Povestiri si poezii religioase si/sau spirituale, maxime si cugetari

Kyu, on Mar 29 2007, 12:30, said:

Poti sa-l postezi si pe Fun, daca inlocuiesti Chao-chou cu Bula.

Ceea ce este cu adevarat important

    Cu cativa ani în urma, la Seattle în cadrul Jocurilor Olimpice Speciale, la linia de start s-au aliniat noua handicapati fizic si mental, pentru cursa de 100 de metri. Cand focul de arma a dat startul, cu totii au început sa învarta din rasputeri rotile carucioarelor spre linia de sosire. Cu totii, în atara de un baiat, al carui carucior s-a opintit în bordura de margine si s-a rasturnat. A cazut si a început sa planga. Ceilalti opt i-au auzit plansul. Au încetinit cursa si s-au oprit. Apoi s-au întors si au luat-o înapoi, cu totii. 0 fata cu un grav handicap mental s-a aplecat spre el si l-a sarutat spunandu-i: "Asa ca e mai bine acum?". L-au ridicat. Apoi tinandu-se de maini au pornit cu totii spre linia de sosire.
Stadionul întreg era în picioare si aplauzele si uralele au continuat peste 10 minute.
Este oare neaparat nevoie sa fim privati de sanatate pentru a ne da seama ca oamenii sunt mai importanti ca realizarile noastre? Probabil ca cel mai grav handicap de care suferim este subaprecierea fiintei umane, egoismul cu care ne zbatem fiecare sa fim învingatori, sa fim înaintea altora în cursa vietii.

Cele doua graunte

Intr-o zi, un taran iesi pe ogor, la semanat. Un graunte, ramas pe varful unui bulgare de pamant, a inceput sa se laude catre altul, aflat adanc sub brazda:
- Vezi tu, frate, zaci acolo luptandu-te cu frigul pamantului si cu bezna, tanjind dupa o raza de soare, dupa lumina si caldura. Eu, fratioare, o duc mult mai bine, in timp ce tu te chinui.
Dar, in clipa aceea, o cioara a coborat pe neasteptate din vazduh si a inghitit grauntele ramas la vedere. In schimb, fratele sau de sub brazda incolti peste putin timp si, din micul graunte, iesi din pamant un spic frumos si trainic. De-abia acum, lumina si caldura soarelui ii faceau cu adevarat bine. Cu vremea, spicul deveni copt si roada lui multa.
Astfel, speranta si smerenia celui de-al doilea i-au adus adevarata viata, in timp ce mandria l-a costat scump pe primul. Greutatile vietii nu trebuie sa ne sperie si sa ne descurajeze, caci Dumnezeu vede suferinta si credinta noastra si ne va rasplati negresit. Cu speranta si rugaciune, putem trece peste orice obstacol al vietii. Insa cei a caror inima este plina de ei insisi, in care nu mai este loc si pentru Dumnezeu, adica pentru iubire, pentru speranta si incredere, aceia sfarsesc, asemenea primului graunte, in ghearele pasarii negre - diavolul.
"Dumnezeu sta impotriva celor mandri, iar celor smeriti le da har."

Într-o zi, un idiot ieși la semănat idioți. Și i-ar fi mers, că doar le-a mers și altora.

http://povestiri-cop...te-64-5779.html

Motzoc, on Mar 30 2007, 16:49, said:

cred ca cel mai important lucru in ziua de azi este sa castigi, iar frumusetea participarii e lasata la uma.
ei erau fericiti ca participa, nu daca vor castiga.
bucuriile simple au fost uitate de civilizatia tehnologica.

Oportunitate

    Inmultindu-se numarul lupilor din regiune, autoritatile unui stat din SUA au oferit suma de 5000 dolari pentru fiecare lup împuscat. Stirea publicata în ziare i-a transformat pe Sam si Jed, doi buni prieteni, în vanatori de lupi.
Zile si nopti la rand au colindat muntii si padurile în cautarea lupilor, dar acestia, parca vorbiti, disparusera tara urma.
Extenuati si flamanzi, au adormit într-o noapte la un foc în padure, visandu-si fiecare bogatia. Deodata, Sam s-a trezit la un zgomot ciudat. Erau înconjurati de o haita uriasa de lupi, ai caror ochi si colti sticleau în intuneric. L-a zgaltait puternic pe prietenul sau spunand: "Jed, scoala-te repede! Suntem bogati!"

Omul milostiv

Intr-o școală de la țară, la ora de religie, un copil l-a întrebat pe preot, care le vorbea despre milă, ca despre prima virtute pe care trebuie să o avem neapărat ca să ne mântuim:
- Părinte, dar eu, care sunt sărac și nu am ce dărui, cum să fac eu milostenie ? Dacă aș avea și eu mai mulți bani, aș da cu dragă inimă, dar așa ...
- Fiule, nu asta înseamnă milă. Uite, de exemplu, ieri dimineață, plecând cu treburi, am văzut-o peste drum pe mama ta, ieșind din curte și ajutând până acasă o bătrână, ce se ostenea cu o legătură de lemne. Mai târziu, am zărit-o iarăși îndrumând un călător ce se rătăcise și, chiar dacă nu l-a putut ospăta, un sfat bun și o cană cu apă rece s-au găsit și pentru el. Când vecina de alături a plecat în târg cu treburi, i-a lăsat în grijă copilul cel mic. Spre seară, când doi săteni se certau în drum, a ieșit și, cu vorbe
frumoase, i-a împăcat. Vezi tu, acum, ce este mila ? Chiar dacă nu ai bani să dai și celorlalți, nimic nu te împiedică să-i ajuți cu atât cât poți. Nu trebuie să dai din buzunar, ci din suflet.

“Cu un bănuț dăruit, poți cumpăra cerul. Nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin,
ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin de iubire.
Dacă n-ai nici măcar acel bănuț, atunci dă un pahar cu apă rece!”
Sfântul Ioan Gură de Aur

Picatura si oceanul

A fost odata ca niciodata un copil care l-a intrebat pe tatal sau:
-Care este lucrul care ma separa de adevar?
Tatal i-a raspuns:
-Nu esti singurul care este separat de adevar, mai sunt si altii. Iti voi spune cateva povesti care iti vor parea simple. Trebuie sa te gandesti la ele pana cand le vei intelege si vor capata pentru tine proportii uriase… si chiar mai departe, pana vor deveni din nou simple.
Prima poveste:

A fost odata ca niciodata o picatura intr-un Ocean. Ea spunea ca Oceanul nu exista. Tot astfel se intampla cu multi oameni. Traiesc in interiorul creatiei divine si spun ca nu exista divinitate.
A doua poveste:

-Vreau sa fiu libera! spuse picatura de apa din mijlocul Oceanului, si oceanul in compasiunea sa a ridicat-o la suprafata.
-Vreau sa fiu libera! spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza intr-un nor.
-Vreau sa fiu libera! spuse picatura inca o data si norul o elibera iar aceasta cazu din nou in Ocean.
A treia poveste:

O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.
A patra poveste:

-Nici o picatura nu are nici o valoare, spuse picatura din mijlocul Oceanului.
A cincea poveste:

-Exista un lucru de care mi-am dat seama: fara indoiala, eu sunt mai importanta decat Oceanul!
A sasea poveste:

-Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean! spuse picatura din Ocean.
A saptea poveste:

-Oh, ce-mi pasa mie de Ocean! spuse picatura din Ocean.
A opta poveste:

Era odata o picatura care-si regreta soarta: la urma urmei, ea era in mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean…
A noua poveste:

O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula impotriva Oceanului.
A zecea poveste:

-Prin puterea cu care am fost investita, spuse picatura din Ocean, toate cele care nu ganditi ca mine, de astazi sunteti excluse din Ocean.
A unsprezecea poveste:

-Tu te afli in mijlocul iubirii mele, ii spuse Oceanul picaturii de apa.
Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.
A doisprezecea poveste:

-Daca as putea cuprinde, gandi o picatura, fiecare picatura cu dragostea mea… atunci as deveni Oceanul!

Cum gandi aceasta, picatura incepu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rand. Dar era o picatura care ii facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.

Copilul il intreba pe tatal sau:
-A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?
Si tatal sau ii spuse ultima sa poveste:

Era odata o picatura care cauta pacea Oceanului, care cauta cauta profunzimea Oceanului. Dorinta ii era mare si puterea de iertare ii era mare… si deodata Oceanul ii spuse:
-Tu si cu mine, noi suntem una! Si Oceanul isi deschise larg bratele si imbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii.
Ea se patrunse de pacea Oceanului, se intinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.

- Afla astfel, copile, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ca-i primeste in maretia sa pe toti cei ce o doresc cu adevarat.
-Dar ce se va intampla daca o astfel de picatura devine murdara?

Tatal rase din toata inima si spuse:
O picatura nu poate deveni
atat de murdara
incat oceanul
sa nu o poata curata…

Influenta

    O veche istorioara spune ca un om neprihanit a venit în Sodoma sperand sa salveze cetatea corupta. A început sa umble din casa in casa, din piata în piata, strigand pe fiecare strada: "Oamenilor, pocaiti-va! Ceea ce faceti voi este pacat. Aceasta va va distruge, pe voi si copiii vostri!" Oamenii radeau, dar el continua sa spuna mereu, mereu aceleasi cuvinte, fara ca cineva sa-l bage în seama. Intr-o zi un copil l-a oprit pe strada si l-a întrebat: "Sarmane om, nu vezi ca n-are rost?" "Da, vad", a spus omul. "Atunci de ce mai continui?" "La început, a spus el, am crezut ca-i voi putea schimba. Acum continuu sa strig sa nu ma schimbe ei pe mine."

Motzoc, on Apr 10 2007, 10:12, said:

     Doi ingeri s-au dus in Sodoma sa vada cat de mare este pacatul sodomitilor. Toti erau acoperiti de pacate din cap pana in picioare, precum un lepros acoperit cu totul de lepra. Si-au adus atunci aminte ingerii porunca dumnezeului lor in care le spunea ca cel care este tot acoperit de lepra este curat. "Sunt curati, sodomitii, sunt toti curati !", au exclamat ei mirati. Sa-i luam la noi in cer atunci ! Si i-au luat !
     Unul singur au gasit pe acolo gri, adica nici prea prea, nici foarte foarte, pe Lot. Pe acesta l-au lasat in continuare pe pamant, in chin si suspine, pana va invata sa fie ori rece, ori fierbinte !
     Amin !

Prima slujba

Un tinar preot (catolic, sau nu) trebuia sa tina prima lui slujba, drept pentru care era extrem de emotionat, chiar simtea panica. Atunci, superiorul lui, Episcopul, vazindu-l atit de stresat l-a sfatuit ca inainte sa se urce in amvon pentru predica, sa puna un paharel de vodca in paharul cu apa, ca sa se relaxeze si sa aiba curaj.
Preotului i-a mers nemaipomenit in prima lui slujba, dar cind a ajuns acasa a gasit pe masa o mica scrisoare din partea Episcopului in care zicea:


Draga Parinte, Fiule.
Ma bucur foarte mult ca ti-a mers atit de bine in prima ta slujba si ca ai tinut cont de sfatul pe care ti l-am dat, dar trebuie sa-ti fac anumite observatii:


1. Din acel pahar cu apa trebuie sa iei mici sorbituri nu sa-l dai pe gat dintr-o data.
2. In acel pahar cu apa nu se pune nici gheata, nici felii de lamaie.
3. Nu se foloseste biblia ca suport pentru pahar.
4. Nu poti sa te stergi la gura cu sutana.
5. Poruncile lui Dumnezeu sint 10 nu 12.
6. Iar apostolii sint 12 nu 10.
7. Cind vorbesti despre cruce nu poti sa spui ca e acel T mare de deasupra altarului.
8. Cind vorbesti despre Isus si apostoli, nu poti spune ca e "Fiul si banda lui".
9. David l-a invins pe Goliat cu o prastie si o piatra, nu poti sa spui ca "i-a zburat curul cu dinamita"...
10. Cind vorbesti despre Iuda, nu poti sa-l numesti fiu de curva.
11. Tatal, Fiul si Sfintul Duh nu sint Batrinul, Juniorul si Stafia ...
12. Nu e frumos sa-l numesti pe Papa "Nasul".
13. Faraonul i-a trimis pe evrei in pribegie, nu in vulva ma-sii.
14. Eva i-a dat lui Adam un mar, nu i-a cedat ...
16. Magdalena a fost o pacatoasa nu o curva.

In rest a fost bine.

Ha ha ha, asta mergea mai bine la aria fun.

Timpul schimbării


La un bătrân călugăr, a venit într-o zi un tânăr pentru a se spovedi si a-i cere sfat. Din vorbă în vorbă, tânărul îi spuse:

-Părinte, sunt un om destul de rău. As vrea să mă schimb, dar nu pot. Am încercat să mă schimb dar nu am putut. Totusi eu sper că după ce voi mai creste, voi putea să mă schimb, nu-i asa?

-Nu, i-a răspuns bătrânul. Vino cu mine!

L-a dus pe tânăr în spatele chiliei, unde începea pădurea, si i-a spus:

-Vezi acest vlăstar?

-Da, părinte!

-Smulge-l!

Tânărul a scos brădutul imediat. Mergând mai departe, călugărul s-a oprit lângă un brădut ceva mai înalt, aproape cât un om.

-Acum scoate-l pe acesta.

S-a muncit băiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit până la urmă să-l scoată. Arătându-i un brad ceva mai mare, călugărul i-a spus:

-Smulge-l acum pe acela.

-Dar e destul de mare, nu pot singur.

- Du-te si mai cheamă pe cineva.

Întorcându-se cu încă 2 prieteni, au tras ce au tras de pom si, cu multă greutate, au reusit, în sfârsit, să-l scoată.

-Acum scoate-ti bradul cel falnic de acolo, le spuse călugărul.

-Părinte, dar acela e un copac mare si bătrân, cu rădăcini adânc înfipte în pământ. Nu am putea nicioadată să-l smulgem, chiar de-am fi si 100 de oameni.

-Acum vezi, fiule? Si apucăturile rele din suflet sunt la fel! Orice păcat pare la început inofensiv si fără mare importantă, dar, cu timpul, prinde rădăcini în fiinta omului, creste si pune stăpânire din ce în ce mai mult pe sufletul tău. Cât este încă mic, îl poti scoate si singur. Mai târziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te să lasi răul să ti se cuibărească adânc în suflet, căci atunci nimeni nu va mai putea să ti-l scoată. Nu amâna niciodată să-ti faci curătenie în viată mai târziu va fi mult mai greu.

"Degeaba tăiem crengile păcatului în afara noastră dacă în noi rămân rădăcinile. Acestea vor creste din nou."(Sf.Grigorie Dialogul)

Nea Grigorie n-a spus si ce e pacatul. Dupa el, pacatul e de la sine inteles.

Edited by blimpyway, 12 April 2007 - 23:23.

Interviu cu Dumnezeu


- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci............zise Dumnezeu.
- Daca ai timp............i-am raspuns. Dumnezeu a zambit.
- Timpul meu este eternitatea...............Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca.....iar apoi tanjesc iar sa fie copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani...... iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:
- Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copii tai.
- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc.....si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.
- Multumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zambind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna

Mainile


O minge de basket in mainile mele valoreaza aproximativ 19$.
O minge de basket in mainile lui Michael Jordan valoreaza aproximativ 33 milioane $.
Depinde de mainile in care se afla.

O minge de baseball in mainile mele valoreaza aproximativ 6$.
O minge de baseball in mainile lui Mark McGuire valoreaza 19 milioane $.
Depinde de mainile in care se afla.

O racheta de tenis este fara valoare in mainile mele.
O racheta de tenis in mainile lui Venus Williams reprezinta castigul unui campionat.
Depinde de mainile in care se afla.

Un toiag in mainile mele va tine la distanta un animal furios.
Un toiag in mainile lui Moise ar desparti marea.
Depinde de mainile in care se afla.

O prastie in mainile mele ar fi o jucarie de copii.
O prastie in mainile lui David ar insemna o arma puternica.
Depinde de mainile in care se afla.

Doi pesti si cinci paini in mainile mele nu ar inseamna decat doua sandwiciuri.
Doi pesti si cinci paini in mainile lui Isus ar hrani mii de persoane.
Depinde de mainile in care se afla.

Cuie in mainile mele ar putea folosi construirii unei colivi pt pasari.
Cuie in mainile lui Isus Christos ar avea ca efect salvarea intregii lumi.
Depinde de mainile in care se afla.

Acum poti sa vezi ca toate depind de mainile in care se gasesc.
Deci, puneti grijile, tristetile, frica, sperantele, visele, familia, relatiile in mainile lui Dumnezeu, deoarece…
Te vei putea odihni in timpul noptii, stiind ca Dumnezeu nu doarme, si lucreaza pentru tine!
Aceasta depinde de mainile in care se afla!

Intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din imprejurimi. Nu dupa multa vreme, in jurul lui s-a strans o mare multime de oameni si toti ii admirau inima, care era intr- adevar perfecta. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de acord, ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata. Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Cand, deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine :
- „Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele”. Oamenii din multimea stransa in jurul tanarului au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batrinelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui.
Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba mai mult, din loc in loc, lipseau bucati intregi din inima concurenta, rani larg deschise, inca sangerande... “Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa?”, isi sopteau uimiti oamenii. Tanarul, dupa ce examinase atent inima batranelului, si-a ridicat privirea si i-a spus razind:
- „Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea - este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere...”.
- „Da, a spus bland batranelul... Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu inima ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea - rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din inima mea, gaurile negre - a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni; si cine stie.., s-ar putea ca intr-o zi sa se- ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor.
Intelegi acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii”? - a ncheiat cu glas domol si zambet cald batranelul...
Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi.... S-a apropiat apoi timid de batranel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande. Batrinul i-a primit bucata pe care a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si a completat inima tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase... Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranelului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.
Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe Calea Vietii cu o inima intreaga in piept. O inima perfecta, dar lipsita de frumusete…
Inima ta cum este   ????????   ...O poti imparti cu altii  ? .....


♥♥♥




1. Fericiti cei saraci cu duhul, ca a acelora este Imparatia Cerurilor.
               2. Fericiti cei ce plang, ca aceia vor fi mangaiati.
               3. Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul.
               4. Fericiti cei flamanzi si instetati de dreptate, ca aceia se vor satura.
               5. Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui.
               6. Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.
               7. Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
               8. Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a acelora este Imparatia Cerurilor.
               9. Fericiti veti fi cand va vor ocara si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind din pricina Mea.
Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri.

♥♥♥...

Sfanta Treime

Un om simplu calatorea pe un drum de tara, in tovarasia unui preot. Vorbind ei de una de alta, omul si-a aratat o nedumerire:
- Cuvioase parinte, nu pot intelege cum de in Sfanta Treime sunt trei Persoane care formeaza Una singura. Cum de Tatal, Fiul si Sfantul Duh sunt trei persoane unite, nedespartite, dar fara a se amesteca una cu cealalta ?
- Fiul meu, ii raspunse cu rabdare preotul, sunt si lucruri mai presus de gandirea noastra pacatoasa. Insa, ceea ce spui nu este atat de greu de priceput. Sa privim, de exemplu, soarele! Sa zicem ca sfera de foc, ce dainuieste acolo de veacuri, este Tatal. Apoi, sa spunem ca lumina care ne vine de la soare este Fiul, Iisus Hristos, Ce a venit sa ne lumineze viata si sa ne scape de pacate. Apoi, caldura, care vine tot de la soare pentru a ne incalzi, sa zicem ca ar fi Sfantul Duh, Care, cu dragostea Sa, ne incalzeste mereu sufletele inghetate de rautate. Vezi tu, fiul meu, soarele cu lumina si cu caldura lui nu sunt unul si acelasi lucru si, cu toate acestea, cele trei raman diferite cand vorbim despre fiecare? La fel si in Sfanta Treime, Tatal, Fiul si Sfantul Duh sunt Unul si Acelasi Dumnezeu, Caruia noi, credinciosii, ne inchinam.

Omul, ca si toate celelalte vietati si lucruri, este creat de Dumnezeu din iubirea sa infinita. Dar omul este doar o creatura si intelepciunea sau puterile sale nici nu pot fi comparate cu cele ale Domnului. Insa, oamenii mandri pacatuiesc indraznind sa creada ca nimic nu este mai presus de ei si ca toate, mai devreme sau mai tarziu, le sunt accesibile. Omul credincios stie, insa, ca nu mintea si nici puterea, ci doar iubirea le poate cuprinde pe toate.

"Nadejdea mea este Tatal,
Scaparea mea este Fiul,
Acoperamantul meu este Duhul Sfant.
Treime Sfanta, marire Tie!""