Nu mai rezist, nu mai am rabdare

dar era foarte funny asta cu Super Nanny
oricum, nici aia nu era proasta, acuma, regizata sau nu, aia chiar dadea niste sfaturi utile

 Bravegirl, on 15th December 2011, 23:17, said:

Din tot contextul tu ai dedus ca eu recomand tratarea copilului ca pe un caine. Esti tare desteapta. Stapan in sensul ca daca-l trimiti la paine, sa se duca in p***a ma-sii la paine, fara sa comenteze. La fel cum daca el spune ca ii e foame, tu ii dai sa manance, daca are nevoie de ceva, tu ii cumperi. Simplu.

 domandaria, on 15th December 2011, 21:53, said:

Copilul isi da seama inconstient ca il percepi ca pe o povara si nu te bucuri de el.

Pot sa te intreb de ce nu ai facut avort ?

 domandaria, on 15th December 2011, 22:27, said:

Are un singur parinte si tanjeste dupa atentie si dragoste. Sa petreaca timpul cu tine.
Din exemplele din jurul meu pot spune ca metodele drastice, care s-au vanturat si pe-aici nu rezolva problema ci o adancesc: copilul devine inhibat, fricos, timorat.

Exista acum psihologi la scoli si gradinite - incearca sa iei legatura cu unul dintre ei ca sa te indrume. Apropo, nu merge la gradinita? Acolo cum se comporta?

Ba voi sunteti sanatosi la cap? Cum sa-ti bati ma copilul? Si mai ales cum sa te lauzi ca iti dadea ma-ta suturi in cur si ti se parea normal. Da-o in pastele ma-sii de treaba. Va mai intrebati de ce sunt atatia retardati pe pamantul asta. Eu am fost crescut fara bataie si surprinzator am fost copil cuminte. Altii si-o luau zilnic si deveneau imuni. Faceau tot ce le trecea prin cap si nu prea ii interesa ca ii indoia ta-su seara acasa.
Mi se pare absurd sa faci un copil si apoi sa-i dai ordine. Copilul ala are patru ani. E normal sa nu inteleaga ca trebuie sa isi stranga jucariile. E normal sa ii fie frica sa se duca la baie. PENTRU CA ARE PATRU ANI!! Ce ai vrea sa faca la patru ani? Sa scrie simfonii si eventual sa-si ia si un job part time? Sa isi dea doctoratul la Oxford? Tu in loc sa ii explici ca nu are de ce sa ii fie frica sau ca e bine sa stranga jucarille ii dai ordine? Impune-te in fata cuiva de varsta ta, nu in fata unui copil. Tu ai impresia ca el ar trebui sa fie sclavul tau si sa-ti indeplineasca ordinele oricand, oriunde si oricum vrei tu. Sunt atatea carti din care poti sa inveti cum sa cresti copilul. Exista chiar si specialisti. Nu crezi ca ar fi mai frumos ca tu sa citesti cartilea alea in timp ce el se joaca decat sa-l freci la cap cu ordinele tale absurde?

ca si in topicul acesta http://forum.softped...t...p=10599425 - esti nebun  

Edited by reventon, 15 December 2011 - 23:37.

Deci dupa cum scrii, paintx05, la 4 ani erai in pat cu protectie sa nu cazi din el, te cacai pe tine si apoi te pupa mama in cur daca plangeai nu? Si daca spargeai vreo farfurie sau daramai televizorul, braaaavo mama, uite ce abilitati ai capatat!

Uite ca eu la 4 ani faceam cumparaturi ca imi placea si sa ma duc la magazin si sa-mi belesc ochii la dulciuri, imi faceam patul (aveam un fotoliu extensibil), ma cacam la veceu, imi puneam si mancare cand trebuia doar sa o pun in farfurie, si ma jucam in fata blocului in restul timpului cu ceilalti copii. Cand comentam (desi, erau rare datile), mi-o luam scurt de la mama, repet, cand comentam, si asta rar pentru ca n-am fost un copil rasfatat. SI IMI STRANGEAM JUCARIILE CA ALTFEL LE CAUTAM PE AFARA! Atata timp cat stie sa vorbeasca la 4 ani, e normal sa inteleaga aproape orice tine de comportamentul in familie.

Repet, erau rare datile cand imi luam bataie, PE LANGA COMUNICAREA DE CARE AVEAM PARTE CU PARINTII, asta pentru ca am inteles ce nu e bine sa fac. Si palma sau cureaua usturau, asa ca nu avea rost vreun comentariu sau vreo razvratire de lunga durata.

Mai e un lucru important, anume ca acel copil nu trebuie sa vada vreo urma de slabiciune la parinti, ca prinde curaj pe urma si ti se urca in cap. Adica nu il bati dupa ce face vreo boacana, apoi boceste si tu il iei in brate ca sa taca... wtf?! Asta nu inteleg majoritatea parintilor care au probleme de genul.

Restul, astia anti-plesneala si anti-autoritate, va cacati pe voi si pute... Cand nu e cazul si se poate doar cu vorba, fericiti cei in cauza, dar cand e, iei masuri, nu consulti carti.

Edited by Loox, 15 December 2011 - 23:49.

 starpom, on 15th December 2011, 22:19, said:

Sotia nu are autoritate fiindca nu vrea. Ii convine sa fii tu bau-bau-ul.

 Loox, on 15th December 2011, 23:40, said:

Adevarat! Cum varsa copilul o lacrima, care oricum e teatru pur, cum i se topeste parintelui inimioara si renunta la orice fel de sanctiune, la orce fel de pedeapsa...

Iar cartile de care se mentiona mai devreme contin sfaturi care se pot aplica sau NU. Teoria e una, practica e alta si uneori astea doua nu prea coincid. Cum am spus, depinde de copil, nu sunt toti la fel, nu reactioneaza la fel, nu sunt masini cu instructiuni de utilizare. Unii chiar mai merita cate o palma la fund, altfel o s-o primeasca parintii de la copii peste cativa ani.

Edited by malls, 15 December 2011 - 23:52.

+1 Loox, asa au fost si parintii mei iar rezultatul este bun  

 Loox, on 15th December 2011, 23:40, said:

da ai dreptate ma! cit am fost copil am luato si peste sale nu zic, dar stii ca acum imi dau seama ca au avut dreptate...chiar le-am zis multumesc pt asta peste vreo 10 ani....desi cum au zis si altii copii sint diferiti si parintele trebuie sai gasesca cheia potrivita fiecaruia..

Edited by adadoi, 16 December 2011 - 13:55.

 domandaria, on 15th December 2011, 21:53, said:

e inca mic la 4 ani, nu poti avea cine stie ce pretentii... trebuia sa stii ca un copil implica multe responsabilitati, mult strest si multe eforturi si sacrificii...

 starpom, on 15th December 2011, 22:19, said:

aberezi complet ! la pana la 2 ani un copil aproape nici nu are constiinta de sine, nu sa stranga jucariile de pe nu stiu unde...

La noi, eu sunt si aia rea si "cea mai buna mama" si confidenta si prietena si aia care stie tot si "vede prin pereti" , pe tata-so il iubeste enorm si pentru ca stie ca si el e topit dupa ea, isi permite mai orice cu el. uneori pana il aduce in starea de isterie . Atunci deja stie ca nu-i mai de glumit.

legat de adunatul lucrurilor, si noi am avut probleme de genul, si le-am rezolvat astfel: cand o trimiteam sa-si stranga lucrurile sis nu voia sa-si adune, luam un sac de gunoi si mergeam la ea-n camera. Si tot ce nu era la locul lui, insemna ca nu-i mai trebuia. Astfel, incepeam sa le pun in sac, pentru a le duce la tomberon. S-a si intamplat de cateva ori, pe la inceput. Dupa o vreme, cand a realizat ca nu-i de gluma si ca ramane fara jucarii/haine/alte treburi mai greu identificabile , cand o trimiteam la adunat, chiar daca se maraia ca "mai tarziu", o facea. Sa mai spun ca acum (are aproape 6 ani) isi strange lucrurile, uneori cu ajutorul meu si pe urma isi aspira "ca sa-i fie camera frumoasa" ?

 domandaria, on 15th December 2011, 21:53, said:

- domandaria, esti foarte obosita si foarte stresata, chestii de inteles pentru o persoana care se ocupa singura de un copil mic
- ai foarte multe prejudecati legate de ce trebuie si ce nu trebuie sa faca un copil + ce trebuie si ce nu trebuie sa faca un parinte
- nu ai citit pana acum o carte (sau macar un articol de bun simt, in care sa fie explicate care sunt nevoile unui copil si care sunt metode eficiente prin care poti relationa satisfacator cu un copil, astfel incat sa nu existe invinsi si invingatori si o tona de frustrari, ci doar o relatie calda si armonioasa, asa cum ar trebui sa fie orice relatie parinte-copil.




Asadar, iti recomand o carte grozava, Manualul parintilor eficace.
Se gaseste in librarii, o termini imediat de citit si iti garantez ca iti va schimba total perceptia despre copilul tau, iar aceasta va avea o influenta grozava asupra relatiei dintre voi doi.
Daca nu o poti cumpara, ti-o trimit prin posta fara ca aceasta sa te oblige cu ceva fata de mine.

Cu cat schimbi mai repede metodele pe care le aplici acum (lasat cate 3 ore sa planga, umilit prin fel de fel de pedepse pe care, daca cineva ti le-ar aplica tie, ai face un scandal urias), cu atat relatia dintre tine si copilul tau va avea sanse sa se transforme in ceea ce ea trebuia de la inceput sa fie.


Avand in vedere ca esti singurul parinte pentru copilul tau, ar trebui ca tu sa fii totul pentru el, "steluta lui norocoasa", adultul care il intelege si il ajuta sa devina un individ puternic, pozitiv si stapan pe el.


Din ce scrii, dai impresia ca nu ai incercat sa-ti intelegi copilul, ci doar aplici modele strambe pe care le vezi in jur si pe care, din cauza prejudecatilor pe care le ai, nu reusesti sa le arunci in sertarasul potrivit, adica in sertarasul pentru stupizenii si cruzimi fara rost...


Nu este o crima ca unui copil sa-i fie frica sa mearga la baie, nu e crima ca un copil sa nu aiba chef sa-si stranga jucariile.
Mi se pare de inteles ca un copil atat de mic sa nu priceapa de ce trebuie sa stranga toata ziua nenorocitele alea de jucarii, pentru el nu e important la aceasta varsta ca toate alea sa fie aranjate la linie in jur si, in general, nimic din ce e important pentru un adult, n-are importanta pentru el (are 4 ani, remember?)


Daca vrei ca el sa te "asculte", avand in vedere ca e om, nu animal din padure, trebuie sa-l faci cumva sa inteleaga rostul cerintelor tale, sa-l faci dornic sa te ajute, asculnadu-te, sa-i arati ce inseamna ascultare, ascultandu-l si tu atunci cand e nevoie.


Te inteleg ca te simti raspunzatoare pentru el, inteleg ca esti plina de bune intentii, dar ai grija, modul in care il percepi pe copilul tau si lipsa deschiderii pe care o manifesti fata de el, iti va aduce pe termen lung numai si numai necazuri.


Daca pustiul e un individ puternic, va trece cumva peste umilinte (cum ti-a dat prin minte sa-l pui la colt cu mainile ridicate??   - ti-ar placea sa ti se faca si tie chestia asta?) si peste indiferenta ta in fata nevoilor pe care el le are, nu a acelor pe care crezi tu ca le are, dar relatia dintre voi va fi un iad peste vreo 6 ani....  Nu cred ca-ti doresti asta....


Daca pustiul e un individ mai slab, modul tau de relationare cu el si metodele pe care le aplici, il vor transforma intr-un tip lipsit de personalitate, intr-un adult care considera ca toate mizeriile care i se intampla sunt meritate, intr-un frustrat care va dori sa pedepseasca pe toata lumea pentru insuccesele lui (care, fie vorba intre noi, vor fi o gramada!!) si care o sa stea cu anii - in conditiile in care isi va permite financiar si in care va realiza ca ceva nu e in regula cu el - prin cabinetele psihologilor si psihiatrilor.



Intr-adevar, ai o mare responsabilitate pentru copilul tau, dar vestea buna e ca toate se pot rezolva simplu, extrem de simplu, pur si simplu prin deschiderea ta in fata copilul tau, prin dorinta ta de a intelege ce-si doreste copilul tau si prin ne-luarea de bun a tot ce vezi ca practica in jur cei care au copii.

Daca majoritatea parintilor ar sti ce sa faca cu propriii copii, iti poti da seama si singura ca nu ar mai fi plina lumea asta de dilii, de frustrati, de agresivi fara cauza, de inadaptati sever, care mai de care mai apti pentru a face varza, praf si pulbere putinele chestii bune care sunt in jurul lor.


Ia zi, ce fac, iti trimit Manualul parintilor eficace prin posta?  

Edited by Enigel, 16 December 2011 - 09:23.

Cred ca esti prea obosita si n-ai timp si rabdare sa te mai si relaxezi cu copilul.
Sta la bunici, acolo il mai rasfata , are alte reguli, apoi vii tu chitita sa faci ordine.
Si ce faci ? Il pedepsesti.

Nu vreau sa sune a repros dar din putinele informatii care le dai reiese ca tu prin educatie intelegi impunere, ascultare, morala, pedepsire.
Copilul te va asculta cind vei avea timp de el si de nevoile lui.

Vorbeste-i, joaca-te cu el, rasfata-l mai mult, arata-i mai multa afectiune, cere-i pe un ton frumos, explica-i de ce ii ceri acel lucru.
Petrece timp cu el , sa vada si el ca ii oferi si momente bune si relaxare.
Refuzul lui de a te asculta, e felul in care el te poate pedepsi pt ca nu-l asculti nici tu.
Nu mai tipa, nu incerca sa te impui amenintator ca adult.

Inca ceva, vorbeste cu bunicii, trebuie sa aveti acelas "set" de reguli, altfel nu copilul e vinovat ca nu intelege ce-i voie si ce nu.
La ce spui tu NU, sa spuna si bunicii NU, altfel degeaba urli la copil.


@ la 4 ani nu poti avea asa pretentii de intelegere de la un copil.
in loc sa transformi asta intr-o batalie pe viata si pe moarte, daca ai vazut ca nu vrea sa stringa jucariile puteai incerca sa-i spui sa te ajute, sa le stringeti impreuna.
dupa ce te ajuta sa-l alinti putin, sa-l pupi, sa te joci cu el...

va e teama sa va iubiti copiii, de frica ca nu va vor asculta.

 starpom, on 15th December 2011, 22:19, said:

e-te scirt, asa s-au invatat sa n-o asculte, pt ca nu s-a straduit, e mai simplu sa zica "te spun lu tac-tu"
pe mine m-au ascultat intotdeauna fara probleme si fara ajutorul sotului.

pt asta insa trebuie nu doar sa le ceri, sa le si dai, sa fi consecvent in reguli si sa te tii de cuvint.
copii razgaiati sunt copii care cer atentie, caldura, intelegere, nu sa fie pedepsiti , nici cumparati cu ciocolata si jucarii.

 malls, on 15th December 2011, 22:27, said:

o fi ceva cu parintii lor

Edited by yasmi, 16 December 2011 - 13:14.

Quote

Si daca ajungi la concluzia ca regula pe care ai stabilit-o e o prostie?  

Total de acord cu Enigel si Yasmi.
Fa-ti un jurnal in care sa notezi ce se intampla la tine in casa timp de o saptamana. Vei vedea ca reactiile copilului tau sunt doar raspunsuri la atitudinea ta fata de el. dupa ce ai identificat ce te face sa-ti pierzi tu rabdarea cel mai frecvent, incearca sa schimbi factorul declansator.
In fiecare zi propune-ti sa stai cu copilul tau macar 20 min....dar sa fie un timp de calitate, in care sa faci ceva cu el (sa jucati un joc, sa colorati, etc). Explica-i asa: TU esti f important pt mami, dar mami are f multa treaba. Timpul nu e suficient, dar mami vrea sa petreaca un timp doar cu tine. Este 'timpul nostru'. Hai sa citim/coloram/jucam jocul X. Ii explici dupa ce s-a scurs timpul ca tu trebuie sa te intorci la treburile tale. La inceput nu va intelege, dar apoi va astepta cu nerabdare timpul vostru. Copii au mare nevoie de atentie, si nu stiu cum sa ne spuna acest lucru. El a vazut ca dc nu te asculta, tu ii acorzi multa atentie. De cate ori dc se joaca singur si e cuminte, tu ii vornesti frumos, il lauzi pt ceea ce face, etc? Sunt convinsa ca atunci cd se joaca singur cuminte, tu rasufli usurata ca ai scapat. Poti sa respiri in liniste.
Revin mai tarziu...ma cheama datoria

 Enigel, on 16th December 2011, 13:16, said:

tocmai am spus ca nu copilul trebuie sa ajunga la nivelul de intelegere al adultului ci invers.
ea trebuie sa coboare si sa se faca inteleasa de un copil de 4 ani.

ordine la el in camera, o sa-si faca mai tirziu , nu la 4 ani.
daca vezi ca azi nu vrea, maine nu vrea, nu incepi sa te dai cu curu de pamint mai tare ca el ci schimbi regula, in una pe intelesul lui.

intransigent trebuie sa fii sa nu-si bage degetele in priza, nu la strins jucariile si pus fiecare pe raftul ei.
apropo, unde trebuie sa le puna, ca poate il sperie ca-i prea complicat.

@ idee, ca sa nu pierzi in fata lui nici tu acuma, mergeti impreuna la cumparaturi si luati o prostie de aia de sac figurina unde poti arunca la gramada toate jucariile.
in ideea ca pina acum nu prea aveau loc si de aia erau tot imprastiate, explica-i asta pe drum, la magazin ca sa inteleaga demersul.
apoi acasa, lauda si tu ce frumos arata broasca aia, leu, sau ce-o fi si va puneti IMPREUNA sa aruncati jucariile in sac.
de aruncat de-a valma nu-i asa greu pt un copil de 4 ani, poate parea o joaca, mai comentezi intre timp - ca ursul s-a lovit de pisoi, etc - ceva ce-l amuza, sau chiar o mica povestioara distractiva de cum merg toti la culcare si maine vor fi odihniti gata de joaca.

asta o poti face jucaus, nu incrincenat.
invata copilul reguli jucindu-te cu el , nu pedepsindu-l.

fiti creativi  si participati , nu doar ii comanzi lui ce trebuie sa faca.
cind ceri ceva unui copil mic, nu o faci amenintator , din picioare ca esti de 2 ori cit el.
apleaca-te la nivelul lui, priveste-l in ochi, zimbeste si vorbeste pe intelesul lui.