Credinta Ortodoxa

Noi săvârșim neîncetat aceste călcări ale legilor duhovnicești. Vedeți, autoritățile statului pedepsesc infracțiunile civile, iar călcările legilor duhovnicești au urmări asupra minții și a vieții. De aceea și în lume merge totul pe dos. Se vorbește neîncetat de pace, dar ea nu este cu putință fără pacea lăuntrică.

Frica de Dumnezeu nu este o frică animalică, din lumea aceasta. Noi ne temem mereu cu o frică animalică, dobitocească. Trebuie să biruim frică în noi! Ea este o trăsătură diavolească. Ne temem neîncetat. Viaţa noastră este în frică: frica pentru ziua de mâine, pentru viitor, pentru ce se va întâmpla, pentru ce va fi?... aceasta este o frică dobitocească. Frica lui Dumnezeu este atunci când Îl iubiţi peDumnezeu, când Îl iubiţi cu adevărat, din toată inima; atunci veţi căuta cu întreaga voastră fiinţă să nu-L mâhniţi nu numai prin cuvinte, prin lucrări şi prin viaţă, ci nici prin gânduri. Aşadar, să căutaţi întru toate să faceţi voia Sa, să fie mulţumit. Aceasta este frica lui Dumnezeu: cu nimic să nu-L mâhnim pe Părintele nostru! Nici prin viaţa noastră, nici prin gândurile noastre căci mintea noastră vrea să se amestece peste tot, să-şi vâre botul pretutindeni, şi unde trebuie şi unde nu trebuie, apoi îl socotim vinovat pe altul. Numai noi suntem vinovaţi: am devenit delăsători, ne gândim la lucruri în care nu trebuie să intrăm.
Părintele Tadei

Numai când facem binele dobândim ceva ce răii nu pot avea: liniştea şi pacea - bunurile supreme.
Părintele Nicolae Steinhardt

1 din 2
Ce este „(ne)curăţia femeii” şi cum se raportează Biserica la ea. Drepturile femeilor creştine în perioada ciclului menstrual

Motto: Dacă femeia moare la naştere, noi o considerăm sfântă,
ca una ce şi-a dat viaţa pentru a aduce un om nou în lume,
dar dacă ea rămâne în viaţă, noi îndrăznim să
o numim „necurată” timp de 40 de zile.
Săraca femeie! Oare ce-i mai bine pentru ea?

De multe ori am fost întrebat despre drepturile şi îndatoririle femeilor în „perioada necurăţiei lunare” şi, acumulând anumite materiale, am hotărât să formulez un răspuns.

I.    Aşa-numita „necurăţie lunară” (menstruaţia), precum şi „necurăţia femeii lăuze” sunt noţiuni incompatibile cu creştinismul, mai ales că e vorba despre nişte procese fiziologice inevitabile, fără de care o femeie nu ar putea deveni mamă! Scurgerea de sânge din corpul femeii nu este o necurăţie, ci din contra, o curăţire a organismului ei şi care nu afectează starea duhovnicească a femeii, ci este exact ca şi curgerea mucoasei nazale sau vărsarea lacrimilor, care de asemenea sunt procese de curăţire. Faptul că o astfel de curăţire presupune scurgeri de sânge, nu schimbă prea mult datele problemei, mai ales în prezent, când măsurile de igienă împiedică orice vărsare de sânge în spaţiile publice sau private.

II.   Despre implicaţiile teologice ale aşa-numitei „necurăţii rituale” există un studiu foarte bun al maicii Vassa Larina (tradus acum şi în româneşte). Am observat că în acel studiu lipseşte un citat important la acest subiect, şi anume capitolul 27 din cartea a VI-a a Constituţiilor Apostolice – text pe care-l vom reda mai jos.

III.   În acord cu cele două surse de mai sus putem formula următoarele concluzii:
1)   În orice perioadă a lunii, inclusiv în perioada ciclului lunar, femeia poate intra în biserică şi participa la toate slujbele. Vechile interdicţii de a intra în biserică erau legate de faptul că în trecut, în general, nu se permitea prezenţa la Liturghie a celor care nu se împărtăşesc, dar şi pentru că, din lipsa unor măsuri adecvate de igienă, sângele menstrual putea curge chiar în biserică. Deja de peste o mie de ani Biserica admite prezenţa la Liturghie şi a celor care nu se împărtăşesc. Pe de altă parte, de câteva decenii bune s-au inventat măsuri igienice care practic exclud pătarea bisericii de sânge.

2) Botezul şi Împărtăşirea euharistică sunt interzise în această perioadă (pentru că Sângele lui Hristos sfinţeşte şi sângele nostru şi aruncarea lui trebuie evitată), dar nu şi sărutarea icoanelor, citirea Bibliei, aprinderea lumânărilor/candelei şi chiar consumarea anafurei şi aghesmei. În foarte multe mănăstiri de maici, în special din Grecia, monahiile în perioada ciclului menstrual iau anafură şi beau agheasmă – practică mai greu acceptată în mediile parohiale şi, culmea, nu de preoţi, ci de însăşi femeile. Trebuie însă să fie clar că anafura (numită mai corect „antidor”) se dă anume celor care nu se pot împărtăşi, iar agheasma se sfinţeşte şi se foloseşte anume pentru înlăturarea oricărei necurăţii. Din moment ce Molitfelnicul prevede rânduieli de stropire cu agheasmă a animalelor, cu atât mai mult o femeie (care e după chipul lui Dumnezeu) poate lua agheasmă chiar şi în perioada firească legată de maternitatea ei. E bine ca în această privinţă să se ţină cont şi de sfatul duhovnicului (nădăjduind că şi duhovnicul este cu dreaptă socoteală). Consider că săvârşirea Cununiei şi Maslului în această perioadă trebuie să se facă tot cu binecuvântarea duhovnicului (mai ales că şi aceste Taine ar trebui să fie legate de împărtăşirea euharistică).
Părintele Petru Pruteanu

2 din 2
Ce este „(ne)curăţia femeii” şi cum se raportează Biserica la ea. Drepturile femeilor creştine în perioada ciclului menstrual

3)    Imediat după terminarea ciclului menstrual, fără a aştepta un anumit număr de zile (decât poate una, pentru siguranţă), femeia se va împărtăşi iarăşi. Iar în cazul unor hemoragii de lungă durată, care nu sunt rezultatul unor menstruaţii obişnuite, ci mai degrabă o boală, femeia poate fi împărtăşită chiar şi cu aceste scurgeri de sânge (aşa cum se împărtăşesc şi alţi oameni răniţi în spitale). Se cunosc multiple cazuri când femeile s-au vindecat de hemoragie anume datorită împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Domnului. Acestea sunt cazuri excepţionale, care nu trebuie să devină regulă, dar existenţa lor nu trebuie totuşi exclusă.

4)    În perioada de după naştere, femeia are un fel de „concediu liturgic”, având dreptul să lipsească de la slujbe pentru a se reface fizic. De regulă, la 40 de zile după naştere, femeia vine la biserică pentru a i se citi rugăciunile de reintrare în biserică. Şi dacă botezul copilului are loc după citirea acestor rugăciuni, mama copilului poate asista la botezul propriului copil fără nici o problemă. Dacă femeia este sănătoasă şi i s-a oprit orice fel de scurgere, ea se poate adresa după rugăciunea de reintrare în biserică şi înainte de 40 de zile. Dar şi în această privinţă nu trebuie îngăduite exagerările.

Iată mai jos textul din Constituţiile Apostolice (despre care am amintit la punctul II):

Dacă păzesc obiceiurile iudaice privitoare la scurgeri de sămânţă, scurgeri în vis şi relaţiile trupeşti potrivit Legii (Levitic 12; 15; 22), să ne spună dacă în ceasurile şi zilele în care suferă ceva din acestea se feresc să se roage, să se împărtăşească din Euharistie sau să atingă Cartea; şi dacă spun că da, este evident că sunt goi de Duhul Sfânt Care rămâne pururea în cei credincioşi, căci despre cei cuvioşi spune Solomon ca fiecare să fie gata că: „Atunci când doarme, să-l păzească, şi când se scoală, să vorbească cu el” (Proverbe 6:22). Căci dacă socoteşti, femeie, că atunci când eşti în cele şapte zile ale scurgerii tale (Levitic 15:12), eşti goală de Duhul, şi atunci, dacă mori pe neaşteptate goală de Duhul, vei pleca la Dumnezeu fără îndrăznirea nădejdii. Întrucât ai însă negreşit pe Duhul în chip inseparabil, fiindcă El nu este într-un loc, atunci ai nevoie de rugăciune şi de cercetarea Duhului Sfânt,întrucât în această stare n-ai făcut nici o fărădelege.
Fiindcă nici împreunările legitime, nici lehuzia, nici curgerea sângelui, nici scurgerile în vis nu pot întina firea omului sau să o separe de Duhul Sfânt, ci numai necredinţa, impietatea şi fapta contrară legii. Pentru că Duhul Sfânt rămâne mereu în cei care L-au dobândit, cât timp vor fi vrednici, iar pe cei de care se separă îi face pustii şi predaţi duhului rău. Dar orice om e plin fie de Duhul Sfânt, fie de [duhul] cel necurat şi îi este cu neputinţă să scape de fiecare din aceştia, dacă nu suferă ceva contrar lor; căci Mângâietorul urăşte orice minciună (Fapte 5:3), iar diavolul urăşte orice adevăr(Ioan 8:44). Dar oricine a fost botezat cu adevărat e separat de duhul diavolesc şi e în Duhul Sfânt, iar în cel ce face binele rămâne Duhul Sfânt umplându-l de înţelepciune şi pricepere şi duhul rău nu se poate apropia de el, pentru că observă atacurile lui. Deci tu femeie, dacă, aşa cum spui, în zilele scurgerii tale eşti goală de Duhul Sfânt, atunci eşti plină de cel necurat; căci nerugându-te, nici citind, îl chemi fără voie, fiindcă el îi iubeşte pe cei nerecunoscători, leneşi, nepăsători, somnoroşi,deoarece şi el, întrucât a fost bolnav de nerecunoştinţă, a fost dezbrăcat de către Dumnezeu de demnitatea sa, fiindcă a ales să fie diavol în loc de arhanghel. De aceea, abţine-te, femeie, de la cuvinte zădarnice, adu-ţi aminte întotdeauna de Dumnezeu Care te-a creat şi roagă-te Lui, fiindcă este Domn şi al tău şi a toate, şi meditează la Legile Lui, nerespectând nimic din practicile care ţine sau de curăţirea naturală sau de împreunarea legiuită sau de naştere ori lepădare, sau de întinarea trupului, căci astfel de practici sunt invenţiile zădarnice ale unor oameni nebuni şi n-au nici un sens. În chip asemănător nici îngroparea unui om, nici oasele unui mort, nici mormântul, nici oricare mâncare, nici scurgerea în vis nu pot întina sufletul omului, ci numai necredinţa în Dumnezeu, fărădelegea şi nedreptatea faţă de aproapele, adică răpirea, violenţa sau altceva contrar dreptăţii, adulterul sau desfrânarea.
[Am citat după: Constituţiile Apostolice, cartea VI, cap. 27, în „Canonul Ortodoxiei” (diac. Ioan IcăJr.), vol. 1, Ed. Deisis 2008, pp. 707-708.]

P.S. Nu exclud că acest subiect ar putea genera discuţii contradictorii, dar cred că era important să se prezinte şi acest punct de vedere, în general uitat, chiar dacă acesta e mai justificat din perspectiva Evangheliei şi a numeroaselor izvoare canonice şi patristice vechi.

Dacă cineva vrea să rămână la regulile mai noi (!), aflate încă în uz pe la noi, care exclud femeile de la orice participare liturgică în perioada ciclului menstrual, nu are decât să o facă, dar fără a judeca pe cei care au o conştiinţă mai tare şi sunt în măsură să depăşească rămăşiţele iudaice şi păgâne din viaţa lor creştină.
Părintele Petru Pruteanu

Ayami, on 06 ianuarie 2021 - 18:28, said:

Ai încredere în știință și în dovezi materiale.

Atunci nu ai nevoie de credinta, de ce vorbesti despre un ipotetic Dumnezeu, vezi de treaba stiintei si gata.

Conform Bibliei, Dumnezeu este un nemernic cu un caracter infect similar cu cel al Satanei.

Ayami, on 06 ianuarie 2021 - 22:22, said:

Vorbesc despre un Dumnezeu toxic, un Dumnezeu dușman al omenirii, un Dumnezeu mincinos care nu este ce pretinde și nu a făcut ce pretinde, conform Bibliei și vieții.

Edited by barbu78, 06 January 2021 - 22:27.

Vorbeste despre ce doresti, care e treaba mea sau a crestinilor? Unii vorbesc cu extraterestrii, altii vorbesc ca nu exista virusul SARS-COV-2 iar altii vorbesc ca sunt daci liberi.
Ai avut vreodata impresia ca ti-a pus cineva pumnul in gura si nu mai poti vorbi despre ce doresti tu? Ai voie sa spui si ca pamantul e plat.

Zi frate, spune ce-ti trece prin cap, inca suntem o tara libera.

Edited by Ayami, 06 January 2021 - 22:41.

Primiţi-l pe cel slab în credinţă fără să-i judecaţi gândurile.
Unul crede să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume.
Cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.
Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-l facă să stea.
Unul deosebeşte o zi de alta, iar altul judecă toate zilele la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.
Cel ce ţine ziua, o ţine pentru Domnul; şi cel ce nu ţine ziua, nu o ţine pentru Domnul. Şi cel ce mănâncă pentru Domnul mănâncă, căci mulţumeşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă, şi mulţumeşte lui Dumnezeu.
Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine.
Că dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem.
Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii.
Dar tu, de ce judeci pe fratele tău? Sau şi tu, de ce dispreţuieşti pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea judecăţii lui Dumnezeu.
Căci scris este: "Viu sunt Eu! - zice Domnul - Tot genunchiul să Mi se plece şi toată limba să dea slavă lui Dumnezeu".
Deci, dar, fiecare din voi va da seama despre sine lui Dumnezeu.
Deci să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă judecaţi aceasta: Să nu daţi fratelui prilej de poticnire sau de sminteală.
Ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Iisus că nimic nu este întinat prin sine, decât numai pentru cel care gândeşte că e ceva întinat; pentru acela întinat este.
Dar dacă, pentru mâncare, fratele tău se mâhneşte, nu mai umbli potrivit iubirii. Nu pierde, cu mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos.
Nu lăsaţi ca bunul vostru să fie defăimat.
Căci împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt.
Iar cel ce slujeşte lui Hristos, în aceasta este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.
Drept aceea să urmărim cele ale păcii şi cele ale zidirii unuia de către altul.
Nu strica, pentru mâncare, lucrul lui Dumnezeu. Toate sunt curate, dar rău este pentru omul care mănâncă spre poticnire.
Bine este să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se poticneşte, se sminteşte sau slăbeşte (în credinţă).
Credinţa pe care o ai, s-o ai pentru tine însuţi, înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judecă pe sine în ceea ce aprobă!
Iar cel ce se îndoieşte, dacă va mânca, se osândeşte, fiindcă n-a fost din credinţă. Şi tot ce nu este din credinţă este păcat.
Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, cap.14

Zis-a avva Evprepie: având întru tine că este Dumnezeu credincios și puternic, crede întru Dânsul și te vei împărtăși de cele ale Lui. Iar de defăimezi, nu crezi. Și toți credem că toate sunt Lui cu putință, dar și întru lucrurile tale crede Lui, că și întru tine face minuni.
Pateric

Dacă punem ceva mai presus de iubirea lui Dumnezeu, în final doar cu asta rămânem.
Pateric
........................................................................  

Preaiubiţii mei, Acesta este Hristosul nostru. Un Hristos Care este părtaş la durerile noastre, Care ne alină, Care ne întăreşte, Care ne înnoieşte, Care ne ridică din fatalismul tragic al morţii şi din moarte la viaţă. Ne scoală din moarte la viaţă. Dumnezeu niciodată nu ne lasă singuri, nu ne trece cu vederea, nu ne abandonează, ci Se face părtaş la suferinţa noastră. El nu a venit să înlăture suferinţa, însă a venit să o umple de prezenţa Sa. De aceea, iubire frate și iubită soră, de multe ori în faţa nenorocirilor deznădăjduieşti şi îţi pierzi curajul. Însă să nu uiţi că Hristos îţi este alături şi El este curajul nostru şi El este bucuria noastră. Aşadar, trebuie să auzi chemarea Sa şi să Îi răspunzi, fiindcă El este alături. Să nu abandonezi lupta și să nu îţi pierzi niciodată nădejdea.
Vrednicul de pomenire mitropolit Bartolomeu spunea că atunci când eşti pe vârful muntelui să nu ameţeşti, iar când te afli în fundul prăpastiei să nu deznădăjduieşti. Însă mai spunea că e mult mai periculos atunci când eşti pe vârful muntelui. În fundul prăpastiei Domnul îţi este alături, curmă durerea ta şi te ridică, îţi întinde mâna cu dragoste și chiar te dojeneşte aşa cum l-a dojenit odinioară pe Petru, care se afunda în marea învolburată: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?
Aşadar, iubite frate și iubită soră, este mare durerea ta, însă mai mare este mângâierea pe care o primeşti de la Mântuitorul Iisus Hristos. Lui să I te încredinţezi, Lui să-I ceri ajutorul, ochii tăi să privească cu nădejde la Cel de la Care se pogoară toată darea cea bună și tot darul cel desăvârşit!
Părintele Episcop Macarie (Tromsø, Norvegia)
............................................................................................

Hristos nu ne înviază pe toți, nu ne rezolvă toate problemele, dar ce face El?! Suferă împreună cu toți; Hristos suferă cu mine și în mine; Hristos este Cel care trăiește crucea deodată cu mine. Să nu trăim crucea de unii singuri! Nu o putem duce și, la un moment dat, vom cădea. Când Hristos trăiește crucea deodată cu mine, atunci ea capătă sens. Hristos este tată și mamă pentru cei care își pierd copiii; Hristos este părinte pentru copiii care își pierd părinții; Hristos este soțul nostru atunci când unul dintre noi pleacă. Hristos este și prietenul nostru atunci când acesta pleacă.
Părintele Episcop Benedict Bistrițeanul

Ayamiiii!!!
Ayamiiii!!!
Unde ești?!

Ayami a fost banat. M-a rugat sa-ti transmit ca e irelevant ce spune sau ce pateste el, importanta e invatatura ce o citesti in topicul.

Scuze de off.

Mulțumesc!

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/LIU9PcpDcTs?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

o japoneza ...

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/6ckCUJtFvPM?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Moșu' face un stand-up comedy destul de calitativ

Doamne ajută, astăzi este lăsata secului pentru post!