă nu există nici un motiv medical pentru care copilul să mănânce numai lapte praf special, de ce nu ați încercat până acum laptele de vacă? De teamă să...? De ce umblați cu mâncarea după ea?

Personal, consider că e cazul să vă relaxați, să mai uitați de sfaturile din cărți sau reviste privind nutriția și creșterea copilului și să aveți încredere în voi. Nu sunt doi copii la fel, nu există rețetă universală de crescut copiii și nimeni nu-l cunoaște mai bine pe al vostru decât voi. Asigurați-vă că medicul care-l consultă e conștient de fapul că vede copilul doar când e bolnav, sunt mulți medici care trăiesc cu impresia că un anume copil, adus mai des, e mai bolnăvicios, deși adevărul e că doar părinții sunt mai stresați. Nici o regulă nu spune că trebuie să aibă scaun zilnic, nici o regulă nu spune că trebuie să mănânce o anumită cantitate zilnic, nu există copil fără toane și fără zile proaste când n-are chef de nimic și nu e cooperant deloc. Tratați copilul ăla ca și cum ar fi o persoană, nu o păpușă. Dacă adulții au dreptul să fie mofturoși și iritabili, și copilul are acest drept.

 alinescoo, on 1st February 2012, 09:41, said:

Voi detalia cand am sa prind ceva timp. Acum tin numai sa va felicit, pentru ca a o accepta si include, a-i da atentie, si a va arata cooperanti si deschisi cu ea a si dat rezultate. Copil ultracontrolat = nu face cand simte ceva in neregula, iar nefacand va aduna si face cand va apropiati unii de altii => are putere/semnificatie. Uneori frustrarea (furia, angoasa) se manifesta digestiv prin diaree sau prin constipatie (cand este ascunsa si internalizata). Nu e neaparat cazul aici, spun sespre cazuri generale. Promit sa revin!

Quote

E copil de 2 ani, iar teama e teama de durere (ceva cat se poate de prezent si palpabil). Nu m-as incumeta sa incerc sa-l fac sa nu-i mai fie teama de durere la 2 ani.
Eliminarea cauzelor constipatiei mi se pare ca e singura solutie.

Quote

Iar tu poti folosi cate stereotipii vrei. Ar fi de preferat totusi sa comunici cu mine.

 Enigel, on 1st February 2012, 10:31, said:

Ok, sunt deschis.

 alinescoo, on 1st February 2012, 08:41, said:

Termenul "controlat" are mare legatura cu asteptarile parintilor; daca ei nu au alta satisfactie in viata decat dresajul si controlul micutului, atunci acesta va dezvolta tot felul de simptome, ticuri, balbaiala, atacuri de panica, somn agitat, etc. Dar sper ca nu e cazul vostru, adica nu ati pus un om pe lume ca sa va impliniti prin el, nu e investitia voastra pentru batranete, nu-i asa? Zic si eu, ca in tara asta sunt multi parinti parsivi.

p.s. lasati incurajarile si ignorati actul defecarii, pentru ca altfel copilul se simte presat, stresat si chiar face constipatie psihogena.
Actul defecarii pe olita, versus pampers, poate fi un joc al puterii intre parinti, respectiv parintii isi manifesta autoritatea unul asupra celuilalt prin copil, mama zice lasa fa in pampers, tata, nu, fa in olita, aceasta fiind o situatie in care mintea copilului este scurtcircuitata si face pe el pana la varste marisoare, 4-5 ani, asta in cazul in care tatal produce teama copilului.

Edited by orlovisk, 02 February 2012 - 00:02.

@alinescoo
La capitolul "ultracontrolat" si "lupta de putere" sau "nevoie de atentie" poate sa intre si vomarea alimentelor care nu ii convin - a nu negocia si a nu lasa loc de cooperare arata ceva...

In alta ordine de idei, copilul foarte mic, cu reusite si dificultati este ~100% produsul parintilor. Atat in mod explicit, prin emotii, afectivitate, dresaj comportamental, urmat de educatie si celelalte, cat si neconstient. Mai exact, copilul este fantasmarea parintilor cu privire la ce isi doresc ei pentru un eu ideal exprimat prin intruparea lor - copilul lor.
La intersectia proiectiilor celor doi parinti se afla copilul. Acest scenariu este valabil mult inainte de a se naste copilul. Daca in proiectiile parintilor exista scurtircuite, copilul imaginar, acela inca nenascut, ca si copilul concret le manifesta. Deci, pe undeva un scenariu precum acela specificat de orlovisk nu este exclus si fac referire la el pentru exemplificare (ma refer la ideea de lupta de putere intre parinti).
Cat din cele scrise de mine in postarile care iti erau adresate simti ca ti se/vi se potrivesc (voua, parintilor si voua, familiei)?

Cu privire la constipatia psihogena a copiilor mici care ar fi pasii de urmat de catre parinti?

 romulusvb, on 02 februarie 2012 - 00:23, said:

Corect! "Teama" de orice fel, la un copil de 2 ani e "invatata" de la cei din jur/ determinata de cei din jur. Copiii la nastere nu au frici, acestea ii sunt  inoculata de mediul in care traiesc, de comportamentul adultilor din jur. Si cum nu cred ca traieste in vreo jungla incat sa ii fie frica ca il mananca animalele salbatice... parintii trebuie sa inteleaga ca modul in care se comporta cu copiii in primii ani de viata poate fi hotarator pentru persnalitatea viitoare a acestora.
E adevarat ca a fi parinte este cea mai grea meserie, mai ales ca de multe ori parintii desi vor numai binele copilului, ii pot face, fara intentie, si rau. Tind sa repete aceleasi tipare gresite care le-au fost transmise si lor cand erau copii de catre parintii lor. Cateodata ma gandesc ce responsabilitate uriasa este educarea unui copil, si totusi asa ceva nu prea se invata nicaieri, dupa mine ar trebui sa existe cursuri obligatorii de educatie parentala, ai adus un copil pe lume, mergi la curs. Eventual sa se conditioneze acordarea alocatiei sau a altor avantaje pentru a determina pe cei care nu ar dori sa mearga. Ca mentalitatea  la noi in tara inca e una de genul "eu te-am facut, eu fac ce vreau din tine".
Nu e ciudat ca se fac cursuri si se dau examene pana si pentru maturat pe strada (exagerez putin dar se prinde ideea), iar pentru a fi parinte, un lucru mult mai complicat si de care depinde personalitatea, sanatatea si echilibrul unei noi fiinte umane...nimic, nici macar un control psihologic?

 alinescoo, on 01 februarie 2012 - 09:41, said:

Pai si nu e normal sa manance doar cand ii este foame? Adultii mananca cand nu le e foame?
Vi se pare sanatos sa indopi copilul doar ca asa trebuie, ca a venit ora de masa?
Nu mai ganditi in extreme! Nu se trece direct de la a manca cand nu iti este foame la infometare! copilul trebuie sa manance atunci cand ii apare senzatia de foame, nu mai devreme. Infometarea e cu totul altceva, inseamna sa ii fie foame ore bune si sa nu primeasca mancare, asta e cu totul altceva.
Copilul nu trebuie tratat ca  un robot, ca  un aparat cu instructiuni de folosire! Nu ii e foame, nu mananca. Chiar daca pe voi poate va deranjeaza si va incurca. Renuntati la rigiditate. si la protectionismul asta exagerat, copiii nu sunt bibelouri. Stiu ca parintii vor ce e mai bun pentru copii insa daca exagereaza cu protectia le vor face mai mult rau. Atentie, cand spun "copiii nu sunt bibelouri" ma refer la planul FIZIC, adica referitor la cat mananca, cate scaune au, etc. Nu moare copilul daca nu mananca atunci cand nu ii e foame. Mai degraba, in plan emotional, afectiv, copilul e mult mai fragil ca un bibelou si aici trebuie sa fim atenti! Pentru ca e o aiureala sa ii ignoram emotiile si ce simte/doreste el de fapt doar ca sa il indopam ca asa credem noi ca e bine, si in plus, a venit ora de masa! Da, lui nu ii e foame, el nu simte foame, dar noi suntem parintii, noi stim mai bine, asa ca hai sa il silim sa manance...

E un stres pentru copil sa il intrebe/urmareasca toata ziua parintele daca a avut scaun. Voi cum v-ati simti, daca cineva v-ar urmari daca "faceti sau nu? Chiar daca nu aveti 2 ani. E posibil numai din asta sa apara o inhibare. Gasiti echilibrul, calea de mijloc, adica nici sa lasati copilul de izbeliste dar nici sa faceti o obsesie ca totul sa se intample dupa un algoritm strict, fara nicio abatere. Adica sa va scoateui din minte conceptii de genul "copilul meu TREBUIE SA  faca neaparat asta ACUM/AZI, altfel nu e bine".
Sau ideea ca el sa faca scaun ca voi parintii, va bucurati. E total absurda. Uite asa il cresteti insuflandu-i ideea ca mereu trebuie sa faca pe plac altora, indiferent cum se simte el. Care duce la multa nefericire in viata. Ce sens are ca va bucurati voi? Trebuie intai sa se bucure el pentru ce face, apoi parintii.
Nu vreau sa par nu stiu cum, dar ideea "am lasat-o sa II FIE FOAME , ca sa manance" m-a mirat putin. Nu e absolut normal sa mananci doar daca iti este foame?
Iar revenind la ideea de frica, asta se transmite copilului de catre parinti. Deci astea se poate face sa nu ii mai fie frica: nu va comportati cu copilul incat sa-i insuflati frica . Si ar fi bine ca nici voi sa nu va manifestati frica in fata copilului, frica despre orice. O mama care se streseaza si se panicheaza din orice nimic, va creste un copil cu aceleasi tendinte! Cred ca nici nu e greu de inteles de ce. In familie, mai ales cand e copilul in preajma, trebuie sa fie mereu o atmosfera de liniste, de echilibru emotional, o atmosfera de bucurie, de acceptare totala. Da, stiu ca e greu cu toata rutina si tot stresul zilnic de la serviciu si din societate. Insa daca dorim sa crestem copii sanatosi, echilibrati emotional, trebuie sa incercam. Nici nu vreau sa ma gandesc la multele cazuri in care parintii vin stresati de la munca si isi varsa stresul pe saracii copii. Si chiar daca nu si-l varsa, simplul fapt de a fi mereu mohorati, stresati, ingandurati, etc oricum il afecteaza pe copil.

Edited by epetroiu, 11 May 2017 - 18:34.