Chirurgia spinală minim invazivă
Chirurgia spinală minim invazivă oferă pacienților oportunitatea unui tratament eficient, permițându-le o recuperare ultra rapidă și nu în ultimul rând minimizând leziunile induse chirurgical. Echipa noastră utilizează un spectru larg de tehnici minim invazive, din care enumerăm câteva: endoscopia cu variantele ei (transnazală, transtoracică, transmusculară, etc), microscopul operator, abordurile trans tubulare și nu în ultimul rând infiltrațiile la toate nivelurile coloanei vertebrale. www.neurohope.ro |
Razboinicul Vanator
Last Updated: Dec 16 2019 17:41, Started by
blacktiti89
, Nov 16 2011 18:03
·
0
#1
Posted 16 November 2011 - 18:03
Nota:Actiunea se petrece intr-un tinut fictional.Orice asemanare cu denumiri de locuri reale,persoane(vii sau decedate) sau intamplari este pur coincidentiala.De asemenea,tot coincidentiala este o eventuala asemanare cu denumiri de locuri,persoane si intamplari prezente in alte opere de fictiune.
Cartea I:Ridicarea La iesirea din drumul principal,urca o poteca serpuind printre holde,dealuri si creste inverzite.Acolo,marginita de un parau curat,se afla asezarea omeneasca ce abia merita numele de sat.Locuitorii,nu mai mult de o suta,traiau toti in armonie cu natura si pace cu ei insisi.Acolo,se nascu el,un erou al carui nume nici el nu si-l cunostea initial,apoi mai tarziu,nici nu mai voia sa si-l aminteasca,atat de dureroasa era amintirea.Cerea sa i se spuna simplu:Vanatorul.Caci cu asta se indeletnicea inca din copilarie,de cand invatase de la tatal sau sa faureasca arcuri si sulite,sa se apropie si sa doboare prada.Mai tarziu,petrecea ore intregi prin paduri,vanand mereu,alergand dupa vreo caprioara,incercuind-o si apoi capturand-o.Uneori,era atacat de alti vanatori din sate vecine,cu care trebuia sa lupte.Nu rareori era atacat si de talhari.Cu usurinta ii biruia,avand o anumita inclinatie spre arta luptei.Viata lui ar fi putut sa se desfasoare in pace,asa cum traisera cei dinaintea lui de cand era lumea,si cum vor mai trai inca multe mii de ani.Ar fi putut fi doar un simplu vanator,un nume amintit doar de copii,nepoti si stranepoti,ca apoi sa se scufunde in uitarea timpului.Dar in ziua aceea isi pierduse numele.In schimb,urma sa castige faima si recunostinta a mii de oameni.In ziua aceea,merse ca de obicei la vanatoare,fiind atentionat de parinti sa ,,aiba grija!”,parca simtind ce avea sa urmeze.Urca pe creste cu pasi repezi,tinand urma prazii.Dobori dintr-o lovitura abila caprioara ce se adapa linistita.O lua si se indrepta spre sat,multumit,cu mintea la petrecerea cu dans si vin ce va sa urmeze.Se apropie de sat si ochii lui vazura tragedia: Satenii erau adunati toti intr-un fel de coloana,iar in fata lor,soldati inarmati ii tintuiau cu sabiile si arbaletele.Din sa,cobori conducatorul lor.Vanatorul se apropie tacut de sat.Omul lua sabia si incepu sa ii ucida cu brutalitate,rand pe rand.Isi incorda arcul si vru sa lanseze o sageata,dar ceva il facu sa ezite.Realiza ca asta va atrage atentia soldatilor,care vor veni si il vor ucide.Nu avea nici armura,nici echipamentul si nici priceperea necesara ca sa ii invinga.Avea doua optiuni:sa intervina intr-un atac sinucigas,sau sa astepte,sa supravietuiasca si sa se poata razbuna.Conducatorul continua sa execute prizonierii inclusiv parintii vanatorului.Apoi,razand,ordona sa fie dat foc asezarii si porni in sa spre alte cuceriri.Vanatorul,dupa ce se asigura ca invadatorii plecasera,trecu pe langa sat,fugi prin padure cat mai departe,se impiedica de un ciot,cazu si incepu sa planga amar.Mai merse prin paduri dese,apoi isi facu un cort.Se ospata singur din vanat,sfasiat inca de durere. Ziua urmatoare se trezi devreme,apoi urma o poteca afara din padure,pana spre un sat vecin.Lumea se uita la el ca la un strain,dar Vanatorul intreba: -Este cineva capabil sa ma antreneze in lupta?Nu am bani,dar stiu sa vanez si pot sa asigur hrana oricui face asta pentru mine! Un tanar soldat accepta,bucuros,deoarece familia lui era saraca,iar traiul scump.Cei doi se invoira.Omul il antrena pe Vanator,iar el procura hrana,asa cum promise.Mai mult,chiar stia si sa pescuiasca,asa ca soldatul avea meniu diversificat acum.Pe masura ce zilele treceau,cei doi devenira din straini prieteni,iar soldatul,prinzand curaj,il intreba: -Spune-mi,Vanatorule,de ce vrei sa te antrenezi?Am observat pasiunea cu care o faci,determinarea ta.Nici eu pe vremea cand ma antrenam nu eram asa hotarat ca tine. -Satul meu,parintii mei,toti au cazut in fata unui conducator razboinic.Pretul pentru ca nu am stiut atunci sa lupt a fost pierderea celor dragi mie.Ai idee cine ar putea fi? -Sunt cativa lideri care sunt porniti pe jaf,omoruri si cucerire.Stii cum a actionat? -I-a strans pe toti in coloana,i-a executat el insusi,apoi a poruncit incendierea satului. -Dupa cruzime...am pe cineva in minte,dar...ce vrei sa faci,de iti spun cine cred ca e? -Sa merg dupa el,sa il vanez ca pe un mistret,apoi sa il ucid! -Mai bine ai renunta.S-ar putea sa fie Faminis,unul dintre cei mai puternici razboinici din zona asta.Armata ii creste in fiecare zi,la fel si ambitia.Te sfatuiesc sa renunti la razbunare! -Nu ma intereseaza numele sau si nici faima de care se bucura!Tot ce vreau este sa il vad ca plateste pentru ce mi-a facut. -Stii,daca as povesti asta celorlalti sateni,ar rade de tine si te-ar considera nebun. Vanatorul chibzui ce are de facut.Acum isi stia dusmanul.Merse la conducatorul satului sa discute.Acesta era in mare frica si ii marturisi(mai la o parte,nu in vazul lumii): -Stii,oamenilor mei nu vreau sa le arat nimic,dar sincer,sunt mort de frica!Mi-e teama ca se apropie ziua cand Faminis va veni si in satul meu.Am garzi,dar ele sunt nimic in fata trupelor sale! -Incredinteaza-mi garzile tale pentru a organiza apararea asezarii tale! -De unde stiu ca esti bun de ceva?Nici macar nu esti de-al locului. -Asculta-ma,am un plan genial.Da-mi comanda garzilor tale locale si iti voi aduce forte noi! Conducatorul satului accepta.Vanatorul stranse soldatii si le spuse: -Vlakhyn(numele conducatorului) vrea sa curatam pesterile de talhari!Mi-a spus sa va conduc in lupta. -Desigur,venim!Demult voiam razbunare. In fruntea grupului,Vanatorul se apropie de salasul talharilor.Cunoscand drumul,conduse soldatii pana in apropierea pesterii.Fura atacati de doi talhari,dar ei cazura doborati.Le porunci apoi sa ramana la intrare si el insusi pasi in pestera.Fu incercuit. -Scoate tot ce ai pe tine,acum!Hai mai repede! -Stati linistiti,nu sunt asa de prost!zise Vanatorul cu calm.Am venit sa va propun un targ:va predati acum si jurati sa luptati sub comanda mea,sau vin cu trupele si va distrug!Dar spuneti odata,caci soldatii mei sunt nerabdatori. -Cine esti tu,si de ce sa ne temem de tine? -Eu...am cucerit satul vecin de unul singur si am crutat acesti soldati cu conditia sa lupte de partea mea.Si voua va propun acelasi lucru. -In regula!se invoira talharii.Dar cum sa facem? -Cand am nevoie de voi,aprind un foc in satul vecin.Atunci,sa veniti cu totii. Vanatorul trimise soldatii inapoi in sat,apoi el ramase sa castige cu adevarat nelegiuitii de partea lui.Se incinse un chef cu bautura,femei si multa muzica.Toti talharii erau fascinati de el si,nesiliti de nimeni,isi intarira juramintele ca il vor ajuta. Faminis se apropie de sat intr-adevar,dar facu o greseala,din prea multa mandrie.Incredinta comanda unei mici parti ai armatei sale lui Lycher,un general si ii porunci sa cucereasca el satul,in vreme ce el urma sa se concentreze asupra unei tinte mai importante. |
#3
Posted 16 November 2011 - 18:34
Vanatorul se apropie de sat si vazu armata lui Lycher.Realiza unde se indreapta,asa ca o lua pe drumuri putin cunoscute si fu mai rapid.Merse direct la liderul satului,caruia ii spuse:
-O armata vine incoace sa va cucereasca!Ce vrei sa faci? -Nu stiu,nu stiu...uite,Vanatorule,iti dau tie comanda,numai salveaza-ma,te rog! -Bine.Porunceste oamenilor tai sa fuga din sat in munti.Lasa doar soldatii sub comanda mea.Spune-le sa dea foc satului pe masura ce fug. -Cum...de ce? -Oricum ar fi,satul tau va arde!Ai incredere in mine! Oamenii fugira,iar Vanatorul,impreuna cu soldatii dadu foc satului.Il transforma in ruine arzande,abia cu cateva minute inainte ca Lycher sa intre.Vazand aceasta,el intra cu siguranta,doar ca,dintre ruine,soldatii efectuara o ambuscada.Prinsi,soldatii fura doborati.Din fiecare ruina putea iesi cate un soldat.De sub fiecare lemn,un arcas semana groaza.Vanatorul insusi provoca inamicii si luptand,ii dobori pe toti.Lycher suna retragerea.Vanatorul ordona trupelor sa ramana si sa continue ambuscada,in timp ce el,cu doar cinci garzi,il urmari pe rival.Din spate,talharii se apropiara.Lycher fu incercuit.De o parte,talharii ii taiau armata,de cealalta,Vanatorul si oamenii sai ii secerau trupele din ofensiva.Multi cazura in capcane,prin peretii subrezi ce cadeau sub greutatea lor,pe sub bucatile de lemn ce inca le cadeau peste ei,prin foc si apa.Lycher se preda si fu adus in fata Vanatorului.Un talhar intreba: -Sefule,ce facem cu el si cu soldatii care s-au predat? -Pe soldati ucideti-i pana la unul!Pe el aduceti-l la mine! Oamenii indeplinira ordinul.Lycher il scupia dispretuitor si zise: -Nu stiu cine te crezi,dar sa stii ca esti un nimic in fata lui Faminis!Mai bine te-ai sinucide acum,scapi mai tarziu de o moarte in chinuri! -Du-te la Faminis si spune-i sa isi aminteasca de un satuc dintre munti si de ce a facut atunci!Si din sat in sat si oras in oras,raspandeste vestea ca s-a ridicat Vanatorul,care il va urmari pana la moarte! Ii dadu drumul.Talharii si soldatii se apropiara,se asezara in genunchi in fata lui si il acceptara drept stapan.Acum toti,soldati si talhari deopotriva se considerau armata lui.Ajutat de ei,ridica o tabara,un centru de comanda,unde imparti poruncile.Le spuse talharilor ca pot sa continuie jafurile dupa bunul plac,si sa vina doar chemati.Merse cu trupele in fata urmatorului sat,unde chema conducatorul si ii spuse: -Ai probleme cu talharii,nu? -Da,sunt cateva grupuri in munti care ataca mereu comerciantii.Am pierdut multi bani din cauza lor! -Daca vrei sa nu te mai atace,da-mi toate trupele tale! -Cine esti de pretinzi asta? -Sa zicem ca..am trecere printre talhari.Da-mi satul tau si armata care il pazeste,altfel o sa le poruncesc eu insumi sa iti atace satul! -Nu fac asta,strainule!Stii ca ai tupeu?Hai,pleaca pana nu pun garzile pe tine! -Uite aici adresa unde sa ma cauti! Intr-adevar,Vanatorul ordona talharilor sa tinteasca acel sat.Hotii intrara,facura prapad.Smulgeau lantisoare si cercei,intrau in casele oamenilor furand tot ce se putea,violau fete,terorizau lumea.Oricine indraznea macar sa comenteze era pe loc ucis.Conducatorul satului,vazand aceasta,merse el insusi la Vanator. -Roaga-ti oamenii sa inceteze cu jaful si teroarea si eu iti voi da o jumatate din armata! -Nu,o sa imi dai toata armata,altfel le spun sa fie si mai rai decat sunt.Vrei sa mori sau sa traiesti? -Sa traiesc?Bine,fie!Mi-ai cucerit satul!Orice soldat al meu este acum al tau! Vanatorul avea acum o forta militara redutabila.Se antrena cu ei ca sa devina si mai bun in manuirea armelor si lupta corp la corp.Deveni curand cu adevarat cel mai bun razboinic dintre ei.O parte a armatei,corpul de talhari,era trimis sa jefuiasca localitatile vecine,sa fure,sa aduca hrana si arme.Parintilor ramasi fara fii,copiilor fara parinti le spunea: -O,voi cei ce ati suferit pierderi de neinteles,si eu am fost ca voi!Fiilor si parintilor,veniti la mine si eu va voi invata razbunarea! Si,nestiind ca Vanatorul insusi le cauzase suferinta,veneau siruri-siruri,cum vin valurile la tarm.Veneau si se inrolau in armata sa.Nu realiza ca,pe masura ce armata si puterea ii cresteau,la fel ii cresteau si cruzimea si rautatea. |
#4
Posted 17 November 2011 - 08:33
Dupa ce isi folosi armata sa execute cateva raiduri distrugatoare,arzand si ucigand orice fiinta vie intalnita in cale,Vanatorul realiza ca era pe cale sa se transforme intr-un om cel putin la fel de rau ca Faminis,daca nu chiar mai crud.Solutia o gasi in schimbarea de strategie si reorganizarea armatei.In mare,armata se autorganizase intre timp,dar unele roluri ramaneau inca de stabilit.A organizat o petrecere cu jocuri,antrentamente si astfel,relaxat si prin joaca,stabili rolurile.Pe soldatul care il antrenase,il puse al doilea dupa el la comanda trupelor,loctiitor si lider in cazul in care el ar fi patit ceva.Cei care stiau sa lupte mai bine erau facuti ofiteri si generali.Isi imparti trupele in divizii,iar cei care nu prea se pricepeau in lupta isi gaseau si ei locul:erau facuti spioni,mesageri,ingrijitori sau paznici.Acestea fiind savarsite,Vanatorul compuse o serie de scrisori pe care solii urmau sa le poarte din asezare in asezare.
,,Conducatori ai asezarii,eu nu gasesc nicio placere in a macelari oameni si nici suferinta si durerea nu imi produc vreo placere.De aceea,va rog sa imi predati controlul asezarii si al armatei locale fara niciun scandal.In caz contrar,reputatia si onoarea imi cer sa nu las pe nimeni in viata!”.Cu astfel de mesaje,variind uneori in formulare,dar neschimbate in esenta,mesagerii mergeau din localitate in localitate.Unele asezari se predau simplu si treaba mergea usor.Altii insa,mandri si siguri pe forta lor,refuzau targul si atunci Vanatorul le anihila armatele si cucerea asezarile.Mergand pe drum,in fruntea ostirii,Vanatorul gasi un sat devastat.La cativa pasi,Lycher zacea spanzurat de un pom. -Nu pare mort de multa vreme!Ieri sau alaltaieri a fost executat. -Faminis isi ucide proprii oameni!Dati-l jos si organizati-i o inmormantare vrednica de un razboinic asa cum a fost! Se spune ca atunci au inceput soldatii sa fie nemultumiti si sa comenteze impotriva acestei decizii.Dar se supusera si vorbele lor nu ajunsera la urechile Vanatorului.Omul merse langa mormant si privi cugetand adanc.Varsa cateva lacrimi,apoi ordona armatelor sa continue marsul.Cuceri asezare dupa asezare,pana se intersecta cu alt lider razboinic:Muttha.Realizara asta pe masura ce gaseau asezarile pustiite si oamenii fugind terorizati.Armata inamica incerca sa ii prinda in ambuscada intr-o vale,dar Vanatorul isi organiza rapid defensiva.Folosind relieful,reusi sa blocheze asaltul armatei rivale.El insusi lupta corp la corp cu atacatorii,biruindu-i mereu.Adesea,isi lasa trupele in spate si se arunca el insusi in iuresul luptei.La finalul zilei,Muttha ordona retragerea,apoi isi regrupa restul armatei. -Maine in zori ne vor ataca!O parte a armatei vreau sa se odihneasca,restul va pozitionati in puncte strategice.Ii lovim noi inainte sa atace ei. Strategia functiona:Abia intrara trupele rivale pe campul de lupta,ca numarul lor fu rarit de arcasi.Restul fu prins in ambuscada si lichidat sistematic.Muttha avea o mica forta de rezerva,dar intra el insusi in lupta,in fruntea armatei sale.Unul cate unul i-au cazut soldatii.Muttha sari si il ataca direct pe Vanator.Acesta era mai priceput in lupta,asa ca il dobori la pamant.Razboinicul se ridica,bloca loviturile,apoi ataca iar.Vanatorul bloca atacurile si se feri cu abilitate de lovituri,pana isi obosi rivalul.Garzile sale il incercuira. -Muttha,astazi ai pierdut batalia!Stiu ca mai ai o mica unitate in spate,dar cred ca si tu realizezi ca este inutila acum. -Ce vrei sa faci cu mine acum? -Iti ofer de ales,lucru pe care rar il fac pentru dusmanii mei:poti fie sa mori ca un lider razboinic,cu glorie,fie tu si unitatea ta ramasa intrati sub comanda mea,iar eu te fac general. Muttha chibzui o vreme,apoi raspunse cu glas tare si hotarat: -Accept sa intru in armata ta,dar nu din lipsa de onoare,ci pentru ca am vazut ca tu esti un om bun la suflet si un lider care ar putea deveni maret! -Ma bucura decizia ta!Bine ai venit printre noi! Cu noul general alaturi,Vanatorul porni spre noi si noi cuceriri,din sat in sat si oras in oras.Din cand in cand,faceau tabara sau poposeau la vreun han.In timpul unei astfel de sederi,Styrren,un general,se apropie si il intreba: -Vanatorule,de ce l-ai acceptat pe Muttha printre noi? -Dupa cum am spus,nu simt nicio bucurie in a-mi macelari dusmanii!Daca omul a fost de acord,i-am oferit o sansa! -In opinia mea,a fost o decizie gresita!Fata de dusmani,a arata mila este un semn de slabiciune! -Depinde cand si cum o arati,Styrren!Uneori,nu este mila,ci strategie! -Asa ai facut cu Muttha,strategie?Daca ne tradeaza?Daca fuge? -Am incredere in el! -Eu nu! -Va trebui sa inveti sa ai!A fost decizia mea,si eu stiu ce sa fac!Nu mi se pare genul de om care sa tradeze,dimpotriva,parea ca are nevoie de un scop caruia sa serveasca si chiar poate deveni foarte devotat. -Domnule,cu tot respectul... -Styrren,tu esti un general si eu sunt liderul acestei armate.Daca nu esti de acord cu felul in care conduc,esti liber sa pleci de la mine si sa faci ce stii! Generalul pleca.Si alti soldati incepeau sa comenteze,iar nemultumirea plutea in aer. |
#5
Posted 17 November 2011 - 09:42
In cele din urma traversara rauri si poduri,drumuri pavate.Toate acestea indicau faptul ca se apropiau de un oras mare.Pe strazi,siruri de comercianti,garzi,si lume tot mai amestecata isi facea aparitia.Orasul se numea Thares,si fortificatiile lui impresionasera multa lume de-a lungul veacurilor.
-Vanatorule,iata in sfarsit o prada pe masura!Eu zic sa ne napustim acum si sa ii jefuim! -In primul rand,cel care cucereste Thares-ul primeste o reputatie enorma.Din pacate,este aparat foarte bine de armate numeroase.Mai important decat distrugerea lui este castigarea ca aliat. Peste o vreme,vazand nemultumirea,Vanatorul incuviinta un asalt armat in scopul jafului si terorii.Isi privi hoardele cum se napustira prin portile imense,semanand haos in toate partile.El privea de pe o colina cu trupele sale.Grabit,veni la el un talhar: -Vanatorule,te implor!Fiica mea este in acest oras,impreuna cu prietenii sai,te rog,fa ceva! -Trupele mele ii vor trece prin sabie pe toti locuitorii.Este voia lor,trebuie sa ascult de ei,daca nu vreau sa ii pierd!Macar cateodata... -Inteleg asta,dar te rog,ajuta-ma cumva!Ai mila de mine,nenorocitul,nu imi lasa fiica,tot ce am mai scump pe lume,sa piara!Te rog,Vanatorule,fii milostiv! Omul chibzui o vreme,apoi porunci garzilor si unitatilor ramase sa se inarmeze si intreba: -Unde anume locuieste fiica ta in oras? -In zona portului,partea inferioara a orasului,cartierul saracilor si hotilor...murmura banditul tremurand si plangand. Vanatorul incercui orasul apoi intra pe cealalta parte.Isi organiza trupele defensiv,pregatit sa lupte cu propria armata.El si doua garzi intrara din casa in casa si din taverna in taverna si gasira fata banditului.O duse in siguranta,dar cateva momente mai tarziu fu atacat.Sari in lupta,taind mereu,fiind silit sa lupte cu propria armata.Cu Muttha si cei loiali,dar si cu ajutorul localnicilor,organiza rezistenta.Se ducea lupta grea pe fiecare strada,langa fiecare cladire si in fiecare piata.Localnicii aruncau si ei cu fructe sau pietre in invadatori.Garzile locale se napusteau in lupta.Datorita stilului sau,Vanatorul invinse majoritatea atacatorilor,blocandu-le inaintarea,prinzandu-i in mini ambuscade sau coplesindu-i numeric.Generalii sai se predara,fiind incercuiti atat de Vanator,cat si de armata locala.Fura legati si dusi in locul cel mai liber:terasa templului zeului Alpherys.Vanatorul urca treptele,ajunse in fata lor si intreba: -Oamenii mei,pentru ce atata cruzime?De ce ati macelarit atatia oameni din acest oras? -Vanatorule,asta inseamna puterea!raspunse Styrren cu obraznicie.Tu esti din ce in ce mai slab.N-ai sange in tine! Vanatorul scoase sabia si se indrepta spre ei: -Va place sangele?Va plac macelurile?Am crezut ca am o armata civilizatoare,dar tot ce am este o hoarda de nebuni insetati de sange!striga el,apoi incepu sa isi infiga sabia pe rand in ei,apoi ii arunca de pe terasa unul cate unul.Pe masura ce savarsea acest act,intreba:,,acum sunt suficient de sangeros pentru voi?”.Dupa ce termina de eliminat inamicii,isi privi armata si realiza ca se rarise mult. -Cei ce vor sa plece,sa plece acum!Care nu,ramaneti cu mine pana la capat si va supuneti neconditionat,ati inteles? Multi,foarte multi soldati isi lepadara armurile si armele,apoi plecara pe portile orasului.Altii plecau cu tot cu arme,dezertand.Procesul incheiat,Vanatorul cobori de pe terasa pana in imensa piata din mijloc.Fu intampinat de mai marele orasului,care ii zise: -Fapta ta nu va ramane fara rasplata!Incepand de acum,te rog sa te consideri prieten al orasului Thares si al meu.Sa stii ca aici esti oricand binevenit si orice trebuinta ai,iti va fi indeplinita de noi. -Multumesc pentru toate acestea!Sunt mandru de aceasta onoare!Daca imi este permis,imi poti spune ceva despre Faminis? -Da,stiu ca devine tot mai periculos pe zi ce trece.Si-a construit un oras:Fierceless.De acolo isi trimite trupele sa cucereasca si sa distruga.Orasul lui este bine pazit si detine o armata enorma si echipata doar cu ce e mai bun in lume!Armata mea iti sta la dispozitie acum,desi ma tem ca nu am suficienta forta sa ii fac fata. -Multumesc,lasa armata deocamdata sa te apere.De va fi nevoie,pot sa apelez la trupele tale pentru suport militar? -Desigur,oricand ai nevoie!Nu vom uita cum ne-ai salvat astazi. Vanatorul fu petrecut pana la iesire cu muzica si aplauze.Talharul isi revazu fiica,ocazie cu care aceasta a cerut sa se inroleze in armata.Totusi,dupa alte cateva batalii,ea se apropie de un soldat,Batteg.Dupa alte lupte si cuceriri,ea si soldatul cerura permisiunea de a ramane la vatra si de a se casatori.Dupa o nunta fastuoasa,si tatal ceru permisiunea sa ramana alaturi de ei.Fericirea,zambetele si caldura pe care o manifestau unul fata de altul induiosara inima Vanatorului care nu numai ca le dadu o casa,ci si bani multi pentru inceputul in viata. La o rascruce,din stanga si din dreapta venira grupuri-grupuri de soldati.Vanatorul ordona trupelor sa lase jos armele,iar ceilalte grupuri se supusera.Liderii razboinici venira si ei la foc si friptura,apoi ii zisera: -Vanatorule,faima ta este mare si raspandita prin toata tara!Multa lume vorbeste despre tine cu admiratie si respect,multi se tem de tine! -Luati loc,ospatati-va din putinul meu.Stiu cine sunteti,conducatori de ostiri,razboinici mari. -Am venit sa iti propunem o alianta,o coalitie impotriva a doi lideri care au inceput sa distruga totul in cale.Fiecare dintre ei are armate cum n-a vazut lumea de cand zeii au facut-o,fiecare are ambitie cat planeta,si amandoi sunt tari!Impreuna,ii putem birui. -Spuneti-mi despre acesti conducatori! -Cel mai periculos este Faminis,a carui putere creste cum creste graul in miezul verii.Armatele lui secera si distrug orice suflet viu.Am luptat cu el,dar este ca si cum valul se izbeste de stanca!Este de neclintit si puternic,iar armata este mare!Celalalt este un nou-venit,Khamon din Clarius,insa cu toate acestea,este un luptator redutabil care controleaza forte militare impresionante.Este ambitios si pus pe cucerire.A supus cateva orase,fortandu-le sa plateasca tribut.Stim ca va veni momentul cand se va infrunta cu Faminis. -Ce putem face,atunci? -Putem lupta cu unul,daca suntem uniti,dar nu cu doi!Noi dorim sa mergem la Khamon cu daruri,sa ii cumparam bunavointa si suportul militar,dar stim ca asta ar putea insemna ca ne oferim puterea pe tava! -Imi pregatesc trupele si mergem spre Clarius.O sa ii facem acestui Khamon o vizita!Pot conta pe ajutorul vostru cand va veni momentul sa il atacam pe Faminis? -Toti ne punem armatele pentru tine,numai sa ne salvezi! -Nu sunt salvator,dar o sa incerc sa rezolv problema!Ne vedem la Khamon,intre timp,mult succes! -Multumim la fel! Oamenii se raspandira fiecare pe drumul sau,pe drumuri pavate,printre munti si dealuri.Vanatorul gasi o tabara militara si organiza asaltul.Soldatii,surprinsi,cazura doborati.Abia daca atacara. -Stapane,ce faci?intreba Muttha -Ii fortez mana lui Khamon,sa vad ce fel de om e! Curand,o armata de rezerva tasni de prin paduri.Vanatorul ordona arcasilor sa ii secere,dar scuturile lor blocara atacul.Inaintara siguri pe ei,taind orice le iesea in cale.Vanatorul sari el insusi si lupta.Din partea opusa,Khamon insusi sari in lupta,fara altceva decat o armura medie si o sabie buna.Era sigur pe sine si intr-adevar,dadea dovada de pricepere in batalie.Garzile sale secerau inamici in dreapta si stanga,disperati,dar razboinicul nu tinea seama de ei,conducand un asalt aproape nebunesc printre hoardele inamice.Vanatorul ordona trupelor sa lase jos armele.Khamon facu la fel.Ambele armate facura un cerc.Cei doi lideri urmau sa se infrunte.Khamon ataca,Vanatorul bloca.Rabdator,Khamon ataca din nou.Vanatorul bloca,apoi ataca.Inamicul bloca.Sabiile se ciocnira de cateva ori.De fiecare data cand unul lovea,celalalt fie bloca,fie se ferea.Vanatorul fu in final lovit,taiat.Se prabusi lovit mereu,insa,intr-o miscare,bloca sabia,se ridica si lovi.Khamon bloca.Vanatorul lovi cu picioarele,dobori inamicul si ii puse sabia la gat.Khamon il privea cu uimire.Nu mai fusese invins in batalie si era convins ca nici nu va fi. -Spune-mi,Khamon,mare conducator de ostiri,cum e sa stii ca vei muri? -Fa-o, daca atat iti poate mintea! -Da-mi un motiv sa n-o fac! -Pai,detin informatii cruciale despre Faminis.Spionii mei raporteaza mereu.Stiu totul despre el:cum e construit orasul,cati soldati are,ce fel de armata detine,moralul lor,si multe altele.Omoara-ma si nu le vei afla niciodata! -Bine,fie!Ridica-te! Vanatorul ii oferi mana si Khamon se ridica.Le facu semn Vanatorului si trupelor sale sa il urmeze in oras.La intrare,se uita spre un scriitor si zise: -Nimic despre asta,bine? -Desigur,Khamon! In particular,Vanatorul intreba: -Ce a fost asta? -Am cu mine un om care scrie totul despre mine si victoriile mele!Ceva pentru posteritate.....Sa invete lumea apoi despre mine si faptele mele.Orice erou merita asa ceva,nu crezi? -Sincer,nu prea imi pasa! Cei doi se asezara apoi la masa,unde servitorii adusera mancaruri fine si bauturi tari. |
#6
Posted 17 November 2011 - 12:27
blacktiti89, on 17th November 2011, 09:42, said: In cele din urma traversara rauri si poduri,drumuri pavate.Toate acestea indicau faptul ca se apropiau de un oras mare.Pe strazi,siruri de comercianti,garzi,si lume tot mai amestecata isi facea aparitia.Orasul se numea Thares,si fortificatiile lui impresionasera multa lume de-a lungul veacurilor. -Vanatorule,iata in sfarsit o prada pe masura!Eu zic sa ne napustim acum si sa ii jefuim! -In primul rand,cel care cucereste Thares-ul primeste o reputatie enorma.Din pacate,este aparat foarte bine de armate numeroase.Mai important decat distrugerea lui este castigarea ca aliat. Incearca DUPA Peste o vreme,vazand nemultumirea,Vanatorul incuviinta un asalt armat in scopul jafului si terorii.Isi privi hoardele cum se napustira prin portile imense,semanand haos in toate partile.El privea de pe o colina cu trupele sale.Grabit,veni la el un talhar: -Vanatorule,te implor!Fiica mea este in acest oras,impreuna cu prietenii sai,te rog,fa ceva! -Trupele mele ii vor trece prin sabie pe toti locuitorii.Este voia lor,trebuie sa ascult de ei,daca nu vreau sa ii pierd!Macar cateodata... -Inteleg asta,dar te rog,ajuta-ma cumva!Ai mila de mine,nenorocitul,nu imi lasa fiica,tot ce am mai scump pe lume,sa piara!Te rog,Vanatorule,fii milostiv! Omul chibzui o vreme,apoi porunci garzilor si unitatilor ramase sa se inarmeze si intreba: -Unde anume locuieste fiica ta in oras? Nu mai avea rost sa precizezi ca in oras..., tocmai spusesi -In zona portului,partea inferioara a orasului,cartierul saracilor si hotilor...murmura banditul tremurand si plangand. Vanatorul incercui orasul apoi intra pe cealalta parte.Isi organiza trupele defensiv, defensiv? ofensiv poate...pregatit sa lupte cu propria armata.El si doua garzi intrara din casa in casa si din taverna in taverna si gasira fata banditului.O duse in siguranta,dar cateva momente mai tarziu fu atacat.Sari in lupta,taind mereu,fiind silit sa lupte cu propria armata.Cu Muttha si cei loiali,dar si cu ajutorul localnicilor,organiza rezistenta.Se ducea lupta grea pe fiecare strada,langa fiecare cladire si in fiecare piata.Localnicii aruncau si ei cu fructe sau pietre in invadatori.Garzile locale se napusteau in lupta.Datorita stilului sau,Vanatorul invinse majoritatea atacatorilor,blocandu-le inaintarea,prinzandu-i in mini ambuscade sau coplesindu-i numeric.Generalii sai se predara,fiind incercuiti atat de Vanator,cat si de armata locala.Fura legati si dusi in locul cel mai liber:terasa templului zeului Alpherys.Vanatorul urca treptele,ajunse in fata lor si intreba: -Oamenii mei,pentru ce atata cruzime?De ce ati macelarit atatia oameni din acest oras? -Vanatorule,asta inseamna puterea!raspunse Styrren cu obraznicie.Tu esti din ce in ce mai slab.N-ai sange in tine! Vanatorul scoase sabia si se indrepta spre ei: -Va place sangele?Va plac macelurile?Am crezut ca am o armata civilizatoare,dar tot ce am este o hoarda de nebuni insetati de sange!striga el,apoi incepu sa isi infiga sabia pe rand in ei,apoi ii arunca de pe terasa unul cate unul.Pe masura ce savarsea acest act,intreba:,,acum sunt suficient de sangeros pentru voi?”.Dupa ce termina de eliminat inamicii,isi privi armata si realiza ca se rarise mult. -Cei ce vor sa plece,sa plece acum!Care nu,ramaneti cu mine pana la capat si va supuneti neconditionat,ati inteles? Multi,foarte multi soldati isi lepadara armurile si armele,apoi plecara pe portile orasului.Altii plecau cu tot cu arme,dezertand.Procesul incheiat,Vanatorul cobori de pe terasa pana in imensa piata din mijloc.Fu intampinat de mai marele orasului,care ii zise: -Fapta ta nu va ramane fara rasplata!Incepand de acum,te rog sa te consideri prieten al orasului Thares si al meu.Sa stii ca aici esti oricand binevenit si orice trebuinta ai,iti va fi indeplinita de noi. -Multumesc pentru toate acestea!Sunt mandru de aceasta onoare!Daca imi este permis,imi poti spune ceva despre Faminis? -Da,stiu ca devine tot mai periculos pe zi ce trece.Si-a construit un oras:Fierceless.De acolo isi trimite trupele sa cucereasca si sa distruga.Orasul lui este bine pazit si detine o armata enorma si echipata doar cu ce e mai bun in lume!Armata mea iti sta la dispozitie acum,desi ma tem ca nu am suficienta forta sa ii fac fata. -Multumesc,lasa armata deocamdata sa te apere.De va fi nevoie,pot sa apelez la trupele tale pentru suport militar? -Desigur,oricand ai nevoie!Nu vom uita cum ne-ai salvat astazi. Vanatorul fu petrecut pana la iesire cu muzica si aplauze.Talharul isi revazu fiica,ocazie cu care aceasta a cerut sa se inroleze in armata.Totusi,dupa alte cateva batalii,ea se apropie de un soldat,Batteg.Dupa alte lupte si cuceriri,ea si soldatul cerura permisiunea de a ramane la vatra si de a se casatori.Dupa o nunta fastuoasa,si tatal ceru permisiunea sa ramana alaturi de ei.Fericirea,zambetele si caldura pe care o manifestau unul fata de altul induiosara inima Vanatorului care nu numai ca le dadu o casa,ci si bani multi pentru inceputul in viata. La o rascruce,din stanga si din dreapta venira grupuri-grupuri de soldati.Vanatorul ordona trupelor sa lase jos armele,iar ceilalte grupuri se supusera.Liderii razboinici venira si ei la foc si friptura,apoi ii zisera: -Vanatorule,faima ta este mare si raspandita prin toata tara!Multa lume vorbeste despre tine cu admiratie si respect,multi se tem de tine! -Luati loc,ospatati-va din putinul meu.Stiu cine sunteti,conducatori de ostiri,razboinici mari. -Am venit sa iti propunem o alianta,o coalitie impotriva a doi lideri care au inceput sa distruga totul in cale.Fiecare dintre ei are armate cum n-a vazut lumea de cand zeii au facut-o,fiecare are ambitie cat planeta,si amandoi sunt tari!Impreuna,ii putem birui. -Spuneti-mi despre acesti conducatori! -Cel mai periculos este Faminis,a carui putere creste cum creste graul in miezul verii.Armatele lui secera si distrug orice suflet viu.Am luptat cu el,dar este ca si cum valul se izbeste de stanca!Este de neclintit si puternic,iar armata este mare!Celalalt este un nou-venit,Khamon din Clarius,insa cu toate acestea,este un luptator redutabil care controleaza forte militare impresionante.Este ambitios si pus pe cucerire.A supus cateva orase,fortandu-le sa plateasca tribut.Stim ca va veni momentul cand se va infrunta cu Faminis. -Ce putem face,atunci? -Putem lupta cu unul,daca suntem uniti,dar nu cu doi!Noi dorim sa mergem la Khamon cu daruri,sa ii cumparam bunavointa si suportul militar,dar stim ca asta ar putea insemna ca ne oferim puterea pe tava! -Imi pregatesc trupele si mergem spre Clarius.O sa ii facem acestui Khamon o vizita!Pot conta pe ajutorul vostru cand va veni momentul sa il atacam pe Faminis? -Toti ne punem armatele pentru tine,numai sa ne salvezi! -Nu sunt salvator,dar o sa incerc sa rezolv problema!Ne vedem la Khamon,intre timp,mult succes! -Multumim la fel! Oamenii se raspandira fiecare pe drumul sau,pe drumuri pavate,printre munti si dealuri.Vanatorul gasi o tabara militara si organiza asaltul.Soldatii,surprinsi,cazura doborati.Abia daca atacara. -Stapane,ce faci?intreba Muttha -Ii fortez mana lui Khamon,sa vad ce fel de om e! Curand,o armata de rezerva tasni de prin paduri.Vanatorul ordona arcasilor sa ii secere,dar scuturile lor blocara atacul.Inaintara siguri pe ei,taind orice le iesea in cale.Vanatorul sari el insusi si lupta.Din partea opusa,Khamon insusi sari in lupta,fara altceva decat o armura medie si o sabie buna.Era sigur pe sine si intr-adevar,dadea dovada de pricepere in batalie.Garzile sale secerau inamici in dreapta si stanga,disperati,dar razboinicul nu tinea seama de ei,conducand un asalt aproape nebunesc printre hoardele inamice.Vanatorul ordona trupelor sa lase jos armele.Khamon facu la fel.Ambele armate facura un cerc.Cei doi lideri urmau sa se infrunte.Khamon ataca,Vanatorul bloca.Rabdator,Khamon ataca din nou.Vanatorul bloca,apoi ataca.Inamicul bloca.REFORMULEAZA AICI. PARE O BANALITATE. INCEARCA MAI MULT SUSPANS SI INTRIGA Sabiile se ciocnira de cateva ori.De fiecare data cand unul lovea,celalalt fie bloca,fie se ferea.Vanatorul fu in final lovit,taiat.Se prabusi lovit mereu,insa,intr-o miscare,bloca sabia,se ridica si lovi.Khamon bloca.Vanatorul lovi cu picioarele,dobori inamicul si ii puse sabia la gat.Khamon il privea cu uimire.Nu mai fusese invins in batalie si era convins ca nici nu va fi. -Spune-mi,Khamon,mare conducator de ostiri,cum e sa stii ca vei muri? -Fa-o, daca atat iti poate mintea! -Da-mi un motiv sa n-o fac! -Pai,detin informatii cruciale despre Faminis.Spionii mei raporteaza mereu.Stiu totul despre el:cum e construit orasul,cati soldati are,ce fel de armata detine,moralul lor,si multe altele.Omoara-ma si nu le vei afla niciodata! -Bine,fie!Ridica-te! Vanatorul ii oferi mana si Khamon se ridica.Le facu semn Vanatorului si trupelor sale sa il urmeze in oras.La intrare,se uita spre un scriitor si zise: -Nimic despre asta,bine? -Desigur,Khamon! In particular,Vanatorul intreba: -Ce a fost asta? -Am cu mine un om care scrie totul despre mine si victoriile mele!Ceva pentru posteritate.....Sa invete lumea apoi despre mine si faptele mele.Orice erou merita asa ceva,nu crezi? -Sincer,nu prea imi pasa! Cei doi se asezara apoi la masa,unde servitorii adusera mancaruri fine si bauturi tari. |
#7
Posted 18 November 2011 - 08:06
Multumesc pentru critica si pentru ca ai citit! Nu stiu daca va fi un roman,dar am deja idei pentru ceva mai lung!Am vazut ca si tu scrii ceva aici,mult succes!!
|
#8
Posted 18 November 2011 - 11:32
La masa,cei doi lideri devenira apropiati,glumind si vorbind impreuna.
-Am aflat totul despre tine,zise Khamon,si as vrea sa iti propun ceva:Sunt dispus sa iti ofer o armata profesionista si disciplinata,la fel cum tu n-ai avut.In schimb,as vrea sa nu devenim rivali mai tarziu! -Este treaba ta ce faci aici,Khamon.Daca vrei sa cuceresti intreaga tara,eu n-am nimic impotriva.Tot ce urmaresc este distrugerea dusmanului meu. -Foarte bine atunci,iata noua ta armata si iata un depozit de arme si armuri.Foloseste-le bine! -Multumesc si iti urez succes! Vanatorul se departa,iar Khamon ii zise: -Poate...ajungem sa fim alaturi in batalie! Dupa despartirea de liderul razboinic,Vanatorul isi deplasa trupele inainte,spre teritoriile ocupate de Faminis.Pe drum,gaseau cladiri arse,oameni ucisi,localitati pustiite.Se apropiara de o holda de grau,iar liderul ordona unui grup inarmat sa verifice zona.Fu prins in ambuscada si macelarit in lan.Furios,Vanatorul intra el insusi in holda si isi dobori inamicii bine inarmati.Erau soldatii lui Faminis,o parte a armatei de ocupatie.Lupta cu ei si ii invinse.Armata profesionista se dovedi utila,contribuind la lichidarea,cu pierderi zero,a rezistentei inarmate localizate printre zona de grau si pe drumul de iesire.Vanatorul isi regrupa fortele si continua marsul.Intra in sat si lupta cu soldatii de acolo,lichidandu-i pe rand.Continua drumul,lichidand mici grupuri inarmate,pana ajunsera in fata primei localitati cu adevarat sub stapanirea lui Faminis:Epac. Epac era o localitate prea mare pentru a fi socotita sat,dar prea mica pentru a fi considerata oras,marginita de un rau cu acelasi nume.Vanatorul isi deplasa trupele in tacere,pentru a nu fi detectati.Intrara in Epac,dar inamicii ii atacara.Vanatorul si armata luptara cu atacatorii,insa unul fugi sa alerteze armatele din apropiere.Vanatorul curata satul de rezistenta,dar in afara,armatele inamice asteptau pregatite.Generalul inamic ordona atacul cu sageti in flacari.Desi Vanatorul iesi la timp,o parte a armatei pieri printre flacari si cladiri ce se prabuseau.Organiza asaltul cu cei ramasi,folosindu-si sabia sa taie inamici pe masura ce inainta.Armata profesionista daruita de Khamon era priceputa si cu adevarat obtinea rezultate bune pe flancuri.Din pacate,Vanatorul,in mijlocul bataliei,se indeparta de fortele sale care il protejau si se lansa,doar cu garzile,in mijlocul armatelor dusmane.Secera inamici,uneori cu sabia,alteori cu lupta corp la corp,pana cand realiza ca dusmanii ii lichidasera garzile personale.Continua sa lupte cu pricepere si curaj,distrugand dusman dupa dusman,dar fu coplesit numeric.Scapa sabia,dar ajutorul sosi.Muttha ordona o sarja cu trupele care il scapa de atacatori.In mijlocul bataliei,curajosul sau prieten ii sari in ajutor.Dar fu atins de o sageata si cazu.Alta il lovi inainte sa atinga solul.Cuprins de o manie turbata,Vanatorul se ridica si alerga spre el,eliminand orice rival,secerand orice soldat pana ajunse la el.Armata lui Faminis profita si lansa un asalt care spulbera o parte din armata,dar curand sosi Khamon cu intreaga sa forta.Generalul lui Faminis isi vazu trupele inconjurate,blocate pe de o parte de Vanator si restul armatelor sale,iar pe cealalta de Khamon.Faminis insusi nu era acolo,dar generalul ordona rezistenta pana la capat.Nu reusi sa o mentina,cei doi apropiindu-se unul de altul,strivind fortele oponente.Batalia de la Epac se sfarsi intr-o baie de sange.Ultimul soldat tocmai fiind ucis,Vanatorul merse direct la Muttha,iar Khamon,mai practic,se plimba printre raniti,ucigandu-i cu sabia sau in alte moduri,pentru a le curma suferinta. -Rezista,Muttha,uite,iti aduc apa!In curand vor veni medicii,ai rabdare... -Vanatorule,de data asta...s-a terminat cu mine! -Nu spune asta,rezista!Ai inteles?Iti ordon sa rezisti! -Nu mai rezist,imi pare rau...A fost o onoare sa te am drept comandant!Fii mereu puternic in razboaie,dar bland si intelept in afara lor! -Si eu ma bucur ca am luptat impreuna,Muttha!Odihneste-te acum,lupta ta s-a sfarsit! Niciodata nu mai plansese Vanatorul atat de mult,atat de amara ii era durerea.Chiar incepu sa ezite.Dar totusi,continua.Ii multumi lui Khamon pentru ajutor,si drept rasplata ii ceda controlul asupra Epac-ului,fara nicio pretentie. -Acest loc trebuie reconstruit,o sa imi pun trupe si un lider local aici si voi face comert cu propriul meu oras,Clarius!Intre timp,de ai nevoie de suport,stii unde sa trimiti mesagerii! -Da,asa este!Khamon,daca vreodata am nevoie de ajutorul tau in lupta,ma pot baza pe el? -Oricand,Vanatorule,oricand!Doar trimite-mi de stire,si voi mobiliza armata!Prin priceperea ta in batalie mi-ai castigat respectul si admiratia!Si,avand in vedere ca pana acum nu respectam si admiram pe nimeni decat pe mine insumi,trebuie sa te simti cumva onorat,nu? -Da,sunt!La revedere,si multumesc pentru tot! Vanatorul elimina o alta armata inamica si isi stabili cartierul general in fosta lor tabara.Isi chema generalii la o sfatuire si unul gasi solutia: -Fortele lui Faminis ne depasesc foarte mult.Nu stiu cat ne putem baza pe ajutorul lui Khamon.Chiar daca ni-l ofera,poate veni prea tarziu.Un asalt acum este sinucigas.Insa,daca asteptam prea mult,Faminis va deveni si mai puternic si va veni el insusi sa se striveasca!Este...fara iesire situatia,Vanatorule! -Exact!zise altul.Eu...ma gandeam sa renunt.Am familie,copii,nu pot... -Si eu am descoperit ca pot deveni fermier. Vanatorul ii privea gandindu-se ce sa faca,apoi,dupa o lunga tacere,le zise: -Daca va spun ca am solutia,ramaneti?Vom folosi frica pentru a le rari fortele.Stiti,se apropie festivalul lui Ettheryo! -Stai putin,te gandesti la ce ma gandesc si eu? -Vom folosi frica impotriva lor,da,stiu exact cum vom face.Baieti,se pare ca vom merge si la putina distractie! -Te urmam,dar...parca prea suna a sinucidere programata! Ettheryo,zeul adevarului si dreptatii,al informatiilor ascunse si magiei,o divinitate puternic venerata,desi nefiind cea mai puternica.In fiecare an,de festivalul sau,grupul sau de preoti intocmea scrisori cu destine pentru fiecare conducator important si fiecare oras mare.Un sol le oferea celor interesati.Uneori citea in public,alteori nu.Oricum ar fi,oamenii din acel tinut credeau cu desavarsire in veridicitatea lor,acceptandu-le ca pe o dezvaluire a destinului lor,altfel inaccesibila.Spre aceasta tinta isi indrepta Vanatorul atentia.Ordona trupelor sa porneasca spre orasul inchinat acestui zeu,urmand sa ajunga cu cateva zile inainte de festival. |
#9
Posted 18 November 2011 - 12:30
Orasul era o fortareata.Oamenii stiau ca biletele cu informatii puteau fi usor corupte de cei interesati,asa ca au facut tot posibilul sa le situeze in afara acestei posibilitati.Paza era stricta,nimeni nu avea voie sa se apropie de templu pana la momentul culminant.
Vanatorul isi imparti armata:O parte inconjura orasul(la ordinele sale) in ascunzatori,gata sa atace,alta(inclusiv Vanatorul) se deghiza in pelerini veniti sa isi afle rostul vietii si se amestecara prin grupul de sute de mii de oameni veniti din toate colturile tarii exact in acelasi scop,iar alta se amesteca printre cei considerati ,,infractorii” orasului,ca sa se imprieteneasca si sa ii ridice la arme.Grupul Vanatorului se amesteca,observa traseul patrulei de paza,apoi,pe nesimtite,doborau membrii din ea,le luau armurile si armele,apoi incepeau si ei sa patruleze.Pana la sfarsitul zilei,garzile templului erau formate exclusiv din oamenii razboinicului.Acesta insa urca pe zidul exterior,sprijinandu-se de orice crapatura,ajunse apoi pe acoperis,prin spate,pana gasi o fereastra deschisa.Cobori prin ea,sari pe o draperie si ateriza in mijlocul unei incaperi.Admira o clipa statuia lui Ettheryo,apoi se strecura ca un vis pana in incaperea unde se scriau biletele.Fu surpins.Se intoarse,dobori paznicul si ii lua arma.O folosi sa lupte cu alti trei paznici care il atacara. -Ce inseamna asta?urla preotul-sef.Inainta insotit de grupul de preoti,doi baieti si doua fete,apoi continua:Cine esti si cum indraznesti sa pangaresti acest loc? -Nu imi pasa de zeul vostru,tot ce vreau este sa scrieti exact ce vreau eu referitor la destinul orasului Fierceless si al liderului acestuia,Faminis!Am un interes personal si va rog sa m-ajutati! -Garzi!urla el,insa nu venira decat soldatii Vanatorului. -Garzile nu va ajuta acum!Ascultati,nici eu nu vreau agitatie,faceti va rog ce v-am spus si apoi plecam! -Dar nu ne-ai spus nimic!Esti culmea...!comenta Breyd,o preoteasa.Restul,panicati,ii facura semn sa taca,dar ea continua: -E prea tarziu oricum,am avut deja visul! Destinele erau relevate printr-un vis comun tuturor(sau care li se parea ca are elemente ce simbolizeaza acelasi lucru!) si de fapt pe el se bazau cand scriau biletele. -Si?Schimbati biletele si scrieti asa:,,Faminis,vei fi ucis(biletele foloseau o formula de adresare personala iar,in cazul oraselor,una pentru liderul acestuia) de rivalii tai!”,orasului scrie:,,Faminis,lider al orasului Fierceless,acesta va cadea in mainile dusmanilor!Fii ezitant si retrage-te pana nu e prea tarziu!”.Apoi,fiecarui soldat care ti-l cere,scrie:,,(Numele)+Daca lupti sub comanda lui Faminis,vei pieri!Daca fugi,vei trai!”. -Nu ne poti cere asta,strainule!Ar insemna sa mintim,sa savarsim un act de tradare si o mare greseala fata de Ettheryo!Ne va pedepsi ingrozitor,caci nu suporta sa fie batjocorit!Nu uita,Ettheryo este si zeul ghinionului mortal,adica poti muri oricand in accident sau de boala! Fura intrerupti de un soldat care zise: -Vanatorule,conducatorul orasului si-a mobilizat trupele si a cerut armatelor vecine si ale aliatilor sai sa vina in ajutor.Ce sa facem? -Mobilizati trupele din afara orasului!Conduceti ofensiva si blocati-le atacul.In liniste! -Si trupele din oras? -Lasa-le in pace! Vanatorul bloca usa cu ajutorul garzilor din interior,luandu-i ostatici.Se indrepta calm spre ei si zise: -Se pare ca...v-am luat ostatici!Pot sa plec oricand,insa doar daca scrieti pe bilete ce vreau eu!Sincer,nu imi place sa va tin,dar ce sa fac? -Nu te ascultam!Daca o facem...Ettheryo poate ne va ucide pentru indrazneala! -Fii atent la mine:Daca ma ascultati,poate Ettheryo va va ucide,dar poate nu si oricum aveti timp sa ii potoliti mania.Daca nu ma ascultati,in mod sigur va voi ucide si voi scrie biletele eu insumi!Leaga-i!ordona unui soldat. Vanatorul ii privi.Nu stia ce sa faca,dar totusi astepta. -Aveti o ora sa va ganditi ce faceti! Oamenii discutara: -Batranule,aminteste-ti ca poate e sustinut de zeul Sappher,cel ce ofera oamenilor curajul si victoria si ii face sa castige.Poate el sa intervina pe langa Ettheryo si.. -Da si oricum,poate asa ne era destinul si tot Ettheryo a hotarat sa fim in situatia asta si atunci... -Daca o facem,inseamna ca tradam ceea ce credem! -Nu iti fie frica de pedeapsa,si hai sa il ascultam! -Nu vom asculta!Nu vreau sa mor! Soldatii inamici incercara sa sparga usile templului,dar garzile opusera rezistenta.Vanatorul insfaca un set de hartie goala,un instrument de scris si le ascunse in coif. -Pozitionati-va in defensiva! Un grup de soldati intra,si dadura o lupta cu Vanatorul si restul garzilor sale.Fura invinsi si usa blocata din nou. -Nu puteti sa invingeti toate armatele si stiti asta! Manios,Vanatorul puse sabia la gatul lor si zise: -Spune-mi,care este destinul tau acum?Mori sau nu?Eu ce fac?Te ucid sau sunt ucis? -Nu..Ettheryo..nu functioneaza asa.. -Mai vezi si altceva in afara de Ettheryo? -Daca ii provoci mania... -Ma apar singur,crede-ma!De cine sa imi fie frica? Un alt grup de atacatori intra,fortandu-l sa paraseasca ostaticii si sa lupte.Dupa ce ii invinse,le dadu biletele si instrumentul de scris,si le spuse: -Haideti,va rog eu,scrieti biletele si plecam pe usa din dos. Un tanar il prinse de mana si sopti:,,noi am vrea,dar batranul asta,nu!Ce sa facem,el e seful aici?”.Vanatorul il dezlega si ii spuse: -Vad ca esti priceput la religie,asa ca spune-mi:daca organizez un sacrificiu cu voi?Daca va aduc jertfa lui Alpherys,Sappher si Amnes,grupul de zei cel mai puternic,facem pariu ca ies de aici linistit in timp ce toti atacatorii din jurul meu pur si simplu cad jos si mor,iar Ettheryo al vostru sta si se uita,apoi lumea va zice ca asa v-a fost soarta pe care el a hotarat-o? -Bine...bine,scriem tot ce vrei,dar..lasa-ne timp! Vanatorul fu silit sa mai respinga un atac.Insa ordona ca,la acoperirea oferita de ei,garzile si soldatii sa paraseasca templul in taina,unul cate unul.Curand,ramase doar el,luptand cu doi,apoi cu patru,apoi cu zece.Pe toti ii dobori.In final,lupta in defensiva si se sari pe fereastra,folosind preotii drept scuturi umane.La final,ii elibera.Intra in camera unde se scriau biletele si il vazu pe batran,seful preotilor,zacand intr-o balta de sange,cu un pumnal langa el.Sari pe fereastra,insa la fel facu si Breyd,preoteasa care ii vorbise.Se strecurara prin spate,apoi iesira in piata.Armata intreaga ii credea morti pe atacatori.Intr-adevar,oamenii Vanatorului schimbasera iar armurile cu cele ale garzilor.Se vorbea de tradatori din interior,de garzi revoltate si conspiratie la nivel inalt,dar nimeni nu mai facea asocierea intre razboinic si ceea ce se intamplase.Asa ca el,impreuna cu oamenii sai,se strecura ca la venire,printre pelerinii care veneau in grupuri pentru festival. -Hei,tu!De ce te tii dupa mine? Breyd rase si raspunse: -Omule,trebuia sa iti spun asta:Tot ce ai facut a fost degeaba!Destinul lui Faminis si al orasului sau era oricum sa cada!Asa am visat si oricum asta am scris pe bilete! -Atunci dati-le biletele!Panica ii va face pe multi soldati sa il paraseasca.Astfel,va fi mai usor de doborat! -Fa cum vrei atunci,Vanatorule!Sau ar trebui sa iti spun...? -Ssst,nu il spune!Nu vreau sa imi mai amintesc numele! -Stiu tot ce ai patit,cum ti-au fost luati parintii.Dar bucura-te,caci tocmai am vazut ceva:Vei primi o familie si o mare bucurie de la viata,dar nu inainte sa treci prin dureri si lovituri cum niciun muritor n-a mai vazut!Pregateste-te sa suferi,dar si sa fii fericit! -Multumesc pentru tot,te rog,ai grija sa primeasca Faminis si oamenii lui mesajele. Vanatorul si oamenii lui plecara din oras,tocmai cand veneau oamenii lui Faminis.El insusi comise greseala de a nu binevoi sa vina la festival,obsedat fiind de securitatea proprie,asa ca il trimise pe purtatorul sau de cuvant si al doilea ca importanta din armata lui.Acesta primi biletul si il arata si soldatilor.La vederea lui,multi au dezertat,iar forta lui Faminis a scazut la jumatate.Totusi,inca era o putere enorma si o amenintare mortala pentru ceilalti lideri. |
#10
Posted 18 November 2011 - 17:30
Vanatorul intalni in cale sate si orase devastate,campuri nelucrate si animale domestice alergand fara tinta,oameni raniti ce zaceau peste tot.Nu fara tulburare,ordona trupelor sa dea foc localitatilor,sa curme suferinta celor ce nu mai puteau fi salvati.Pe unii ii trecu el insusi prin sabie,asa cum facuse Khamon.Exclama:
-Intr-adevar,daca cineva vrea sa lupte cu adevarat impotriva lui Faminis,trebuie sa isi impietreasca inima! Ordona armatelor sa captureze trei sate,sa elimine populatia si sa le organizeze drept baza de operatiuni.Unul dintre orase era si port,si avea o flota ce putea fi folosita.Isi aminti de Thares si trimise soli in care ii cerea suportul.Conducatorul ii trimise o parte din flota si Vanatorul o adauga celei ale sale.O organiza in aparare si inainta spre flota lui Faminis,care pornise si el un asalt pentru cucerire.Navele sale fura atrase intr-o zona primejdioasa,iar unele se izbira de stanci.Faminis ordona ca urmarirea sa continuie.Isi pierdu alte doua nave.Vanatorul abia pierdu sase.De pe nava de comanda,lansa un alt atac.Ii inconjura navele si le captura.Toti soldatii inamici prinsi fura executati pe loc.Miscarea,desi cruda,isi facu efectul:Unii capitani ai flotei inamice iesira din formatie si dezertara.Faminis isi retrase flota si merse spre alt tarm.Vanatorul isi retrase si el navele la mal,apoi ordona tuturor sa efectueze un mars lung de noapte. -Stiu unde merge,langa Thares! Marsul fu lung,fara opriri.Oricine nu mai putea,era executat.In zorii diminetii,isi plasa trupele de arcasi de-a lungul coastei si ii inarma cu sageti cu foc la capat.Astfel,ploaia de foc arse corabiile de lemn,ce se apropiau.Din ele,trupele inamice sareau disperate in ocean.Totusi,nu toate corabiile dusmane fura scufundate.O armata mare reusi sa debarce.Vanatorul isi organiza rapid apararea din spatele armatei,plasand trupe strategic.Inamicii se apropiara din toate directiile.Vanatorul le iesea in intampinare,luptand mereu,folosindu-si abilitatile si miscarile ca sa doboare numerosi inamici.Dusmanii facura tabara,hotarati sa nu plece pana cand Vanatorul nu era eliminat.Acesta ordona armatei profesioniste primite de la Khamon sa le blocheze iesirea,plasandu-se in trecatoarea din apropiere.El si cu un grup de garzi merse spre navele inamice,lichidand grupuri intregi de soldati,pana ajunsera la ele.Vanatorul ordona sa li se dea foc si sa fie scufundate.Se intoarse in tabara,vazand ca o armata inamica o invadase.Se napusti asupra ei si,surprinzand-o,secera dusman dupa dusman.Pana sa isi regrupeze fortele,armata inamica se trezi incercuita si coplesita.Vanatorul isi incepu strategia:Mergea el insusi spre tabara dusmana,atrase urmaritori pe care ii aducea in dreptul arcasilor sau in propria tabara,unde erau coplesiti numeric.Uneori veneau cativa,alteori un grup mare,dar mereu ii atragea spre capcana.Continua tactica timp de cateva zile,stiind ca generalul lui Faminis(el nu venise in fruntea trupelor,ci plecase cu nava spre Fierceless) nu va pleca sau va ataca.Cand observa ca numarul urmaritorilor se rarise,ordona asaltul.Intr-adevar,in tabara inamica nu mai ramasesera decat putini soldati,ce cazura usor.Generalul inamic fu ucis. -M-am gandit sa nu pierdem timpul!Voi,mergeti in Thares si rugati conducatorul sa imi dea armata sa.Voi va odihniti cateva zile,apoi veniti spre Fierceless. Oamenii sai acceptara,iar Vanatorul incepu marsul.Isi schimba armata in mers cu cea a Tharesului,mai bine odihnita si antrenata.Strabatura grabiti intinderi mari,paduri,mlastini,munti,rauri,dar ajunsera in apropierea orasului rival.Isi facu tabara si trimise un mesager la Khamon.Iata ce scria: ,,Bunul meu aliat si prieten Khamon, Te rog sa imi trimiti ajutorul promis,caci acum am cu adevarat nevoie de el!Nu ma parasi in toiul celei mai mari batalii!Iti astept intaririle cat mai repede! Semnat, Aliatul tau,Vanatorul!” Abia pleca mesagerul,ca Vanatorul ordona primul asalt.Trupele lui Faminis fura surprinse,si rarite pana cand in ajutor le sarira intaririle,forta completa a lui Faminis,care ii coplesi si distruse pe atacatori.Faminis isi plasa acum armatele in apararea orasului.Vanatorul ordona asalt dupa asalt,fiecare insa sortit esecului.Scopul insa nu era sa castige,ci sa rareasca numarul inamicilor pe cat posibil.Manevra continua pana seara tarziu,cand oamenii facura tabara.Peste cateva ore,veni si mesagerul lui Khamon cu o scrisoare: ,, Vanatorule al carui nume nu il stim, Cu regret te informam ca cererea ta de ajutor este refuzata,deoarece Khamon si-a indreptat atentia spre o alta tinta si are nevoie de toate armatele ca sa o atinga.Nu ne permitem sa dedicam nici macar o parte a trupelor catre alta cauza!Iti uram mult succes in batalie si speram la victoria ta! Semnat, Tokher si Sobbo,oamenii de incredere ai lui Khamon.” Vanatorul arunca suparat scrisoarea in foc.In zorii zilei,ordona atacul cu toate fortele.Se napusti ca un val,lichidand fortele oponente,facand macel printre trupele inamice.Abia putut fi blocat acest asalt.Cand fu nevoit sa se retraga,Vanatorul era in fata zidurilor orasului.Totusi rarise cu mult armata lui Faminis. Informat gresit de tacticieni,Faminis se napusti cu restul fortelor in urmarirea Vanatorului.Pe drum,armata acestuia se rarea,multi sacrificandu-se sa ii mai rareasca din urmaritori.Intr-adevar,cand ajunse la tabara,mai erau putini.Atunci,sosira si fortele ramase in Thares,acum odihnite si gata de razboi.Lansara ofensiva asupra restului fortelor lui Faminis care,dupa cateva momente de soc,se intoarse si o lua la goana spre oras,escortat doar de garzile personale.Vanatorul sari in sa si il urmari. Omul se napusti pe portile orasului,sari peste tarabe,intra in palat si porunci garzilor sa il apere.Vanatorul ordona trupelor ramase sa cucereasca orasul,lichidand orice alt politist sau om care ar fi dispus sa mai lupte.Apoi intra in palat,se puse in genunchi,se ridica si folosi pumnalele ca sa lichideze,cu miscari de lupta,pe restul garzilor.Faminis lua o sabie si fugi din camera in camera,urmarit mereu.Pana cand nu mai avea unde sa fuga.Atunci ataca.Vanatorul bloca.Faminis ataca si lupta perfect,insa disperat.Stia ca trebuie fie sa castige,fie sa moara.Vanatorul astepta mereu,luptand calm si cu rabdare,pandind orice greseala.La un moment dat,disperat sa castige,Faminis executa o miscare gresita,iar Vanatorul profita si il dobori.Ii puse sabia la gat. -Vanatorule,am auzit de tine!Sa stii ca atunci cand i-am ucis,parintii tai au facut pe ei de frica!Sa ii fi vazut,parca erau niste catelusi speriati!rase el diabolic.Vanatorul ii zbura capul de pe umeri plin de manie si afectat de astfel de vorbe.Iesi apoi din palat si se intalni cu trupele sale si cu comandantii. -Acum ai castigat,tu conduci orasul Fierceless!Ce vei face acum? -O sa ma odihnesc o vreme,o sa organizez orasul si o sa vad ce e de facut sa le fie oamenilor bine,voi intari relatiile diplomatice cu Thares si restul partenerilor comerciali,apoi voi merge sa il pedepsesc pe Khamon pentru ca m-a parasit exact cand aveam nevoie mai mare de ajutorul sau! |
|
#11
Posted 21 November 2011 - 08:16
----Cartea II:Ucigasul de razboinici(Slayer of warriors)----
Vanatorul se aseza pe tron si,folosindu-si puterea proaspat dobandita incepu sa reconstruiasca orasul.Trimise restul armatei din Thares inapoi in oras,cu multumiri si scuze fata de liderul acela.Cu armata profesionista,destul de rarita,infiinta o Academie Militara pentru a antrena noi trupe din randul locuitorilor.Membrii ei le erau profesori si antrenori,desi ocazional,preda si el cateva lectii.De asemenea,investi in reconstructia securitatii,marind zidurile de protectie,consolidand cladirile.Nu neglija nici celelalte aspecte:ordona reconstructia fermelor,atelierelor,fabricilor.Doar ca puse accentul pe fabricile de arme si care.In scurta vreme,Fierceless avea o armata puternica si bine echipata,un loc unde noi si noi oameni erau antrenati de catre cei mai buni si in general,puterea ii crescuse cu mult fata de perioada cand Faminis era stapanul.Spre deosebire de altii,el iesea din palat printre oameni si discuta cu ei despre probleme,apoi le rezolva.Dupa ce transforma Fierceless din ruina rezultata in urma razboiului,intr-un oras prosper,bine construit si aparat,Vanatorul decise ca a venit timpul sa isi continuie planurile.Isi stranse o mica parte a armatei si cateva garzi personale,puse un inlocuitor la conducere,apoi pleca spre locatia lui Khamon.Inca era decis sa il pedepseasca pentru tradare. Debarca rapid,isi croi loc printre fortele inamice intr-un atac surpriza pana la palat.La vederea lui si a trupelor,multi soldati fugira din calea lor,neavand timp sa se pregateasca de lupta.Abia cand vestea se raspandi putura soldatii sa isi organizeze o aparare sumara.Dar in zadar!Vanatorul trecu printre garzi,distrugand orice dusman,pana intra in palat.Administratorul palatului,Lexom,le iesi in intampinare.Desi tulburat,se stradui sa para calm si intreba: -Cautati pe cineva? -Da,as vrea sa discut cu Khamon,aduceti-l in fata mea,de nu va dau foc orasului! -Chiar daca as vrea,este imposibil pentru noi,muritorii:Khamon a murit acum patru zile.Ieri l-am inmormantat! -Daca minti...! -Nu mint,daca vrei,vino sa iti arat mormantul!Crede-ma,as fi vrut sa fie viu ca sa vorbiti cu el,dar o boala necrutatoare i-a adus sfarsitul.Doctorii au incercat,dar conditia lui ne depasea intelegerea! -Bine atunci,duceti-ma la noul vostru conducator! -Nu avem momentan,dar este o sedinta a celor cu sanse mai mari sa conduca!Totusi,nu cred ca ar fi... -Unde se tine? Lexom ii conduse prin salile palatului,pana la usa uneia.Vanatorul sparse usa si se napusti in mijlocul oamenilor care discutau.Nici el nu era sigur ce vrea.Acestia il privira si unul zise: -Iata-l pe razboinicul al carui nume ne este necunoscut,dar a carui faima ne este pe deplin cunoscuta!Dai dovada de mult curaj venind aici... -Sau poate de nesabuinta...completa altul.. -Asculta,Vanatorule,daca tot esti aici,pot sa iti propun un targ?In tinuturi departate,in tara Krybht,exista un general care doreste puterea.Brattaka,pe numele sau,a strans o armata puternica si ameninta sa ne atace pentru a revendica puterea.Este un om rau la suflet si credem ca nu ar conduce bine.Nici supusii nu l-ar iubi.De aceea,suntem pregatiti sa iti oferim tot ce ai nevoie:bani,armata,transport.Mai mult,te vom lasa sa continui sa conduci Fiercelss-ul,in conditiile in care iti vom cuceri curand tara,asa cum ar fi vrut Khamon.Toate astea daca il ucizi si ii anihilezi armata,scapandu-ne astfel de amenintarea pe care o reprezinta. -Accept!Dar tineti minte fagaduinta voastra si sa stiti ca eu nu sunt un om pe care il poate cineva batjocori si calca in picioare! Vanatorul primi armata,echipament,bani si merse in campania militara.Trecu munti,ape,rauri,apoi marea,cu multele corabii pana debarca.Facu tabara,iar ziua urmatoare continua vanatoarea.Urca pe un deal si vazu tabara lui Brattaka.Ordona trupelor sa o incercuiasca pe tacute.O alta echipa fu condusa pana la o alta tabara,unde erau intaririle lui Brattaka.O ataca rapid,pustiind totul in jur.Alertat,Brattaka isi scula armata la razboi,dar faptul ca trebuia sa rupa incercuirea,ii dadea Vanatorului timp sa se reorganizeze.Cand reusi sa scape,Brattaka lansa o ofensiva puternica,distrugand soldat dupa soldat.Insa Vanatorul si garzile sale blocara asaltul.Cei doi incepura sa lupte corp la corp,intr-o inclestare dura.Lupta dura mult,ambii fiind razboinici priceputi.In cele din urma,Vanatorul isi dobori inamicul,folosind miscari pe care acesta nu le cunostea,apoi isi infipse sabia in el,asigurandu-i o moarte rapida.Restul armatei lui Brattaka se supuse de bunavoie,cerand sa intre in armata Vanatorului.Acesta accepta.Isi aseza tabara pentru a permite trupelor sa se odihneasca,urmand ca in zorii zilei urmatoare sa porneasca spre Fierceless. Dar noaptea se lasa.Vanatorul nu putu sa doarma,dar se prefacu.In curand,doua siluete intunecate se vedeau prin panza cortului.Ii dadeau tarcoale.Inchise ochii,prefacandu-se ca doarme,dar ii deschise la timp sa evite lovitura de pumnal.Arunca atacatorul afara,dar el il dobori.Un altul veni.Vanatorul realiza cine erau:doi asasini.Lupta cu ei,iar acestia se fereau mereu,sarind si blocand cu armele.La randul sau,Vanatorul bloca atacurile lor.Le invata miscarile si invata sa le contracareze.Reusi sa ucida un asasin,aruncandu-l de pe culmea dealului.Celalalt continua sa lupte.Vanatorul profita de o greseala,il dobori si ii puse sabia la gat.Asasinul se ridica,izbindu-l in spate,executand miscari de lupta nemaivazute.Lupta continua.Vanatorul il lovi puternic,fracturandu-i un picior.Asasinul continua sa lupte,dar Vanatorul striga: -Daca vrei sa mori,lupta in continuare,caci sigur te voi invinge!Daca nu,hai sa discutam! Asasinul lasa arma jos,apoi se apropie ca un sarpe,gata mereu sa loveasca.Vanatorul privi in ochii lui reci,dominandu-l cu o privire la fel de inspaimantatoare. -Hai sa discutam atunci,dar te previn:de vorbele tale nu sunt bune,te voi ucide asa cum am fost platit! -Cine vrea sa ma omoare?Cine v-a angajat? -Strainii...oamenii celui pe care ei il numeau Khamon si care a fost un conducator al lor.Cand te-au trimis aici,nu doreau sa te mai intorci viu.In eventualitatea in care nu te ucidea Brattaka,noi urmam sa intram in actiune.Dar destul,pregateste-te sa mori! -Nu asa,ci vreau raspunsuri:vino cu mine! Asasinul il urma,gata insa sa foloseasca armele.Inca era decis sa il ucida intr-un moment de slabiciune.Insa Vanatorul porunci unui doctor sa se uite la ranile sale,sa il ingrijeasca. -De ce faci asta pentru mine?Nu stii oare ca eu sunt cel care te va omori? -Stiu asta,dar am incredere in tine!De vrei sa ma ucizi,fa-o! -De ce te porti asa frumos,mai ales ca te-am batut cam rau? -E bine sa nu iti pierzi umanitatea,indiferent de situatie.Dar tu,de ce accepti sa lupti pentru straini? -E..complicat.In zilele noastre,orice banut e binevenit.Mai ales acum,in aceste vremuri.Lumea...se schimba.Totul din cauza unui razboinic mare ce s-a ridicat dintre noi.Vrea sa ne ucida pe toti cei care nu ii acceptam religia.El pretinde ca insusi zeul Akkanhor i-a vorbit.La porunca lui,distruge oras dupa oras,lasa oameni mutilati intr-atat,incat implora sa fie ucisi!Faptele sale ne distrug economia si ne distrug armatele.Dar el zice ca le va inlocui cu armatele lui Akkanhor ce vor cobori din ceruri sa distruga omenirea care ii este dusmana! -Din cate mi-ai spus,pare un dement!Cum il cheama? -Numele lui este Eh-hzyr,insa doar rostirea acestui nume provoaca spaima in adversari!Acum,pentru bunatatea ta,am hotarat sa renunt la planurile de a te ucide si la banii promisi si sa lupt alaturi de tine.Acum,spune-mi,ce planuri ai? -Voi deveni un razboinic atat de puternic,incat o sa ii fac sa ma implore sa primesc orasul si oamenii inapoi!O sa le fie frica de mine si puterea mea!Pentru asta,voi deveni nu doar un razboinic puternic,ci si un ucigas de razboinici,un luptator care distruge orice luptator,oricat de rau sau de puternic.Voi calatori sa fac acestea si voi incepe cu Eh-hzyr! |
#12
Posted 21 November 2011 - 12:21
Asasinul il conduse pe Vanator spre o tabara de refugiati ascunsa adanc printre munti,pazita de vegetatie.Omul ii saluta si le explica faptul ca strainul venise sa ii ajute.O femeie ii aduse apa,alta ii aduse mancare.Un barbat,liderul refugiatilor veni si ii zise asasinului:
-Nu mai este mult pana Eh-hzyr ne va gasi tabara!Tot ce putem face este sa murim. -Nu si daca intervine acest om! -Ce poate face el pentru noi? -Va pot ajuta sa organizati apararea.Terenul va este favorabil.Cand vor veni,trimiteti un grup de soldati ca sa ii atraga in trecatoare.Acolo,arcasii vor trage in ei,iar alti oameni vor prabusi stancile.De ce sa mint,va veti pierde tabara,dar macar va veti salva vietile! Refugiatii il ascultara si se pregatira,caci iscoadele lor vazusera deja o mare armata condusa de generalii lui Eh-hzyr,care ii cautau sa ii ucida.Planul Vanatorului era sa duca refugiatii pana la propriile sale armate,stationate intr-un oras din apropierea locului unde fusese ucis Brattaka.Armata se apropie de tabara,cautand din priviri orice urma de vietate.Armata fu prinsa in ambuscada,cazand sub ploaia de sageti si stanci,dar generalii ramasera in urma si,impreuna cu garzile lor,se retrasera din capcana.Vanatorul le iesi in intampinare,impreuna cu cativa oameni care erau capabili sa lupte.Vanatorul,vazandu-le armele slabe,practic niste bete si pietre,le spuse sa ii asigure protectia din spate,mai degraba decat sa atace nebuneste niste soldati superior echipati si pregatiti.Vanatorul fu incoltit si atacat.Tinu piept,fie blocand,fie lovind.Liderul refugiatilor striga cu voce tare: -Akkanhor a spus:,,Aveti mila de cei slabi si care nu au minte,si lasati-i sa traiasca dupa legile lor!Nimeni nu imi va sluji cu forta!”,dar un general dadu replica: -Eh-hzyr a spus:,,Ucideti fara remuscari orice oponent,si Akkanhor va va rasplati curajul!” Lupta continua si mai dura,Vanatorul reusind in final sa il elimine pe unul dintre cei 5 generali.Toti ceilalti sarira pe el,asemeni unei haite de caini turbati.De trei ori era sa scape sabia,dar o manui cu abilitate si,rasucindu-se printre inamici,ii taie si macelari,pana ramase doar un singur general.Acesta se napusti asupra razboinicului,insa fu doborat prin manevre de lupta,apoi fu silit sa ingenuncheze pe pamant.Generalul striga catre refugiati si spuse: -Este scris:,,Akkanhor le-a spus oamenilor:orice dusman al meu trebuie omorat de voi si oricine lupta impotriva mea,sa fie ucis!” -Si cine sunt dusmanii lui Akkanhor?Noi credem ca nu oamenii nevinovati!Nu a spus niciodata sa ucidem pe toata lumea,ci doar pe aceea care se incapataneaza sa lupte ca noi sa renuntam la aceasta credinta a noastra!Dar voi si conducatorul vostru ati inceput sa macelariti sate intregi de oameni nevinovati. -Liderul nostru este un om atat de drept si de pur,atat de perfect si desavarsit,incat insusi Akkanhor a binevoit sa ii vorbeasca.Astfel,orice porunca ne da el,vine de la Akkanhor.Si el ne comanda sa ucidem si sa cucerim,sa stapanim peste toti! Vanatorul,cu o miscare rapida de sabie,il ucise,apoi le zise celorlalti: -Era mult prea indoctrinat ca sa traiasca!Cred ca prin uciderea lui,i-am facut un mare bine! -Adevarat ai grait!Multumim pentru ca ne-ai salvat de la pieire.Ce vei face acum?Eh-hzyr va fi foarte manios pe tine pentru ca i-ai ucis generalii! -Sa nu ii dam timp sa se regrupeze! Vanatorul duse oamenii langa soldatii sai,apoi porunci armatei sa il insoteasca.Traversa zone intinse si in sfarsit,gasi o alta armata a razboinicului rival.Ajunse la timp sa ii vada cum ucideau fara mila civili lipsiti de aparare.Se napusti asupra lor si ii trecu prin foc si sabie.Nu lasa pe nimeni in viata.Orasul il darui refugiatilor,alaturi de o parte a armatei sale,ca sa ii protejeze.Sari din nou in sa,conduse iar armatele pana intalni o alta armata rivala.De data aceasta,o intercepta in drumul spre un sat lipsit de aparare.Batalia fu rapida,dar sangeroasa.Inamicii cadeau de pe cai in numar mare,apoi erau ucisi.Vanatorul descaleca si lupta cu restul soldatilor.Ii lichida pe toti,pana la unul.Un soldat dintre fostii refugiati exclama cu voce tare: -Eh-hzyr si-a pierdut pana acum doua armate si toti generalii!Cum de i se intampla asta,daca este cu adevarat omul lui Akkanhor? Vanatorul si oamenii sai poposira in sat,unde fura serviti cu bautura si mancare,cu adapost si ingrijire pentru raniti.Se odihni linistit,dar fu trezit in zorii zilei de o mare zarva.Observa o armata numeroasa ca valurile marii ce se intindea pana la orizont.Trupele inamice invadara orasul,conduse de un razboinic,care le zise: -Aveti in mijlocul vostru un strain care a venit sa produca dezordine!Daca sunteti adevarati slujitori ai lui Akkanhor,il veti preda in mainile noastre!Altfel,vom executa poruncile liderului nostru si va vom ucide pe toti!Asadar,care este raspunsul vostru? Conducatorul satului,insotit de o escorta,le zise sfidator: -Daca erati adevarati slujitori ai lui Akkanhor,asa cum suntem noi,vi l-am preda!Dar voi nu il slujiti pe Akkanhor,ci pe Eh-hzyr!Asadar,plecati de aici,cereti-i iertare lui Akkanhor pentru faptele voastre,si renuntati sa mai fiti folositi de tiranul care va stapaneste trupurile si sufletele! O sageata il ucise pe loc pe lider,apoi cativa soldati flancara intreaga populatie.Razboinicul striga: -Acesta este un sat de tradatori!Soldati,pregatiti-va sa ii ucideti! Vanatorul iesi din multime,pasind sigur pe el si le zise,in timp ce dusmanii il flancara cu armele din toate directiile: -Eu sunt cel pe care il cautati!Iata,ma predau.Faceti cu mine ce vreti,dar pe ei lasati-i in pace! -Nu,vino inapoi!Vanatorule... -Daca merg cu voi,am cuvantul vostru ca ii lasati in pace? -Desigur,jur in fata lui Akkanhor!Si ai cuvantul meu,onoarea mea de razboinic ma face sa imi tin intelegerea!Vino cu noi! Vanatorul se apropie,fu legat cu lanturi,doborat la pamant,lovit din toate partile,tras de par.Soldatii radeau,si il tarau practic dupa ei.Apoi,il inchisera intr-o cusca si pornira spre un oras mare.Drumul fu lung,si plin de obstacole.Ajunsera in final la destinatie.Cusca fu lasata in mijlocul orasului.Dupa o vreme de asteptat,Vanatorul fu scos,tarat spre un palat imens.Merse in mijlocul multimii care aplauda frenetic.Fu urcat pe o scena si silit sa ingenuncheze.In spatele lui se deschisera doua porti masive,din care iesi o armata de garzi de corp.Fu inconjurat de ei.Tot din interior,iesira grupuri mari de sclavi,apoi alti patru care purtau pe spinarile lor un fel de tron acoperit cu perdele de matase fina.Altii ii biciuiau.Sclavii lasara jos tronul,apoi se plecara pana la pamant,formand o carare de trupuri plecate.De pe tron se ridica omul care trecu nepasator printre ei.Ajunse in spatele Vanatorului si il ridica de par,in aplauzele tuturor.Il privi in ochi. -Eh-hzyr,presupun! -Cine esti tu de indraznesti sa ne vorbesti?striga el si incepu sa il palmuiasca.Apoi,se departa de el in timp ce garzile il flancara,prevenindu-l sa riposteze.Omul se plimba pe scena,ridica mainile in sus si incepu discursul: Iata in sfarsit ca am rapus rivalul!Acest om,fiind strain,indrazneste sa batjocoreasca tot ceea ce credem noi,ne sfideaza prin insasi prezenta lui!A avut tupeul nemarginit sa lupte cu trupele noastre si prin aceasta,l-a provocat pe insusi Akkanhor!O asemenea fapta este pedepsibila cu moartea!Acest om va petrece cateva zile in inchisoare,ca sa invete sa se caiasca de faptele sale,apoi va plati pretul cerut! Abia reusi Vanatorul sa isi potoleasca mania.Dar Eh-hzyr nu se potoli.Se apropie maiestuos de el si,intinzandu-i mana,ii zise: -Strainule,pentru ca ti-am facut onoarea sa ne aflam in acelasi loc cu tine,dar si pentru pedeapsa primita,saruta-ne mana in semn de recunostinta! -De ce vorbesti la plural,cand vad ca esti doar unul,huh,papitoiule?Sau te crezi asa important? Un paznic il izbi puternic si omul cazu la pamant.Eh-hzyr rase si raspunse: -Vad ca iti place sa ne sfidezi!Fii pe pace,in inchisoare iti va pieri obraznicia si limbarita aia a ta! Liderul ii intoarse apoi spatele,iar garzile il aruncara in temnita.Se aseza pe jos,gandindu-se adanc,nefiind atent la nimic din jur. |
#13
Posted 22 November 2011 - 08:32
-hey,ce faci aici,tinere?De ce te-au inchis?intreba un detinut.
-Pentru ca am aparat oamenii de tirania lui Eh-hzyr! -Daca ai avut curajul sa lupti cu armatele sale,atunci inseamna ca ai curajul si sa ne salvezi!Eh-hzyr vrea sa schimbe Cartea Legilor,invataturile pe care ni le-a dat Akkanhor si ordinele sale pentru noi.Vrea sa falsifice multe scrieri ca sa arate ca de fapt ceea ce face el este conform cu acele invataturi. -Inteleg,dar...de ce sa va ajut? -Exista un templu vechi...unde traiesc ultimii oameni care au vorbit cu Akkanhor si care pastreaza tot ce el le-a spus.Eh-hzyr vrea sa ii elimine,ca sa nu existe nimeni sa ii demaste minciunile!Daca va reusi,toti vor considera ca este bine sa ucidem pe oricine si sa cucerim orice oras deoarece nu este nimic gresit si ca el este conducatorul profetit sa ne conduca si sa nimiceasca orice opozitie. -Face o miscare gresita!Ascultati,voi sunteti multumiti de el? -Nu!El batjocoreste invataturile lui Akkanhor si face rau.In plus,din cauza ca isi dedica resursele unui razboi de cucerire,pe noi ne lasa sa murim de foame!De fapt,chiar daca noi,proprii lui oameni am pieri,nu cred ca i-ar pasa! Vanatorul le propuse o revolta.Incepu cu detinutii.Acestia atacara garzile si le batura bine.La un moment dat,paznicii inchisorii hotarara sa se alieze cu detinutii.Impreuna,au iesit pe strazi si au semanat haosul.Trupele lui Eh-hzyr au incercat sa le tina piept,dar fura coplesite.Vanatorul isi croi loc pana la palat,dar liderul tocmai parasise orasul in fuga,cu un car de razboi. -Mai are armate cu care se poate intari! -Nu conteaza,sa nu il urmarim!Stim exact unde merge. Vanatorul inrola pe toti aceia care doreau asta,apoi ii conduse pana la propria armata cu care facu unirea.Impreuna,au mers pana la templul respectiv.Pe drum,erau atacati de grupuri de soldati,dar acestia cadeau usor in fata fortei militare.Intrara inauntru si razboinicul organiza apararea,plasand trupe in pozitii strategice.Intra in templu si saluta oamenii.Toti erau batrani,trecuti prin timp.Dar pareau fericiti. -Tu,vino aici!hmm,da,ai putea fi tu...Te-am visat,sa stii!ii spuse unul dintre oameni. -La ce te referi? -Ai fost ales sa salvezi lumea,sa pastrezi adevaratele scrieri! -Vanatorule,a venit! Razboinicul porunci trupelor sa reziste si sa rareasca pe cat posibil numarul atacatorilor.Escorta batranii in siguranta,si ascunse sulurile cu scrieri in pestera din spatele templului.Iesi apoi si el,cu armele pregatite,sa infrunte dusmanii.Acestia veneau in valuri,dar isi gaseau sfarsitul in armele Vanatorului,care lupta mereu,neobosit si executand miscari potrivite.Cu fiecare inamic ucis,devenea mai priceput,mai puternic.Pastra pozitia si nu dadea inapoi.In final,venira garzile personale ale lui Eh-hzyr.Lupta fu grea,dar razboinicul reusi sa ii doboare.Veni in sfarsit si dusmanul final.Isi conduse carul printre oameni,calcandu-i si sfaramandu-i cu tepusele din roti,croind drum printre ei,in timp ce arcasul din dreapta secera rivalii.Vanatorul insa escalada peretii templului,urcand si sarind,pana ajunse intr-o pozitie buna.Isi incorda arcul si trase.Dobori arcasul lui Eh-hzyr.Apoi,sari de pe platforma pe platforma,pana ajunse iar jos.Eh-hzyr conduse carul in urmarirea batranilor.Vanatorul il urma si,cand opri carul,se apropie cu armele pregatite. -Dati scrierile incoace!Mai repede!urla el. -Cine te crezi sa ceri asa ceva?Akkanhor te va pedepsi!zise unul dintre oamenii de acolo. -Eh-hzyr,vino sa ne luptam!De esti tu acela destinat sa conduca lumea,cu siguranta nu vei pati nimic in lupta cu un razboinic neinsemnat ca mine! Eh-hzyr isi flutura armele,se apropie si lovi.Vanatorul bloca lovitura,se intoarse si raspunse.Dar lovitura ii fu blocata. -Dupa ce te voi ucide,voi distruge acest templu si ingropa de vii pe acesti mincinosi! Eh-hzyr lupta cu pricepere,sarind si evitand.Dar fiecare lovitura a sa fu parata.Cei doi continuara sa se lupte,ajungand la capatul templului,unde incepea lantul de pesteri. -Cum crezi ca ma poti birui?Nu stii oare ca eu...sunt alesul lui Akkanhor? Eh-hzyr il dobori si il arunca la distanta.Dar,dintr-o miscare,Vanatorul fu din nou in picioare.Ataca naprasnic,dar inamicul bloca mereu.La un moment dat,pamantul sub el se surpa,si Eh-hzyr cazu de la distanta mare.Se lovi de statuia lui Akkanhor,apoi cazu fara suflare in fata acesteia.Vanatorul cobori pe calea ce ducea jos,pana ajunse in fata trupului inamicului.Fu inconjurat de oamenii de acolo: -Multumim pentru fapta ta,caci altfel,mii si mii de oameni ar fi murit din cauza nebuniei acestui om!Se pare totusi ca Akkanhor l-a pedepsit,nemaiputand indura batjocura si aroganta lui.Spune-mi,ai vrea sa te convertesti la religia noastra? -Sincer,nu prea m-a tentat niciodata latura spirituala,nu am crezut in zei,eu sunt un om mai practic,si poate mai inchis la minte.Poate peste o vreme,cand cu siguranta ma voi convinge de adevarurile religiei voastre.Atunci,voi veni sa va caut!zise el zambind. -Vorbele tale sunt pline de intelepciune,si sa stii ca,prin atitudinea si faptele tale ai dat dovada de o aplicare si o cunoastere a religiei noastre pe care multi adepti declarati nu le detin!Aici esti oricand binevenit,caci recunostinta noastra fata de tine nu se va stinge. Vanatorul se desparti de batrani si reveni in fruntea armatei.Nu avea nicio intentie sa adopte religia lui Akkanhor,era doar politicos cu acei oameni.Continua drumul si observa un sat intreg transformat intr-un avanpost al razboinicului care il capturase.Porunci armatei sa il cucereasca,sa macelareasca soldatii,iar liderii sa fie capturati de vii.Dupa cateva ore,soldatii adusera prizonierii in lanturi.II incolona si,folosind un pumnal,le taie tuturor gaturile,cu exceptia celui care il legase si batuse.Acesta fu dus in lanturi o vreme,scuipat de toata lumea.Acesta fu apoi dus si aruncat de viu intr-o fantana.Faptele acestea,desi abominabile,serveau drept exemplu,ca nimeni sa nu indrazneasca sa se mai poarte astfel cu Vanatorul. |
#14
Posted 22 November 2011 - 11:44
Dupa victorie,unii dintre soldati i-au cerut conducatorului sa renunte la a il mai urma.Multi erau satui de batalie,asa ca s-au stabilit acolo,si-au luat sotii dintre localnici,si au trait printre ei,invatand limba si obiceiurile.Altii,s-au intors in tara de origine,unde si-au refacut vietile.Astfel,armata Vanatorului s-a rarit considerabil.Cu restul trupelor,a traversat tinutul,in cautare de faima si putere.Au mers mult,au facut popasuri,si au trecut munti,ape si paduri.Au ajuns in fata unui sat pustiit.Vanatorul i-a dat foc,apoi a continuat drumul.Au ajuns iar in fata unui sat in ruine,insa acum se puteau vedea cativa soldati luptand cu o banda de atacatori.Razboinicul le sari in ajutor si ii ucise.Soldatii i-au multumit si intrebat:
-Ce cautati pe aceste meleaguri,asa departe de casa? -Am venit in cautare de batalii si aventuri!Vreau sa imi cresc faima,viata mea depinde de asta! -Daca asta vreti,ati nimerit unde trebuie:S-a ridicat dintr-un trib salbatic un razboinic,Naoga,om rau si crud,care nu cunoaste limite.El a devastat satele! -Daca-i asa,intrati in armata mea! -Avem deja un lider,generalul Koth. Soldatii il dusera la tabara militara unde se afla generalul.I-au spus motivul venirii,iar acesta le-a oferit adapost si hrana.Vanatorul profita ca sa se mai antreneze.Fiecare invata de la celalalt miscari noi de lupta,astfel incat eficienta sa le creasca.La caderea serii,Koth veni la Vanator si zise: -Maine in zori planuiesc sa merg cu trupele pentru a asedia orasul Ha-sht,drept pedeapsa pentru liderul sau,care s-a aliat cu Naoga!Imi faci onoarea sa lupti alaturi de mine? -Mi-ar face placere sa luptam impreuna! Ziua urmatoare,cele doua armate plecara spre destinatie,pe drum luptand cu grupuri de inamici si cucerind sat dupa sat.Koth era un om vesel de fel,si se pricepea sa destinda atmosfera.Cu el,lupta parea mai usoara.Chiar inainte de oras,fura nevoiti sa lupte cu o armata a lui Naoga.Lupta fu grea,Vanatorul fiind iar nevoit sa doboare dusman dupa dusman,intr-o inclestare mortala.Isi croi loc printre trupele inamice,executa miscari complicate si reusi sa isi doboare toti atacatorii.Koth facea la fel si in final,armata rivala fu invinsa.Trupele continuara drumul.Ajunsera in apropierea orasului si Koth propuse sa il inconjoare.Dinauntru,liderul facu greseala sa isi trimita toate trupele.In mod normal,n-ar fi fost o problema,dar razboinicii acum se luptau cu ei din mers.Rand pe rand cadeau,la oboseala luptei,adaugandu-se si oboseala alergaturii pe campul de batalie.Orasul fu acum complet lipsit de forta militara.Asediul incepu.Din pacate,ultimul arcas trase sageata,inainte sa fie doborat de Vanator. Koth fu atins.Desi rana nu era grava,sageata era otravita.Vanatorul tipa de durere,ridicand ochii spre cer.Koth zise: -A fost...o onoare sa lupt alaturi de un razboinic atat de priceput cum numai in basmele spuse de parintii si bunicii nostri mai intalnesti!Te rog,accepta sa conduci armata mea,drept ultima dorinta.Si promite-mi,te rog,ca vei ajuta la invingerea lui Naoga si a vrajitorului sau Teky! -Iti promit ca asa voi face!Odihneste-te acum,bunule Koth,a fost o placere sa fim aliati in batalie! Dupa moartea lui Koth,armata sa veni rand pe rand sa depuna juramantul de loialitate fata de Vanator.Acesta porunci continuarea asediului.Dupa finalul primei zi de asediu,Vanatorul intreba un soldat: -Naoga am inteles cine este,dar ce-i cu Teky? -Teky...vrajitorul lui Naoga,este temut de toti.El este al doilea ca importanta din armata lui,si unii spun ca de fapt,el ii conduce fortele.Este un om foarte priceput atat in arta magiei,cat si in arta luptei. Asediul continua pana cand locuitorii implorara sa se termine,oferindu-se sa rupa alianta cu Naoga si sa le ofere asediatorilor hrana si arme noi.Vanatorul accepta.Se folosi de pozitia nou dobandita ca sa recruteze noi soldati din randul locuitorilor.Cu armata refacuta,porni spre capitala.Fara aprobarea regelui locului,nu putea face mare lucru.Acesta insa il primi cu cinste si ii multumi personal pentru faptele sale de vitejie.Ii dadu o camera la palat,servitori si servitoare ca sa ii indeplineasca orice dorinta,bani de cheltuiala.Dupa doua zile de odihna,regele veni si il ruga sa il urmeze pe o terasa mai izolata. -Naoga cucereste oras dupa oras,ca un viscol de neoprit,ca o furtuna distrugatoare.Nimeni nu ii sta impotriva si se stie ca nu ia prizonieri!Oamenii vorbesc ca se indreapta aici ca sa imi ia coroana si tronul.Daca ai curaj,apara-ne si orice doresti va fi al tau! -Ce trebuie sa fac,marite rege? -Iti ofer o hartie cu o porunca mare din partea mea,ca orice soldat din aceasta tara sa fie al tau si orice armata din acest tinut este sub comanda ta!Dovedeste-te la inaltimea onoarei pe care ti-o fac,strainule!Daca reusesti,numele tau va fi legenda printre noi,iar copii si nepotii nostri vor invata despre tine si faptele tale din generatie in generatie,iar pe tine te voi acoperi cu aur,sclavi,femei,tot ce doresti!Daca esuezi,rusinea esecului tau nu va putea fi spalata niciodata,indiferent ce fapte marete vei savarsi ulterior.Vei umbla cu capul plecat si lumea se va rusina sa iti vorbeasca.Oriunde mergi,lumea va pleca din acel loc!Acum,raspunde:Accepti invoiala? -Accept intelegerea!zise Vanatorul hotarat si lua hartia(cu porunca) din mainile regelui. Doi curteni,martori la scena,vorbira intre ei: -Slytho,cum poate regele nostru sa incredinteze puterea in mainile unui strain? -Nheya,a innebunit probabil.Poate acest strain il va detrona folosind chiar armata ce i-a fost incredintata!Trebuie sa ne salvam tara! -Ce putem face?Ai vreun plan? -Da!Trimitem soli la Naoga si ii spunem ca ii vom fi aliati,oameni din interior.Noi vom deschide portile capitalei,noi vom organiza o revolta care sa lichideze trupele de aici si pe garzile regale,ca el sa nu mai aiba probleme. -Asta nu se numeste tradare,Nheya? -Este evident ca regele nu este capabil sa gestioneze situatia.Numeroasele sale infrangeri in fata lui Naoga au dovedit asta.Daca pretul pentru ca tara noastra sa dainuie peste veacuri,prospera si puternica,este acest numar neinsemnat de vieti irosite,atunci consider un pret corect!Istoria ne va da dreptate,Slytho! Cei doi curteni se indepartara grabiti,nestiind ca o servitoare auzise totul.Aceasta insa se temea pentru viata ei si hotari sa tina secretul aflat,cel putin pe moment. |
#15
Posted 22 November 2011 - 13:53
Vanatorul pleca de la palat si isi conduse armatele spre teritoriile ocupate de fortele inamice.Anihila armata dupa armata,spre multumirea regelui.Intre timp,Slytho si Nheya trimisera soli la liderul inamic,iar acesta accepta bucuros invoiala.Schimbul de mesaje se facea in secret,fara ca nimeni sa stie.Vanatorul ajunse la o garnizoana unde domnea panica.Soldatii erau speriati si asteptau sfarsitul.Unul chiar ii zise:
-Te rugam,strainule,omoara-ne acum tu,caci asta ne este soarta si oricum e mai bine sa murim acum decat sa traim cu teroarea si asteptarea sfarsitului care sigur va veni cand Naoga va ajunge aici! -Uitati-va la voi,soldati pregatiti,inarmati foarte bine,si vorbiti astfel!Daca asta vreti,bine,va voi ucide,dar nu cred asta!La arme,va ordon sa ocupati trecatoarea din munti. Razboinicul isi plasa trupele in pozitii strategice si astfel executa o ambuscada impotriva armatelor lui Naoga.El insusi fu silit sa isi abandoneze fortele si sa fuga cu garzile personale.Cei doi razboinici isi intersectara privirile inainte de fuga.Vanatorul isi aduna fortele si porni spre eliberarea teritoriilor ocupate.Ridica taranii la lupta,dandu-le arme si antrenament,in masura timpului disponibil.Cu ajutorul lor,isi crescu forta si dadu inamicului lovitura dupa lovitura.Deveni din nou vanator,urmarindu-si prada,care avansa spre capitala,pustiind totul in jur.De doua ori izbuti sa ii intercepteze trupele si sa le anihileze in batalie.Dar de fiecare data,Naoga scapa ca prin minune si continua marsul distrugator.Toti spuneau cu ciuda in glas: -Teky il salveaza folosind magia!Nu avem nicio sansa! Vanatorul continua urmarirea,eliminand orice opozitie,devenind tot mai puternic.La un popas,observa un mesager.Il dobori cu arma si ucise.Lua scrisoarea si ruga oamenii sa o traduca(nu cunostea inca foarte bine limba locului).Acestia au facut-o si i-au spus: -Sunt instructiuni detaliate ale unei mari conspiratii:1.incita lumea la revolta,2.in haosul general,asasineaza-l pe rege,3.deschide portile larg,4.ucide-i pe toti protestatarii,daca nu se calmeaza,4.Recuperati coroana si aduceti-mi-o... -Cand va fi asta? -Peste doua saptamani! Vanatorul organiza un mars eficient,fara oprire,pana ajunse in capitala.Merse direct la rege si ii expuse planul.Din pacate,nu stiau numele conspiratorilor. -Ce putem face acum,Vanatorule?Nu putem actiona la timp,nu stim conspiratorii,lumea se va revolta! -Intr-adevar,chiar daca aflam numele lor,nu mai avem timp.Lasa multimea sa se revolte,dar intre timp,trimite trupe sa dea foc orasului.Haos vor,haos vor avea!Totul este ca,in mijlocul lui,sa nu iti pierzi controlul si sa stii exact ce ai de facut!Orasul va arde,tronul,palatul,dar nu si coroana. -Naoga va intra in oras,dar nu va cuceri puterea.Va trebui sa ma infrunte in alta locatie. La data stabilita,multimea incepu sa se revolte.Trupele regale intervenira cu torte.Dar nu le aruncara in oameni,ci in cladiri.Vanatorul se strecura afara din palat,pe strazile in flacari.Era uneori atacat,dar lupta,folosindu-se de orice truc.Se urca pe grinzi,sarea,lovea in aer,se tinea de peretii care cadeau.Aproape ca nu atingea pamantul,atat de bine lupta!Isi continua drumul,prin multime,printre flacari,printre toti cei care fugeau disperati din focul ce se dezlantuise.De peste tot,cadeau obiecte si cladiri.Iesi din oras si se alatura armatelor sale.Le ascunse bine si privira scena.Naoga sosi cu trupele,dar vazu orasul arzand.Turbat de manie,ordona ca Slytho si Nheya sa fie prinsi si adusi in fata sa.Fara prea multe discutii,ii executa.Ca leul asupra prazii,Vanatorul sari.Dobori dusmanii in numar mare,urmarindu-l pe Naoga,care pornise si el la randu-i,dar in cautarea regelui.Garzile lui cazura pe rand,fiind doborate mereu in fuga.La un moment dat,Naoga se opri.Se intoarse spre adversar,isi pregati armele si zise: -Vanatorule,spune-mi numele tau,ca sa il scriu pe o piatra de mormant! -Cand vei ajunge pe lumea cealalta,intreaba-i pe cei de acolo!Poate il afli! Cei doi incepura lupta.Mergeau in cerc,cand lovind,cand blocand.Amandoi erau razboinici eficienti,foarte buni in lupta corp la corp.Naoga se ferea mereu,bloca cu eficienta,dar se vedea ca ii placea sa se concentreze mai mult pe atac.Si era frustrat ca nu reusea odata sa isi elimine adversarul.Vanatorul era si el expert la blocat lovituri,evita,se rasucea,lovea.La un moment dat,viteza superioara de atac il facu pe Vanator sa isi loveasca adversarul.Odata apararea spulberata,continua sa il loveasca,pana cand Naoga abia reusi sa evite urmatorul sir de lovituri.Se ridica de la pamant si ataca.Acum lupta mai bine,mai rapid.Vanatorul se feri,apoi lovi din nou,il dadu pe spate si izbi mereu.Insa cazu inexplicabil.I se facu rau.Naoga profita si zise: -Ai noroc acum,prioritatile mele sunt altele!Insa sa stii,ori de mana mea,ori de mana altuia,tu oricum vei fi ucis! Vanatorul vru sa il urmareasca,dar simti cum trupul ii paraliza.Cazu la pamant,si din spatele sau,ca o umbra,veni vrajitorul Teky.Il privi si zise: -Am facut sa iti curga noroi prin vene,te-am facut slab ca muribunzii!Te blestem sa mori in chinuri,sa pieri ca visul la trezire,sa arzi ca soarele la miezul zilei,sa ai dureri ca la nastere,sa curga sangele din tine ca apa din cascada,sa mori si sa nu mai vezi nimic niciodata!Sfarsind aceste vorbe,Teky urca pe cal si pleca spre alte destinatii.In spatele sau,Vanatorul ardea de febra,si lesina.Se trezi intr-un cort,sub privirile unui vraci si ale familiei acesteia.Cum deschise ochii,striga: -Naoga,trebuie sa...!dar cazu la loc pe pat. -shhh,stai linistit.Naoga a fost invins in lupta de regele nostru acum cateva zile.E mort..tu esti ranit.Ai fost otravit cu o sageata trasa pe ascuns. -Teky...vrajitorul ala... -Nu esti pregatit sa il infrunti!Stai aici,te vom ingriji sa iti recapeti puterile.Esti un erou pentru noi.Dormi acum,odihneste-te! |
|
#16
Posted 22 November 2011 - 16:13
Vanatorul isi reveni complet,dupa cateva zile de slabiciune cauzata de efectul otravii.Cam tot pe atunci ii sosi si armata,iar generalii sai zisera:
-Te-am cautat peste tot!Ne bucuram ca totul e bine! -Si eu ma bucur ca sunteti toti bine si sanatosi!Acum,ce ziceti,pornim dupa Teky? Armata era gata de actiune.Vanatorul,dupa cateva antrenamente,ca sa se asigure ca inca este in forma,isi conduse armata.Vraciul ii avertiza: -Mai bine ar fi sa renuntati.Umbla multe vorbe.Se spune ca Teky ridica si mortii ca sa il slujeasca!Ca stie vraji si blesteme atat de puternice,incat iti ingheata sufletul! -Si sageata aia era tot un fel de ,,blestem”?Ascultati,cred ca mi-am dat seama care-i adevarul... Vanatorul si trupele incepura asaltul.Nemaifiind Naoga,trupele rivale erau doar asa-zisii zombie.Intr-adevar,faptul ca ieseau de prin cimitire,din mlastini si copaci,de sub ape si din paduri,le intiparea adanc frica in dusmani,totusi,dupa ce taie membre si ucise pe cativa dintre ei,Vanatorul realiza ca erau de fapt oameni pictati,parte a inselatoriei.Continua drumul,fu prins in ambuscada de armata rivala,dar intoarse situatia in propria favoare si isi distruse rivalii.Insa,pe masura ce se apropiau de locuinta lui Teky,soldatii incepeau sa dezerteze pe rand.Desi executa cativa dintre liderii celor care fugeau(si ei la randul lor ii indemnau sa fuga si ii organizau pentru asta),totusi frica era prea puternica.Orice piedica,orice furtuna,orice boala sau accident,orice atac al fiarelor salbatice era pus pe seama puterii lui Teky.Isi lasa armata sa se intoarca,iar el continua drumul de unul singur.Mai era atacat de armata lui Teky,dar,numarul adversarilor fiind tot mai mic,reusea sa le faca fata.Trecu poduri,rauri,luptand cu inamicii.Uneori,mai era atacat si de banditi,pe care ii anihila.Nu se lasa nici jefuit de hotii de drumul mare,nici pacalit de raufacatori,folosindu-si armele si priceperea in lupta ca sa ii invinga.Trecu si ultima padure,izbandi in ultima batalie cu oamenii vrajitorului si ajunse la castelul sau.Se feri de tirul de sageti din mecanismele sofisticate,escalada zidurile si patrunse inauntru.Se strecura prin spatele garzilor,le ucise silentios,apoi continua.Ajunse,luptand mereu cu soldatii,in camera lui Teky.Prin jur erau desene ciudate,carti prafuite,si o atmosfera infricosatoare.Din spate,lasandu-se sa alunece pe o perdea,vrajitorul il lovi in aer cu piciorul.Vanatorul se ridica si lovi.Vrajitorul bloca atacul,apoi lovi si el.Lupta continua,inamicul fiind priceput.Cand era sa fie doborat,urca din nou pe perdele si sarea in alta parte.Vanatorul il urmarea prin castel,urcand si el pe lanturile ce atarnau din pereti.Chiar le folosi sa isi atace rivalul,intr-o lupta suspendata.Vrajitorul sari la pamant,urmat de Vanator.Apoi,acesta sari pe fereastra pe o terasa inferioara.Intr-adevar,felul ca mai mult plutea decat sarea putea fi ceva ciudat.Vanatorul cobori peretele pana pe terasa.Lupta continua.Vrajitorul,aproape invins,fugi si sari pe terasa inferioara.Vanatorul trase cu arcul pana i se terminara sagetile.Vrajitorul devenea invizibil,mascat de un fum ce se ridica miraculos din jurul sau.Cand il dobori iar,fortandu-l sa urce in fuga un perete spre o terasa de mai sus,descoperi dispozitivul folosit,un fel de grenada fumigena mai primitiva.Vanatorul urca si el peretele si fu lovit.Prima lovitura o primi,dar pe restul le bloca. -Am descoperit ceea ce faci.Tu nu esti vrajitor,esti doar un om care stie sa foloseasca tehnologia,otravurile din natura si se pricepe la psihologia umana suficient cat sa ii faca pe toti sa creada exact ceea ce isi doreste. Lupta continua pe terasa.Vanatorul bloca numeroase atacuri,lovi si sari,iar adversarul incerca iar sa fuga.Vanatorul il urmari pana la capatul terasei,care era si capatul castelului.Incoltit,vrajitorul lupta din toate puterile,dar savarsi greseli care il costara viata.Dupa ce isi executa oponentul,Vanatorul inspecta castelul.Fu fascinat de colectia de mecanisme si otravuri pe care o detinea si incepu sa citeasca din cartile gasite.Fu intrerupt de un nobil care ii spuse: -Maritul nostru rege iti multumeste din suflet pentru ca ai contribuit la salvarea tarii noastre si te invita la o petrecere in cinstea ta!Mi-a spus sa te duc acolo.Vin maine sa te iau,de acord? -Ma bucur de ce mi-ai spus!Bine atunci,ne vedem maine! Inainte de ivirea zorilor insa,un alt om veni la castel si spuse: -Eu sunt fratele lui Koth,si mi s-a povestit despre cum te-ai purtat si cum ai luptat vitejeste alaturi de el.De asemenea,i-ai indeplinit ultima dorinta!Ma simt obligat sa iti spun ca esti in pericol:Regele nu vrea sa imparta gloria cu nimeni,asa ca te-a chemat la palat ca sa te ucida in taina. -Multumesc pentru ca m-ai ajutat.Uite,voi compune o scrisoare pe care as vrea sa i-o trimiti,bine?Spune celui care m-a chemat s-o duca el,caci m-am imbolnavit grav si sa n-o deschida nimeni,fiind doar pentru ochii regelui. Vanatorul compuse o scrisoare otravita si i-o dadu omului.Parasi chiar atunci castelul si porni in sus,prin trecatoarea inzapezita.Gasi o fosta tabara parasita de unde lua arme si alimente,apoi continua drumul care urca mereu.Trecu muntii,dar vazu in fata doar o intindere nesfarsita de campie cu zapada,si din loc in loc,paduri dese.Inainta incet,merse pana ajunse la marginea padurii.Taie lemne si isi facu focul,ca sa se incalzeasca.Deodata,de nicaieri,tasnira patru atacatori necunoscuti,imbracati in blanuri din cap pana in picioare si urland mereu:,,shorsh!shorsh!”.Fu izbit puternic de securea unuia,se ridica si bloca atacurile urmatoare.Un altul il prinse si lovi.Vanatorul folosi o ramura inflacarata drept arma,dand foc adversarilor.Doi cazura arsi,unul fugi,dar altul continua batalia.Focul se stinse.Vanatorul fugi urmarit mereu,pana la capatul unei stanci.Atacatorul se napusti spre tinta,dar omul se feri,iar el cazu in gol.Continua drumul mult in interiorul zonei,ferindu-se mereu,atent la orice sunet.Se lasa noaptea si frigulReusi sa vaneze ceva din padure,caci hrana i se terminase.Facu un alt foc,dar de data aceasta intr-o zona ferita.Privi in gol,gandindu-se ce sa faca,dar pe nesimtite,vazu ca este privit de o creatura care arata identic cu cele care il atacasera.Vanatorul lua sabia si il privi.Fiinta se apropie de foc ca sa se incalzeasca. -Am inteles...ti-e frig!Bine atunci,stai jos!Cum te cheama,de unde vii...? -shorsh,shorsh!exclama creatura ridicand privirea.Vanatorul realiza atunci ca era un om. -nu,eu,Vanatorul,tu? -shorsh!shorsh!shorsh!continua el aproape maraind. -Uite,o bucata de carne!zise razboinicul si i-o arunca.Creatura lua halca de carne,privindu-l mereu pe Vanator,gata de atac.O manca.Se apropie sa se incalzeasca,apoi marai multumit. -Nu mi-ai spus,cum te cheama pe tine?Stiu ca esti un om si poti vorbi?Poate ne putem ajuta reciproc,eu fiind strain,ce spui? -Shorsh Uraagh!zise omul aratand spre sine. -Vezi ca ne intelegem,bine,Uraagh,ma bucur sa te cunosc! -shorsh Uraagh!striga omul. Se privira in ochi,apoi Vanatorul se ridica incet,folosindu-si sabia drept scut,decis sa ii lase lui focul. -Nu cred ca o sa ma ataci,nu-i asa?Am dreptate,nu ma ataci,nu,shorsh Uraagh? -shrosh Uraagh,nu ataci!Nu ataci,shorsh Uraagh!zise omul si il lasa sa se retraga incet spre padure.Dupa o vreme,privind inapoi,vazu ca langa focul sau se adunasera mai multi oameni cu blanuri discutand prin semne in limba lor.Se feri sa nu fie vazut,apoi continua drumul prin padure si folosind doar lumina lunii ce abia razbatea printre copacii inalti si desi. |
#17
Posted 23 November 2011 - 08:39
Continua drumul toata noaptea,iar spre dimineata ajunse in apropierea unei asezari.Vana ceva pentru masa de dimineata,apoi se apropie de grupul de oameni care pazeau localitatea.Acestia isi pregatira armele.Fu atacat,dar lupta cu pricepere si isi dobori agresorii.Fu curand incercuit,dar spuse:
-Nu vreau sa va ucid,ci sa vorbesc cu liderul vostru! Merse printre colibe,amenintat mereu cu arma,pana la o cladire mai bine construita si mai mare.De acolo,escortat de garzi,iesi conducatorul asezarii.Facu semn oamenilor sa lase armele,apoi intreba scurt: -De unde vii? -De departe,am calatorit mult si apoi am venit de sus,de printre munti si de prin padure,pana am ajuns aici! -Deci ai supravietuit atat de mult?In cazul acesta,chiar esti bun,daca acei demoni nu te-au ucis pe drum!Fii binevenit in tribul meu,care se numeste Tribul Lupilor.Orice ai nevoie,iti va fi dat. -Multumesc,dar la ce va refereati? -Demonii padurilor,shorsh,asa isi spun!Creaturi periculoase,orice nebun care se aventureaza prea departe pe teritoriul lor,este ucis intr-un mod groaznic.De asemenea,nimeni nu mai vine de dincolo de munti,prin trecatoare,sau din padurile din zona. Vanatorul era tentat sa spuna ca acei shorsh erau de fapt oameni,dar realiza ca nu avea rost.Fu condus intr-o sala,unde i se dadu mancare multa.Un adevarat ospat se organiza in cinstea sosirii sale.Cineva ii explica: -Oricine supravietuieste shorsh-ilor este o speranta pentru noi,care adesea ne confruntam cu ei cand mergem la vanatoare.De asemenea,cei din tribul Fierarilor au trimis armate sa lupte cu ei,dar toate au fost macelarite.Traim cu frica zilei in care shorsh vor veni si ne vor rade de pe fata pamantului! Ziua trecu fara incidente.In ziua urmatoare,un grup fu trimis spre tribul Fierarilor,ca sa schimbe blanuri si carne pe sabii si arcuri.Vanatorul merse cu ei.Ajunsera acolo si schimbul decurse fara incidente.Vanatorul profita si cunoscu oameni noi cu care discuta.Pe drumul de venire,fura atacati de un grup de soldati bine antrenati si inarmati.Impreuna,isi folosira priceperea,ca sa decimeze atacatorii,sa lupte cu ei pana la anihilare.Pe masura ce luptau,ii impingeau tot mai sus,pana la marginea unei prapastii.Acolo,fura aruncati in padurea de sub platforma. -Lasa-i,o sa ii manance shorshii! Ajunsi inapoi in localitate,oamenii discutara cu liderul si ii povestira despre atac. -Am fost iar atacati de trupele lui Arkhryn!Am auzit ca a distrus si luat in robie tribul Pestilor,si va continua sa ne integreze cu forta in teritoriul sau. -Arkhryn este un om care s-a ridicat din triburi,cautand sa evolueze dupa cum zicea el.Si-a construit orase,sate,relatii comerciale,ceea ce el denumea ,,o tara” si spunea ca exista in lume multe asemenea ,,tari”.De atunci,a hotarat sa isi extinda teritoriul si sa ucida pe oricine se opune.Restul,sunt luati ca sclavi si pusi la munci grele pentru regatul sau.Noi nu vrem sa ne parasim modul in care am trait pana acum si sa ducem o viata de sclavie pentru el! -In acest caz,va trebui sa va aliati cu restul triburilor.Nu aveti destui luptatori sa faceti fata unei armate serioase,de dimensiuni mari si bine echipate. -Vom organiza o intalnire cu toti sefii de trib!Ii vom convinge sa ni se alature! Intalnirea fu organizata pe teren neutru,in mijlocul unui lac inghetat.Se asezara cu totii la foc si discutara.Toti au fost de acord cu unirea puterilor,cu exceptia sefului din tribul Fierarilor.El nu era dispus sa isi trimita razboinicii impotriva lui Arkhryn.Cu toate discutiile,nu reusi sa fie convins,iar intalnirea se termina. -Fara ajutorul sau,nu vom reusi!Dintre toate triburile,al sau este cel mai puternic. -Atunci...va trebui ca cineva sa il provoace pentru controlul tribului sau,apoi sa isi foloseasca puterea de decizie pentru a se alia cu noi,restul. -Au ei o credinta,despre un erou care a faurit cea mai puternica sabie din lume,si cu care a distrus haosul si a adus ordinea,a invins shorsh-ii,care stapaneau odinioara intreaga lume,i-a redus la grupuri izolate,a dat nastere tribului lor si a facut multe fapte de vitejie.Pentru ca cineva sa aiba dreptul de a pretinde conducerea,va trebui sa obtina sabia acelui erou,ascunsa adanc in salbaticie,locatia exacta fiind necunoscuta! -Nu stiu daca avem timp de umblat dupa legende si povesti de adormit copii!Trebuie ceva...mai practic! Vanatorul si cei din trib mersera pe cale si vazura un adapost atacat de shorsh.Acestia,inarmati cu topoare si arbalete,semanau haos printre oamenii ingroziti din interior.Grupul se napusti asupra lor,intr-o inclestare dura.Un shorsh ucidea 4-5 oameni odata.Dar fu coplesit si ucis.Vanatorul facu apel la toate abilitatile sale de luptator ca sa reziste si sa raspunda atacului inamic.Ultimul shorsh fu lichidat cu greu.Ajunsi la satul lor,Vanatorul zise liderului: -Am o solutie si o sa ti-o spun,desi pare nebuneasca.Crede-ma,nu e,este cea mai buna:Aliati-va cu shorsh-ii! -O sa ma prefac ca n-am auzit ce ai spus,bine?Altfel,pare ca ti-ai pierdut mintile propunand asa ceva! -Asculta,am avut experienta cu ei,si nu sunt bestii,nu sunt demonii padurilor asa cum ii numiti,sunt si ei oameni ca noi.Probabil vreun trib care inca n-a evoluat suficient ca voi,dar sigur sunt umani.Sa gasim o cale de comunicare cu ei si astfel puterea ni se va mari! -Vino cu mine!spuse liderul si il duse intr-un fel de cladire veche.Un om imbracat in roba neagra,samanul tribului,auzi povestea si ii spuse: -Vanatorule,ceea ce propui tu sfideaza ordinea lumii.Shorsh-ii sunt demoni adevarati,fiare dezlantuite in lume doar ca sa ucida nevinovati,cu o pofta de violenta de nestavilit. -Poate sunt doar neintelesi!.Neluandu-l in seama,samanul continua: -Dupa legende,ei chiar beau sange,atat sunt de nebuni dupa varsarea lui.Il beau,se scalda in el,mirosul ii atrage ca pe fiarele cele salbatice din paduri.Este adevarat,uneori sunt cuprinsi de pofte trupesti de nedescris,iar atunci iau sotii dintre noi,oamenii.Legenda spune ca asa s-a nascut Tribul Lupilor,dintre shorshi si oameni.Insa la noi,partea umana a devenit prioritara,si ne-am ridicat de la statutul de fiara,la cel de om rational.De aceea,multi se si tem de noi,deoarece cred ca inca mai pastram calitati specifice shorsh-ilor:puterea fizica,priceperea la vanatoare,curajul in batalie. -I-am vazut ochii unuia dintre ei,samanule!Era om,Uraagh il chema. -A fost o iluzie!O putere intunecata pe care o exercita asupra celor nevinovati.Daca vrei,fa cum a facut Sanijjya si mergi cu ei! -Cine-i asta? -Sanijjya a fost fata sefului tribului Fierarilor.De mica,i-a placut sa lupte,spre disperarea parintilor.Intr-o zi,a plecat la vanatoare in tinutul controlat de shorsh.A fost corupta de puterea lor si s-a transformat intr-o fiinta rea si puternica ce a devenit conducatoarea lor.Ea le comanda toate atacurile,ii conduce cu mana de fier.Tot ce fac de atunci,este datorita ordinelor sale.A castigat puterea asupra lor,dar si-a pierdut umanitatea si a devenit un demon adevarat,o bestie periculoasa!Multi razboinici au pornit s-o ucida,dar nimeni nu a reusit asta!In timp,oamenii au renuntat sa o mai atace iar ea a devenit subiect de legende,de intruchipari a spaimelor. -Din cate mi-ai spus,poate ar trebui sa vorbesc cu ea!Unde o pot gasi? Cei doi il privira pietrificati,iar Vanatorul continua: -Nu vreau sa va sfidez credintele,dar totusi ar trebui sa vad daca nu ar fi posibila o astfel de alianta!Daca aceasta Sanijjya are conducerea lor,este o veste buna.Inseamna ca ei nu sunt salbatici dezorganizati,ca sunt integrati in ierarhii sociale,au capacitatea sa inteleaga lucrurile asemeni unor oameni.Isi cunosc rolul.Si,avand un singur lider,asta il face autoritatea cu care discuti orice problema,la fel ca in oricare alta societate,si deci mult mai usor sa rezolvi problemele lor. -Cred...ca esti posedat!Asa esti,cuvintele tale imi demonstreaza asta!Esti...pierdut. -Pierdut?De ce?Eu incerc sa gasesc logica aici.. La lasarea serii,Vanatorul il vazu pe lider discutand cu samanul.Se strecura dupa un cort si auzi fragmentul de conversatie: -Ar trebui sa il dai afara din trib,sa plece de la noi.Poate fi un purtator al raului si trebuie scapat de el. Vanatorul se echipa si pleca,fara sa mai astepte sa fie dat afara. |
#18
Posted 23 November 2011 - 09:39
Merse din nou tot restul noptii,trecand prin paduri si campii,pana gasi un drum ce parea facut de om.Il urma si ajunse in fata portilor unui oras mare.In apropiere,vazu un grup de shorshi care tocmai era macelarit de trupele de paza.Trecu pe langa ei si intra in oras.Obtinu cazare peste noapte.Dimineata isi cumpara de mancare din targ,apoi se plimba.Un crainic vesti:
,,Atentie lume,o batalie mare,omul versus fiara.Batalie mare in arena!” Lumea se strangea spre intrarea in arena si Vanatorul ii urma.De fapt,pana atunci multa lume il intrebase:,,mergi la spectacol?”...,,Azi e mare spectacol,toata lumea vine,tu nu?”,asa ca urma un grup de oameni abia cunoscuti si intra in arena.Usile se inchisera in spate,iar multimea incepu sa strige:,,Egol,Egol,Egol!”. -Cine-i Egol? -de unde vii?Egol este un erou local al arenei,un razboinic de neinvins! Egol intra in arena si scoase sabia masiva,ca sa fie admirat de multime.Primi o runda lunga de aplauze,la care raspunse inclinandu-si trupul.In scena intra primul adversar,un prizonier dintre triburi.Dupa o lupta scurta,prizonierul fu ucis in strigatele multimii.Crainicul intra pe arena si anunta: -Iar acum,adversarul pe care il asteptati cu totii,un salbatic din nord,un luptator puternic si nemilos,o fiara adevarata impotriva eroului nostru!Va putea el sa ii faca fata?Stati sa vedeti! Dupa cateva momente care aveau rolul sa sporeasca tensiunea si asteptarea,portile se deschisera.Inauntru fu impins un shorsh.Se vedea ca fusese batut inainte,ca sa fie mai slab.,,Fir-ar...acum stiu de ce ataca shorsh-ii tot mai mult!”.Bietul adversar abia intra in arena,ca fu doborat de Egol.Se ridica si fu silit sa continue lupta.Dar,pentru placerea multimii,uciderea shorsh-ului se facu lent,in chinuri mari.La final,Egol se inclina,ridica sabia si primi o furtuna mare de aplauze si strigate de admiratie.Singurul care nu apaluda era Vanatorul. -Ce faci?Tu nu aplauzi?Ai vazut ce victorie,ce miscari are,ce puternic este?Egol e barbat adevarat! Lumea pleca multumita,discutand despre lupta(daca putea fi numita astfel) din arena.Se departa de multime si se apropie de intrarea arenei.Fara multa vorba,ucise paznicii si isi facu loc inauntru.Vazu shorshi inchisi in custi ca animalele,in conditii proaste.Mai ucise un paznic si lua cheia.Intra printre shorshi,care luara pozitia de atac. -Ascultati,nu avem mult timp si este esential sa comunicam,bine?Luati armele si veniti cu mine.Fugim la Uraagh,bine? -Uraagh,Uraagh! -Da,il cunosc pe Uraagh,si pe Sanijjya.Vreti sa va duc la Sanijjya? La auzul numelui,shorshii se plecara la pamant.Un shorsh spuse cu glas plangand:,,shorsh!shorsh!”.Vanatorul deschise usa si incerca sa comunice cu ei prin semne.Cumva shorshii intelesera ce intentioneaza sa faca,asa ca il urmara cu totii. -Hey,ce faci aici?Cara-te!striga Egol. -aaa,marele Egol,cum e sa ucizi oameni fara aparare? -Asculta,papusa,tu cu mine vorbesti?Hai,pleaca de aici,altfel te voi spinteca intr-un mod brutal! Fara sa raspunda,Vanatorul il ucise rapid,apoi spuse: -Mai putin spectacol,mai multa actiune! El si grupul iesira din oras,croindu-si drum printre garzile locale.Dar acestea fura biruite,iar Vanatorul reusi sa duca oamenii la o departare suficienta,inainte ca armata sa fie mobilizata.Arkhryn se gandea ca va captura curand alti shorshi,asa ca nici nu se stradui prea mult sa ii opreasca.Mersera inapoi pe drumul cunoscut,cu scurte popasuri.Totusi un grup din tribul Lupilor ii surprinse si striga: -Esti demon acum,ai ajuns sa ii conduci!Mori! Fura atacati.Cu un extraordinar spirit de sacrificiu,shorsh-ul ranit se puse drept scut in fata sagetilor,pentru ca ceilalti sa aiba timp sa isi pregateasca armele.Asa facura,iar Vanatorul se napusti asupra lor,lichidandu-i in batalie.Organiza apararea si tinu piept unui alt grup de atacatori.Dupa ce nimeni nu mai veni,shorshii isi ingropara prietenul,apoi ridicara spre cer urlete de durere.Vanatorul era si el trist,dar curand continua drumul.Doar rareori mai erau atacati de grupuri de razboinici,insa atacurile incetara de la un punct.Intrara pe teritoriul shorsh-ilor,unde niciun om nu mai indraznea sa se aventureze.Continua drumul si simti ca era urmarit.Shorsh-ii simtira si ei asta si devenira agitati.Drumul urca prin poteci de munte,si curand nimeri intr-un grup de shorsh-i.Acestia se napustira asupra lor cu armele pregatite.Vanatorul scoase arma si se dadu inapoi.Dar il recunoscu pe Uraagh si ii striga numele.Acesta il recunoscu la randul lui si striga catre ceilalti.Shorshii isi pusera armele la loc si Vanatorul putu trece printre ei. -Carneee!striga Uraagh si ii arunca omului o halca.Vanatorul o lua,multumindu-i din priviri.Apoi,trecu mai departe,urcand mereu.Trecu un pod inghetat si descoperi ca drumul inca mai urca spre un sistem de pesteri jumatate natural,jumatate facut de om,asemeni unui castel de gheata. -Sanijjya!zisera shorsh-ii in cor,apoi ramasera acolo.Vanatorul intelese,le multumi si apoi continua drumul.Uneori aluneca,dar se ridica mereu si urca,pana ajunse in pestera.De acolo,trecu din incapere in incapere,urcand trepte de gheata,pana ajunse intr-o sala a tronului.Totul era inghetat acolo,iar frigul era intens.Se apropie de femeia care statea pe tron,pazita de cativa shorshi in armura,si zise: -Sanijjya,presupun!Am venit sa iti cer ajutorul,sa formam o alianta impotriva unui razboinic,Arkhryn.Am inteles ca va face probleme si...chiar mi-ar place sa il inving! -Esti foarte prost,nu? -Poftim? -Cum poti sa vii aici,unde niciun om nu patrunde,fara frica de moarte?Nu ti-e frica chiar de nimic? -Ba da,mi-e frica de multe ori.Dar prefer sa fac ceea ce trebuie facut in ciuda acesteia! -Ma amuzi!Chiar si in fata unor forte care te depasesc cu mult,ai curajul sa deschizi gura! -Hai lasa asta,bine?Nu esti demon,esti femeie.Intr-adevar,o femeie care conduce o armata de oameni bine antrenati si inarmati,dar totusi. -Am zis eu asta?Nu ti s-a spus de mine?off,se vede ca esti strain!Bine,hai ca te las in viata si repet:te LAS in viata,doar asa ca imi plac oamenii curajosi.Oameni care nu fug ca lasii din fata unei batalii serioase iar apoi dau vina pe faptul ca suntem monstrii si de-aia n-au reusit sa castige!Referitor la alianta....de ce as face asta? -Pentru ca ti-am salvat oamenii?Ai idee ce le faceau? -Stiu,sunt capturati de razboinici.Vin in haita ca lasii,folosesc capcane.Ii prind si ii ucid pentru distractia unor descreierati!De ce crezi ca am lansat o ofensiva tot mai puternica?Am ordonat oamenilor mei sa inceapa macelul.Sunt in razboi cu ei,cu toti si o sa vedem cine rezista pana la sfarsit. -Ce vrei sa faci? -Ii distrug pe toti pana la unul!O sa ii inec in propriul lor sange ca sa se dezvete sa imi mai chinuie supusii!Sau,pur si simplu ii anihilez pe toti,ca sa ma asigur ca nu mai are cine sa ii mai captureze! -Nu e solutia asta...nu cred! -Si tu cine esti mai exact? -Stiu ca nu e de datoria mea sa decid,dar...este nechibzuit sa omori pur si simplu,cu ce esti mai buna ca ei? -Mai continua asa si poate ma razgandesc in privinta deciziei de a te lasa in viata. Vanatorul lasa balta pe moment discutia si ramase la castel.Dupa cina,femeia ii dadu o camera.Vanatorul nu putu sa doarma,gandindu-se mereu la o solutie. |
Anunturi
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users