Distrugerea increderii in fortele proprii ale copilului

pai n-am tacut, am facut garagata atunci si asta a fost raspunsul, ca puteam si mai bine.  

concluzia mea a fost atunci ca ei nu prea se pricep, asa ca am luat-o ca atare.

tocmai pt ca mie nu prea mi s-a permis sa am pareri, ai mei copii nu au fost educati asa.
sunt obisnuiti sa aiba o opinie, sa fie ascultati , insa stiu bine ca am si pretentii.

nu li se da dreptate daca nu au si nu-i pup pe frunte daca fac timpenii, ca io copii Goe nu vreau in casa.

unde am scris eu ca nu-i las sa spuna ce-au facut ??
tocmai am spus ca-i bine sa-i asculti pe toti , ca iese la iveala mai bine boroboata.

Edited by yasmi, 07 November 2011 - 09:07.

Io una stiu ca simtul dreptatiie  acut resimtit de orice copil. Un-doi remarca daca s-a intamplat o incorectitudine, versus regulile trasate.
Poti sa-ti derutezi copilul si minimizand actiunile si consecintele actiunilor lor sia celor din jur.

da, asa este, de aia trebuie consecventa intre teorie si practica.
daca le-ai explicat una si cind se intimpla un eveniment nu actionezi in consecinta, incep sa nu-ti mai acorde credit.

ceea ce am vrut sa subliniez, ca nu-i ok nici sa-ti sustii copilul in orice, trebuie sa stie ca a gresit atunci cind greseste.
adica sa nu-i induci ideea de frauda, de minciuna, de a da vina pe altii, de a nu-si asuma raspunderea.

in rest, da, e bine sa stie ca orice s-ar intimpla tu esti acolo sa-l ajuti sa iasa din impas.

yasmi, on 7th November 2011, 09:05, said:

probabil că puteai și mai bine, or fi știut ei ceva.
Da, mă rog, e mai simplu să spui că-s ei proști și nu se pricep decât să te gândești că poate au dreptate, că nu te-ai strofocat prea mult, că primu' dintre ăia medii nu înseamnă mare brânză, că...
Sau măcar să le spui că au așteptări nerealiste, că nu poți mai mult și asta e.

nu asta e discutia , cit pot eu, dar vrei tu acuma sa vorbim despre mine, iarasi.

nu, chiar stiau ca am muncit, chiar erau multumiti de rezultatele mele scolare.
ca asa am considerat eu la 16 ani, n-are rost sa ma tragi tu acum la raspundere.

ideea a fost alta si am priceput io de ce nu am primit laudele.
pt ca pe vremea aia am avut primele iesiri cu baietii si un prieten si ai mei nu prea agreau ideea.

au tot comentat ca daca incep cu prostii din astea , n-o sa ma mai tin de invatatura, eu ziceam ca nu, ca pot sa si invat si sa merg si-n discoteca.

ei, la final, s-a vazut ca am putut, dar murea mama daca ar fi recunoscut ca am avut dreptate.
imi dadea apa la moara si mi-o luam in cap, intelegi tu ??

eu spun doar ca stilul asta nu e motivant.
ma facea mai responsabila daca aprecia atunci cind aveam rezultate si-mi dadea peste bot atunci cind exageram cu ceva.

Edited by yasmi, 07 November 2011 - 09:20.

yasmi, on 7th November 2011, 09:17, said:

nu vreau să vorbim despre tine neapărat, da' tu ai dat exemplu, lucrăm cu ce avem.

Cât despre "au tot comentat ca daca incep cu prostii din astea , n-o sa ma mai tin de invatatura", se pare că au avut dreptate. Ei, nu tu. Dacă nu pierdeai vremea cu respectivii, poate luai notă mai mare. Ca să zic așa, nici pe mine nu mă urcă pe pereți de extaz faptul că fii-mea a luat locul trei pe județ la nu știu ce olimpiadă, atâta vreme cât a luat șapte și ceva și subiectele erau fix pix. Sigur, felicităm copilu', da' de ce nu i-aș spune că șapte și chiar nu-i notă de locul trei? Că nu-i nici o chestie de laudă faptul că nici ăialalți n-au știut, sau n-au fost atenți?

În altă ordine de idei, tu mureai să spui "da', domn'e, aveți dreptate, poate luam mai mult dacă stăteam toată ziua cu nasu-n cărți, da' credeți că merita? Oricum sunt prima!"

nu s-a pus problema asa, atunci puteai sa cazi la treapta la un liceu bun, unde era concurenta.
ei erau asa de stresanti incit aveau impresia ca o sa ma pierd cu firea si o sa pic

pt mine era inca o copilarie si vroiam sa ma mai si distrez.

in rest, nu ,n-a folosit la nimic atitudinea lor nici pe viitor, drept urmare eu nu o aplic.

tu daca vrei sa-i dai suturi in fund fetii tale la 12 ani , in loc sa o incurajezi , e parerea ta.
aici discutam despre copiii nostri, si cred ca putem sa o facem fara sa ne acuzam si sa ne jignim.

nu esti proasta, nu sunt proasta, nici ai mei nu sunt prosti.
cred ca putem depasi stadiul asta.

adadoi, on 7th November 2011, 09:24, said:

da puteam, daca puteam vorbi asa ca si acum eu cu tine.
te asigur ca nu asa decurgea un dialog.
ideea era ca trebuia sa stau doar cu nasul in carti, sa ma intereseze doar scoala, pina termin facultatea, sa nu am alte preocupari.

oricum n-am fost un adolescent comod pt ei, ca prea aveam opinii si vroiam sa-i conving de multe.

Edited by yasmi, 07 November 2011 - 09:44.

Știu că nu dau impresia, da' am dat și eu treapta, așa că știu exact ce să putea și ce nu. Chiar și în materie de dialog cu părinții.
Dar recunosc că dacă vreneam cu atitudinea "cine mi-s io că-s prima la treaptă, am avut dreptate, stresanților, am personalitate bla bla bla", cel mai probabil îmi ieșea obrăznicia pe nas, o lună m-ar fi ținut numai în "copil genial care are personalitate și știe mai bine, cum se face x chestie?". Hell, ce o lună,  sunt comentarii pe care și acuma mi le scoate tata pe nas!

de fapt ce-mi tot bat io deștele, e clar, ai înțeles tot ce-am spus și nu te-ai atacat fără rost.

nu m-am atacat deloc.

nu eu sunt copilul aici, iar ceea ce spui tu, nu prea se leaga, daca e sa te judec si eu pe tine.

o data imi spui ca ai fost invatata sa spui daca te simti nedreptatita, iar acu sustii ca ai fi fost perceputa ca obraznica.

nu prea merge, dar ma bucur ca gasesti fericire in orice lucru in neregula in privinta mea.

adadoi, on 7th November 2011, 09:52, said:

nu le-am fluturat nimic de felul asta, aici am expus un fapt, asta nu inseamna ca m-am dus sa le scot ochii.
am zis ca ma asteptam sa fie multumiti, in loc sa ma critice, eu nici nu apucasem sa ma bucur prea tare ca mi-au dat cu flit.
ti-am si explicat de ce cred eu ca au reactionat asa.

ca tu ai inteles ca eu am avut gura mare si am fost obraznica, nu ma mira.

@ ceea ce am vrut eu sa subliniez pe subiect, dind acest exemplu, este ca munca trebuie recompensata  si rezultatele recunoscute
la fel, greselile trebuiesc sanctionate.

nu amestecam lucrurile dupa bunul plac si cum ne sculam cu fata la perna, pt ca atunci copilul nu pricepe mare lucru.

nu e bine exagerat in nici o privinta, nici supraapreciat si superlaudat, dar nici minimalizat non -stop.

Edited by yasmi, 07 November 2011 - 10:04.

Ca sa indepartez discutia despre experientele personale de la 10+ ani... mi se pare aiurea sa nu-l lasi pe copil sa exploreze lumea pe motiv de "esti prea mic, nu poti".
De ex. copilu' de 5 ani vrea sa "joace" biliard ca-i vede pe parinti. Solutia aleasa a fost sa-i zica ca-i prea mic si nu poate da in minge in loc sa il lase sa incerce. Asa ca s-a crizat copilu' si parinti au inceput sa strige la el cand totul se putea rezolva usor.
Pe de-alta parte ... nu poti sa lasi copilul sa faca tot ce vrea el ca si-o ia in cap (vezi "urlatorii" din supermarketuri).
Ca de obicei, granita e fina si nu exista reteta universala a succesului.

asta e si ideea, cum sa explicam copilului pe intelesul lui, fara sa-l umilim si sa-l facem un indaratnic.
e valabil la orice virsta, pt probleme mai mici sau mai mari.

trebuie gasite alte argumente inafara de " nu esti bun, nu esti in stare, nu-ti foloseste la nimic" si alte chestii descurajatoare , care sa-i diminueze cheful de initiativa.

Edited by yasmi, 07 November 2011 - 11:36.