CUM SA TRAIESTI DACA ESTI SCHIZOFRENIC

mai exact, ce te fac să "faci" în loc să delirezi? Gîndești normal, concret, pragmatic, te concentrezi pe ce ai de făcut, te gîndești doar la ce trebuie și cît trebuie, sau ... dormi?

 adadoi, on 15 martie 2013 - 12:53, said:

rectific: ce categorii de med se fol pt așa ceva?

și dacă au efectele "dorite", adică nu să te facă să dormi și să nu mai știi cum te cheamă

să poți să-ți desfășori activitatea poate chiar mai bine ca înainte, cînd "delirai"

bănuiesc că poți delira și în alte situații înafară de schizofrenie.

și pe diverse "teme"

eventual cele care te preocupă excesiv

de ex problemele " de serviciu"

bănuiesc că nu pot să merg la farmacie să cer "dați-mi ceva pt delir", cîte 1 pastilă din fiecare să vad care-i mai bună

cu toate că la mine așa se vine și se cere sau se întreabă "ce aveți de păduchi" sau "de limbrici", de gîndaci, de căpușe etc. Și tb să fac de fiecare dată "prezentarea produselor din portofoliu": cutare are atîtea grame se dă x grame pe metru pătrat la cutare interval, cutare se dă nu știu cît pe kg corp, etc și în final constat că îi bag de tot în ceață. Eu ce să fac dc sunt atîtea produse? Inițial întreabă care-i mai bun apoi cînd îi zici cît costă zice să-i dai pe cel mai ieftin.

Apoi după ce ai explicat odată te mai întreabă "și cu asta ce fac? Scrieți-mi pe ceva" "păi scrie pe el" "da nu văd/ nu știu să citesc"; "dar cît înseamnă 1 litru/  1ml?"" și după ce-l dizolv ce fac cu el?"

e normal să întrebi prima dată dar să ajungi la 70 de ani să nu te ducă capul cum să stropești prin casă cu soluție de gîndaci?

sau zic și eu, e așa greu să ceri un flacon de x sau y?

sau măcar "pt casă/ curte/ coteț, pt 100 găini/ 10 cîini/ 20 oi", ca să nu mai zic "deratizare internă" , sau "dezinsecție intestinală"

să nu mai zic că pt animale ar tb să vină cu rețetă

înțeleg că tb să fac vînzare dar mi se pare cîteodată prea multă bătaie de cap în comparație cu profitul obținut

dar cineva tb s-o facă și pe asta și afară de mine n-are cine

și tb să duc și bani acasă, așa că tb să mă opresc din delir sși să mă întorc la treabă

deci, ce aș putea să cer?

de vreo săpt mă simt tare nașpa și organic, mă ia cînd cu cald, cînd cu frig, tremur, am mîinile reci și fața aprinsă, și cel mai rău mă deranjează delirul ăsta, mă și enervez cînd mă întrerupe cineva.

am zis că netul poate fi o cale de informare în primul rînd și apoi de comunicare cu alți oameni, nu mi-am imaginat că ar putea deveni un cîmp de bătălie fără nici un scop, că doar n-am cui să iau pîinea de la gură aici

Voi incerca o abordare moderata fara sa mai cad in extremism si fara polemici.Nu exista medicamente care sa elimine delirul.Doar medicamente care iti ingreuneaza procesele cognitive in asa fel incat nu mai delirezi dar nici nu mai esti in stare sa te gandesti la ceva intr-un mod deliberat si sa cumpanesti ce decizie sa iei.Si absolut toate medicamentele care actioneaza asupra delirului[adica neurolepticele] te sedeaza si au si alte efecte secundare nedorite sau grave.Exista emisiuni tv facute de oameni care delireaza nu care gandesc,cum ar fi Oreste sau Urania,ca nu mai ma leg de cele cu tematica religioasa.Acuma e greu de spus cu siguranta daca acei oameni chiar au un delir autentic,in orice caz cei care-i asculta si ii iau in serios ajung sa delireze,l-i se induce delirul,sau pur si simplu fac toate emisiunile pentru a castiga bani si faima.Delirul presupune un mod de a gandi in care predomina gandurile recurente,ruminatiile obsesive,automatismele mentale,mentismul.Pt fiecare din acest termeni se pot gasi definitii printr-o cautare pe net.Delirul e expresia unui conflict intrapsihic,si unor pulsiuni refulate care tasnesc din inconstient in mod repetat si necontrolat.

deci delirul e un proces cognitiv deliberat, pana la urma?

mai exact cind risca o "pledoarie" pentru o cauza sau alta sa se transforme in delir?

daca de ex vii la mine si imi ceri sa iti explic de ce nu scapi de o problem,a sau alta - cu gandacii, cu paduchii, etc... si eu incep si intru in amanunte din care rezulta ca intreg stilul tau de viata e gresit, si cum ti-ai construit casa, si cum iti intretii animalele, si ce asteptari ai d e la viata, etc - o sa zici ca delirez, nu??? o sa zici lasa-ma dracului, nebuno, am venit la tine sa-mi vinzi un insecticid, nu sa-mi zici ca tb sa darim cotetul sa fac altul, sau ca ar tb sa vina cei d el aprotectia animalelor sa-mi dea amenda ca nu le creez conditii decente.

in fine, nu stiu cit de deliberat se poate numi ca ar fi un astfel de delir, pt ca nu mi-ar aduce absolut nici un folos material imediat, ba din contra, iar daca ar avea vreo motivatie initiala, aceea ar fi poate doar ca as incerca sa ma disculp pentru ineficienta produselor pe care le vind motivind-o prin aceea ca nu sunt folosite corespunzator sau ca nu pot inlatura niste neajunsuri preexistente, demulta vreme, si adinc inradacinate. atita timp cit ai de ex o casa veche, plina cu zdrente si boarfe de pe vremea strabunicilor, in care si-au facut cuib colonii de lighioane, nu vei scapa de ele in veci decit daca le pui pe foc. ori nimanui nu-i convine asta, cu totii vrem un compromis rapid si eficient.

ca tot suntem la sectiunea psi", vreau sa va zic ca am intilnit si citeva cazuri de "delusional parasitos" la oameni ( chiar dc un subiect sustinea ca e "afectata"pisica), la care desigur nu a avut efect nici un insecticid.... asta in timp ce altii sunt atit de "hiposensibili" incit sustin ca n-au vazut in viata lor urma de paduche/purece la animalele lor, si prefera sa-l indoape cu steriozi de 12 ani pt ca se scarpina din motive necunoscute.

ma intreb oare ce ma deranjeaza mai rau : suferinta la care sunt supuse animalele nevinovate, sau faptul ca noi cei din industria de "pet", "farma" si medicina veterinara suntem cei acuzati pe nedrept de ineficienta in rezolvarea problemelor, care de fapt sunt create de proprietari sau crescatori?

probabil in aceeasi situatie sunt si cei din ramura psihologiei-psihiatriei :se asteapta de la ei solutii miraculoase - pastile sau sedinte de "exorcizare" rapida (scuzati termenul, nu mi-a venit altul) - pt situatii in care suntem bagati , ingropati pina la gat, innamoliti,  chiar de generatiile anterioare. probabil dea asta prospera si infloresc toti "vindecatorii", ghicitoarele si sarlatanii din tara asta.

Edited by delores, 16 March 2013 - 12:45.

 delores, on 16 martie 2013 - 12:44, said:

Nu e neaparat deliberat delirul cat poate fi expresia unei instrainari a gandirii,care nu mai e ancorata in real ci in imaginar.Iar a da sfaturi medicale si de alta natura care presupune cunoasterea terminologiei,unor persoane care nu inteleg termenii si nu pot vedea imaginea de ansamblu nu e un proces delirant ci pur si simplu nu i se vorbeste pe intelesul sau omului respectiv.Cred ca datorita conditiilor sociale si economice specifice societatii noastre solutiile psihiatrice nu mai pot avea succes in multe cazuri pentru ca un om care se confrunta cu situatii de viata dure,si din cauza lor dezvolta o afectiune psihica,oricat ar fi de consiliat si de tratat medicamentos,daca situatia care a generat problema nu se poate schimba nici boala nu se vindeca.Vorbesc despre situatii de genul,saracie,somaj,incertitudine in ceea ce priveste viitorul si asigurarea mijloacelor de trai.Situatii in care se pot dezvolta depresii,stari de anxietate si uneori psihoze,caz in care medicatia doar alina suferinta.Chiar daca viata e grea in continuare,un antidepresiv eficient o poate face sa para mai suportabila,sau atunci cand de ex framantarile produc insomnii,care cu timpul duc la complicatii,un tranchilizant te poate ajuta sa dormi,si astfel poate gandirea va fi mai limpede si se vor intrezari solutii de iesire din impas.Factorii de mediu,inclusiv cei sociali,economici cat si oamenii apropiati,rude,sefi etc sunt cei care imbolnavesc mintea unui om,mai cu seama cand acesta e vulnerabil si cu rezistenta scazuta la stress.

 holograma999, on 16 martie 2013 - 13:03, said:

asta ma bucura si pe mine sa aud, pt ca daca la noi in casa putem face "curatenie" si elimina parazitii si sursele lor, insa nu vom putea face in toata lumea, sunt situatii cu care vrem nu vrem tb sa ne adaptam.  pe lumea asta mereu vor exista si paraziti, microbi, si alti daunatori, care ne vor crea probleme dar treaba nasoala e ca dezechilibrele le-am creat tocmai noi oamenii, prin modul nostru de viata le-am dat ocazia sa intre la noi in casa si sa se inmulteasca pana au ajuns sa ne manince. la fel probabil am facut si cu restul "problemelor".

Parazitii si microbii care ne imbolnavesc sunt virusii mintii.In cartea Virusii mintii Richard Brodie arata ce sunt si cum actioneaza acestia.Nu este vorba de un autor de teorii nesustenabile,pentru ca omul a lucrat la Microsoft,fiind creatorul programului word,asadar este un om care stie destule despre inteligenta artificiala si poate sa fie mai utila exprienta lui de viata si gandirea sa decat a multor asa numiti intelepti,care recita si interpreteaza ce mii de ani carti care de care mai sfinte.Dar Dawkins,Hawkins,Daniell Dennet,Nagel,si alti ca ei sunt autori a unor lucrari mai putin cunoscute pentru simplul fapt ca majoritatea oamenilor nu vor sa vada ca se afla in eroare cu sistemele de gandire la care au aderat,aceleasi cu ale stramosilor lor si sunt impentrabili la orice le-ar putea pune in pericol securitatea emotionala.

Eu am inteles ca schizofrenicii sunt oameni fericiti in lumea lor asadar, cum poti sa traiesti in aceste timpuri decat foarte bine ca schizofrenic. )

Edited by perseu77, 19 March 2013 - 12:45.

 perseu77, on 19 martie 2013 - 12:44, said:

Sunt mai multe tipuri de schizofrenie,cea hebrefrenica este cea in care bolnavul are comportament si aspect de copil natang,poate acestia sunt fericiti in lumea lor,cei cu schizofrenie paranoida nu prea sunt fericiti pentru ca au tot felul de probleme,pe care s-i le creaza singuri sau care sunt exagerate la maxim de mintea lor,ori chiar imaginare,acestia au deliruri pe diverse teme,cum ar fi de persecutie,de revendicare,de interpretare,de gelozie,erotomanie sau delir mistic.
In unele cazuri se ajunge la crima cum ar fi gelozia patologica,sau delirul mistic[celebrul caz al preotului ucis in biserica anul trecut de lun astfel de schizofrenic cu delir mistic sau al unor parinti care isi ucid copii pt ca asa le porunceste divinitatea sau diavolul.
Astia nu pot fi fericiti in lumea lor,unii chiar aud clar o voce,nu interioara,ca oricare dintre noi ci exterioara care le cere imperativ sa faca crime.Daca iau tratament nu mai aud.Altii zic ca sa nu ia ca e drogare,sa mearga la psihoterapie sa sa primeasca sfaturi bune si sa isi descopere adevaratul sine si de unde l-i se trage necazul.Cred ca daca vocile-i lasa in pace pot face psihoterapie,numai sa nu le casune pe psihoterapeut sa le zica vocea ca si asta trebuie pedepsit.
Dar nu cred ca se ajunge la asta pt ca vor fi rapid directionati de psihoterapeutul care nu are ce sa le faca,catre serviciul de 'drogare psihiatrica''cum il numesc unii.
Si aici pot fi ajutati,nu vindecati,doar ajutati,ameliorati,stabilizati.Oricum vocile tac daca iau medicamente asa ca nu mai fac rau nici altora nici lor insile.Pe urma au timp sa reflecteze ce rai au fost mama si/sau tata si cum i-au imbolnavit pe ei,si ei la randul lor unii,nu toti isi vor imbolnavii propii copii,tot unii,nu pe toti,si nu intotdeauna.

 holograma999, on 19 martie 2013 - 10:46, said:

Si ce ti se pare in neregula cu asta? Pentru majoritatea oemenilor religia e substitut de parinti, problema e când il vezi pe Dumnezeu ca si pe tatăl tău, atunci te poți considera nebun, exact ca pacientul psihotic care crede că psihoterapeutul e chiar ta`su.
Acești oameni au dreptate până la un punct, pentru că ei nu sunt nici psihoterapeuti, nici preoti, nici sociologi, nici strategi, nici futurologi. Sunt de acord ca Biblia si religia crestina este o capodopera de manipulare in plan  magic, este incredibil cum oameni acum 2-3 mii de ani au putut crea asa ceva, si inca coerent, astfel ca aceeasi entitate pare ca vorbeste prin toti autorii textelor biblice. Daca stiinta omului, ma refer la asa zisele stiinte exacte (nu la filozofie, psihologie), nu ar fi decat niste manipulari ale unor legi imuabile, as bate palma cu oamenii de stiinta. Dar pentru ca ei nu pot modifica aceste legi, pentru ca nu pot transforma explorarea spatiului cosmic in EXPLOATAREA lui, asa cum necesita nevoia de crestere infinita a capitalismului, religiile vor rămâne în continuare un loc de refugiu emoțional. Și mă aștept să fie din ce în ce mai rău.

 perseu77, on 19 martie 2013 - 12:44, said:

La cum sunt societatile orientale, si cea românească, și cele slave, chiar nu ințeleg cum de sunt așa de puțini psihotici. Presimt in urină ca se merge din bine in mai bine.

Edited by Oneiros, 21 March 2013 - 21:34.

 Oneiros, on 21 martie 2013 - 21:33, said:

Cum spuneam si in alta parte, reducere la absurd, superficialitate.
In tot omul din lume exista zone psihopate, psihotice, nevrotice. Anormalitatea exista, dar zice Rogers, omul are tendinta naturala de a se insanatosi. In fiecare om apare echilibrarea si compensarea germenilor de anormalitate. Oamenii sunt oameni, si nu masini. Pana si masinile construite de ei fac fata uneori dincolo de limitele lor conform proiectarii.
Cat despre remarcile sovine, cred ca este mai bine sa ti le analizezi si macar sa vezi de unde provin, poate le tratezi cauzele, ti-ai face un bine.

Edited by romulusvb, 22 March 2013 - 09:13.

 romulusvb, on 22 martie 2013 - 09:12, said:

Iar dai cu praf in ochi lumii, ceea ce stă în caracterul oriental, ascunderea gunoiului sub preș. Ai auzit de expresia, Rusia e mare, dar și nebunia ei e mare? Vei spune, argumentele stimabile! Durata de viață medie a bărbatului rus este de 54 ani, zicese că din cauza votcii. Nu, cauza e prea multă iubire în cuplu, si implicit intre parinti si copii. Iubirea ucide. Prostia văd că lungește viața unora incredibil de mult. Și asta îi bagă pe mulți în disperare.

Edited by Oneiros, 22 March 2013 - 16:31.

@Delores
Daca ai simptompe delirante, incearca sa vezi ce se supradezvolta din simtul tau de observatie, si ce anume din real afecteaza simtul de observatie. Nu am inteles, ti s-a pus diagnosticul de schizofrenie? Sau iti este teama ca se va ajunge in acel punct din cauza ''delirului''? Trebuie sa dezvolti un mecanism de autoaparare si asta necesita timp. Fa-ti un orar cu orele de somn pe care impune-ti sa-l respecti. Si da, niste antidepresive.. Foarte foarte usoare si rare, combinate cu un somnifer..poate dau roade. Cunosc pe cineva care s-a simtit mult mai bine cu ciocolata. Multaa ciocolata - probabil ingrasa la fel ca antipsihoticele. Desigur, poti asculta sfatul mai multor ''savanti'' care spala podelele cu tine prin spitale- Dar doar cu o ureche.

Există și schizofrenie mai discretă, manifestată doar în plan psihologic. O să vă dau câteva exemple ca să-i recunoașteți pe ăia care o practică.

Schizofrenia psihologică se poate constata mai devreme ca aia de tip psihiatric (care e cu illuminati, cu proiecții holografice, e complexă al dracu de tot). De exemplu la o femeie care are un copil din flori, stă într-o garsonieră, în curând copilul va crește, va avea erecții, și în loc să vândă garsoniera iar cu cei 10 mii de euro cadou de la mama (bunica băiatului) curvă, să cumpere un apartament de două camere...își cumpără un autoturism (cu care să spargă gura târgului). Sau, femeia care se scoală să mănânce de 3 ori pe noapte (după ce că mănâncă de 6 ori pe zi), dar își transformă baia intr-o drogherie cu sute de sticluțe de parfum (inutile, la câte kilograme a ajuns să cântărească). Sau femeia care n-are sot, zice ca-si iubeste copilul dar fumeaza 3-4 pachete de tigari pe zi că altfel l-ar nenoroci cu "iubirea" pe bietul copil. Sau acei bolnavi de OCD care se spală de sute de ori pe mâini pe zi ca să fie curați, dar nu mai au...vreme să-și facă ordine in camera personală care ajunge să arate ca o cocină de porci. Toate aceste exemple țin de schizofrenie de tip psihologic, dar pentru că bolnavul încă funcționează social, ba poate că are și un job răsunător, poți da căutând pe google peste articole de tipul "Boc - mamă schizofrenogenă". Sau psihoterapeutul care zice ca vindeca, dar se hraneste din ura pacientilor la adresa parintilor lor, ura pe care el insusi nu si-a rezolvat-o (in fond el da lovitura de gratie pacientilor lui). Si exemple sunt convins că se mai pot găsi.

Și eu sufăr de această boală ciudată, pentru că deși nu am nici o diplomă în domeniu (am totuși diplomă de medic cu care nu mă pot șterge la fund că zgârie), prefer să pozez în mare psiholog decât în pacient cum cred unii că aș fi. Deși ei săracii, sunt mai demenți ca mine, doar că în fosa septică a inconștientului lor încape mai mult rahat psihologic decât in a mea. Iar psihologia care o știu ei nu poate trata pe nimeni.

Întrebarea care mă macină e: poți să fii nebun și în același timp conștient de asta? Că există proști de bun simț care știu că sunt proști și tac (dacă tăceai, filozof rămâneai). E clar că eu nu am bun simț...

Edited by Oneiros, 18 July 2013 - 19:52.

Dar oare invers se poate???
Adica sa fii nebun cu acte, sa ai halucinatii cumplite, dar totusi sa iti dai seama ce e real si ce nu? Si culmea, sa vezi realitatea mai bine decat ceilalti?

 delores, on 20 iulie 2013 - 13:01, said:

O sa-ti dau detalii amanuntite.

Da, acel laureat Nobel, Nash, zicea ca vede persoane ireale, că lui îi par reale, dar a învățat să le ignore. A luat acel premiu Nobel, dar apoi din cauza psihozei n-a mai putut face nimic, totusi capitalul de simpatie acumulat l-a ajutat sa supravietuiasca psihic desi devenise inutil in familie si societate (sotia l-a parasit). E o replica intr-un film, cum faci ca să supraviețuiești? Îi faci pe oameni să te placă!

Mai există acele halucinații hipnagogice-hipnopompice, care sunt considerate normale, par reale, fac parte din pavorul nocturn (cosmaruri terifiante), dar psihologic nu sunt normale, ele indică traume emoționale serioase (că trăiești cu tirani în casă, părinți, partener) și că e posibil ca omul în cauză să decompenseze de tot. Omul e constient că ceea ce traieste nu e real (in acest caz) dar că pare real. Asa zic si cei care au acele trairi din OCD (tulburarea obsesiv compulsiva). Sigur ati intalnit persoane care au avut asemenea tipuri de vise cu halucinatii, pentru ca ei spun ca striga in vis persoane cu puteri supranaturale (de ex il striga pe Isus) si apoi acele halucinatii dispar.

In halucinatiile din psihoza, cand le ai, nu stii nimic, esti decuplat total de la realitate (unii zic ca atunci poti fi sub influente demonice), dar nu e chiar asa, pentru ca acele halucinatii plus delirul aferent, pot fi strigăte disperate de ajutor, expresii ale unei nevoi emoționale probabil niciodată satisfacută. Si spre deosebire de halucinatiile hipnagogice, astea din psihoza nu le mai tii minte. Anumite medicamente psihiatrice pot produce accese de psihoză, desi ele cică erau antipsihoză, dar cine știe ce e psihiatria, știe ce vorbesc. Alcoolul la fel,  produce o stare de psihoza indusa chimic de alcoolul insusi, lucru care permite copilului din victima (care in acest caz reprezinta inconstientul reprimat al acelei persoane) sa se descarce pe agresorul de zi cu zi (pe curva cu care s-a insurat si care e fix ca mama lui, si el, alcoolicul a devenit fix ca tatal lui, acest fenomen se repeta la indigo de mii de ani la slavi si la români).

Halucinatiile mai pot aparea in conditii de izolare totala, unii s-au supus unor experimente de izolare in peșteri, si dupa 9 luni parca, au inceput sa aiba halucinatii ca in psihoza. Psihoza cu halucinatii e metoda cea mai ieftina de a te droga fara drog fizic, real.

De ce e posibil acest mecanism prin care creierul produce halucinatii? Pentru ca un creier uman are vreo 83-86 miliarde de neuroni, si cel mai scump calculator de pe piata (pentru end user, de tip desktop), la ora actuala are maxim 8 miliarde tranzistori, si nu se poate compara un tranzistor care are 3 conexiuni cu un neuron care are acel axon plus nu stiu cate dendrite (conexiuni cu alti neuroni).

Există diverse creatii cinematrografice care trateaza subiecte chiar pe tema care s-ar putea sa te preocupe.

De exemplu filmul Solaris din 2002, dupa nuvela lui Tarkovski, trateaza exact acest fenomen. Si acum vine bomba, explicarea pe scurt si a filmului si a fenomenului.

Solaris (2002) Filmul tratează tema tânjirii după cei dragi, aflați departe, un fenomen similar visării diurne, cum este denumit in psihologie. Acest fenomen stă la baza alunecării în psihoză, când, inconștientul produce persoane ireale, dar care par absolut reale, pentru a hrăni o nevoie esențială a sufletului uman, nevoia de a iubi și a fi iubit. Tânjirea e una din metodele prin care psihicul uman "reușește" să evadeze în psihoză (nebunie), de unde greu mai poate cineva reveni, întrucât nebunia, așa cum se arată și în Solaris, UCIDE! (e o formă de moarte, zombificare).

A apărut o nouă boală psihică, psihoza genelor:

http://www.gandul.in...-jolie-11134430

Așa cum unii se tem de iad, alții au fobii vegane ca să  nu rănească planeta, iată că a ști prea multe e deja o povară prea mare pentru unii. Și eu recunosc că așa e (Karl Jung era să înnebunească si el studiind prea intens rahatul psihic, care acum pute din ce in ce mai rău), am realizat că e un prag de conștientizare pe care dacă-l treci (fără să ști exact ce a spus bosul matrixului și fără să ai nimic fapte in tolbă) riști moartea prin veghe, cum zicea Cristos, vegheați, vegheați...dar mai și faceți câte ceva! Ei bine, nu prea mai poți face nimic când ajungi să știi tot. Asta o știe cel mai bine Michael Ruppert, care nu mai face altceva decât să explice în detaliu cum vor muri oamenii prin epuizarea resurselor. Deși "profetul" H.G. Wells (in cartea Insula Dr.-ului Moreau), a explicat în detaliu că inconștientul colectiv în caz de criză, generează măcel general (lucru confirmat de Eric Berne sau de Ioan in Revelația, dar na, unii cred cum și ce vor ei și fac și bani din asta).

La modă acum e mecanismul de apărare prin negare, descris ironic de M. Ruppert, suntem pe Titanic, nu ne putem scufunda. Acest mecanism îl practică până la orgasm toți psihologii. Pentru că așa e natural, speranța moare ultima. Creștinismul are altă versiune. Coranul are alta versiune de delir, budhismul alta. Iar ateii au si ei delirurile lor, cand se inchina la Univers, fac strategii cuantice, acel profesor Mio Kaku parcă delirează cel mai tare pe teme științifice (cum să faci din rahat bici și să și pocnească...).

Cel mai periculos pentru psihic, e delirul conspiraționiștilor. Cu ăla, unii au ajuns să se sinucidă, pentru că în acel delir nu e nici o rază de speranță, însă confrații care le-au luat locul au spus nu, nu s-au sinucis, au fost maziliți de "elite" (fobia falselor elite).

Deci, ca să unesc, sunt multe căi de a ajunge la psihoză cu halucinații și delir. La fiecare cum îi e datu...

Există și mecanisme circulare de a nu intra în psihoză, să explici la nesfârșit psihoza te poate feri de a intra în psihoză. E aceeași logică sterilă din filmul Equilibrium, să trăiești doar ca să trăiești (fără sentimente autentice).

Edited by Oneiros, 20 July 2013 - 21:53.

Unii care au psihoza, fara a fi indusa de vreo chimicala, zic ca tin minte halucinatiile. Mi-am adus aminte acum. Si ca teama de ele persista in timp. Daca te uiti pe videclipurile muzicii hippie renascuta sub curentul Psy Trance, vei vedea niste ilustratii care indica ca persoanele in cauza s-au drogat si ca picteaza din memorie halucinatiile avute. Acuma nu vreau sa zic ca muzica electronica devenita dansabila prin muzica Psy Trance e strict muzica drogatilor, nu (candva eram mare fan Jarre). Nu toti care o asculta se drogheaza, ba aia care o compun au si studii serioase de muzica, conservatoare in orase de renume si afaceri personale, pentru ca acest curent cultural nou (aparut timid prin 1996 si care a explodat din 2008) e pe multe nivele, muzica, pictura, vestimentatie, decor, si uneori consumuri de droguri asa zis legale (iboga, ayahuaska, etc.). In lumea asta se pare ca cea mai rentabila afacere e nebunia, nebunia avand ca si cauza principala lipsa iubirii (iubirea ca actiune, care implica inteligenta destul de ridicata combinata cu afecte reale, autentice).

Ironia mea, e ca eu trebuia sa ajung medic psihiatru, n-am ajuns, dar am ajuns sa stiu cauzele bolilor psihice, si sa mai stiu si faptul ca multi psihiatri habar nu au de aceste cauze. Chiar existau psihiatrii care dupa 1989 dădau vina pe revoluție pentru bolile psihice. Dar cine citeste cartea Nevroza Balcanica a lui Dem Zamfirescu, si si-l aduce aminte pe Ceausescu, stie exact care e boala noastra nationala, stima (respectul) de sine foarte scazuta si placerea sadica a multora de a da in cap celor care deja sunt la pamant (a lovi in cel căzut). Psihiatrii care descopera ca meseria lor e practic o sarlatanie chimică, pot avea șocuri morale serioase. Deaia unii dintre ei se autosugestioneaza mereu ca e dezechilibru chimic in creier, ca totul e chimie, cand colo totul tine de imoralitate. Cheia bolilor psihice, este familia schizofrenogenă, care apare printr-o relatie de casatorie din interes (sex&money) dupa care partenerii se razbuna pe copii si nu-si accepta instinctele de procreare, pentru ca asa au invatat, sa faca jocuri de putere sexuale pana se autodistrug si pe ei si pe copii dar e mai comod sa-i asasineze pe copii. Am mai zis-o, românii se răzbună pe părinții lor, prin copii. Adică, ce mi-a făcut mama, o să-i fac fiicei mele, dacă se poate inzecit. Si copilul cel mai slab din familie innebuneste, ceilalti iau alte cai, unii devin psihopati, altii fac somatizari urate (diverse cancere, eu cred ca limfomul Hodgkin poate fi o somatizare pe un fond genetic predispus). Multi filozofi sustin ca foarte multe boli au cauza morala, sunt somatizări. Tensiunile psihice mari, ar produce diverse boli (Alzheimer, psoriazis, alergii, etc.). De exemplu esti un mare agresor, si partenerul tau de viata se decupleaza de la realitate (fuge de tine in neant) dar medicii pun diagnostic de Alzheimer. Dementele sunt un fel de psihoze care pot fi observate la RMN si unele au cauza genetica. Schizofreniile nu pot fi observate la RMN dar sigur exista modificati in tesuturi, care se pot vedea la microscop. Agresiunea verbala e la fel de eficienta ca si un ciomag in creștet. Lasă urme fizice. Si aici pe forum acest tip de agresiune e un sport dus la perfectiune maxima. Unii doar asta fac aici pe forum, pentru asa ceva intra, neoferind nimic real, de folos. La ce bun sa fac asta, cand de fapt proiectiile se intorc asupra mea...e intrebarea cheie, insa unii sunt foarte abili in agresare, mereu par să câștige jocurile de putere si asta-i face mereu sa intre aici.

Edited by Oneiros, 20 July 2013 - 22:22.

Ce este îngrijorător e că religia cretinismului științific, oferă mereu explicații genetice, științifice, bolilor psihice, dar comportamentele deviante par că se tot agravează, ba încă devin normalitate prin lege, deși cauze genetice clare nu s-au găsit încă (dar proabil că sunt). Problema cu legalizarea nebuniei constă în faptul că nu e limitată, oroarea nu are limite. Au legalizat aproape la nivel mondial homosexualitatea, dar persoanele cu acest comportament social vor să înfieze copii. Ori un copil orfan și așa e el nenorocit de soartă, să mai încapă și pe mâna unor psihopați, care se vede bine că sunt psihopați la mitingurile lor? Cum poate supraviețui psihic un copil mic fără o mamă, că el genetic e setat să fugă de masculi, chiar și fetițele cand sunt foarte mici fug de tatăl lor. Si majoritatea homosexualilor sunt de gen masculin iar asta bate la ochi. Si bate la ochi si faptul ca preotii catolici obligati la castitate, nu devin curvari, ci pedofili, de parca ar exista cineva care ar dori sa distruga imaginea lor de tată spiritual. Că dacă păcătuiau cu femei, lumea ar mai fi inchis ochii, dar asa, cu copii, e suspect. Ca se exagereaza ori ba fenomenul nu stiu exact dar preotii catolici pedofili par a fi peste tot. Adica te poti astepta de la oricine care e preot catolic sa fie si pedofil. Ceea ce e o compromitere a Bisericii catolice, parca facuta intentionat. Mereu se gasesc scuze, si la catolici (ca si la ortodocsi) cum ca acei oameni nu ne reprezinta. OK, nu va reprezinta, atunci de ce le dati protectie diplomatica in Vatican ca sa nu fie arestati in tarile unde au "pedofilit"?  Psihologic nu erau constienti, dar inconstienta de tip psihologic nu se accepta in justitia oamenilor nici in aia divina, totusi se vorbeste de iertare, dar iertarea din pacate, are limite si conditii, se impune schimbarea, constientizarea. Ori exista scuza, nu ne putem schimba ca suntem modificati genetic (de satana probabil, a carui existenta nu poate fi dovedita stiintific, deci contracarata, si uite asa, se ating culmi ale ororii).

Edited by Oneiros, 20 July 2013 - 22:54.

Mărturii zguduitoare din viaţa muceniţei Daniela
"...Această floare aleasă a răsărit pe pământul românesc în anul 1967. De micuţă era foarte apropiată de Dumnezeu. Când ieşea de la şcoală trecea totdeauna pe la biserică. Pentru aceasta era mustrată foarte aspru de tatăl ei: „Unde ai fost? Toata ziua la biserică? La popii tăi? Ce ţi-a dat ţie Dumnezeu?" Iar ea nu zicea nimic, numai lacrimile îi curgeau pe obraji.
Era evlavioasă şi stătea mult timp la rugăciune. La banchetul de la sfârşitul liceului n-a vrut să se ducă. Diriginta ei o ruga: „Hai, Dănuţa, vino şi tu cu noi!", însă ea a zis: „Nu pot, dar să ştiţi că eu vă iubesc foarte mult pe toţi, însă la banchet nu pot veni...iertaţi-mă...". Era foarte blândă şi foarte bună cu toţi. Îi ajuta pe colegi la lecţii; stătea şi noaptea să scrie pentru ei. Învăţa foarte bine, atât la şcoală, cât şi la facultate. Îi plăcea foarte mult să lucreze. Toate hăinuţele ei erau făcute de ea.
A fost fiică duhovnicească a Cuviosului Părinte Sofian de la Sfânta Mănăstire Antim.
Studentă fiind, avea în grijă o bătrână paralizată, uitată de toţi - mama Ioana. Cuvioasa Daniela se ducea zilnic la ea: dimineaţa, înainte de facultate şi seara. Era drum destul şi osteneală multă. O spăla, o îngrijea, îi făcea cumpărăturile. Din bursa ei punea deoparte şi pentru mama Ioana. Îi spăla hainele, îi citea, îi cânta şi aducea bucurie în sufletul bătrânei.
Era foarte blândă şi foarte milostivă. Se vedea în ea blândeţea Părintelui Sofian. N-a fost niciodată supărată pe cineva. Se acuza întotdeauna pe sine, iar pe ceilalţi îi scuza.
Odată, cineva a bătut-o tare pe cuvioasa Daniela, deşi aceasta nu era vinovată. După ce a răbdat în tăcere bătaia, s-a aplecat până la pământ, a îngenunchiat şi a sărutat piciorul care o lovise cu sălbăticie.
Anumite persoane din familie încercau să o convingă să se mărite, iar ea spunea: „Nu, nu. Eu vreau să rămân cu Dumnezeu". „Dar poţi să fii cu Dumnezeu şi măritată" - i se spunea. „Da, dar dacă mă mărit, înseamnă că-L dau puţin pe Dumnezeu la o parte, şi eu nu pot asta, nu vreau. Eu vreau să-I dau totul lui Dumnezeu".
Stătea multe ore noaptea să-şi facă pravila. Niciodată nu s-a culcat fără să-şi facă pravila. Iar fraţii ei strigau la ea: „Ce ţi-a dat ţie Dumnezeu? Că ne-ai acrit cu popii tăi. Ce-ţi face credinţa ta? Că tata îţi dă de mâncare... De ce ai făcut facultatea, ca să te duci la mănăstire"?
Când a terminat facultatea a fugit la mănăstire. Tatăl ei a căutat-o mult timp, a găsit-o, a bătut-o şi a adus-o acasă. A fugit de mai multe ori. De fiecare dată a fost adusă cu forţa acasă şi bătută cumplit.

Odată, în noaptea de dinainte de ultima plecare a sa la mănăstire, a plâns şi s-a rugat fără încetare. A făcut 1000 de metanii, cu lacrimi multe, cerând luminare de la Maica Domnului. Spre ziuă a adormit. Când s-a trezit, a luat iconiţa cu Maica Domnului pe care o primise de la Părintele Sofian. A făcut cruce, a sărutat iconiţa şi foarte hotărâtă şi-a strâns lucrurile pentru plecare. Apoi a lăsat unei prietene o scrisoare pentru Părintele Sofian. Iată conţinutul:

Am visat, Părinte, icoana Maicii Domnului. Şi am văzut că icoana prinde viaţă, şi Maica Domnului mă privea atent şi eu mă rugam în faţa ei şi o întrebam: „Ce să fac"?. Şi am văzut cum mă privea cu multă durere. Şi am văzut lacrimi pe obrazul Ei. Şi, deodată, şi-a întins mâinile la rugăciune şi o lacrimă din ochii ei a picurat pe mâna mea. Şi ea, cu mâinile ridicate în sus, se ruga şi plângea. Când m-a atins lacrima Ei m-am trezit. Şi m-am hotărât să plec.
Şi a plecat. Pe drumul Crucii, pe urmele Mântuitorului Hristos.

Însă tatăl ei a găsit-o şi de data aceasta. Când a adus-o de la mănăstire, a bătut-o cumplit. Apoi i-a tăiat veşmintele monahale cu foarfeca şi i le-a aruncat la gunoi. I-a smuls de la gât cruciuliţa şi a strigat la ea: „Popii, popii şi biserica...". Atunci ea a leşinat. Şi când s-a trezit, aşa se ruga de tatăl ei: „Te rog, lasă-mi icoanele. Eu nu pot trăi fără ele. Te rog...". Şi el le-a pus sub picior, a călcat pe ele şi apoi le-a luat pe toate. Atunci ea a zis: „Bine, mi-ai luat totul, dar sufletul nu poţi să mi-l iei, aici e totul".
Şi de atunci numai aşa se ruga: „Maica Domnului, ajută-mă, nu mă părăsi! Doamne Iisuse Hristoase...".

Văzând tatăl ei că nu o poate abate de la calea vieţuirii ortodoxe, a născocit o rezolvare diabolică. A găsit nişte medici asemenea lui şi i-au stabilit diagnosticul de „schizofrenie paranoidă cu delir mistic". Până la sfârşitul vieţii sale pământeşti a fost obligată să ia medicamente „care s-o liniştească". Ultimii doi ani i-a petrecut prin spitale, cu perfuzii. Din cauza medicamentelor era aproape tot timpul inconştientă. Tatăl ei o păzea de la prima oră până noaptea la orele 22 - 23, ca să nu poată lua legătura cu persoane binecredincioase.

Imobilizarea în pat şi medicamentele primite de la psihiatru i-au provocat o paralizie aproape completă şi un ileus paralitic (pseudoobstrucţie intestinală). În aceste chinuri a trecut către Domnul, marţi 6 aprilie 2004, în Săptămâna Mare. Aceasta s-a întâmplat la ora 10. Şi pentru că tatăl ei n-ar fi acceptat chemarea unui preot, a rânduit Dumnezeu în chip minunat să afle despre ea Părintele Constantin. Ajuns la spital la ora 11, acesta i-a făcut slujba de înmormântare. Pentru prima dată, tatăl ei lipsea, deşi dimineaţa fusese văzut în spital...
La cinstitul său mormânt au început să se facă minuni.
Prima minune cunoscută este vindecarea unui tânăr care suferea de opt ani de pseudoobstrucţie intestinală cu crize repetate. Acesta a dobândit tămăduire în ziua de miercuri, 12 mai 2004. De atunci, tinerele binecredincioase care au aflat despre vieţuirea şi pătimirea mucenicească a surorii lor, au dobândit şi mai multă evlavie şi râvnă duhovnicească pentru cinstirea şi pomenirea ei. A doua minune este vindecarea unui student de o afecţiune vasculară (2004), iar a treia este vindecarea unui tânăr care venise cu criză de apendicită (2005)....."

Ce parere aveti despre acest caz?

N-am reuşit însă să înţeleg cum i s-a permis tatălui să o ia cu forţa de la mănăstire, ea fiind majoră; poate doar dacă avea deja certificat de handicap, deşi spune că terminase o facultate. Acum doar nu toată lumea care se duce la mănăstire are "schizofrenie paranoidă cu delir mistic"... Cu toate astea se spune că sunt multe persoane internate cu forţa la psihiatrie şi sfarşesc tragic, doar că nu toţi fac minuni şi devin sfinţi...
(si oricum de cand cu incidentul nefericit de la Tana

Poate unii vor spune ca fratii ei aveau dreptate, ca tatal era cel care ii hranea, nu biserica si popii, si ca lui ii erau cu totii datori sa il asculte, insa din cate stiu eu cam asta e obligatia oricarui parinte, iar copiii dupa ce se fac mari sunt liberi sa plece la casele si la treburile lor, e un "risc" pe care ti-l asumi ca parinte, nu e o "investitie garantata" :eu il cresc, il tin in scoala, in facultate, ii dau sa manance, si el o sa aiba grija de mine la batranete. Desigur ca asa ar trebui, si suntem datori moral cu totii, sa avem grija de parintii nostri, la batranete, insa nu suntem sclavii lor, pana la urma, e decizia noastra ce facem cu vietile noastre.

Edited by delores, 25 July 2013 - 06:31.