Razboinicul Vanator

De dimineata,Vanatorul se strecura in sala de mese si puse cutitul la gatul conducatoarei:
-De cand ma rog eu de cineva pentru ceva?Cedeaza-mi controlul armatelor tale,altfel din tine ramane doar legenda!
  Sanijjya insa il lovi,se elibera apoi incepu sa se lupte cu el.Amandoi stiau sa se bata,asa ca lupta era grea.Niciunul nu reusea sa castige,desi erau aproape.
-Chiar are rost lupta asta?Accept sa ma aliez cu voi.Uite,poti sa mergi sa spui cui vrei ca shorsh-ii nu vor mai ataca si ca vom trai in pace cu locuitorii ceilalti.Dar,am o conditie:Ucide-l pe Arkhryn!Iti dau controlul unei armate si mai departe te descurci.
-Asa mai merge!Am nevoie de sabia tribului Fierarilor!Stii cumva unde o gasesc?
-Iti place sa mori in chinuri?Hellooo,ti-am spus ca iti dau o armata,cred ca iti ajunge,mai ales ca nici tu n-o sa stai chiar degeaba,ci o sa seceri dusmanii ca un bun razboinic!
-Daca nu vor fi de partea mea,imi vor fi inamici.Am inteles ca si tu esti din acel trib.Chiar nu iti pasa de nimeni de acolo?
-Bine,iti dau indicatii,dar sa stii ca nu e vina mea daca mori pe drum.Uite o harta,urmeaz-o.Fii pregatit sa treci de capcane si...nu uita de Vekkeni,cei 5 razboinici care au insotit fondatorul tribului si care au fost atat de teribili incat au invins toate armatele lumii combinate.Cel putin asa spune legenda.Daca iei sabia,ne vedem la tribul Fierarilor.Daca nu te gasesc acolo,atunci...iti urez mai multa minte pe cealalta parte!
   Vanatorul porni in calatorie.Urma harta,urcand mereu,traversand trecatori,intrand tot mai adanc in lantul muntos.Trecea poduri de gheata care uneori se prabuseau.Alteori,trebuia sa sara din stanca in stanca si sa escaladeze pereti drepti.Continua drumul tot mai stramt,intrand si iesind din pesteri nenumarate,traversand cascade ce cadeau mii de km in gol,se lupta cu torente puternice,urca iar,se tinea de orice crapatura si de orice planta,urcand mereu cu o vointa de neclintit.Ajunse in final in varf,si continua calatoria.Acum drumul devenea mai drept,mai usor.Coborarile si urcarile erau usoare.Trecu ultimul pod si intra in grota ce avea un chip infricosator scluptat in munte.Lua o torta sa lumineze intunericul din jur si vazu pe toti peretii scene scluptate in peretii de gheata.Erau povestea acelui erou legendar,monstri cu care s-a luptat,razboinicii care l-au insotit.Ajunse in sala centrala,luminata natural.In mijlocul unui altar de gheata,cu chipul acelui erou,era asezata sabia,deasupra unui mic bazin cu apa.O lua si o privi.Era o sabie excelenta,ascutita,supla si usor de manevrat.Se intoarse si fu atacat.Cei cinci razboinici se indreptara spre el,protejati de scuturi si armuri puternice.El n-avea scut.Fu aruncat in celalalt capat al salii,dar se ridica si incepu lupta.Adversarii se fereau mereu,apoi loveau.La dificultatea luptei contribuia si terenul alunecos.Vanatorul continua lupta grea,si realiza ca trebuia de fapt sa controleze cumva gheata,cazaturile.Invata sa foloseasca terenul,cazand in mod controlat si lovind dusmanii de la pamant,apoi alunecand printre ei.Dar batalia tot era dificila.Vanatorul invata de la ei pe masura ce luptau si curand reusi sa le blocheze loviturile si chiar sa ii loveasca.Ucise unul,mai erau patru.Ii lua trupul si il arunca peste trei dintre ei.Apoi sari pe ei si ii hacui rapid,apoi bloca atacul celuilalt,ultimul.Cu el lupta era complicata,caci el era cel mai puternic.Ataca,bloca si ataca.La fel facea si adversarul.La un moment dat,acesta aluneca usor,iar Vanatorul profita si cu o miscare rapida a sabiei,il taie,apoi dobori la pamant.Acesta primi rapid o alta lovitura de sabie,care ii fu fatala.Cu sabia in mana,devenise si mai puternic.Refacu traseul,tot la fel de dificil si ajunse la palatul conducatoarei.
-Esti viu sau fantoma?
-I-am invins pe Vekkeni si am luat sabia!Sunt gata sa merg la tribul tau acum!
  Ea il convinse sa ramana peste noapte ca sa ii ingrijeasca ranile.Ziua urmatoare pleca spre tribul Fierarilor si,la vederea sabiei,toti se plecara la pamant.Fu automat inscaunat conducator al tribului.Merse cu noua escorta la tribul Lupilor si zise liderului:
-Am obtinut promisiunea ca Sanijjya nu va mai ataca oameni!
-De ai facut asta,esti un mare razboinic!Vom lupta de partea ta.
-Va multumesc pentru aceasta onoare!Am uitat,am strans si o armata de shorshi.Am obtinut alianta cu ei,asa cum am spus.
  Nimeni nu mai putea sa comenteze,asa ca Vanatorul isi conduse noua forta spre celelalte triburi.Recruta aliati din randurile lor,marindu-si iar forta.Trecu cu armatele prin paduri si la un moment dat vazu o scena trista.Zeci de shorshi zaceau ucisi,iar Sanijjya era in mijlocul lor privind.Vanatorul il recunoscu printre cei cazuti pe Uraagh,prietenul sau.
-Asta era planul tau,strainule?Ei sunt oamenii pentru care lupti?
   Inainte sa raspunda,un shorsh supravietuitor se tara spre ei si vorbi in limba lor.Sanijjya traduse:
-A spus ca razboinicul Arkhryn a venit cu toata armata sa elimine sistematic populatia de shorshi.Pretinde ca ei au inceput razboiul,ca le este frica de un atac masiv al tuturor shorshilor,asa ca ii va ucide inainte sa isi consolideze armata si ca fac magie neagra ca sa aduca foamete peste tara lui!Spune ca..peste mii de ani va fi considerat un erou national pentru aceasta fapta.Spune-mi,ce vrei sa faci,Vanatorule?
-De ce ti-e frica nu scapi!Eu imi conduc armata,tu iti conduci shorshii!Impreuna,ii distrugem orasul ala blestemat!La lupta!
    Armatele pornira ofensiva puternica,eliminand orice opozitie,scaldandu-si dusmanii  intr-o mare de violenta si crime.Teroarea ajungea inaintea lor,dar Vanatorul era nemilos,ucigand pe oricine ii iesea in cale,orice soldat sau civil,pana la portile orasului.Armata patrunse inauntru,dand foc,si secerand inamicii.Oamenii fugeau dar erau ajunsi si cadeau cu zecile,cu sutele,cu miile.Niciun soldat nu lupta mai mult de 2-3 minute inainte sa fie distrus.Vanatorul sari din sa si lupta el insusi,intr-o manie oarba,cu oricine ii iesea in cale.Se misca rapid,lupta eficient si ucidea pe oricine inainte sa devina atacator.Curand,nu mai era nimeni de macelarit,iar Vanatorul explica:
-Dintre toate fiintele de pe lume,Uraagh era cel mai nevinovat!Era mai uman decat noi toti la un loc!
-Arkrhyn a fugit din oras!spuse cineva.Vanatorul urca in sa si se lansa in urmarirea lui.Goni cu furie si il vazu.Acesta fugi ca lasul prin padure.Vanatorul ii dobori garzile din galopul calului apoi sari pe el.Il arunca pe sol si sari si el,lovind cu furie.Arkhryn bloca loviturile,dar era speriat,asa ca era mult mai putin eficient.Totusi,dadu o lupta decenta.Ii arunca sabia dintr-o lovitura,il izbi de cateva ori,apoi ii aplica lovitura finala cu sabia,zicandu-i:
-Pentru Uraagh! apoi il scuipa.
   Vanatorul se indrepta din nou spre oras,unde se intalni cu armata si oamenii sai.Nu era niciun supravietuitor,dar triburile au promis sa vina ele sa se stabileasca acolo.Petrecu cateva zile acolo,ajutand la reconstructie.Un tanar care muncea cot la cot cu ei il aborda:
-Vanatorule,am auzit de tine.Stii,si eu sunt la fel ca tine.
-Ce vrei sa spui?
-Si parintii mei au fost ucisi acum multa vreme de un lider razboinic.Am umblat prin lume invatand sa lupt,sperand sa fiu suficient de bun pentru el.
-Inca nu te-ai razbunat?
-Nu,dar astept acea zi!Numele meu este Defyten si as considera o mare bucurie daca m-ai insoti prin calatoriile mele.Poate as mai invata ceva de la tine despre arta luptei.
-Pai,unde vrei sa mergi?
-Inapoi in tara mea,e un drum destul de lung,si mi-ar prinde bine un tovaras.Insa nu fortez pe nimeni.Ce zici:vii cu mine sau nu?
-Bine,accept sa vin sa te ajut!Dar lasa-ma sa imi iau mai intai la revedere de la cineva.
        Vanatorul isi lua adio de la toti si fu imbratisat de Sanijjya,care ii zise:
-Datorita tie,oamenii de aici si oamenii mei,vor trai in pace unii cu ceilalti.Ai dat jos un voal de frica oarba si l-ai inlocuit cu incredere.De fapt,in curand ei nu vor mai fi numiti shorsh,ci pur si simplu oameni,sau fiecare cu numele sau.
-Ma bucur ca am reusit asta si...ca te-am cunoscut!
-Si eu...daca vreodata o sa imi fie dor de tine,stiu unde te gasesc.Am eu oamenii mei..
-Cum adica,shorshii nu traiesc doar in tinutul lor impadurit si muntos?
-ei..asta nu pot sa-ti spun!zise ea zambind.
-Ok atunci,sa stii ca si eu o sa imi fac oricand timp sa vin sa te mai vad!
-Atunci ramane de vazut cine vine la cine primul.Oricum,mult succes si ai grija de tine!
    Dupa ce termina de luat ramas-bun,Vanatorul se urca pe cal si porni alaturi de Defyten.

Cei doi calatorira impreuna,luptand doar cu bande de talhari care ii atacau.Pe la popasuri,Defyten ii cerea sa il antreneze,si Vanatorul accepta.Acesta dovedea talent si pricepere.Curand,cei doi devenira prieteni.Odata,Defyten porni un asalt de unul singur,reusi sa invinga vreo 4-5 dusmani de unul singur,dar curand intreaga unitate militara se napusti asupra lui.Vanatorul vazu situatia si ii sari in ajutor.Cei doi incepura sa lupte spate in spate,apoi fiecare in directia in care il ducea batalia.
-Defyten,adu-mi aminte sa te omor!Cum ai putut sa faci greseala asta,nu stiai ca nu umbla singuri?
-Scuze!
   Cu toate astea,pana la sfarsitul zilei,unitatea militara inamica era anihilata,iar cei doi radeau de greseala lui Defyten.Cu alta ocazie,nu mai aveau bani in buzunar,iar Defyten propuse proprietarului unui han sa faca un pariu.Razboinicul il va invinge la skandenberg,iar el le va da cazare si masa gratis.Altfel,acesta urma sa le castige armele si inelele.Defyten reusi sa isi invinga adversarul,in uralele multimii.
-Ai vazut?Uneori asa se fac afacerile!
-Si daca n-aveam arme si inele ce le dadeai?
   Cei doi iarasi rasera si in zorii zilei continuara drumul.Trecura in sfarsit spre tara lui Defyten,luptand cu atacatori dintr-un trib adversar.La un moment dat,Vanatorul il lasa pe el sa lupte,mirandu-se de cat de multe a invatat.Apoi participa si el la lupta,taind inamici si asigurand avansarea.Ajunsera in final si la satul unde locuia ucigasul parintilor lui Defyten.Vanatorul lupta cu garzile sale de corp si cu restul trupelor,apoi il lasa pe om sa isi exercite razbunarea.Dupa ce isi elimina adversarul,Defyten fu intrebat:
-Ei,acum ca te-ai razbunat,ce vrei sa faci?
-Ma gandeam sa imi fac o armata si sa conduc satul acesta in liniste!Sa asigur pamant si protectie oamenilor de aici.Intr-adevar,lumea se stranse in jurul lor si ii purta pe brate.Toti voiau sa le fie conducator Defyten.In cinstea lui,se organizara dansuri si jocuri.Vanatorul isi mai antrena odata prietenul,apoi sarbatori si el.Vanatorul se desparti de prietenul sau,care il asigura ca nu il va uita niciodata si il va considera mereu un ,,erou” favorit.Razboinicul pleca,escortat de oamenii lui Defyten pana la iesirea din tara.Abia parasi tarmurile,cu gandul sa mearga acasa,ca primi o scrisoare ce il sili sa schimbe traseul.Era de la amicul sau asasin:
,,Este nevoie urgenta de prezenta ta in tinutul nostru.Un mare razboinic,Ketthab Wafyah,s-a ridicat dintre noi si este manios pe tine!Tatal sau era Eh-hzyr,si el a jurat razbunarea.A spus ca va da foc lumii de la un capat la altul numai sa te gaseasca!El si trupele sale au cucerit deja multe sate,trecand prin sabie locuitorii,fara mila.Te rugam sa nu ignori aceasta cerere de ajutor!”
    Vanatorul naviga spre acel tinut si se intalni cu asasinul.Acesta ii prezenta situatia.Vanatorul nu avea nevoie de armate,ci intra in piata din oras,unde razboinicul putea fi vazut aruncand blesteme si antrentandu-se.De cum il vazu pe Vanator,zise:
-Vanatorule,ai venit sa te omor!
-Atunci haidem!
    Ketthab Wafyah  sari pe capetele oamenilor,fortandu-l pe Vanator sa faca la fel.Sari apoi asupra lui,dar razboinicul bloca atacul.Lupta fu dura.Niciunul insa nu cadea de pe capetele oamenilor.Pana cand Vanatorul sari si fugi printre tarabe,pana intr-o fundatura.Inamicul il urma,taind cu sabiile perdelele si panzele din cale.Vanatorul bloca atacul furios,apoi incerca sa loveasca.Inamicul se feri si el.Sari si evita,luptand aproape perfect.La fel lupta si Vanatorul.Razboinicul bloca mereu si incerca sa loveasca.Orice greseala era fatala.Ketthab Wafyah lupta tot mai bine si se misca tot mai rapid.Il incolti pe Vanator,care insa bloca mereu si folosea blocarile ca sa castige teren.Reusi si trecu de la defensiva la ofensiva.Dar razboinicul inamic,bine antrenat,se ferea mereu si bloca.La un moment dat,facu o greseala,Vanatorul profita si il arunca printr-o fereastra.Sari in casa dupa el si folosi obiecte.Orice arunca spre el,Ketthab Wafyah isi folosea armele sa taie acele obiecte.Vanatorul sari iar,cand atacand,cand blocand,pana iesira in strada.Vazandu-se aproape biruit,razboinicul sari pe un cal si fugi din oras.Vanatorul il urmari pana la corturile sale.Garzile sareau,dar razboinicul le secera in goana calului.La marginea taberei,langa un rau repede,inamicul isi pregati armele si lupta reincepu si mai violenta.Miscarile deveneau tot mai rapide,mai spectaculoase.Fiecare dintre ei ajungea aproape de infrangere,dar isi revenea de fiecare data,bloca si lovea,castigand teren.In cele din urma,inamicul Vanatorului obosi si desi se straduia sa lupte bine,facea greseala dupa greseala.In cele din urma,Vanatorul dadu lovitura decisiva,lichidand adversarul.Vazand asta,oamenii ii dusera trupul in cort,acoperira ranile,apoi unul dintre ei porunci celui ce scria(nota:despre faptele lui Ketthab Wafyah,un fel de scrib personal):
-Scrie astfel,ca toate generatiile viitoare sa citeasca si sa creada ca asa s-a intamplat cu adevarat:,,Maritul domn Ketthab Wafyah,dupa nenumarate victorii pe campul de batalie,s-a retras la corturile sale si a murit din cauza unei boli necrutatoare.Nimeni nu l-a invins niciodata,caci nimeni nu s-a ridicat la nivelul sau!A fost un razboinic desavarsit,niciodata infrant in lupta,niciodata doborat de vreun inamic!”
   Vanatorul isi dadu seama,dar nu ii pasa.Era insa obosit dupa lupta,asa ca isi facu timp pentru odihna si refacere.Merse apoi la casa unui fost soldat,care il primi cu bucurie.Observa ca era plina de oameni,iar soldatul explica:
-M-am convertit la o religie de care n-am mai auzit:Acesti oameni vorbesc despre un nou viitor, mai bun,despre caderea celor rai si calea pacii intre oameni!Zeul lor a venit si a luptat cu Debaenth,un demon puternic,cel care cauza un izvor nesfarsit de rautate si violenta in lume.El le-a spus ca de acum depinde doar de ei cum se comporta,ca ei pot fi buni si schimba lumea in bine...
-Scuza-ma,dar pare o utopie!Nu poate exista o lume fara razboaie,fara violenta...e fantastic ce spun ei!
-Stiu,dar ar trebui sa asculti ce frumos vorbesc...
-Nu ma intereseaza asa ceva,prieten bun.Totusi,daca tu simti ca aceasta religie iti ofera raspunsuri si implinire,te sustin si te indemn s-o urmezi!
   Vanatorul isi intersecta privirea cu grupul de predicatori,si fu obligat sa ii salute.Ei raspunsera si zisera:
-Fie ca zeul nostru,Jeftheh-h,care ne-a descoperit calea cea dreapta,sa iti deschida ochii si inima si sa te ajute mereu!
   Vanatorul zambi,le multumi,apoi se retrase in camera de odihna.Ziua urmatoare,pleca de la soldat si mai explora tinutul,luptand cu raufacatorii,prevenind orice alt lider razboinic sa se mai ridice.Peste o vreme de umblat,ii veni ideea sa ii faca lui Defyten o vizita.Unii dintre fostii soldati erau dispusi acum sa mearga cu el,iar Vanatorul accepta.Cumpara cadouri pentru vechiul sau prieten.

Ajunse in tara lui,dar fu intampinat de privelisti dezolante:sate intregi pustiite,oameni ucisi zacand peste tot,ruine.Isi continua drumul printre acestea,intrebandu-se cine era atacatorul.Ordona trupelor sa mareasca pasul,dar imaginea era tot mai terifianta.Trecu un parau apoi ajunse intr-un sat inca intreg.Abia intra,ca fu inconjurat din toate partile de oameni furiosi,care il amenintau cu arme,furci si tot ce mai gaseau in jur.Vanatorul se dadu jos printre el,cu sabia scoasa.
-Tu...ai fost cu el!Esti un ucigas!
-Ce s-a intamplat aici?Cu cine am fost?
-Acel nemernic,Defyten...tu ai fost cu el!L-ai antrenat,i-ai aratat cum sa omoare,si el a folosit asta sa ne distruga!
-Defyten a facut asta?De ce?
   Vanatorul fu condus la casa liderului local,care ii dadu mai multe detalii.Tribul lui Defyten a fost transformat complet intr-o armata cu care acesta a comis crime nenumarate,ucigand deopotriva soldati si civili.Abia trecura cateva ore,ca o armata inamica veni la ei,gata sa ii rada de pe fata pamantului.Vanatorul organiza apararea si,cu ajutorul trupelor sale,elimina atacatorii.Inainte sa il ucida,intreba un soldat:
-Unde il gasesc pe Defyten?
-La o saptamana de aici!Dar n-o sa il opresti,acum a devenit mai bun in lupta!Mai bun ca tine!
   Vanatorul recruta soldati din satul respectiv,apoi organiza marsul spre armata rivala.Pe drum,intalneau noi triburi gata de razbunare si gata sa intre in armata Vanatorului.Unul dintre cei mai buni razboinici,Kekkan,intreba:
-De unde stii ca il vom ajunge din urma?
-Din cate am inteles,ii place sa macelareasca oameni.Asta inseamna ca pierde timp cu acest act,si noi,daca nu ne oprim,putem sa il ajungem.
    Intr-adevar,peste cateva zile,gasira armata inamica.Vanatorul ordona trupelor sa incercuiasca satul,fara a fi zarite de inamic.Insa Kekkan ordona fortelor sale sa atace,neputand indura privelistea lui Defyten ce macelarea oameni nevinovati.Vanatorul fu nevoit sa il urmeze si sa ordone unei parti din armata sa sa atace,iar restul sa ramana pe pozitii.Batalia incepu si deveni rapid sangeroasa.Pe campul de lupta,il intalni pe Defyten si intreba:
-De ce faci asta?Nu te-ai razbunat destul?
-Nu!Acum vreau putere!Vreau sa fiu stapanul lumii si o s-o fac indiferent de pret!Am ucis trei milioane de oameni,si voi mai omori de 5 ori pe atat daca e nevoie!
-Niciodata nu e ,,nevoie” sa omori oameni,Defyten!
-Destul,Vanatorule!Acum nu mai imi esti nici prieten,nici profesor!Nu mai ai niciun drept sa ma inveti ce sa fac!
-Imi pare rau,atunci va trebui sa te omor!
   Dar razboinicul rival fugi in toiul luptei,lasand o ploaie de atacatori sa ii blocheze inaintarea.Vanatorul isi folosi abilitatile sa creeze o ploaie de sange,sa hacuiasca rivali si apoi sa isi faca loc printre inamici pana la armata de rezerva.Aceasta ataca,iar batalia se termina mult mai rapid.Vanatorul ordona continuarea urmaririi.Trecu prin distante mari si prin unitati militare rivale,pe care le secera ca pe grau.Uneori,inamicii erau mercenari si razboinici profesionisti,iar atunci era nevoit sa petreaca ceva mai mult timp luptand cu fiecare in parte,pana cand ii elimina.Kekkan muri intr-o lupta cu un asemenea mercenar.Vanatorul il razbuna dupa cateva minute de luptat.Devenea tot mai bun cu fiecare inamic ucis,cu fiecare razboinic eliminat.Facu o tabara intr-un loc mai ridicat si puse paznici.Pentru prima data in ultima vreme,se gandi la situatie si il coplesi rusinea.El crease acest monstru,ii aratase totul despre arta luptei.Dar nu avu mult timp de gandire.Doi soli intrara in cort.Unul deschise gura:
-Comandantul nostru,Defyten,inca iti este recunoscator si te admira ca pe un erou.De aceea,a poruncit sa iti oferim o intelegere,o cale sa iesi din aceasta situatie.
-Ce cale?
-Ia aceasta sticluta si bea-i continutul.Mai tarziu,se va spune ca ai murit subit,din cauza unei boli necrutatoare,pe cand pregateai o noua batalie.Lumea isi va aminti de faptele tale si vei trece in istorie drept un mare razboinic si lider.
-Otrava!...asta-i oferta liderului vostru?
-Un mod elegant de a parasi scena,nu crezi?Fara pata,fara nicio infrangere,fara nicio greseala!Daca insisti sa pornesti la razboi si vei fi invins de Defyten,si este aproape sigur ca sa va fi,atunci nu numai ca reputatia ta se va prabusi iremediabil si spectaculoasa ta imagine nu va mai fi la fel de stralucitoare,dar vei si contribui prin infrangerea ta,la cresterea prestigiului sau!
  Vanatorul lua sticluta cu otrava intr-o mana si cutitul in alta,apoi intreba:
-Spune-mi,solule,ce crezi ca ar face un razboinic adevarat in aceasta situatie?
-Ar...cred ca...ar...refuza otrava si ar...ucide mesagerul sa trimita mesajul....dar..!
   Cu o miscare rapida,Vanatorul infipse cutitul in mesager,apoi se intoarse spre celalalt:
-Tine sticluta si du-o inapoi la Defyten! Spune-i ca il voi pune in aceeasi situatie in care m-a pus si el pe mine,si s-ar putea sa aiba nevoie de ea!
   Tremurand de emotiile scenei,solul primi sticluta cu otrava,apoi fugi speriat ca o gaina.

In zorii zilei,porni cu armata la razboi.Ca un bun vanator,citea urmele solului,iar asta le arata pe unde sa mearga.Dupa o vreme,ajunsera sa infrunte armata rivala.Lupta incepu initial foarte calm,cu abia cativa soldati cazuti,dar se transforma rapid intr-o confruntare sangeroasa.Ambii lideri pozitionau armatele pe campul de batalie,si asta era printre primele lupte in care Vanatorul nu era in fruntea armatei,ci in centru,planuind atacurile.Strategia se schimba de la minut la minut,iar finalul zilei inca nu aduse victoria.Vanatorul isi schimba pozitia trupelor pe timpul noptii,dar abia dimineata ordona atacul.Inamicul anticipa si bloca toate miscarile.Atacul esua.Vanatorul lansa altul,dar esua si acesta.Conflictul escalada la noi niveluri,devenind brusc dintr-o batalie organizata,intr-o lupta pentru supravietuire,unde orice era permis.Vanatorul decise atunci sa se lanseze la conducerea unei unitati de elita si se napusti asupra adversarilor.Abilitatile sale de lupta corp la corp inclinara curand balanta.Dar inamicul rezista si refuza sa lupte el insusi.Fara graba,elimina sistematic armata rivala,soldat cu soldat,pana ajunse in orasul lui Defyten.Patrunse pe strazi si elimina grupuri dupa grupuri de soldati de elita,mercenari,asasini,trupe speciale,pana ajunsera la cortul sau.In spate,armata elimina restul soldatilor,iar dupa ce victoria era asigurata,Vanatorul intra in cort si zise:
-Defyten,daca incerci sa ma ataci acum,soldatii mei te vor ucide inainte sa scoti sabia!Asa ca spune-mi,de ce ai facut asta?Aveai un suflet bun,ce ai patit?
-Cara-te de aici!Eu mai am armate in alta parte.Voi ordona sa vina si te voi invinge!
-Am inteles...te-a cuprins nebunia puterii!Acum,ce alegi:bei otrava sau te ucid?
-Nu face asta..am alta idee!O idee care sa arate nu numai cine este victorios,ci si cine este cel mai curajos si mai puternic dintre noi!Accepti sau ma ucizi acum,cand sunt lipsit de aparare?
-Se pare ca te pricepi la vorbe,Defyten.Spune-mi propunerea ta.
-Maine,deasupra gropii din centru voi ridica o platforma suspendata,pe care ne vom lupta.In groapa,voi da drumul celor doi lei pe care ii am.Cine cade in groapa,sa fie mancat de ei!Cel care ramane deasupra,va castiga batalia!Cum vrei sa castigi de data asta,esti curajos,Vanatorule?
-Accept solutia ta!
   Defyten organiza in acea seara un mare ospat.Muzica si dansurile,veselia,glumele,toate astea nu prevesteau infruntarea din ziua urmatoare.Vanatorul se baga in vorba cu lumea,dar evita sa isi priveasca adversarul.Si acesta il evita.Petrecerea dura pana in zorii zilei.Apoi,cei doi razboinici mersera sa doarma,apoi sa se mai antreneze,timp in care pregatirile se desfasurau conform ordinului lui Defyten.
   Veni clipa.Leii fura eliberati in groapa.Flamanzi,dadeau tarcoale unul in jurul celuilalt,maraind infricosator.Vanatorul urca treptele platformei incet,si la fel facu si Defyten.Ambii ajunsera in acelasi timp.Se apropiara unul de altul,se privira o secunda,apoi lupta incepu.Fiecare isi folosea toata priceperea,intr-o infruntare pe viata si pe moarte.Vanatorul bloca,dar incerca sa-si impinga adversarul spre marginea platformei.Acesta incerca acelasi lucru,blocand si atacand,folosind miscari invatate de la Vanator.Lupta dura destul de mult,fiind incordata.Uneori se atingeau puncte in care nimeni nu avansa,alteori,fiecare ajungea aproape de margine.Defyten se ferea de lovituri,incerca tot felul de trucuri,dar fara succes.Vanatorul cazu in genunchi,dar bloca lovitura si o intoarse.Defyten pierdea teren incet.Nu reusea sa il castige,cu toate miscarile lui extraordinare.El era mai priceput,dar Vanatorul mai rapid in miscari.Dupa o lupta grea,timp in care era sa cada,Vanatorul impinse adversarul pana la margine.Vazand ca nu mai are cum sa castige,Defyten bloca urmatoarea lovitura si zise:
-Nu, O fac eu!Apoi se arunca el singur in groapa.Fu inconjurat, acoperit si   mancat de lei.
   Vanatorul cobori treptele platformei in uralele multimii.Toti erau fericiti sa vada ca Defyten isi gasise sfarsitul,deoarece era un om urat de toti.Lumea se inclina in fata lui,si unii ii aduceau bunatati,fructe si mancaruri fine din acel tinut.Multi promisera ca isi vor denumi copii dupa el,altii ca il vor aminti mereu in povesti,iar altii chiar ii facura sclupturi,sa i se inchine ca unui zeu.Vanatorul insa ii opri sa faca acest lucru si le spuse sa distruga sclupturile.Le reorganiza tara ca sa isi revina dupa valul distrugator de moarte adus de catre Defyten,ajuta la reconstructie,reda puterea in mainile sefilor de trib sau altor conducatori locali.Peste tot era primit ca un erou.Poate ar mai fi stat,daca nu i s-ar fi facut dor de tara lui si de Fierceless,orasul pe care inca nadajduia sa il conduca.Inainte,trebuia sa treaca si prin tara unde era soldatul.De cum intra in oras,acesta il intampina si ii zise:
-Vanatorule,umbla vorba ca vrei sa te intorci in tara ta.As vrea sa te rog sa...mai iei pe cineva cu tine.Nu te vor incurca,bine?
-Despre ce este vorba?
-Ii mai stii pe acei predicatori?La inceput,lumea a fost fascinata de ideile lor,si s-a strans in numar mare sa ii asculte.Din pacate,autoritatile au inceput sa ii vada ca pe un nou cult.La inceput,le-au tolerat intalnirile si ritualurile catre zeul lor,dar mai tarziu au realizat ca devenisera o amenintare pentru religia oficiala,dar si pentru puterea politica.Erau ingrijorati ca numarul tot mai mare de adepti ar putea cere schimbarea religie sau putere politica,asa ca au actionat brutal.Au interzis aceasta religie,au executat noii adepti si au raspandit teroarea peste tot.Pe scurt,5 oameni au nevoie de o escorta catre tinuturi mai sigure.
-Inteleg situatia,dar de ce doar cinci?
-Ei sunt liderii cei mai importanti.Ei sunt tinta,cei pe care autoritatile ar vrea sa ii ucida!Te rog,ai mila de ei si du-i undeva in siguranta!
-Daca isi raspandesc ideile in tara mea,nu crezi ca s-ar intampla acelasi lucru?
-Acolo le vei oferi tu protectie,Vanatorule!Poate ii si convingi sa adopte strategii mai sigure,oricum,ar fi mult mai bine undeva unde conducatorii inca nu ii urasc!Mai tarziu,poate se vor intoarce aici,cu putere suficienta incat nimeni sa nu le mai faca nimic.Da-le sansa asta!
-Bine,spune-le sa vina maine la rasarit la poarta de vest!

---------------------------Cartea III:Un alt drum
  Vanatorul se intalni cu grupul in zorii zilei,ii saluta si le zise:
-Ascultati,eu am acceptat sa va asigur transportul si paza pana in tara mea,dar oferta mea nu include ascultatul de predici.Nu stiu nimic despre religia voastra si nu ma intereseaza sa aflu mai multe! Tot ce imi pasa este sa salvez vietile a cinci oameni,atat!
-Dar dupa vorbele tale,esti patruns de spiritul nostru si te poti considera un slujitor al lui Jefthe-h,deoarece dai dovada de intelegere a mesajului sau!
   Razboinicul nu raspunse si le facu semn sa il urmeze.Grupul incepu lunga calatorie.Pe masura ce treceau drum peste drum,cand pe poteci prafuite,cand pe terenul gol,fara niciun indicator,soarele se ridica tot mai sus pe cer,iar lumina zilei cuprindea locul.Ajunsera la poarta urmatorului oras.Vanatorul duse grupul in mijlocul sau,apoi intra intr-un magazin sa cumpere mancare si apa.Vanzatorul ii dadu cele cerute,vazu pe cei cinci predicatori,apoi zise:
-Asculta,pe capul lor este pusa o mare recompensa!Hai sa ii predam autoritatilor si sa luam banii!
-Uita-te la mine,stii cine sunt!Daca indraznesti macar sa spui cuiva pe cine ai vazut,te ucid cu mana mea!
   Vanatorul pleca din magazin,apoi spuse oamenilor sa grabeasca pasul.Intr-adevar,abia iesira din oras,ca un grup de garzi era pe urmele lor.Vanatorul scoase sabia si se arunca asupra lor ca un leu.Ii dobori rapid,apoi spuse oamenilor sa continue drumul.Liderul acestora intreba:
-A fost necesar sa ii omori?La ce ti-a folosit?
-Daca nu ii ucideam,v-ar fi ucis ei pe voi si poate si pe mine!Asta a fost singura solutie!
-Razboiul nu este niciodata o solutie!Trebuie sa ai incredere ca Jefthe-h nu ne va lasa sa pierim!El umbla cu noi si nimic rau nu ni se va intampla!
-Sunt de acord,dar pana sa asteptam ajutorul lui Jefthe-h,nu ar fi mai bine sa actionam noi?
    Vanatorul continua drumul,abatandu-se de la drumul principal si avand grija sa isi ascunda urmele.Calatorira pana seara,apoi facu un foc de tabara.Grupul profita ca sa socializeze cu razboinicul.Acesta incepu sa ii asculte cum discuta despre faptele si invataturile zeului lor,si le gasi fascinante.Ziua urmatoare plecara in zori.Restul zilei trecu fara prea mari incidente.Doar un soldat inamic fu ucis de Vanator.Seara,facura iar tabara.In ziua urmatoare,drumul continua,cu mici popasuri.Grupul urca un deal,apoi altul.Vanatorul opri grupul,apoi porni in recunoastere.In fata lor era o tabara de talhari bine inarmati.Se intoarse si zise:
-Nu exista alta cale!Stati aici!
-Nu,ce vrei sa faci?
-O sa ii omor ca sa putem trece!Altfel,noi murim.Asta-i viata reala,sa stiti!
-Pentru animale,da.Pentru oameni,nu!
-Nu v-am spus ca nu imi pasa de religia voastra?Daca vreti sa traiti suficient de mult,stati aici pana ii macelaresc!
    Vanatorul se strecura cu arma pregatita.Liderul grupului pasi inainte direct spre tabara,cu toti urmandu-l.Vanatorul ii vazu si alerga spre ei.Dar oamenii intrara in contact cu talharii.Liderul incepu sa vorbeasca,iar talharii lasara armele jos,ascultandu-i cuvintele.Ceilalti se adunara sa asculte.Vanatorul se apropie si el si ascunse sabia.Pana la final,talharii,acum convertiti,le dadura hrana si indicatii pe mai departe.Dupa un scurt popas,grupul continua drumul.La o distanta suficient de mare de tabara de talhari,Vanatorul zise:
-Ati avut noroc,ei erau vai de capul lor,nici nu cred ca faceau asta din placere.Dar de obicei,nu merge asa,si niciun raufacator nu sta sa asculte povesti despre pace!
-Vanatorule,exista mai multe feluri de a lupta si mai multe feluri de inamici.Tu lupti cu sabia impotriva dusmanilor tai.Noi luptam cu cuvintele si invatatura noastra,dar nu impotriva oamenilor,ci impotriva rautatii,a fricii,a prostiei,a neincrederii,a firii lor.Si un om mai bun este cu mult mai de pret decat un om mort!Mai bine sa salvezi decat sa ucizi!
  Vanatorul tacu.Insa vazu un grup de soldati care le intinsera o capcana.
-Convinge-i si pe ei!
   Nu era insa timp,soldatii atacand.Vanatorul scoase sabia si executa miscari de lupta.Unul cate unul,dusmanii cazura.Razboinicul ii ucise pe toti,apoi continua drumul.Un alt razboinic inamic ataca.Vanatorul bloca,apoi lovi si el.Inamicul,luptator profesionist,stia sa se fereasca si sa loveasca.Vanatorul se ferea si el de lovituri si contraataca.In final,il invinse si pe el.Ajunsera la un mare rau.Vanatorul gasi un pod care abia mai rezista.Spuse oamenilor sa treaca ei.Unul cate unul trecea si,cu fiecare pas,podul slabea.Liderul grupului,Ellekh,intreba:
-Acum,ce crezi,vom putea trece?
-Podul pare slabit!Nu putem.
-Ba putem,pentru ca trebuie sa credem ca putem!Podul nu va ceda.Vezi tu,sunt lucruri pe care nu le putem controla.Ca acest pod de exemplu.Trebuie sa existe si altceva.
   Ellekh trecu podul fara probleme.La fel facu si Vanatorul.In urma lor,podul se prabusi cu zgomot mare.
-Acest pod s-a prabusit chiar cand a trecut primul om.Dar noi am trecut pe el.Cand o sa intelegi ce s-a intamplat aici,o sa intelegi si invataturile noastre!
    La caderea serii era,ca de obicei,timpul pentru tabara.La foc,Vanatorul spuse:
-Nu inteleg ce a fost cu podul,lamureste-ma,te rog!
-Raspunsurile...le vei afla singur.Intre timp,nu iti voi cere sa nu lupti,ci doar sa incerci sa gandesti defensiv,sa aperi viata si pe toti oamenii,sa asiguri pacea si linistea,sa refuzi razboiul si violenta!Cati oameni au pierit de mana ta?Cati tati ai ucis?Cum vor creste copii lor?Ei vor dori razbunarea,se vor antrena,isi vor face armata si vor spune:,,hai sa mergem impotriva celui care ne-a provocat atata suferinta!”.Asa se ridica si mai multa violenta,si mai multa durere.Si intunericul creste mereu!
-Prin violenta,dau nastere violentei!Raul se hraneste cu rau!Dar,ce e de facut?Nu putem trai intr-o lume minunata,unde toti sa fim ca fratii,unde toti sa ne intelegem,sa nu fie razboaie,astea sunt utopii,falsuri!Oricine crede asta,se va lovi de realitatea cruda si va avea numai de suferit!
-Iti spun acum,Vanatorule,pana nu vom pleca de langa tine,vei avea sabia asupra unei puteri a raului.Si atunci vei alege daca sa lovesti sau nu impotriva acestei forte.Daca nu intelegi pana atunci ce trebuie sa faci,lumina pe care o raspandim se va stinge pe vecie,iar lumea se va scufunda iar in haos!Dar sper sa intelegi ce este bine sa faci pana atunci!Dormi acum,o mare misiune este pe umerii tai!

In ziua urmatoare,grupul pleca devreme si calatori pana la lasarea serii.Era intuneric la ceasul sosirii lor intr-un mic orasel.Vanatorul merse la un han si ceru cazare.Proprietarul ii primi cu bucurie.Oamenii le cerura informatii despre Jefthe-h,spre incantarea predicatorilor.Lumea din localitate se aduna sa ii asculte.Vanatorul privi lumea adunata si vazu trei oameni suspecti.Insa nu spuse nimic.Tarziu,proprietarul ii duse pe toti la paturile pregatite si le ura noapte buna,vorbind frumos cu ei.Vanatorul insa nu adormi si,cu armele pregatite,se baga sub plapuma.Dupa o jumatate de ora de tacere,putu auzi usa deschizandu-se.Stranse armele.Auzi pasi si vazu o silueta cu un pumnal.Se ridica si lovi atacatorul,care fu ucis pe loc.Iesi pe coridor si vazu alti asasini.Ii ataca.Incepu lupta curand,iar grupul se trezi.Lupta continua pe coridor,Vanatorul lovind inamicii mereu.Pe unul il arunca pe fereastra.Sari de pe acoperis pe terasa inferioara si ataca un alt agresor.Lupta cu el si il birui.Vazu un mercenar.Il ataca si lupta cu el pana cand il dobori la pamant,dar nu il ucise.Cu sabia la gatul sau,intreba:
-Cine v-a trimis?
-Regele acestui tinut...ne-a angajat...ne-a dat mult aur..ca sa va ucidem si sa scapam de acesti...oameni!
  Vanatorul il omori,apoi cauta restul oamenilor.Fara multe discutii,le porunci sa se pregateasca de plecare.Inainte,merse si il ucise pe proprietarul hanului,cel care ii tradase.Drumul continua toata noaptea,fiind luminat doar de luna si stele.In cursul diminetii,la mare distanta de orice asezare omeneasca,facu tabara.Toti erau obositi.Dupa-amiaza,se pregatira iar de drum.La finalul zilei,era timpul din nou de odihna.Dimineata,iar plecara,iar spre seara,grupul intalni un trib.Vanatorul le spuse sa evite contactul cu ei,apoi merse sa vaneze.Cand termina,veni cu prada,dar vazu ca oamenii erau deja in mijlocul tribului.Lasa hrana in tabara,apoi merse dupa ei.Pe nesimtite,membrii tribului pregateau armele,ca sa ii injunghie.Vanatorul se napusti asupra lor si incepu lupta.Ii lovi inainte sa apuce sa loveasca.Fu atacat din toate partile,dar isi folosi toate abilitatile ca sa isi doboare inamicii.Prin mijlocul luptei,isi facu loc si porni in cautarea sefului de trib.Ii ucise garzile si il provoca.Lupta dura putin,liderul fiind un razboinic mai slab decat Vanatorul.Il dobori la pamant si spuse:
-Daca vrei sa iti las viata,porunceste oamenilor tai sa lase armele!
  Seful de trib accepta si apoi Vanatorul ceru trupe pentru a continua drumul cu ele.Cererea ii fu acordata,apoi,in fruntea micii armate,le spuse predicatorilor:
-Nu stiti ca toti vor sa va omoare?
-Ce faci cu soldatii acestia?Ce nevoie avem de ei?Tot ce avem nevoie este...
-Ascultati,fie merg si ei cu noi,fie va las sa mergeti unde stiti si n-aveti decat sa va lasati ucisi!Am acceptat sa va duc din prietenie,dar vad ca voi nu aveti nevoie de ajutorul meu!
-Potoleste-ti mania,Vanatorule!
   Grupul accepta prezenta soldatilor.Continuara drumul.Pana la finalul zilei,nu fura incidente.Nici in urmatoarele cateva zile,cu exceptia a mici grupuri de soldati inamici sau mercenari platiti sa ii ucida.In ziua urmatoare insa,grupul fu prins in ambuscada.Vanatorul isi organiza rapid trupele si porunci defensiva.Armata inamica era insa mai numeroasa.Batalia incepu sa devina tot mai grea.Soldat dupa soldat cazu infrant,nu insa de a lua alti 6 sau 7 inamici cu el.Vanatorul lupta si el,folosind toate miscarile.In final,trimise un soldat dupa ajutor la tribul sau si continua batalia cu putinele trupe ramase.Soarta ii fu potrivnica.Ultimii soldati cazura in batalie,nu inainte de a rari numarul inamicilor.Vanatorul lupta el insusi cu grupurile de inamici si abilitatile sale exceptionale il fereau de a fi ucis.Reusi de unul singur sa tina terenul pana la sosirea intaririlor.Ellekh lua si el un bat de pe drum si incepu sa ii casapeasca pe rivali.
-Parca voi nu erati cu lupta!
-Doar impotriva celor care merita,atunci putem lupta!Dar nu putem ucide nevinovati!Nu eu lupt acum,ci Jefthe-h ma invata!Eu niciodata n-am luptat.
   Ellekh reusi sa il apere pe Vanator si cot la cot,doborara inamic dupa inamic.Din spate,intaririle incepura sa distruga armata rivala.Prinsa,aceasta fu spulberata.Vanatorul multumi sefului de trib,apoi parasi zona impreuna cu grupul sau.Mersera pana seara,unde facura tabara.Unii din membri grupului transformara lemnul de pe drum intr-un toiag de lupta,ascutit la un capat.Ellekh se apropie de Vanator si intreba:
-La ce ti-au folosit acei soldati?Tu i-ai condus spre moarte.
-Stiu...imi pare rau de moartea lor!Nu ma asteptam sa fim atacati atat de puternic.A fost greseala mea.
-Nu pentru greseala ta sa iti para rau,ci pentru pierderea vietii lor!Pentru ca ai condus niste tineri spre moarte.Cati alti soldati au mai murit sub comanda ta?
-Multi.Am luptat....multe batalii.Le-am castigat mereu.Doar ca am pierdut multi prieteni!
-Ai fost pedepsit pentru faptul ca esti iute la manie si violent in razboaie,pentru ca ai cautat cearta si nu pacea!Prietenii si soldatii tai ar fi trait daca...
-Las-o balta,Ellekh!Asa au fost conditiile pe atunci!
-Tu nu esti rau la suflet si nu faci asta din nevoia de sange,ci din dorinta de putere si de nevoie!Asculta-ma,Jefthe-h te-a ales ca sa ne duci in siguranta!El iti stie abilitatile de luptator si de aceea misiunea ta nu a fost intamplatoare!
-Ellekh....va trebui sa ne croim drumul prin numeroase batalii!Vom intampina multi dusmani cu care va trebui sa luptam.Personal,mi-as dori ca acest drum sa fie linistit,fara lupta,dar in realitate nu va fi asa!
-Stiu asta,de aceea ai fost ales tu,cel mai puternic dintre razboinicii care se afla pe lume,ca sa ne asiguri transmiterea invataturilor.Fara tine,am fi fost ucisi demult.Ceea ce trebuie sa intelegi,este ca atunci cand ucizi un om,comiti o fapta enorm de grava,si ca aceasta putere a ta,nu trebuie folosita spre a face rau,ci spre a face ca binele sa triumfe.Tu poti sa aduci distrugere,sau poti sa aduci pacea.Si va veni clipa sa decizi!
-Mi-ai mai vorbit despre asta....la ce batalie te referi?Poti vedea viitorul?
-Da,am aceasta putere,insa viitorul nu este decis inca,si poate fi schimbat.Stiu...ca doar un om cu abilitatile tale poate implini destinul nostru.Eu stiu deja cum va fi,dar daca iti spun,unde mai este lupta?Unde mai este indoiala,suferinta,frica,toate cele care fac victoria cu adevarat placuta si definitiva?Nu exista victorie adevarata,nu exista poveste buna,fara asemenea momente!
   Vanatorul tacu si medita la aceste cuvinte.In ziua urmatoare,trebuia gasit timp pentru o discutie pe aceasta tema.

Insa nu avura timp in ziua urmatoare,fiind nevoiti sa strabata distante lungi si sa lupte cu tot mai multi razboinici angajati sa ii vaneze.Ajunsera in fata unui mare oras-port.Vanatorul scoase arma si,cu ajutorul vechilor trupe,gasite pe drum,se napusti ca sa il cucereasca.Trecu prin foc si sabie pe orice om care iesea in cale,apoi spuse trupelor sa captureze liderii armatei.Acestia au fost adusi in lanturi in fata sa.Ellekh,vazand fapta,intreba:
-Ce vrei sa faci?Doar nu sa ii ucizi?
-Daca ii las sa traiasca,vor spune autoritatilor unde ma duc.Nu imi permit sa fiu urmarit in continuare!
-Nu vor face asta!(Vanatorul ucise un prizonier)N-ai invatat nimic?
-Am spus ca nu ma intereseaza invatamintele voastre!Eu traiesc dupa propriile mele reguli.Un alt general cazu sub sabie.
-Daca le arati mila si ei iti vor arata!Gandeste-te bine,gresesti!
-Te rog...lasa-ma...sa traiesc!Te rog!implora un alt general,tremurand de frica.
-Asculta-l!Ce inima ai tu?
-Bine,ascult!Dati-le drumul!
     Abia fura desfacute lanturile,ca cei 4 supravietuitori o luara la goana in toate directiile.Vanatorul merse in port si gasi o corabie de dimensiuni potrivite.Se apropie de ea cu grupul,dar fu incercuit de o armata mare.Lasa sabia jos,realizand ca este sinucidere sa lupte cu ei.Fu legat si urcat pe nava.
-Ai vazut?Unul dintre cei pe care i-am lasat in viata a chemat armatele ca sa ne prinda!
-Imi...pare rau ca m-am indoit de judecata ta!Ce crezi ca ne vor face?
-Poate ne vor omori si arunca in mare.Dar nu-i nimic,macar am facut o fapta buna!zise Vanatorul cu ironie.
    Un grup veni si ii lua pe predicatori.Ii duse pe o alta corabie,iar unul spuse:
-Cand veti ajunge suficient de departe in larg,sariti in apa si inotati pana aici!Apoi trageti cu sageti si dati-i foc.
   Vanatorul cazu cu capul jos,realizand ca nu poate face nimic.Esuase in misiunea sa,si mai mult,asigurase moartea pentru el si grupul pe care trebuia sa il protejeze.Nu putea deschide cusca in care era pus cu forta.Pe cand era sfasiat de ganduri negre,un general veni incet.Il recunoscu,iar acesta zise:
-Pentru ca m-ai lasat sa traiesc,si eu te voi ajuta!Uite,iti deschid usa.
-Multumesc!Ai vreo arma?
-Doar un pumnal ascuns sub maneca...daca ma prindeau...
-Stiu,inteleg!Multumesc pentru ajutor!
-Si eu pentru ca mi-ai crutat viata!
    Vanatorul se strecura,apoi executa silentios paznicii din jur.Lua o sabie si elibera pe restul prizonierilor cu care organiza o revolta.Ii conduse in lupta impotriva paznicilor ramasi.Lupta si isi facu drum pana la carma vasului,unde ii porunci capitanului sa urmareasca corabia.Anihilase deja arcasii cu sageti inflacarate.
  Nava se apropie,iar Vanatorul vazu ca era plina de cativa razboinici.Cand vasul se apropie,sari pe puntea acestuia,lichidand la aterizare pe unul dintre rivali.Ceilalti atacara.Lupta cu ei,blocand si ferind,apoi lovind la momentul potrivit.Unul cazu in genunchi si fu executat.Altul fu aruncat in mare.Lupta continua cu ceilalti doi.Unul fugi.Celalalt se angaja intr-o lupta,miscandu-se disperat,dorind sa il elimine pe Vanator cat mai repede.Dar pierdu lupta.Vanatorul isi elibera prietenii,dar celalalt care fugise dadu foc el insusi corabiei.Vanatorul fugi prin foc,urmarit de adversar.Ajunse la carma vasului si incepu sa lupte.Inamicul era priceput.Focul cuprindea nava tot mai mult,pe masura ce lupta devenea tot mai intensa.Grupul de predicatori fugi printre flacari,fara nicio ezitare,apoi sari intr-o barca din apropiere.Insa Ellekh fu nevoit s-o duca la distanta de corabia in flacari,pentru a nu arde.Pe vas,Vanatorul lupta mereu,incercand sa il ucida pe adversar.Dar acesta era priceput,asa ca evita cu tot posibilul aceasta soarta.Ajunsera la capatul vasului,care incepea sa se scufunde.Vanatorul sarea mereu si evita loviturile.Inamicul parea neobosit.In cele din urma,ceda,gresi si fu lovit repetat cu sabia si aruncat peste bord.Vanatorul fu nevoit si el sa sara in apa,corabia arzand complet in spatele sau.Se ridica la suprafata si incepu sa inoate spre micul vas al grupului sau.Inota toata ziua ca sa ii ajunga,apoi obosit,fu tras inauntru.Vasul fu dus la distanta,pana la tarmul unei mici insule.Acolo,toti coborara.Localnicii erau bucurosi sa ii primeasca,iar Ellekh se folosi de prilej pentru a isi raspandi invataturile.Lumea asculta fascinata.Vanatorul merse si,cu ajutorul unor alti oameni de acolo,imbunatati micul vas,pentru a il face capabil sa strabata distante mai mari.Apoi,hotari sa ramana pe insula pentru cateva zile.

Dupa cateva zile,Vanatorul aduna grupul si ii urca pe vas.Calatoria,de doua zile,se desfasura fara niciun incident,pe o mare calma.Ajunsera la tarm,insa,dupa doar cativa pasi,fura atacati de pirati.Vanatorul scoase arma si lupta cu ei.Ellekh isi lua toiagul si participa la lupta.Piratii,desi priceputi,erau invinsi si doborati.Dupa ce mai elimina un grup de atacatori,razboinicul le observa pestera si zise:
-Hai sa ii atacam,sigur au multa prada!
-Nu cred ca e bine...
-Ei au prada din jaf acolo!Nu se cunoaste proprietarul.Cu ei puteti sa construiti un templu zeului vostru,sa luati o casa,sa cumparam arme si mancare...
    Vanatorul porni si ii ataca pe restul piratilor,intrand in pestera si facandu-si loc printre ei.Grupul ramase afara,dar Ellekh il urma.Scoasera cufere intregi cu bani,diamante,perle si bogatii imense.Ellekh stranse grupul si le spuse:
-Fratilor,asa a fost dat,ca noi sa punem mana pe aceste bogatii!Sa le folosim cu multa chibzuinta.Mergeti si cumparati din oras alimente si vorbiti cu cineva sa ne cazeze undeva!
    Oamenii plecara,iar Ellekh intreba:
-Acum esti in tara ta,Vanatorule!Ce vei face?
-Personal,vreau sa ma intorc in orasul meu,Fierceless,pe care l-am parasit acum multa vreme.Voi ce faceti?Unde veti sta?
-Ne vom cladi o locuinta undeva unde sa nu deranjam pe nimeni.Vom face altar lui Jefthe-h si o cladire in care oricine vrea sa afle mai multe despre religia noastra,sa poata veni!Nu fortam pe nimeni cu nimic.
   Abia sfarsi propozitia,ca cineva din grup veni in viteza si le striga:
-I-au prins pe ceilalti!S-au luat la cearta cu sustinatorii zeului Alpherys!Un preot al sau a trimis garzile sa ii aresteze!
-Hai in oras!porunci Vanatorul.
    Grupul ajunse in scurta vreme la portile orasului.Descaleca si intreba despre soarta lor.Li se dadu o veste teribila:ei urmau sa fie sacrificati lui Alpherys intr-o ceremonie speciala.Vanatorul ceru sa discute cu liderul local.Acesta veni escortat de numeroase garzi de corp.Grupul de preoti il urmau indeaproape.
-Vanatorule,faptele tale de vitejie au fost povestite din gura in gura si faima ta a ajuns pana aici!Suntem onorati sa te avem drept oaspete!Totusi,iertata-mi fie obraznicia,dar:ce cauti aici?Si de ce te aliezi cu niste gunoaie?
-Gunoaie?De ce?Si ce au gresit acei oameni de vrei sa ii condamni la moarte?Da-le drumul,este ridicol,pentru ce?
-Au vorbit impotriva lui Alpherys,zeul orasului nostru.
-Este ridicol,da-le drumul.Mi se pare un motiv pueril,insultator!O sa merg la tabara mea si,daca intr-o saptamana nu vin acolo teferi,voi veni cu armata asupra ta si voi da foc tuturor celor pe care ii vad!
-Nu ai nicio armata aici,Vanatorule!De fapt,nici nu mai este tara ta de multa vreme!Pleaca inapoi si lasa-ne!
      Vanatorul merse spre tabara,adunand de prin satele din jur oameni care il urau pe conducator.Ii duse in tabara,le dadu arme si ii antrena in lupta.Apoi,ii trimise sa recruteze noi oameni pe care sa ii antreneze mai apoi.In scurt timp,avu o armata decenta,capabila sa lupte la standarde rezonabile.Ziua ultimatului expira,iar ostaticii nu venira in tabara.Vanatorul isi aduna trupele si le deghiza in simpli oameni.Mersera in oras,unde lumea se pregatea de spectacol.Pe o scena imensa in fata templului,prizonierii fura adusi legati.Calaii ii urmau din spate.Incepu ritualul cu dansuri si strigate.Lumea incepu sa aplaude.Nemaiputand rabda,Vanatorul urca pe scena si,cu miscari rapide,ucise calaii.Elibera grupul,apoi lupta cu atacatorii care veneau din toate partile.Conducatorul  si preotii se inchisera in templu,iar armata Vanatorului incepu sa lupte.O batalie izbucni.Vanatorul ucise soldat dupa soldat si isi facu loc pana la baracile militiei locale.Conducatorii ei decisera sa i se alature,iar asta slabi mult forta inamicilor.Ca o boala,conflictul se raspandi pe toate strazile,iar victimele cadeau des ca zapada.Vanatorul incendie cladire dupa cladire,in cautarea capilor armatei locale.Ii gasi si ucise pe rand,in lupta corp la corp.Oamenii fugeau ca sobolanii din oras,iar soldatii ramaneau sa lupte o batalie pe care incepeau incet s-o piarda.In final,dupa victorie,Vanatorul pasi in templu,sparse usa si porunci trupelor sa ii captureze pe cei baricadati inauntru.Pasi inauntru si ridica sabia.Liderul zise:
-N-ai indrazni sa faci asta,Vanatorule!Ai idee ce inseamna asta?
   Vanatorul o facu.Distruse statuia lui Alpherys,apoi dadu foc templului.Ii aduna afara si executa pe conducatori,apoi trimise dupa supravietuitori.Acum se puteau intoarce acasa.Ii spuse lui Ellekh:
-Iata ca v-am gasit oras!Puteti sa construiti aici un templu zeului vostru si sa stati unde vreti in el!
-Asa vom face,dar intai venim cu tine pana la capat!
-De ce?
-Pentru ca ai nevoie de cineva sa iti fie ghid.Batalia cea mare nu a fost asta,ci va urma!Aici...a fost aprins focul.
-Vrei sa spui ca i-ai trimis aici pe oamenii tai intentionat?Ellekh...
-Da,am facut ce trebuia facut!Vei intelege mai tarziu.
-Nu vreau asta!Bine atunci,va duc pana la Fierceless,apoi mergeti unde stiti.De acolo,consider ca mi-am facut datoria si nu vreau sa mai am treaba cu voi!
     In ziua urmatoare,grupul pleca din oras,si traversa o mare padure.Fura prinsi in ambuscada.Vanatorul lupta cu atacatorii,insa unul reusi sa il faca sa isi scape sabia.Ii cazu intr-o prapastie.Disperat,parasi grupul,pe care il apara Ellekh,apoi urca dealul.Erau schelete ramase din lupte mai vechi si cauta arme.Gasi un arc si cateva sageti.Tinti in atacatori si,folosind sagetile,ii dobori rand pe rand.Doi cazura in prapastie.Odata pericolul indepartat,cobori printre ei si alese cea mai buna arma.
    Grupul continua drumul prin padure,apoi in vale,pe campie,urcand si coborand.Dupa cateva zile,ajunsera la Epac.Nimic nu mai arata ca acolo avusese loc o mare batalie.Vanatorul isi aminti totul pe masura ce pasea in sat.Se opri in fata mormantului lui Muttha unde varsa lacrimi amare.
-Ti-a fost prieten?
-Mai demult,acest om mi-a fost general.Aveam o mare armata si un mare scop,razbunarea.Eram naiv,lipsit de experienta si m-am aventurat in lupta prea mult.El mi-a salvat viata,dar si-a pierdut-o pe a sa!
    Vanatorul facu tabara langa localitate,iar Ellekh intreba:
-Ti-a convenit pretul platit pentru razbunarea ta?A meritat moartea prietenului tau?
-Nu,a fost o prostie!Desi l-am ucis pe Faminis mai tarziu,totusi am inteles ca nu am procedat corect.Razbunarea nu mi-a adus nimic bun,nici macar o bucurie.Singura realizare a fost ca i-am ocupat orasul si am ajutat la intarirea lui.
-Nu iti face prea multe mustrari de constiinta,nu repeta greseala si totul va fi bine!Exista un pret pentru orice in lume,si tu alegi daca merita sau nu.
    In ziua urmatoare,drumul continua.Se intalnira cu o mare armata.Vanatorul pasi in fata trupelor sale,dar le facu semn sa nu scoata armele.Armata se apropie,iar liderul lor spuse:
-Vanatorule,numele meu este Cappa si conduc orasul Thares.Am primit forte din partea oamenilor lui Khamon,care ma sustin.Suntem la dispozitia ta!
-Cum adica?Despre ce este vorba?
-Intreaga tara este impotriva ta si toti s-au aliat cu un singur scop:sa te omoare.Distrugerea templului lui Alpherys a fost de neiertat,o insulta pentru multi.Ei vor razbunare,dar nu acesta este singurul motiv.
-Atunci...care e al doilea?
-Acesti oameni!Regele din tara lor a amenintat cu razboiul daca nu ii eliminam noi.Acum,nu ne permitem un razboi cu o asmenea forta militara,asa ca am hotarat sa scapam de ei.
-Si voi sunteti singurii aliati....va multumesc!
-Noi si fratii din tara lui Khamon,care ne trimit intariri.O sa fie o mare batalie!
-Cat timp mai am si unde trebuie sa merg?
-Cam o luna maxim.Noi venim cu tine!

Vanatorul continua drumul si ordona armatei sa captureze orice oras sau sat din drumul sau.Ca si la inceput,le dadea liderilor de ales:oamenii intrau in armata lui,sau localitatea era distrusa si locuitorii ucisi.Putini au fost cei care au refuzat oferta.Astfel,si-a crescut forta militara in fiecare zi.Insa dusmanii se apropiau.Avura loc lupte minore,cu grupuri mici de adversari.Apoi,singurii atacatori erau mercenarii,talharii si cei care visau la faima si averea generata de uciderea Vanatorului.Niciunul dintre acestia nu reusi macar sa se apropie de el.Ajunsera de la campie la deal,si de la deal la munte.O parte a armatei hotari sa inconjoare muntii si sa se intalneasca pe campia de dincolo.Aceste forte erau conduse de Cappa,care si promise ca va aduce mult ajutor.Vanatorul urca muntii impreuna cu fortele sale,cu predicatorii si cu liderul lor, Ellekh.Pe masura ce urcau,oamenii oboseau tot mai tare,asa ca facura o tabara.La flacarile ce se ridicau spre cerul instelat,omul ii spuse:
-Timpul se apropie!Ce vei alege sa faci?
-Singurul mod in care poti obtine victoria este sa iti anihilezi inamicul!Eu nu cunosc alta cale.
-Exista multe feluri de victorie,nu una singura.Daca alegi aceasta cale,vei fi conducatorul,dar si cel care aduce moartea a mii si sute de mii de oameni in calea ta.Vei fi blestemat pentru asta!Cu ce ai fi mai bun decat Defyten?
-Si care ar fi cealalta cale?Ellekh,daca nu lupt,ei vor sari pe mine si ma vor sfasia,imi vor distruge armatele si toti vom pieri.Asa e in realitate,nu in basmele pe care le tot spui!
-Nu sunt basme si povesti,Vanatorule!Drumul meu nu este usor,dar este singurul care poate aduce lumina in intuneric si adevarata victorie.Altfel,ramaneti ca niste fiare salbatice fara minte,care se omoara.Dar vei fi mai rau decat un animal.Un monstru vei deveni.Stii ce trebuie sa faci!
-De cum fac asta,ei ma vor ucide,Ellekh.Este sinucidere sa refuz batalia!Lupta sau mori,am mai intalnit aceasta alegere.
-Jefthe-h te va ajuta,ai incredere in el!Dar nu poate alege in locul tau.
-Hai sa incheiem cu asta!
    Ziua urmatoare,Vanatorul porunci trupelor sa se mai odihneasca,in asteptarea fortelor ce facusera o alta tabara,mai in vale.El merse sa se plimbe si sa caute o trecatoare buna.Trecu pe langa un izvor si bau apa curata si limpede.Dupa o vreme de admirat natura,isi continua mersul.Ajunse printre niste ruine si statui.Erau un templu vechi al zeului Sappher,care insa fusese uitat si lasat in paragina de cei care trebuiau sa aiba grija de el.Acestia plecasera spre orase mai mari,unde viata era mai usoara,lasand totul in urma.Vanatorul observa o sulita infipta in pamant pe care o lua.Privi varful ascutit si prin el vazu,ca intr-o oglinda,chipul urmaritorului.Se intoarse si il vazu.Escortat de cativa generali si garzi de corp,era regele tarii.Pasi spre el si zise:
-Vanatorule,faptele tale mari mi-au ajuns la urechi si am fost adanc impresionat de vitejia ta.Ar fi pacat sa nu fim prieteni,sau mai rau,sa fim dusmani.Te rog,pune pret pe vorbele mele si hai sa facem pace.Te admir mult si ar fi dureros pentru mine sa imi trimit fortele impotriva ta!
-Nici eu nu lupt cu bucurie sau cu sete de putere si sange!Ce conditii ai ca sa facem pace?
-Da-mi acei predicatori si lasa-ma sa ii ucid!Sau omoara-i tu.Sunt oameni periculosi,cu invataturi otravitoare.Moartea lor ar fi benefica pentru noi toti.
-Poate ca ar fi,desi am ascultat invataturile lor si,desi mi se par cam naive,si pe alocuri fantastice,nu cred ca ar fi chiar atat de periculoase.In plus,am facut o promisiune unui prieten:ca o sa ii aduc in tara mea si o sa le ofer siguranta.Pun pret pe asta,dar si pe vietile lor.Nu pot recurge la asasinate miselesti si nici sa fac intelegeri tradatoare.Nu ii voi trada niciodata!
-Promisiunea prietenului tau si onoarea ta stau in calea intelegerii noastre si pot cauza un mare razboi.Renunta la ele si vei gasi mila mea!
-Sa nu respect aceasta promisiune si sa imi tradez prietenii sunt o incalcare a principiilor mele,un lucru pe care nu pot sa il fac,indiferent de pret!
-Indiferent ca voi veni cu toate fortele impotriva ta?Indiferent ca poti sa mori din cauza lor?
-Daca moartea este pretul pentru integritatea mea morala,atunci il platesc bucuros!Mai bine sa mor ca un razboinic adevarat,cu glorie si onoare,cu promisiunea tinuta,decat sa traiesc asemeni unui las vrednic de ocara,asemeni cuvia fara coloana vertebrala,ce se clatina dupa cum bate vantul.
-Am vazut ca ai o armata mare,Vanatorule.Dar eu voi umple campia de dincolo de munti cu o armata atat de vasta,incat se va intinde pe toata tara,de la munte,pana la  ocean.Va fi un razboi atat de mare,incat oamenii vor crede ca a venit sfarsitul lumii!Iti voi distruge toate armatele si iti voi ucide orice prieten si aliat,pana cand te voi omori pe tine in chinuri mari!Trezeste-te,acele promisiuni,onoarea ta,loialitatea,toate acestea nu inseamna nimic in ziua de azi!Nu e mai important sa iti scapi pielea?
Nu da dovada de lipsa ratiunii,ci gandeste-te cum sa scapi din aceasta situatie!Esti coplesit numeric,este aproape sigur ca vei pierde!Nu imi refuza mila,te implor!
-Mila ta?Eu...nu am nevoie de mila ta,rege arogant si netrebnic!Nu prin mila ta am trait pana acum,nu prin mila ta am ajuns de la un simplu taran la razboinicul care sunt astazi,la al carui nume se cutremura mai marii ostirilor si liderii omenirii!Tu esti un spic de grau in fata unui viscol nemilos!
-Imi spui mie arogant si totusi,tu esti cel care da dovada de o indrazneala nemasurata si de vorbe nechibzuite.Vanatorule,alege acum,caci alta sansa nu mai ai,si spune-mi daca esti gata sa platesti pretul cerut.Alege:imi predai acei straini ca sa ii ucid,sau te pregatesti de razboi!
      Vanatorul lua incet sulita de jos,o potrivi bine si arunca cu toata puterea spre rege.Acesta cazu strapuns.Toti se napustira asupra lui,un general strigand:
-Sper ca esti constient de ce ai ales!
    Vanatorul scoase sabia si lupta cu atacatorii,ferindu-se si blocand pana lua iar sulita.O folosi sa isi doboare adversarii si sa ii injunghie cu ea.Lupta pana cand nu mai era niciun oponent.Merse la tabara si le spuse tuturor vestea.Razboiul era pe cale sa inceapa.Soldatii se adunara in formatie de lupta,pregatiti sa coboare.Vanatorul merse in fata lor si le spuse:
-Pentru prima data,va dau porunci:luptati cu vitejie,nu lasati pe nimeni in viata si distrugeti inamicul!Nu veti avea mila,nu veti ierta pe nimeni!Este un razboi total,nu exista inocenti!
   Calari in fruntea armatei ce se revarsa spre campie,asemeni unui torent rapid de munte,ce se revarsa spre campie,asemeni unei avalanse nimicitoare.Ellekh il ajunse si spuse:
-Asta-i regina bataliilor,Vanatorule,despre care insusi Jefthe-h ne-a vorbit!Nici acum,cu cateva ceasuri inainte sa inceapa,nici acum nu este prea tarziu sa alegi celalalt drum!
-Imi voi apara onoarea si demnitatea chiar de-ar fi sa vars sangele unei tari intregi!
  Ellekh ramase in urma,astepta ca navalnica armata sa treaca,apoi ingenunche umil si se ruga pentru Vanator,ca Jefthe-h sa ii lumineze sufletul si inima si sa realizeze ceea ce face.Se ridica apoi si merse pe urmele armatei,coborand poteci stramte si dificile.

Campia Ekkheryen era o intindere imensa de pamant,ce cuprindea sate,orase,campuri arabile,teren gol si se intindea,fara nici macar o ridicatura,pana la plaja.Totusi,chiar acest loc maret,putu fi ocupat de o armata atat de mare incat se vedea pana la orizont.Toti erau pregatiti de lupta.
Vanatorul si armata sa se napustira asupra inamicilor,organizand o sarja puternica printre hoardele rivale.Multi cadeau strapunsi de sultie si sabii,iar razboinicii din spate terminau treaba,spintecand trupele din apropiere.Vanatorul era in fruntea armatei,folosindu-si abilitatile de lupta exceptionale pentru a face prapad printre zeci si sute de soldati.Armata inamica se apropia val dupa val,toti cadeau pe rand in fata razboinicului.De patru ori,arcasii inamici aruncara o ploaie de sageti.Tot de atatea ori,soldatii Vanatorului folosira scuturile drept protectie.Putini au cazut.Oamenii reusira sa impinga rivalii inapoi,castigand teren.Teren pierdut rapid,cand o ofensiva inamica nimici o parte a fortelor aliate.Vanatorul insusi bloca aceasta ofensiva,luptand curajos si lichidand valul de soldati.Impinse inamicii,ii dobora rand pe rand,dar,roiuri intregi se alaturau inamicilor,crescandu-le puterea.In prima zi,lupta apriga dura fara pauza,nici noaptea.Ziua urmatoare ii gasi tot luptand.Cappa veni cu armatele,lovind pe flancul celalalt.Vanatorul isi manevra trupele pentru a se intalni cu el,prinzand inamicii ca intr-un cleste.Aliatii se intalnira si organizara o ofensiva ce abia putu fi blocata si respinsa.Cappa facu o tabara pentru a isi organiza fortele.Ranitii erau dusi acolo,armele erau depozitate,oricine voia sa se odihneasca o putea face.Vanatorul isi concentra fortele pentru a apara tabara si a preveni un asediu.Lupta in jurul taberei,pe care o apara si de unde lansa ofensive nimicitoare.Dupa o scurta pauza,lupta reincepu.Vanatorul conduse armata printre soldatii inamici,desi ca picaturile de ploaie.Era ocupat sa lupte mereu,dar,intr-o clipa,il vazu.In mijlocul armatei inamice,Ellekh statea.Arunca jos toiagul si astepta.Vanatorul,dupa ce macelari dusmanii din apropiere,ordona o sarja rapida pentru a il recupera.Isi facu loc printre dusmani,se misca rapid,il insfaca pe om si organiza retragerea,nu fara lupta.Reusi,sub protectia armatelor sale,care tineau inamicii la distanta,sa il duca in tabara.Ii dadu apa,apoi intreba:
-Esti nebun?De ce ai facut gestul asta,cel mai ilogic cu putinta?
-Daca este nevoie sa imi dau viata pentru ca tu sa intelegi ca exista si alta cale,atunci sunt dispus sa o fac!Tu dispretuiesti viata,dar sa stii,si Jefthe-h te va dispretui pe tine pentru asta!
-Nu exista alta cale,Ellekh!Nu acum,este prea tarziu!Uita-te la mine,ce crezi ca sunt?Sunt un razboinic,un ucigas care a facut mult bine,dar si mult rau si care a adus peste noi acest razboi!E prea tarziu:fie lupt si ii inving,fie ma inving ei pe mine si atunci voi muri!
-Niciodata nu este prea tarziu,Vanatorule.Oricine se poate schimba si nici acum nu este tarziu sa faci ce trebuie.Stii ce trebuie sa faci,doar ca nu ai curajul!Iti promit ca daca o faci,vei vedea lucruri ce nu le crezi posibile!
   Vanatorul il privi cu inteles,apoi continua atacul.Inamicii cadeau ca secerati,ofensiva era puternica.Dar si rezistenta indarjita.Curand,lupta deveni o plictisitoare rutina,cu miscari repetitive si fara nimic deosebit.Niciuna dintre armate nu reusea sa castige definitiv.Vanatorul se indeparta incet-incet de fortele sale,purtat de batalie tot mai aproape de centrul armatei rivale.Fu inconjurat din toate partile.Peste tot,lupta continua.Cappa il ajunse si lupta cot la cot cu el,anihiland dusman dupa dusman.Intr-o clipa,isi arunca privirea si realiza.Holde intregi,ulite si campii erau pline de trupuri fara viata.Si numarul celor cazuti crestea.Incepu sa tremure,dar continua sa lupte.Se facu gol in jurul lui,dar zidul de dusmani se apropia sa il striveasca.Vanatorul isi arunca jos coiful.Dusmanii se oprira,proprii lui soldati incepura sa ridice armele,gata sa il elimine.Atunci arunca jos si scutul.Inchise ochii si arunca si sabia,apoi imediat incepu sa vorbeasca:
-Oameni buni,lasati armele jos!Destul cu varsarea de sange,nu suntem animale!Stiu ca am facut mult rau,si regret,si stiu ca nu pot fi iertat,dar un prieten mi-a spus ca niciodata nu e prea tarziu.Niciodata nu e prea tarziu sa iti dai seama ca ai gresit si sa te opresti!Pretul ramanerii in intuneric este prea mare,si exista pentru toti un drum mai bun decat uciderile in masa fara niciun rost,crime,vieti intregi curmate pentru idealuri prostesti ce peste ani de zile se uita si nu se mai pomenesc.Exista o cale mai dreapta decat razboiul orb si nebunia ucigasa.Oamenii acestia poate vorbesc prostii,poate spun minciuni,dar daca din toate invataturile lor putem afla cum sa fim mai buni decat fiarele salbatice,cum sa traim mai bine si cu pace,atunci nu i-am ascultat degeaba!Asa ca ascultati si alegeti,soldatilor si razboinicilor care sunteti aici.Uitati-va la voi si hotarati ce faceti cu mine.Daca v-a mai ramas inauntru un strop de omenie,atunci veti sti ce sa faceti.Daca hotarati ca vorbele mele sunt in vant,ca sunt nebunesti si fara judecata,atunci veniti cu totii,sariti pe mine si sfasiati-ma cu sabiile,sunt gata!  Isi spuse soptit:,,Asta a fost,Jefthe-h,eu am mers cat de departe am putut,de acum nu mai depinde de mine!”.Soldatii se apropiara.Totul in jur parca se misca cu incetinitorul.Vanatorul se puse instinctiv in genunchi.Soldatii ajunsera langa el,il ridicara pe brate si incepura sa strige:
-Uraaa!Traiasca Vanatorul,castigatorul razboiului!Traiasca acest campion!
   Fu lasat jos,apoi imbratisat de multime si rand pe rand,soldatii din ambele armate aruncara armele la pamant,rand pe rand.Liderii venira la el,cu un tratat de pace intocmit pe loc pe care toti conducatorii il semnara.Lumea incepu apoi sa se raspandeasca fiecare la casele lor,unii sa adune mortii,altii nerabdatori  sa isi revada familiile mai repede si curand campia dadea semne de revenire la normalitate.Cappa veni sa il felicite si spuse,plecandu-se inaintea sa:
-Vanatorule,multi generali pot castiga razboaie,dar niciunul nu poate face ce ai facut tu astazi!Intr-adevar te poti considera victorios in acest razboi!Nu te voi uita niciodata!Ramai cu bine,si fii mereu atat de curajos ca si astazi!
   Veni si Ellekh,care il imbratisa,planse si ii zise:
-Pentru ca ai avut curajul si increderea sa faci ce trebuie si ai crezut vorbele mele,Jefthe-h nu va uita de tine si vei sta langa mine cand ne vom revedea cu el!Mari bucurii te asteapta.Intre timp,daca ai vreodata nevoie de un sfat sau pur si simplu simti nevoia sa revezi un vechi prieten,stii unde sa ne gasesti!Vom raspandi invataturile de acolo si oricine este binevenit sa le asculte.
-Asa voi face,voi veni peste o vreme sa vad daca va descurcati cu cazarea si daca va mai  pot ajuta cu ceva!Ramaneti cu bine si multumesc pentru ca mi-ati aratat si celalalt drum!
   Se desparti de grupul de predicatori,care acum puteau merge fara probleme in orasul promis lor,apoi se indrepta spre Fierceless,oras de care era destul de aproape,la cateva zile de mers.

-------Cartea IV:Definirea eroului---------
Vanatorul ajunse in Fierceless si merse direct la palat,unde ceru sa vorbeasca cu liderul local.Acesta il primi bucuros in sala tronului,si zise:
-Bine ai venit acasa!Faptele tale si victoriile obtinute ne umplu de mandrie si esti considerat un adevarat erou!
-Cand am calatorit spre tara,am fost cu niste oameni care mi-au deschis ochii si m-au facut sa inteleg ca moartea unui om este un lucru ingrozitor,o tragedie.De asemenea,razboiul este o ucidere in masa fara rost.Asa ca m-am gandit sa vad cum fac sa devin conducatorul acestui oras,asa cum am mai fost,iar razboaie sa nu port decat atunci cand este absolut necesar.Ce trebuie sa fac pentru asta?
-Oricine are dreptul sa provoace conducatorul pentru a obtine conducerea.Daca este un singur pretendent,este supus la un set de probe ce ii testeaza mintea si abilitatile fizice,probe care il califica drept potential urmas.Actualul conducator poate accepta sau respinge o asemenea pretentie,dar in cele mai multe cazuri se accepta.Daca sunt mai multi pretendenti,acestia lupta intre ei,iar invingatorul este supus setului de probe.
-Atunci sunt gata sa particip la acele probe!
-Mai exista o conditie:Acel pretendent trebuie sa fie absolvent al Academiei Militare.Asa este obiceiul si asa este corect!Acolo dobandesti abilitatile necesare.
-Stiu ca probabil nu sunt cel mai bun razboinic din zona,dar am participat la multe confruntari si am fost pus in situatii in care mi-am dezvoltat abilitati similare unui absolvent al acelei Academii.Am invatat din practica ceea ce ei fac prin teorie si antrenament,asa ca...nu s-ar putea face o exceptie?
-Dupa cum am mai spus,faima ta este mare,si intr-adevar esti un om al carui pricepere  si experienta in arta luptei depasesc cu mult ce se poate invata la Academia Militara,dar totusi regula ramane regula.Daca vrei sa devii pretendent,va trebui sa faci acea academie,pe care sunt sigur ca o vei termina cu bine!
-Stii....exista si alta metoda!
-Da,asa este...pai,daca te lasa constiinta si nu ai probleme in a face asta,presupun ca....o sa fim nevoiti sa iti acordam conducerea cu forta,daca mai ramanem in viata
-Off,bine,spune-mi atunci,cu cine trebuie sa vorbesc pentru inscriere?
     Conducatorul il trimise la Ettyx,cel care conducea academia.Vanatorul accepta sa mearga la el.Oricand putea ridica o armata din jurul orasului,oricand putea lua conducerea cu forta,dar totusi,ceva il impiedica sa faca asta.Urma sa joace dupa reguli.Ajunse la Ettyx care,cunoscandu-i faima,il primi bucuros si tremurand de emotie.
-Din cate am inteles....te inscrii la noi?
-Da,trebuie.Este o conditie pentru a deveni pretendent la conducere.Sunt dispus sa fac asta.
-Atunci,ne bucuram sa te avem printre noi!Uite aici un regulament pe care te rog din suflet sa il respecti!Daca n-ar fi el,ar fi haos aici si calitatea invatamantului ar scadea cu mult.Sper ca ii intelegi necesitatea...
-Sigur,o sa il respect!zise Vanatorul si semna actul.Ettyx ii prezenta disciplinele care urmau sa fie studiate,in timp ce il plimba prin sali,prin curtea interioara si restul sediului.
-La Istoria si Teoria Luptei ne axam pe teorie si invatam despre bataliile importante din trecut,despre strategie,cum sa folosim armele si alte informatii utile.La Antrenamente studentii invata cum sa manuiasca diferite arme si sunt antrenati in a le folosi corect.La Simulari,incercam sa reproducem situatii cu care un student se poate intalni in realitate,inventam si folosim scenarii.In unele cazuri,acestea pot deveni chiar dificile.Cam asta ar fi pe scurt,restul urmeaza sa descoperi singur.
   Vanatorul multumi pentru explicatii,apoi isi gasi cazare.In ziua urmatoare,era la sediu,gata de actiune.Lumea veni si asa incepu antrenamentul.Nu vorbi cu nimeni in primele zile,indeplinind doar ceea ce le dadeau profesorii de facut.Curand insa,incepu sa interactioneze cu ceilalti prezenti acolo si astfel afla mai multe despre ei.Se imprieteni cu Trygh,un student destul de bun in manuirea armelor,dar totusi incepator.Acesta era insa un om sociabil,care stia cum merg lucrurile.La Antrenamente,cineva sosi cu intarziere.Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat,isi lua arma si incepu sa se antreneze alaturi de ceilalti.Aflat la distanta,Trygh ii spuse:
-Asta e Spytthen,un tanar care se lauda ca se trage dintr-un neam de razboinici.E intr-adevar bun,dar nu atat de bun pe cat se crede.
-Multumesc pentru prezentare,o sa incerc sa stau departe de el!
   Nici nu ii era greu sa faca asta,caci Spytthen nici nu prea vorbea cu nimeni,cu exceptia grupului de admiratori carora le povestea despre inaintasii lui si cum le-a mostenit talentul.Vanatorul observa un om care se chinuia sa execute corect miscarile.Desi esua mereu,se straduia tot mai tare si apoi se retragea.Profitand de faptul ca acesta lua o pauza,il intreba:
-Scuza-ma,din cate stiu nu este obligatoriu ca cineva sa studieze aici.Atunci,de ce te chinui sa faci asta,daca nu e ceea ce vrei?
-Pentru ca vreau sa devin un soldat bun,un luptator excelent!E necesar sa ma chinui pentru asta!
-Exista multe meserii in lume,este important s-o gasesti pe cea potrivita,nu pe cea care iti cere mult chin si sacrificii!
-Nu-ntelegi nimic!Vreau sa devin cel mai bun absolvent de aici,sa ma inscriu in armata si sa merg la razboi,unde sa imi fac un nume.Atunci ma pot intoarce cu glorie,ca un soldat adevarat,iar Exhonen...
-Aha,despre asta era vorba...o femeie!Si de ce este necesar sa ii arati asta?
-M-am indragostit de ea si  visez sa imi fie sotie si sa fim fericiti impreuna!Dar ea umbla cu un talhar,unul Maffer,un infractor!Si eu si toata lumea i-a spus sa renunte la aceasta relatie,dar ea e fascinata de el,de viata pe care o duce si,mai ales,de faptul ca este priceput in lupta.Exhonen stie ca Maffer o poate proteja,pe cand eu nu,asa ca nu am nicio sansa in fata lui.Decat daca ma antrenez sa devin mai bun ca el si intr-o zi sa il inving.Apropo,ma cheama Lalefh,si da,stiu cine esti...Vanatorul,un razboinic neintrecut despre care toata lumea discuta!Multi te admira si lumea vrea sa fie ca tine,sa stii!
-Ma bucur sa te cunosc,Lalefh!Daca cineva tine la tine,nu o face datorita unor criterii,ca de exemplu,cat de bogat esti sau cat de bine stii sa lupti!Daca ea tine la tine cu adevarat,o sa renunte la Maffer,indiferent cat de bine stie el sa se bata!
-Tu ma poti ajuta,Vanatorule!Poti sa mergi si sa il alungi pe Maffer,sau sa vorbesti cu el.Stie cine esti,toti stiu,asa ca nu cred ca ar indrazni sa iti faca ceva!Bate-l pentru mine,bine?
-Lalefh,te rog...nu imi poti cere sa bat pe cineva asa,fara motiv.Nu mi-a facut nimic!
   Trygh veni si ii propuse sa mearga la un bar impreuna,dar era un pretext.Ajunsi acolo,ii spuse:
-Lasa-l pe amaratul ala,asa e el...o sa vezi,dupa o vreme de chin cumplit,o sa plece de aici si n-o sa ii mai trebuiasca nicio Exhonen!In plus,toti incercam sa il evitam,se vorbeste ca n-ar fi tocmai intreg la cap!
-Ce imi poti spune despre Maffer?
-E un fel de vedeta locala,un infractor vanat de toate garzile locale,dar el ii pacaleste de fiecare data!Doar nu vrei sa-l ajuti pe Lalefh....
-Poate ca nu,dar nici nu vreau sa il vad ca se chinuie!
       In ziua urmatoare,Vanatorul merse ca de obicei si petrecu timpul studiind tehnici de lupta si antrenandu-se.La Simulari nu prea era introdus in scena,asa ca privea actiunea.Trygh participa si isi invinse oponentii,inclusiv pe Lalefh.Acesta isi arunca armura si sabia de lemn,apoi facu o criza de nervi.La sfarsitul zilei de studiu,pleca spre o casa.Trygh il urmari,la fel facu si Vanatorul.Lalefh batu la usa si Exhonen raspunse.
-Banuiam eu!exclama razboinicul.
   Fata discuta ceva cu el,apoi ii inchise usa in nas.Lalefh merse inapoi,lovind cu piciorul orice piatra ii iesea in cale.In ziua urmatoare,totul decurse normal.Vanatorul merse la piata sa isi cumpere de mancare si vazu o multime de oameni adunati ca la spectacol,strigand si aplaudand.Isi facu loc printre ei si zari un vanzator cum il batea pe Lalefh.Sari printre ei,ii bloca lemnul cu care dadea,apoi lupta cu el si il dobori.Speriat,acesta fugi.Lalefh se ridica si ii spuse:
-Multumesc frumos!M-ai facut de ras!De ce n-am noroc in viata?De ce ai intervenit,puteam si singur sa il inving!
-Ce-a vrut sa faca?intreba el oamenii,in timp ce Lalefh se facu nevazut.
-A vazut-o pe femeia aia dupa care e mort,Exhonen cum trecea pe acolo.Ea bineinteles nu i-a dat nicio atentie.Ca sa i-o acorde,a luat rosii de pe o taraba si le-a aruncat in vanzator!Cand acesta a sarit furios pe el,a incercat sa lupte,dar a fost coplesit si luat la bataie.Exhonen s-a intalnit intre timp cu Maffer si au plecat linistiti.

La Academie,dupa antrenamente,il lua pe Lalefh de-o parte si il certa pentru ziua trecuta.
-Ce-a fost in mintea ta,om nepriceput?Bine ca nu te-ai gasit sa ataci vreun soldat!
-Am crezut ca macar un vanzator pot sa bat,dar m-am inselat!Mai trebuie sa ma mai antrenez.Intre timp,nu inteleg...am facut totul,de ce umbla dupa talharul ala?Ce pot face?
-S-o uiti,nu-i de tine!Iarta-ma,dar mai bine ar fi sa iti gasesti o meserie pe care s-o poti face,apoi sa mergi la sarbatori,la dansuri si prin baruri,sigur iti gasesti o fata buna,care sa te placa.Sunt destule si tu arati bine,asa ca de ce te mai chinui?
-Nu am nevoie de alta fata,eu pe Exhonen o iubesc!Asculta,imi faci o favoare?Poti sa il ucizi pe Maffer?
-Nu!
-De ce,e un ticalos,ai ucis atatia oameni,pe el de ce nu poti?De ce nu vrei?
-Pentru ca nu e normal sa fac asa ceva!
-Atunci merg eu!
-Nu mergi nicaieri!Revino-ti in simtiri!Renunta la Exhonen si mergi mai departe.Daca asta vrei,termina Academia si du-te in armata.Am avut soldati care mi-au cerut sa ii las la vatra pentru ca isi gasisera iubite si am acceptat intotdeauna.Asa poti pati si tu.
   Lalefh tacu,asa ca Vanatorul isi petrecu ziua antrenandu-se.Participa si la o simulare pentru intaia data.Isi invinse cu usurinta oponentul,in aplauzele generale.Il gasi apoi pe Spytthen laudandu-se ca de obicei.Doar ca cineva zise:
-Da,dar Vanatorul este mai bun!
-O fi mai bun ca mine,n-o fi,de unde sa stiu,ca doar nu ne-am luptat!
-Nu,dar tu n-ai fost in atatea razboaie in cate a fost el,tu n-ai invins atatia razboinici periculosi ca el!
  Spytthen tacu,dar privirea lui plina de invidie si ura spuse totul.Cel care vorbise intelese si nu mai continua discutia.
Ziua urmatoare,Vanatorul observa lipsa lui Trygh.Se gandi ca va sosi mai tarziu,dar timpul trecu,iar studentul nu isi facu aparitia.Vanatorul merse la Ettyx si intreba:
-Este vreo problema daca lipsesc astazi?As vrea sa vad de ce n-a venit Trygh...
-Nu,nu e nimic!Poti lipsi cat vrei,important e sa treci testul final,sa termini Academia!Succes si sper sa iti gasesti prietenul in siguranta!
     Trygh nu era la casa lui.Vanatorul cauta indicii.Gasi urme ale unei lupte.Lua urma pana la iesirea din oras,unde urmele deveneau mai vizibile.Ajunse langa o cocioaba de unde auzi glasuri.Se strecura si privi la geam.Trygh era legat de un scaun si trei oameni il bateau.
-Nu va pot plati....va rog!Aveti mila...se vaicari el,dar fu lovit.
-Atunci,o sa iti taiem capul!
   Vanatorul deschise usa si sari asupra rapitorilor.Lupta cu ei si ii birui,apoi ii ucise.Il scoase pe Trygh afara si dadu foc cladirii.
-Cine erau si ce voiau de la tine?
-Le datoram bani....cu ei mi-am platit cazarea aici,nici eu nu sunt din acest oras!Multumesc pentru ca mi-ai salvat viata,dar o sa vina dupa mine....
-Cine si cati?
-Ei sunt o banda de camatari si ucigasi,oameni rai si de nimic,razboinici decazuti,o amestecatura de oameni care vor un singur lucru:sa castige cat mai multi bani.Si sunt dispusi sa ucida pe oricine le sta in cale.
-Par periculosi cu siguranta.Ce idee ai?
-As putea sa lupt pentru bani,sa vand din casa,sau...
-Am o idee care nu implica umilinta:imi spui pe unde isi fac veacul si eu merg dupa ei.
-Ai de gand sa ii ucizi pe toti?
-Da.Insa dupa ce te mai deranjeaza.Spune-le ca va veni cineva sa le duca banii,deoarece tie ti-e frica.
      Ziua urmatoare,Vanatorul participa la alta simulare.Urma sa fie atacat de un ,,hot”,rol jucat de Spytthen,in timp ce se plimba pe o strada laturalnica.Simularea incepu.Vanatorul se elibera din stransura si incepu sa lupte cu Spytthen.Acesta bloca si se ferea cu abilitate,apoi lovea la randul sau.Lupta dura cateva minute,Spytthen fiind disperat sa castige.Facu greseala dupa greseala,iar Vanatorul profita,intorcand lupta cu calm in favoarea sa.Il dobori in aplauzele tuturor,apoi il ajuta sa se ridice.
-Multumesc,Vanatorule,a fost o onoare sa ma antrenez cu tine!Mult succes in continuare!zise el cu un zambet fals.
-Ai luptat bine,Spytthen!
     Ettyx il felicita la randul sau:
-Multumim pentru o lupta impecabila,cu miscari extraordinare si desfasurare care ne-a tinut cu sufletul la gura!Fara cuvinte,bravo!
Aceste vorbe adaugara la invidia pe care o simtea Spytthen fata de razboinic.Cu ura si dorinta de razbunare,incepu sa se gandeasca la un plan.
    Vanatorul merse cu Trygh sa se odihneasca si il vazura pe Lalefh cum fura o sabie.O ascunse sub haina si pleca din cladire.Il urmarira,inconjurara,apoi Vanatorul ii facu semn sa intre in locuinta sa.
-Lalefh...ce vrei sa faci cu arma?
-E doar o sabie...nu isi dau seama ca lipseste...oricum,daca iese bine,o duc inapoi tot asa in taina cum am luat-o,daca merge prost,nu imi mai pasa!
-Ce...sa mearga prost?
-O urmaresc pe Exhonen,astept sa se intalneasca cu Maffer si apoi il atac,ma lupt cu el si fie il omor eu,fie ma omoara el!Pentru fata asta sunt dispus sa-mi dau viata!O lupta pe viata si pe moarte cu rivalul meu.
-Ok,realizezi cat de penibil esti?Cred ca rade Maffer de tine o ora intreaga numai cand ii spui ce intentie ai!Hai,da sabia si spun ca eu am luat-o.N-o sa imi faca nimic.
-Nu!O sa merg sa lupt,sa arat ca pot s-o apar,ca stiu sa fiu un barbat adevarat!Sau mor cu sufletul impacat,sacrificandu-mi viata pentru iubire!
-Lalefh,daca merg eu sa discut cu Exhonen,renunti la planul asta stupid?
-Adica tu...ma ajuti?Vorbesti cu ea?Bine,uite...spune-i tot ce n-am avut eu curaj,bine?Spune-i ca Maffer e un ticalos care face lucruri ilegale si poate ajunge la inchisoare si ca eu,desi nu stiu sa lupt,o sa invat si o sa fiu un soldat bun si...
-Da,ii spun!
    Lalefh ii imbratisa fericit,le multumi din nou,apoi pleca sa duca sabia la loc.
-Chiar il ajuti pe...asta?
-Daca n-o fac,ne face probleme si pana la urma o sa fie ucis!Da,o sa discut si cu Maffer si cu Exhonen cand am timp.Apropo,cum e cu camatarii?
-Am facut asa cum m-ai sfatuit!Maine mergem dupa ei.Dar...n-am bani sa ii platesc!
-Stai linistit,Trygh.In locul in care ii trimit eu,n-o sa mai aiba nevoie de bani!
   Ziua trecu la Academie fara nicio problema,apoi Vanatorul merse la cladirea indicata.Era plin de raufacatori.Abia pasi,ca fu inconjurat.Cu o miscare rapida,scoase arma si ii secera.Lupta incepu.Inamicii sareau din toate partile.Dusmanii cadeau in fata lui,iar miscarile lui rapide ii asigurau victoria.Invinse si ultimul inamic,apoi pleca.Ii povesti totul lui Trygh,care il invita sa bea ceva in cinstea victoriei.Intrara in bar.Intra un grup de talhari,care se aseza la masa.
-Asta din mijloc e Maffer!sopti Trygh.
-Aoleu,pai e de rau...Lalefh n-are nicio sansa!Tu vezi cum arata de fioros?
  Cei doi plecara apoi din bar,iar ziua se termina.In ziua urmatoare,cei veniti pentru antrenament fura intampinati de un spectacol.Lalefh era urcat pe cladire si striga sa fie adusa Exhonen.Omul ameninta ca se arunca.Vanatorul isi facu loc si zise:
-Haide,Lalefh,da-te jos!Iti place sa faci circ?
-Tu!M-ai mintit!M-ai mintit si ti-ai batut joc de sentimentele mele!Nu ai vorbit cu Exhonen...nu m-ai ajutat asa cum ai promis!
-Lalefh!!A trebuit sa ma ocup de ceva urgent inainte,dar urma sa vorbesc si cu ea.Ma duc chiar astazi,dar acum da-te jos!
-Vanatorule,toti vorbesc despre vitejia ta si ca esti un mare razboinic,dar acum vad ca ai si un defect:esti un mincinos mare!Esti un mincinos si n-ai inima!Esti un om crud,Vanatorule!
-Exhonen e la munca,da-te jos!Da-te jos si jur ca nu stau azi la academie si merg sa discut cu ea,bine?Pana terminati voi aici,eu iti spun rezultatul intalnirii!
   Lalefh se dadu jos,apoi merse la razboinic si ii zise:
-Daca iti bati joc de mine si de data asta,iti promit ca merg peste Maffer si il iau la bataie!Sau ma arunc de pe cladire,sa vada lumea ca sunt capabil de orice sacrificiu in numele iubirii mele!
-Fii atent:Nu iti promit sa fac minuni si sa ti-o aduc drept iubita sau mireasa,dar iti promit ca voi afla exact ce crede si ce simte referitor la persoana ta si ce relatie are cu Maffer!Te ajuta astea sa te mai linistesti?
-Da,ma ajuta!As vrea sa merg eu...dar sunt timid!Astept vesti cu nerabdare dar te rog un lucru:sa nu minti si sa spui exact ce a spus despre mine,bine?Nu mai vreau sperante desarte si iluzii!
-Bine,asa fac!
     Inainte sa iasa din cladire,Vanatorul ii spuse lui Trygh:
-Cand mi-ai spus ca are ceva probleme cu capul,am crezut ca o spui din rautate,dar...vad ca s-ar putea sa ai dreptate!Il saluta apoi si pleca.

In ziua urmatoare,ceru iar permisiunea de la Ettyx sa lipseasca,apoi merse la locuinta lui Exhonen.Aceasta il primi cu bucurie si il servi cu ce avea prin casa.
-Vanatorule,ma bucur ca ai venit aici!Spune-mi despre bataliile tale,despre cum ti-ai invins toti dusmanii,despre cum ai facut pacea si toate aventurile tale!
-Mi-ar place sa fac asta dar nu pentru asta am venit.Exista la Academie un tanar care vrea sa devina soldat,Lalefh pe numele sau.El m-a rugat sa discut cu tine.
-Lasa-l pe Lalefh in pace,e un visator.Asculta,spune-mi despre cum l-ai invins pe Defyten,marele conducator razboinic!Stii,in tara era mare agitatie si oamenii se pregateau de razboi.Zvonurile despre dorinta lui de a ne invada tara au creat panica si teroare!Ne temeam ca armatele noastre nu ii vor face fata.Din fericire,l-ai invins tu la timp!
-Intamplarea cu Defyten...mi-a amarat sufletul mult de tot!Il credeam un om corect si bun,dar s-a folosit de mine ca sa devina un lider razboinic nemilos,cu o ambitie fara limite.A trebuit sa il ucid.Dar destul cu amintirile astea,Lalefh tine mult la tine si face gesturi nebunesti doar ca sa iti atraga atentia!
-Regret nespus purtarea lui,a inteles gresit probabil faptul ca l-am invitat la dans.Cine stie ce ii trece prin cap!Din pacate,am un iubit:Maffer.
-Maffer este un individ care nu respecta legea.Este un bandit,Exhonen!
-Nu vad care e problema,Vanatorule!Asculta,nu iti permit sa te bagi in viata mea,este alegerea mea!Este un om bun si atent cu mine,si stie sa ma apere.Lalefh e un maimutoi care abia poate ridica sabia!Tu pe cine ai alege?
-Deci,ce sa ii transmit lui Lalefh din partea ta?Are vreo sansa cu tine?
-Spune-i sa isi ia gandul,n-am nicio treaba cu el!Spune-i de asemenea sa nu mai faca prostii si sa lase visele!Sper sa ma marit cu Maffer in curand.
-Asa voi face,Exhonen.Multumesc pentru timpul acordat!
-Vanatorule,inainte sa pleci:exista o controversa:unii spun ca l-ai ucis in lupta pe Ketthab Wafyah,un razboinic renumit,iar altii spun ca a murit cand tu nici nu erai in zona!Care-i adevarul?Nu-mi povestesti mai multe?
-Da,eu l-am ucis in batalie.Oamenii lui au scris ca a murit de boala,neinvins de nimeni.Mai multe nu pot sa iti povestesc,deoarece nu imi place sa ma laud.La revedere!
-Adio,Vanatorule!La revedere!Cand ai chef de povestit aventuri,vino pe aici!O sa ascult cu placere!
   Vanatorul o ignora si se intalni cu Trygh.Merse cu acesta la bar si se asezara la masa.
-Situatia e grava,Trygh.Exhonen nu simte nimic pentru Lalefh,ii este indiferent total.
-Pai si ce facem,cum ii spunem individului?Asta e in stare si sa se omoare!
-Dar nici nu-l putem minti,nu?
-Vanatorule...la masa aia!Uite,e Maffer.
   Trygh arata spre banditul care sorbea o bere in timp ce se imbratisa cu o alta femeie.Erau si alti talhari pe langa el.
-Asta...umbla cu alta!Trygh,merg sa vad care-i treaba.
-Vanatorule...nu ma lasa singur printre astia!Mi-e frica...!
-Nu patesti nimic,iti promit.Stai linistit si poarta-te normal!
    Vanatorul merse la ei si ceru permisiunea sa stea cu ei la masa.
-Ia loc,te rog!Comanda ce vrei si eu platesc!zise Maffer.
   Incepura sa discute una-alta pe masura ce se apropiara.Dupa ce bautura le mai dezlega limbile,Maffer ii zise:
-Vanatorule,am o propunere de afaceri.Nu vrei niste bani?
-La ce te-ai gandit?
-Am sedus o gaina,una Exhonen,care-i moarta dupa mine!Ar face orice i-as cere!Am un plan,dar e nevoie de cineva care stie sa lupte bine,un razboinic asa ca tine!Ce zici,ma ajuti?Platesc bine!
-Depinde de plan.La ce te-ai gandit?
-Fii atent,ma cauta garzile locale sa ma bage dupa gratii.Da” eu nu vreau s-ajung acolo.Asa ca merg eu la Exhonen asa,o tin de vorba si tu le dai pont ca suntem acolo.Astia vin,te bagi si tu,eu ii dau in cap la fata,sa lesine,dup-aia ii omoram si plecam.Asta cand se scoala,ii vede pe aia morti,dar nu stie ce s-a intamplat.Dup-aia mergi si spui tu si spun si eu ca de fapt ea e sefa bandei,ea i-a omorat pe soldati si tot ea m-a pus sa fac rele.
-Am inteles....si ce se va intampla cu Exhonen?
-Da ce-mi pasa?S-o bage la puscarie,s-o spanzure,treaba lor!Eu sa-mi scap pielea!Talharii izbucnira in ras si Vanatorul incepu si el sa rada,ca sa nu se dea de gol.Zise pe un ton prefacut,simulat in comportament si atitudine:
-Pai bine ba Maffer,da tu n-ai treaba cu ea,nu-ti pasa daca o spanzura astia?Ca din cate am auzit,e o mare bunaciune,pai nu-i pacat de ea?
-Ba,Vanatorule,o fi ea buna,da nici chiar asa!!hehehe!Bunaciuni d-astea gasesti pe toate drumurile,gasesc o suta daca vreau!Acu” e important sa scap de autoritatile astea si daca ea e fraiera si ma iubeste,sa ma iubeasca cum trebuie si sa m-ajute sa scap!
     Vanatorul,desi pe dinauntru era tentat sa scoata sabia si sa le taie gaturile,se abtinu si accepta planul.Apoi,seara continua cu discutii,glume si rasete pana tarziu.
In ziua urmatoare ,Spytthen nu veni la Academie.Vanatorul se antrena alaturi de Lalefh si avu grija sa participe impreuna cu el la o simulare.Acesta devenea incet-incet tot mai bun in manuirea armei.Vazandu-l,razboinicul ii spuse:
-Daca o vrei inapoi pe Exhonen,va trebui sa lupti!Esti un soldat destul de slab,dar ai vointa si poti deveni bun.
-Ai vorbit cu ea?Ma vrea,ce a zis?Ma iubeste,nu?
-Nu,nu te iubeste!Asculta,ea e in mare pericol din cauza iubitului ei!Am un plan de salvare,si daca faci parte din el,sigur te va privi cu alti ochi.
-Exhonen....in pericol??Ce mai stam,omuleee?Hai dupa ea,ia-ti arma si la luptaaa!Hai repede,hai s-o salvam!
-Lalefh,linisteste-te!Pe moment totul e bine,doar ca nu va ma dura mult.O sa discut cu Trygh!
   Ziua trecu fara alte incidente.Maffer dezvalui data cand urma sa aiba loc evenimentul:peste o saptamana.Facu un plan cu cei doi:Lalefh urma sa mearga la ea inaintea lui Maffer si s-o apere de garzi.El si Trygh urmau sa lupte cu banditii,apoi sa le asigure scaparea.Insa Lalefh mai avea nevoie de mult antrenament.
    In urmatoarea zi,Spytthen veni la cursuri,dar fu oprit inainte de Ettyx si intrebat:
-Spytthen,de ce ai lipsit ieri?
-Ma scuzati,credeam ca mai nou ai voie sa lipsesti cand vrei!Ieri chiar n-am avut chef de antrenament.
-De unde-ai scos asa ceva?Niciun student al Academiei nu are voie sa lipseasca decat daca are probleme grave si decat daca a obtinut aprobarea conducatorului,adica a mea.Este regulament!
-Dar atunci Vanatorul de ce a lipsit de cateva ori pana acum?Nu cred ca are probleme grave,nu?Atunci,el de ce are voie sa lipseasca de cate ori are chef si eu nu?
-El are o situatie mai speciala.El a venit aici nu din nevoia de a fi instruit,ci ca parte a unui plan personal.El este un razboinic faimos,care nu are nevoie de antrenamentele de aici,asa ca isi poate permite sa lipseasca ori de cate ori crede ca e necesar.
    Spytthen tacu,isi ceru scuze pentru absenta,apoi continua cu antrenamentele.Pe masura ce il privea pe Vanator,furia impotriva lui crestea.

Veni ziua actiunii.Lalefh merse la Exhonen si batu puternic in usa.
-Maffer,iubitule,ai venit?zise ea,apoi tranti usa vazandu-l.Lalefh insa continua sa bata si sa strige:
-Deschide usa,esti in mare pericol!
   Exhonen deschise si il certa:
-Ce cauti aici,Lalefh?Trebuie sa vina prietenul meu!
  Curand insa un grup de garzi se napusti asupra lor.Lalefh insfaca o arma si incepu sa lupte.Exhonen lua si ea ce gasi prin casa si lupta cu garzile.
-Maffer te-a tradat!Vrea sa te vanda,sa spuna ca tu esti sefa talharilor!
    Maffer sosi escortat de un grup mare de banditi.Vanatorul si Trygh ii prinsera in ambuscada.Lupta incepu.Banditii cadeau pe rand,dar Maffer,vazandu-se inconjurat din toate partile,ucise un soldat si fugi.Vanatorul elimina restul banditilor,apoi incepu sa lupte cu garzile.Lalefh le tinea piept cu mult curaj.Insa fu ranit.Razboinicul ucise restul soldatilor inamici,apoi ii scoase pe cei doi din casa.
-Maffer a scapat,dar cu siguranta va veni dupa voi.Trygh,ii spui te rog lui Ettyx ca va trebui sa lipsesc cateva zile?
-Sigur,ai incredere in mine!
-Multumesc,prietene!
   Trygh merse sa anunte vestea,iar Vanatorul ii escorta pe cei doi in afara orasului.Mersera in locuri nelocuite,neumblate,si acolo isi cladira o coliba.Vanatorul le facu rost de hrana,iar Lalefh facu focul.Exhonen gati.Cei doi,muncind cot la cot,facura o gradina inconjurata de un gard de lemn,si incepura sa practice agricultura.Pe masura ce se ajutau reciproc,relatia lor se intarea.
-Multumim ca ne-ai deschis ochii!Oricand vei avea chef sa vii sa ne povestesti din aventurile tale,esti binevenit la noi!Pana atunci,zise ea aratand spre Lalefh,iata-l pe micul meu Vanator!
   Vanatorul ii parasi si stranse o mica oaste.Trebuia sa ii apere de Maffer.Isi organiza trupele si recruta soldati.Avu timp sa construiasca o tabara de antrenament.Iscoadele,trimise dimineata in recunoastere  raportara la lasatul serii:
-Vanatorule,situatia nu este buna deloc!Maffer l-a convins pe faimosul general Lakkhen,cel care ne-a unificat tara si a invins multi dusmani straini,sa ii vina in ajutor cu trupele sale.Soldatii nostri se tem,panica pluteste in aer.Sfatuitorii iti spun sa abandonezi si sa fugi.Nu ii putem infrange.Ce-ti pasa de doi civili amarati?
-Imi pasa,caci sunt prieteni de-ai mei.Le-am promis siguranta si asta le voi oferi!
-Stapane,mai este vreme de intors,putem fugi,putem sa renuntam.Lakkhen are o armata vasta,un numar mare de soldati,toti antrenati si determinati,toti disciplinati si bine echipati pentru razboi.Si vor veni dupa tine,spulberand totul in cale,ca un val nimicitor.
-Sa vina dara!
     In aceasta vreme,Spytthen aduna un grup de elevi ai Academiei si le spuse:
-Stiu ce ati facut.Ati folosit abilitatile invatate aici ca sa bateti civili si sa ii jefuiti,lucru care este impotriva regulamentului.Ati putea fi chiar eliminati de la studii daca se afla asa ceva!Si doar eu pot sa le spun...ce credeti?
-Spytthen,nu face asta!Da,ne-am imbatat si am batut civili,dar totusi...nu vrem sa plecam de aici!Spune ce vrei de la noi si vom face.
-Un singur lucru vreau de la voi:sa il omorati pe Vanator.
  Toti incepura sa tremure si sa se balbaie cu spaima:
-Cine poate sa il ucida pe Vanator?Nu stii ca este un razboinic puternic si vestit?Nu suntem destul de buni pentru el!Cere-ne orice altceva si vom face...te rugam,nu fii crud cu noi!
-Intr-adevar,este un razboinic despre care multi spun povesti,este iubit si temut deopotriva.Dar unde nu putem cu  vitejia,vom putea cu viclenia.La finalul anului de studiu,se va face o mare simulare de lupta.Va fi mult public.Voi veti intra cu el in arena sa jucati rolul cerut de simulare.Fireste,de obicei se folosesc arme din lemn.Asa ca,spuneti-mi,ce sanse are un razboinic,oricat de mare,impotriva voastra,cand voi veti avea sabii adevarate,iar el una de lemn?
    Lakkhen sosi cu armata.Vanatorul organiza apararea.El insusi se napusti in lupta,secerand dusman dupa dusman,facandu-si loc printre adversari.Insa fu coplesit numeric.Isi imparti trupele in doua,ascunzand unele.Pe altii ii trimise dupa intariri.Ramase doar cu garzile personale.Cu ele,respingea val dupa val de inamici,pana cand realiza ca e vremea sa se predea.Pe moment.Pasi printre soldati pana la cortul lui Lakkhen.Era amenintat mereu cu armele.La un moment dat,fu lovit din spate si silit sa ingenuncheze.
-Capul plecat!ordona un soldat.
   Din cort iesi generalul,indreptandu-se spre el.Vanatorul ridica privirea si ii zise:
-Lakkhen,parintii mei imi povesteau despre tine si faptele tale de vitejie.Ei si toti ceilalti te considerau un mare erou.Ce fel de erou esti tu daca savarsesti asemenea fapte?Te aliezi cu oameni de nimic si vrei sa ucizi civili nevinovati?In plus,iti tratezi un prizonier in felul acesta?
-Poftim?Cum de indraznesti macar sa ridici privirea din tarana in fata mea?Ai idee cine sunt eu?
  Vanatorul se ridica,rupse lantul si se indrepta spre el.Isi pleca capul,apoi zise:
-Iarta-ma,maretule general Lakkhen,iti suntem vesnic recunoscatori pentru ce ai facut.Cu umilinta imi cer iertare!garzile se indepartara de el,iar razboinicul continua:si nerusinarea mea este mare!(toti se retrasera,adoptand o pozitie defensiva)M-ai intrebat de cumva stiu cine esti si permite-mi sa iti raspund:da,eu stiu cine esti...se lasa tacerea...stiu bine cine esti,generalul ii intinse pantoful facandu-i semn sa il linga....insa,vezi tu....este o problema:eu stiu cine esti.....dar sabia mea nu stie!striga el si,folosind arma,il izbi puternic.Ii arunca trupul asupra garzilor sale,care il injunghiara cu armele,ucigandu-l(ei isi pregatisera armele ca sa il atace pe Vanator,doar ca el a fost mai rapid),apoi isi folosi arma sa lupte cu ei.Incepu sa isi faca drum printre soldati,pana cand intaririle sosira.Maffer ataca si el,dar cazu sub sabia razboinicului.Trupele lui Lakkhen,vazandu-se inconjurate,au aruncat armele jos si s-au predat.Vanatorul le accepta ajutorul,caci toti ii jurara supunere.
  Merse apoi la Lalefh si Exhonen,asigurandu-se ca sunt bine.Cei doi devenira un cuplu si chiar il invitara la nunta.Merse apoi la Academie si il saluta pe Ettyx.Ii spuse:
-Astazi am...ucis un erou!Imi pare rau si sunt trist..
-Da,stiu ce ai facut.Insa stai linistit,Lakkhen nu mai era demult bravul erou zugravit in povestiri si istorie.A devenit in ultima vreme un om obsedat de putere,paranoic,crud si dorinc de razboi.Voia sa fie mereu laudat si  cinstit pentru faptele sale si unii spun ca planuia sa isi faca templu si sa fie venerat dupa moarte ca un zeu.Nici nu stii cat bine ai facut omorandu-l!
-Se pare ca toti eroii mor pana la urma!Oare ce ramane?
  Discutia se incheie,iar finalul de an se apropia.Elevii acceptara sa il asculte pe Spytthen,de teama ca faptele lor sa nu se afle.Au inceput sa cumpere arme si sa conspire impotriva Vanatorului.

Veni si ziua finalului de an.Tinerii,care nu voiau sa fie dat afara,intrara in arena cu sabiile pregatite.Vanatorului i se oferi o sabie de lemn.Lumea se ridica si incepu sa aplaude.Ettyx anunta inceputul simularii.Se interpreta o ambuscada a unui grup de jefuitori asupra unui comerciant.Acesta,fiind atacat in trecut,era obisnuit cu lupta.Unul dintre ei lovi primul.Vanatorul se feri si observa ca detine o sabie adevarata.Ceilalti il inconjurara si incepura sa loveasca.Vanatorul se ferea mereu,luptand in defensiva.Arunca sabia nefolositoare si continua sa evite loviturile pana la capatul arenei.Executa o miscare de lupta si dobori un atacator.Sari printre ceilalti,evitand loviturile,lua sabia celui cazut si bloca.Tinerii se panicara.Incepura sa lupte haotic,pe cand Vanatorul era calculat.Anticipa si bloca orice atac ulterior,pana isi invinse adversarii.Acestia alergara spre Spytthen,care insa le zise cu ura:
-Faceti-va bagajele,ca nu mai stati aici!
   Vanatorul arunca sabia si primi aplauzele privitorilor.Ettyx investiga cazul,dar nu descoperi nimic.Tinerii atacatori fura dati afara.Vanatorul si ceilalti primira o pauza.Mai urmau inca ani destui la Academie.In ziua urmatoare,Vanatorul primi un sol care anunta o veste teribila:Ellekh decedase.Razboinicul merse in orasul sau si gasi pe adeptii sai in mare tristete.Unul dintre ei,din grupul pe care acesta il salvase,il lua de o parte si zise:
-Ellekh si-ar fi dorit sa fie ingropat in tara sa.Doar cu ajutorul tau putem izbuti!Rautatea dusmanilor inca nu s-a stins.
  Vanatorul accepta sa ii duca trupul.Constitui o caravana funerara si porni spre tara respectiva.Trecu incet si trist paduri dese,munti inalti si inzapeziti,ape repezi de munte,campii si dealuri.Se opreau  doar sa faca popas sau sa lupte cu talharii ce ii atacau.Ajunsera la hotarele tarii.Fura opriti de soldati care,afland situatia ii oprira la granita pana vor obtine ordine de la mai-marii lor.Trecura zile intregi,in care grupul fu tinut fara mancare si apa.In final,un lider local veni si zise:
-Veniti cu mine pana in capitala,regele nostru va hotari!  
   Trecura pe portile masive,priviti de toti.Abia intrara,ca cetatea fu cuprinsa de jale.Grupului ii fu ordonat sa stea.Regele veni,insotit de un sfatuitor,Arrekh,care era si expert in religia respectivei tari.Arrekh zise Vanatorului:
-Nu putem permite ca acest om sa fie inmormantat aici,ca nu cumva mormantul sa devina loc de pelerinaj pentru adeptii sai.Fie ca ideile lui sa fie moarte odata cu el!
-Dar asta si-a dorit el,Arrekh!Asa ca,nu vad de ce nu i-am indeplini ultima dorinta!
-Tu studiaza mai intai vreo 6-7 ani toate legile si invataturile religiei noastre,si apoi vorbeste cu mine despre asa ceva!raspunse Arrekh cu rautate.Apoi,ii intoarse spatele si se indeparta.
  Regele,mai cumpanit,spuse sfetnicului sau sa plece,apoi vorbi cu Vanatorul:
-Asculta,stiu cine esti,caci faima ta a ajuns si aici,iar oamenii vorbesc despre tine si faptele tale!Totusi,poate ar trebui gasita o alta solutie.Nu stiu,arunca-l in mare sau...la gunoi!
-Din momentul in care ai spus asa ceva,sa stii,marite rege,ca pentru mine nu mai insemni nimic!Faceti-i o inmormantare cu cinste,ori daca nu,pregatiti-va de razboi!
   Regele se balbai,dadu inapoi si promise ca va incerca sa rezolve ceva.Insa adevarata putere zacea in mainile lui Arrekh,iar regele era marioneta lui.
  Vanatorul merse prin sate,adunand oameni si antrenandu-i pentru o eventuala batalie.Trecura alte cateva zile,dar lui Ellekh ii fu refuzata cinstea cuvenita.Suparat,si nemaiputand astepta,Vanatorul lua trupul sau si il ingropa in pustietate,ajutat de trupele sale si de fostul soldat.Acesta era distrus,la fel ca toata lumea.Apoi,merse la rege si il informa despre ce facuse.Acesta se bucura ca scapase de povara si il felicita.Insa in sala tronului isi facu aparitia Arrekh,escortat de garzile sale.Il vazu si zise:
-Acest om a incalcat ordinul regelui nostru!Tradatorul se odihneste acum in tarana patriei sale,in locul in care nu merita sa stea!Acest razboinic,Vanatorul,sa fie condamnat la moarte pentru fapta sa!
Garzile scoasera armele,dar Vanatorul,mai rapid in miscari,o scoase deja si o indrepta spre ei.
-Usurel,baieti!In primul rand,nu s-a nascut omul care sa ma ucida pe mine!Apoi,nu imi pasa de ideile lui Ellekh,nici de religia voastra,nici de voi.Tot ce stiu este ca era vorba despre un om bun,care ar fi trebuit cinstit asa cum se cuvine!Hai sa incheiem aici povestea,caci s-au spus prea multe!
Din mijlocul grupului,Arrekh striga:
-Uite ce zile am apucat!Un strain,un nimeni indrazneste sa vorbeasca astfel!Ellekh a fost un gunoi mare,un idiot care vorbea prostii!Auzi acolo:sa fim buni,sa facem pace!Prostii!Eu va spun:faceti dupa pofta inimii:furati,ucideti,faceti totul ca sa va fie bine!Altfel,muriti saraci cu idei proaste!Acum din cauza ta,Vanatorule,oamenii vor invata despre acele idei nocive si le vor raspandi.Cum va dainui societatea noastra?Fara razboaie si jafuri,fara crime,ura si lacomie,cum ne vom mentine puterea?Singura solutie este sa mori,ca altii sa vada care este rezultatul unor astfel de conceptii!
-Nu voi muri,Arrekh,ci iti promit ca te voi ucide.Si nu din cauza ca sunt de acord cu ideile lui Ellekh,ci pentru ca esti o fiara ce nu merita sa traiasca printre oameni!
   Vanatorul pleca,insa la iesire,Arrekh trecu pe langa el si il scuipa.Apoi,in timp ce razboinicul se stergea,ii zise:
-Vezi?Asta esti in fata mea,cu toata faima ta aia mare!In fata mea esti un scuipat!Hai,mars din tara mea pana te mai las sa traiesti!Vierme!
  Vanatorul era umilit si furios.Merse si,din intamplare,se intalni cu asasinul,cel platit sa il ucida in urma cu mult timp.Il invita la un bar si discuta.
-Spune-mi te rog,ce parere au oamenii despre sfetnicul  Arrekh?
-Una rea!Multi il urasc din suflet!Lumea spune ca el este adevaratul rege,nu papitoiul ala slab!Daca ai in plan sa il doboram,sunt de partea ta!
   Si facura un plan.In cateva zile,pe strazi incepu revolta.Trupele regale incepura sa lupte dar,rasculatii,sub conducerea eficienta a Vanatorului,obtinura victorie dupa victorie.Ajunsera la palat,unde isi facura loc printre garzi.Regele,vazand ca Arrekh plecase,ordona armatei sa se alieze cu rasculatii.Asasinul se pierdu de razboinic si fu capturat de fortele loiale sfetnicului regal.Dupa ce reinstaura ordinea,Vanatorul primi un mesaj de la Arrekh.Era informat de capturarea prietenului sau si de locul de unde il putea recupera.Vanatorul merse in locul respectiv,ruinele unui vechi oras.Asasinul era legat de un par si batut teribil.Vanatorul sari sa il elibereze,dar cazu in capcana.Fu prins intr-o cusca de lemn si legat.
-De ce ai venit,Vanatorule?Vezi...multumesc!Acum...pot muri linistit,sa stii!Am invatat despre Ellekh si ce ne invata el ,iar acum...le-am vazut si puse in practica!Pot muri linistit!Apoi,isi dadu duhul.
   Vanatorul se zbatu,dar funia incepea sa il roada tot mai tare.Nu putea sa se elibereze si sa sparga cusca.Arrekh veni in jurul custii si,privindu-l cu superioritate,il intreba:
-Ai vazut unde te-a adus bunatatea?Vezi rezultatul faptului ca esti milos si iti pasa de oameni?Insfaca o bata,o trecu printre gratiile custii si il lovi cu ea,agitandu-l.O scoase,o ascuti si impunse din nou.Apoi,continua:
-Vanatorule,puteai sa stai linistit la locul tau!Sa-ti vezi de treaba ta.Sau,si mai bine,iti puteai folosi talentul pentru lupta ca sa ajungi un lider maret.Sa cuceresti tara dupa tara,sa jefuiesti bogatii nemasurate,sa violezi orice femeie iti doresti!Aveai putere,bani,sclavi,orice dorinta ti se indeplinea,glorie eterna!Dar nu,ai renuntat la tot si ai inceput sa iti pese de oameni,de viermii cei netrebnici!Unde sunt cei carora le-ai facut bine?De ce nu vin sa te ajute acum,asa cum si tu i-ai ajutat?striga el si il scuipa din nou.Te las acum,vei muri incet de foame si sete. Pasarile sa se infrupte din cadavrul tau!Peste veacuri,cusca de lemn va putrezi,la fel ca si tine.Tarana vei fi tu,tarana va fi si faima ta si toate faptele tale.Cand se va vorbi despre tine,lumea isi va bate joc cand va realiza ca ai murit in acest fel!Asa moare un razboinic adevarat?Invins de un mosneag ca mine?Mai scuipa din nou,mai lovi cu bata ascutita la capat,iar razboinicul zise,privind bestia umana in ochi:
-Arrekh,ai vorbit tot felul de prostii,nu stiu cata dreptate ai sau nu.Ma rog,asta o s-o rezolvi tu cu Ellekh la o conversatie mai.... amicala!
-Ce vorbesti,omule?Nu stii ca Ellekh a murit?
-Pai,tocmai...
  Sfetnicul se indeparta grabit,realizand amenintarea.Isi spuse ca Vanatorul nu avea cum sa scape si se mai linisti.

Se lasa seara.Vanatorul isi strecura mainile printre gratii si lua o creanga.O folosi abil sa deschida usa custii.Procesul dura mult,dar el avea multa rabdare.Iesi,merse si lua un cal,apoi se napusti spre capitala.In spatele lui,focurile ardeau.Oamenii se ridicau la revolta,cladirile erau distruse,haosul il urma indeaproape,dezlantuind un iad al distrugerii.Ajunse,escortat de o armata din ce in ce mai numeroasa,in fata palatului regal.Cauta,insa nici urma de cei doi conducatori,regele si Arrekh.Intreba rapid pe cativa localnici,iar acestia ii spusera:
-Probabil s-au dus la palatul lui Arrekh!Nu e prea departe de aici!
    Vanatorul merse ca un viscol prin intinderea plata de pamant.Oamenii devastara palatul,jefuindu-l.Dadura foc statuilor regale si daramara tablele cu invataturile lui Arrekh.Razboinicul isi facu loc printre numeroase garzi si soldati,si ajunse in interiorul palatului.Fu intampinat de cei doi.Regele ii spuse:
-Daca mai faci un pas,consecintele vor fi groaznice!Voi declara razboi tarii tale,si vom invinge!Suntem mai puternici din punct de vedere militar decat voi!
-Daca incerci sa ma faci sa renunti,va trebui sa te straduiesti mai tare!
-Un simplu soldat are indrazneala sa se joace cu soarta tarii sale!Ce ar spune superiorii tai?Zise regele si lovi cu sabia.Vanatorul bloca lovitura,apoi zise:
-Aici gresesti!Eu nu sunt soldat,ci razboinic independent!Nu am alt conducator in afara de mine!Merg unde vreau,fac ce vreau si nu raspund in fata nimanui!
  Regele se dadu inapoi,cuprins de teama la auzul acestor vorbe.Insa Arrekh intra in scena:
-Prostia ta este pe masura faimei,Vanatorule!Din pacate,drumul tau in aceasta lume se termina aici!Sa vina Paznicii Dreptatii!
    Paznicii Dreptatii,garzi de corp de elita,razboinici care pazeau regele,pasira in scena cu armele pregatite.Erau atat de periculosi,incat simpla lor prezenta inspira teroare.
-Arrekh...ei erau garzile mele,nu ale tale!Ce...se intampla aici?
-Gura,rege! vrei sa scapam de viermele asta sau nu?
-Pai...sigur!
    Paznicii incepura atacul.Vanatorul le bloca loviturile,apoi le intoarse.Erau foarte buni,profesionisti.Lupta deveni tot mai grea.Toti erau foarte buni.Dupa o vreme de lupta,Vanatorul birui unul dintre ei.Mai ramaneau patru.Urmatorul lupta tot mai slab,pana cazu si el,obosind si fu doborat.Dar lupta continua mai apriga.Inca trei.Urmatorul abia fu biruit,prin noianul de lovituri,prin furtuna de sabii si scuturi inclestate intr-o batalie adevarata.Vazand ca mai erau doi paznici,care,in acest ritm,urmau sa piarda incet,dar sigur,Arrekh le porunci retragerea,apoi arunca in fata Vanatorului cu un praf.Praful ii intra in ochi si il orbi temporar.Atunci,incepura atacul,lovind miseleste.Insa Vanatorul auzea zgomotul facut de sabiile ce taiau aerul spre el,apoi,datorita vitezei sale de reactie,indrepta sabia spre sursa zgomotului si bloca lovitura. Cazu la pamant,insa se ridica,orbecaind.Insa reusea mereu sa blocheze atacurile.Nu indraznea sa atace,ci doar bloca.Era nevoit sa lupte mereu in defensiva.Insa incepea sa oboseasca.Atunci,hotari sa riste.Asculta zgomotul pasilor,ridica sabia si,ascultand mereu,lovi.Urmatorul Paznic,lovit direct in inima,se prabusi invins.Mai era unul.Vanatorul identifica mereu sursa atacului,si bloca mereu.Vederea incepu sa ii revina.Lovi,insa dobori o statuie.Arrekh incepu sa rada,dar regele era inghetat de frica.
-Niciun om nu poate...lupta astfel!exclama el,tremurand.
   Vanatorul,cu vederea refacuta,sari asupra ultimului Paznic si il anihila cu o ploaie de lovituri rapide.Regele se arunca de pe terasa palatului,preferand sa se sinucida decat sa il infrunte pe razboinic.Arrekh lua o torta si o agita spre el.Cu o lovitura,Vanatorul o arunca la pamant.O draperie lua foc.Arrekh incepu sa lupte,incercand sa il impinga spre draperia care ardea.Vanatorul,mai rapid,il arunca pe inamic spre draperie.Acesta fugi prin flacari si se arunca intr-un bazin.Vanatorul veni spre el si astepta sa iasa.Arrekh,ranit,se ghemui la podea si,privindu-l,ii zise:
-Ellekh vorbea de bunatate,Vanatorule!Sa arati mila celui mai slab,nu?Sa nu lupti decat daca trebuie!Regulile astea,le aplici si tu,nu?Trebuie sa le aplici!Uite-ma,sunt invins,sunt slab,lasa-ma sa traiesc!Asculta acele invataturi,caci sunt pline de intelepciune!Haide,da-mi mana sa ma ridic!
-Arrekh....de ce presupui ca ma intereseaza sa traiesc dupa acele invataturi?N-am nicio treaba cu ele! Faptul ca Ellekh mi-a fost un prieten bun nu inseamna ca trebuie sa aplic ideile lui,sau sa fiu de acord cu ele!Eu ma ghidez dupa alte reguli,Arrekh!
-Si...ce spun regulile alea,Vanatorule?
-Ca trebuie sa mori!zise razboinicul,apoi isi infipse sabia in dusman,ucigandu-l.
   Parasi palatul si se intalni cu fostul soldat.Mersera impreuna spre capitala.Ajunsi acolo,ii propuse:
-Nu vrei sa devii conducatorul acestei tari?N-are pe nimeni si tu...ai fi bun de rege!
   Decizia fu strategica,Vanatorul cunoscand ca soldatul era un adept al zeului Jefthe-h,care era impotriva violentei.Intr-adevar,dupa ce accepta,soldatul spuse:
-Aceasta tara va cunoaste o perioada de pace si prosperitate indelungata!Voi incerca sa aplic ceea ce am invatat de la Ellekh si ceilalti,intr-o conducere dreapta!Nu voi uita ce ai facut pentru mine,Vanatorule!

Dupa cateva zile in tara respectiva,razboinicul pleca spre Fierceless.Pe drum,un sol trimis de Ettyx il informa despre o situatie disperata.La jumatatea distantei de oras,acesta veni in persoana sa il intampine.
-Am vesti proaste,Vanatorule!Spytthen i-a spus familiei sa nu mai finanteze Academia!Asta inseamna ca o sa murim de foame!
-Cum adica,dar ce putere are el?Eu am infiintat-o,nu el!Spune-mi mai multe!
-Dupa ce ai plecat,in anii urmatori,am fost nevoiti sa apelam la ajutorul unei familii bogate.Era nevoie de echipament cu care sa antrenam elevii,de locuri de cazare,personal de intretinere care trebuia platit,multe alte cheltuieli necesare.Asa s-a nimerit ca Spytthen sa fie din familia respectiva.Din invidie ca n-a reusit sa te invinga cu simularea,a dat un ultimatum:sa aleg intre tine si Academie!
-Visul meu este sa devin iar conducatorul acestui oras!Si trebuie sa raman cu voi.In plus,nu este umilitor fata de voi un asemenea comportament?
-Ba da,suntem sclavii lui!Financiar,suntem dependenti de bunavointa lor.Nu avem alte surse de venit.Serviciul militar nu se plateste...am putea vinde din arme,dar..ar inseamna sa distrugem totul,sa vindem Academia pe bucati..!
-Destul cu asta!Nu accept o asemenea umilinta fata de tine,care mi-ai oferit suport si prietenie!O sa fac rost de o avere atat de mare incat veti putea antrena intreaga tara la voi!Stiu eu ce fac!Pana la inceputul anului,veti avea banii!Pana atunci,jucati in continuare cum va canta el..
-Multumim,Vanatorule!Daca ne vei elibera...
-Asa voi face,aveti incredere!
     Ziua urmatoare,Vanatorul merse la o ceremonie comemorativa dedicata lui Khamon.Merse in tara lui,escortat de garzi de corp.La mormantul marelui erou si razboinic,se intalni cu noul rege,Cappa,alaturi de  care luptase in trecut.Acesta se bucura de prezenta lui si il saluta.Amandoi participara la discursurile solemne despre viata si faptele lui Khamon.Cappa il gazdui la palatul sau peste noapte.La masa,discutara.
-Intr-adevar,a fost un mare erou.Daca nu era el,acum noi eram doar niste mici triburi,doar niste sateni slabi ce se ascundeau in case cand venea noaptea!
-Cu adevarat a fost mare!Sa stii,Cappa,ca si eu am invatat mult de la el.As avea nevoie de un ajutor din partea ta!
-Desigur,orice iti doresti,poti avea!Ce pot face pentru tine?
-Vreau sa cuceresc un oras,unul plin de bogatii!As avea nevoie de trupe si arme!Stii un astfel de oras?
-Se spune ca orasul Bethon are o visitierie citez:,,plina de aur cum e cerul plin de stele” si ,,plina de diamante,cum e plaja de nisip”.Din pacate,este foarte bine aparat,asa ca va fi dificil de cucerit!Sigur,iti pot oferi ajutor militar,dar mi-as dori in schimb conducerea lui!Ce zici,iti dau toata averea lui,am multe comori,insa imi acorzi conducerea lui?
-Desigur,chiar dupa ce iau tot aurul!
-Perfect,stiam ca esti om de omenie!Oricand vrei,la ordinul tau,o parte a armatei mele va marsalui spre lupta!
-Asa va fi,Cappa!Nu imi pasa de faima si istorie,sa se scrie ca tu l-ai cucerit!Asa,vei ramane in istorie!
   Chiar in zorii zilei,Cappa ii dadu comanda unei flote imense de razboi si al unor companii militare stationate deja pe celalalt tarm.Vanatorul privi de pe corabie.Drumul dura cateva saptamani.Ajunsera pe tarm,iar razboinicul inspecta trupele.Toti erau bine echipati,disciplinati,gata de razboi.Pornira campania,luptand cu mici grupuri de banditi si razboinici locali.La primul popas,un general ii spuse:
-Vanatorule,va trebui sa ne asiguram alianta localnicilor!Fara ajutorul lor,ne va fi mai greu!
-Asa e,mai bine aliati decat dusmani!
   Vanatorul desparti armata in doua.El merse prin sate si orase sa adune noi soldati,iar generalul se concentra pe slabirea fortei inamice.Din fericire,toti urau acel oras-stat,singurul ramas in lume,Bethon.Dar toti tremurau stiindu-i puterea militara.Vanatorul merse insa din trib in trib,traversand zone intinse de teren,mergand prin caldura,in cautare de oameni curajosi,dispusi sa lupte cu inamici puternici.Astfel,isi crescu armata pe zi ce trecea.Cand se intalni cu generalul,acesta fu uimit de numarul mare de soldati stransi.Pornira la drum,iar localnicii,vazandu-le armata,voiau tot mai mult sa li se alature,caci ura lor fata de Bethon era mare.Ajunsera la hotarele tinutului.Vanatorul incepu un atac rapid,decimand garnizoanele militare stationate departe de zidurile protectoare.Vestea se raspandi,iar localnicii,ei insisi dispretuindu-si conducatorii,incepura sa se revolte,atacand trupele regale cu pietre si unelte.La ajungerea armatei,multi soldati erau deja cazuti in confruntarile cu civilii.
    Lupta insa fu grea si inaintarea dificila.Insa reusira sa cucereasca toate satele din jur,taind aprovizionarea orasului.Drumul era blocat si Vanatorul le porunci sa ucida pe oricine voia sa mearga din sate spre oras,sau din oras spre sate.Se instaura,incet,asediul.
   Situatia dura cateva saptamani.Generalul deveni nerabdator.
-Hai sa ii atacam!
-Nu inca,stai!
-Cred ca mor de foame!Sa ii lovim!
   Vanatorul ii porunci sa mai astepte cateva zile.Insa,in ziua urmatoare,generalul il ignora si lansa atacul.O ploaie de sageti de foc ii decima trupele,dar acesta ordona spargerea zidurilor.Cand se trezi si afla vestea,Vanatorul sari direct in sa,mergand la atac.Inainta,secerand inamici cu nemiluita,incercand sa dea de general.Il vazu la distanta,conducand o ofensiva puternica.Din pacate,generalul fu coplesit numeric si ucis.Vanatorul era prea departe sa il salveze.Isi continua asaltul,in timp ce de prin toate cladirile ieseau oameni inarmati,cu priviri salbatice,gata sa il omoare.Vanatorul,incercuit,lupta mereu.Inamicii se apropiau,dar el nu isi pierdu cumpatul.Garzile ii fura ucise,dar el continua.In urma lui,valul de soldati ii sari in ajutor.Cu ei,respinse atacatorii si continua ofensiva.Ajunse in palatul regal si il prinse pe conducator.
   Cappa isi facu aparitia in oras,lichidand resturile rezistentei,grupuri de civili si soldati deopotriva care inca nu acceptau infrangerea.Se intalni cu Vanatorul si se pleca inaintea lui.
-Eu imi tin cuvantul!Tot ce e in visitierie,e al tau!
-Iar tronul si coroana sunt ale tale!
-Ma bucur ca suntem prieteni,Vanatorule!Chiar n-as vrea sa fiu in locul inamicilor tai!
   Regele local semna un tratat de pace.Preda orasul si averea,in schimbul libertatii poporului sau si eliberarii fermelor ocupate.
Averea fu transportata in conditii de securitate maxima.Vanatorul merse cu ea,lasandu-l pe Cappa sa isi savureze victoria.Trecu cu bine,aparand averea de talhari pana in Fierceless,unde o depuse in visitieria Academiei.Ettyx organiza o mare petrecere si il anunta pe Spytthen ca amenintarile nu mai aveau efect.

La petrecere,Vanatorul se intalni cu multi cunoscuti,elevi ai Academiei,talhari sau fosti soldati de-ai sai.Peste tot era veselie mare.Se intalni cu Trygh si discutara una-alta.Il vazura si pe Lalefh,stand intr-un colt,trist.Abia gusta din vin.
-Ratatu” asta nici cand e chef nu stie sa se bucure?
-Hai sa vedem ce are!
   Cei doi mersera la el si intrebara ce a patit.Acesta le raspunse:
-Nu ma mai inteleg cu Exhonen deloc!E suparata de acum cateva zile,cand un grup de talhari a rapit-o pe sora ei!Am incercat s-o multumesc,sa ii culeg flori,dar...nimic!Singura solutie e...sa aflu cine a rapit-o pe sora ei!
-Si..ai ceva idei?
-Cred ca da...vanzatorii de sclavi!Au venit de peste dealuri,din satele din apropierea capitalei,Ferren!
-Ok,o sa merg acolo sa vad ce pot afla,bine?
-Multumesc,Vanatorule,multumesc,iti pup picoarele,uite,iti pup...!
-Lalefh,ridica-te!Calmeaza-te si bucura-te de petrecere!
  Dupa ce plecara de langa el,Trygh il intreba:
-Chiar ai de gand sa il ajuti?De ce?
-Ca mi-e mila de el si vreau sa ii fac un bine!Maine merg spre Ferren!
-Atunci,vin si eu...poate mai invat ceva miscari,ce zici?
-De acord!
    Ziua urmatoare,pornira spre Ferren,in cautarea rapitorilor.Ajunsera intr-un sat unde se organiza un targ de sclavi.Vanatorul observa oripilat oameni cu privirea in pamant,barbati si femei deopotriva,legati in lanturi,cu lesa si chiar botnita.Altii erau in custi.Trygh privea mereu in directia opusa.Unii plangeau.Vanatorul merse la vanzator,care il recunoscu:
-Vanatorule,bine ai venit!Ia zi,ai nevoie de sclavi?Nici nu ma mir,un om ca tine...asa ii sta bine!
-Pe cine ai mai nou?Cautam niste femei!zise el.
-aa,pai n-am!Eu ma ocup doar de barbati si copii.Am 2-3 fetite!Le poti folosi la cules fructe,la facut treaba in casa...una e cam obraznica!
-Bine,atunci,mai cautam!Multumim!
  Vanzatorul le facu cu mana,onorat de asa vizita.
-Ce o sa faci?
-Dupa ce o gasesc pe sora lui Exhonen,o sa vin cu o armata sa ii eliberez pe toti!Astia o sa moara toti,iti promit!
-Bravo!
   Cei doi mersera prin targ,cautand din priviri o femeie care sa corespunda descrierii primite.Observa un alt stand unde erau vandute multe femei.Niciuna nu semana.
  Gasira in schimb pe vanzatorul lor.Era un barbat cu figura dubioasa,care incerca sa para feroce.Avea privire de smecher.Intrara la el in casa si cerura detalii.El le spuse ca stie exact pe cine cauta!
-Da,din pacate am vandut-o!Pe cele mai bune le vand primele!
-Cui?
-Ei,acum...scoate banu si iti spun!O mie de piese de aur!
  Vanatorul plati,iar omul zise:
-Pai,unui alt vanzator de sclavi.El vine la mine si cumpara,ciudat,doar cele mai frumoase femei si cativa barbati ca sclavi.Cica are o afacere,nu stiu mai multe!
-Si unde sta?
-hehehe!Inca o mie de piese si iti spun!
  Ambii se cautara,insa nu aveau atatia bani.Vanatorul zise:
-Ne vei spune pe gratis!
-Ba nu,hai mars de aici,fara bani,fara informatii,asa merge pe aici!
-Asculta-ma,stii cine sunt.Daca esti inteligent,vei spune tot ce stii!
-Iar tu daca esti inteligent,stii ca daca ma omori,nu vei afla niciodata ce te intereseaza!zise el,zambindu-i arogant.
-Asa e!Acum,spune-mi!
   Cei doi fii ai vanzatorului venira.Trygh ii prinse,la semnul Vanatorului.
-Nu-ti spun,ce faci?Hai,plangi putin!Nu plangi?zise el izbucnind in ras...
-Nu plang.Daca nu imi spui,iti voi omori un fiu!
-hehehe,nu cred!Esti slab,razboinicule!N-ai face asta!
-Ba da!Daca in urmatoarea fraza pe care o voi auzi de la tine nu se regaseste numele si locatia unde este acel vanzator,iti omor unul dintre fii!
-Nu faci asta,nu faci asta.Esti prost si penibil,hai,te rog,m-ai distrat destul,acum,pleaca,du-te ca mai am si alti clienti!
   Vanatorul lua sabia si,dintr-o lovitura,ii ucise unul dintre fii.Omul privi uimit,apoi striga si cazu in genunchi.Vanatorul ii spuse:
-Mai ai inca un fiu!Daca nu vrei sa il omor si pe el,spune-mi ce vreau sa stiu!
-In Ferren...este in centu,in centru,...este o cladire,un bordel...ii zice...,,Pestera Dorintelor”...acolo e el...atat stiu,jur,jur...te rooog!se vaita el groaznic.
   Vanatorul si Trygh plecara.Celalalt fiu isi izbi tatal puternic si ii urla:
-Din cauza ta s-a intamplat!Nu stiai cu cine vorbesti?Era Vanatorul,de ce ti-ai batut joc de el?
   Cei doi ajunsera in Ferren.Intrebara despre locatia respectiva si ajunsera acolo,ghidati de localnici.Intrara inauntru si fura intampinati de o doamna in varsta care le spuse:
-Nu sunt fetele aici!Le-a dus la vila de pe deal!Acolo e petrecerea!
-Unde e vila si ce se intampla acolo mai exact?
-E o petrecere in cinstea unui cult secret.Se bea,se consuma substante...
   Vanatorul si Trygh mersera la vila.Lumea inca nu se adunase.Vanzatorul ii intampina si ii conduse in living.Vazura barbati care curatau podeaua,si fete care dansau.
-Scuza-ma,dar dumneata esti...?
-Vanatorul,sunt sigur ca ai auzit..
-aa,daa,un soldat...dar,ce averi ai,ce terenuri?
-Niciunul!
-Atunci,te rog sa poftesti afara!Nu cred ca ai nivelul necesar pentru a fi prezent aici!
-Fii pe pace,nici nu as vrea sa fiu aici!Da-mi ce caut si voi pleca!
-Asculta,tu stii cu cine stai de vorba?Fata e promisa deja,gata.La mine vin toti,regele,lideri militari,politicieni din tara si strainatate,doar lor le vand sclavi.Ce se intampla aici si cata putere si influenta este,toate te depasesc!Hai,pleaca totusi!Daca mai vii,o sa te distrug!O sa iti blestemi mama ca te-a nascut!
     Vanatorul fu gonit.El si Trygh se cazara la un han.Aflara ca petrecerea urma sa fie in seara urmatoare.In urmatoarea zi,Trygh veni la el si ii zise:
-Vanatorule,e grav!Am aflat ca acest vanzator,Gluler pe numele sau,este apropiat de oameni puternici din conducerea tarii,membrii ai Inaltului Consiliu si chiar prieten cu regele.Intr-adevar,cred ca sunt oameni prea puternici pentru noi si...ar trebui sa ne cam caram...astia te pot distruge!Au bani,putere,influenta...
-Imi vorbesti de putere,dar stii cu adevarat ce inseamna ea?Ce este puterea adevarata,fata de iluzia ei?Sa ridici din nimic o armata de mii si sute de mii de ostasi,sa ii conduci in lupta.Apoi,sa cuceresc toate satele,orasele,tarile.Sa ingenunchez sub o armata crescanda toate imperiile lumii,sa fac regii si imparatii sa imi cerseasca mila ca ultimii cersetori!Sa distrug toate templele si sa fac unul singur,dedicat mie,ca lumea sa spuna:,,doar un zeu adevarat ar fi facut asta!”,sa devin conducator peste miliarde de destine,sa fiu zeul noii religii,sa fac pamantul sa tremure cu ostirile mele,sa imi fac mii de palate,sa fiu slavit de fiecare data cand ies pe strazi,sa imi curga prin vene doar putere pura,fina,doar dorinta oarba,pana si aerul pe care il respir sa se umple de teroare!Iata...puterea adevarata!
  Trygh amuti,si abia intr-un tarziu intreba:
-Ai...puterea sa faci asta?
-Ipotetic,da,desi nu sunt sigur nici ca as vrea,nici ca as putea..Dar nu sunt nebun...Tot ce fac are un scop logic.Maine,mergem acolo!
     Mersera la petrecere,costumati,la fel ca si ceilalti,in robe lungi.Multi purtau masti si faclii aprinse.Vanatorul vorbise cu talharii din Ferren sa i se alature intr-o mica oaste formata ad-hoc.Acestia se apropiara discret de vila,asteptand.