Originea românilor

Cateva sute de ani de ocupatie araba au avut repercursiuni lingvistice minime,intr-o perioada cand civilizatia araba era superioara celei vest europene.
Un alt argument pentru originea autohtona a limbii rom^ne.

Romanii din sudul Dunarii nu au disparut prin bejenie ci prin deznationalizarea efectuata cu botezul in biserica bulgareasca,sau sarba.
Un taran (agricultor)nu-si abandoneaza pam^ntul cu pretul vietii,ca el numai asta stie sa faca pentru a-si intretine familia si chestia cu limba,pentru niste tarani incoltiti din toate partile, inclusiv de feudalul din propria natiune,(chestiunea cu limba) nu mai era o problema de viata si de moarte,mai ales in afara familiei,un timp, cum si zicea domnul Mercuzzio.

Valurile înstrainarii
-    Primele comunitati românesti din Basarabia au ajuns în Kazahstan dupa 1890. Prin reformele agrare ale lui Stolîpin, guvernul tarist oferea pamânt în Asia Centrala;

-    12-13 iunie 1941 – au fost ridicati 29839 de români din Basarabia si din nordul Bucovinei;
-    Deportarea de la 6-7 iulie 1949 – operatiune denumita conspirativ "IUG"/Sud;
-    Prizonierii de razboi din perioada 1941 – 1950.
-    Deportarea de la 1 aprilie 1951, în special din motive religioase;
-    Deportarea din aprilie 1953;
-    Deportarea la munca dupa 1956, folosindu-se ca pretext destelenirea
-    Deportarea prin repartizarea fortata a romanilor absolventi de studii superioare spre Siberia si Asia Centrala; s-a facut permanent;
-    Recrutarile fortate pentru munca în URSS;
-    Deportarile individuale dupa 1970 pentru romanii acuzati de “nationalism moldovenesc”: Alexandru Soltoianu, Valeriu Graur, Alexandru Usatiuc-Bulgar, Gheorghe Ghimpu si multi altii.
Omul care sfinteste locul
Vasile Soare este acum seful Direcției pentru Europa de Est si Asia Centrala din Ministerul Afacerilor Externe. A calatorit mii de kilometri prin stepele Asiei Centrae ca sa-i descopere pe deportati: "Am gasit pe o strada cinci familii Gorciuc – tata (94 de ani) si patru frati (între 55 si 70 de ani). Locuiesc în case mari, impunatoare, care se deosebesc de cele ale kîrgîzilor. Au vita-de-vie si nuci la poarta, pomi fructiferi pe lânga case, gradini îngrijit lucrate, stupi de albine – semne dupa care am stiut ca sunt basarabeni. Am constatat repede ca vorbesc o excelenta limba româna în grai moldovenesc, dupa aproape sase decenii de trai atât de departe de tinuturile natale. Este impresionant daca se are în vedere ca majoritatea s-au nascut în Siberia si au învatat româneste în familie, desi urmau scoli rusesti".

Este motivul cel mai clar pentrucare m-am apucat sa stuiez lexicul romanesc ca pe o limba cu cuvinte proprii si nu de imprumut,dar vad ca nu va intereseaza acest aspect.

Nimeni nu poate sustine ca romanii ar fi ajuns vreodata majoritari in Dacia fata de daco-geti,ca sa le impuna limba.

Este motivul cel mai clar pentrucare m-am apucat sa stuiez lexicul romanesc ca pe o limba cu cuvinte proprii si nu de imprumut,dar vad ca nu va intereseaza acest aspect.

Sacrificiile umane la geto-daci sunt atestate în texte literare antice referitoare fie la soție ori soții sacrificate la moartea soțului, fie la mesagerul trimis la Zamolxis. Pe lângă acestea se cunosc și alte sacrificii umane, evident cu rosturi de cult, fără ca tâlcul lor să poată fi limpede deslușit. Aceste sacrificii ne sunt atestate încă din epoca bronzului. Astfel, de exemplu în fața intrării în megaronul templului de la Sălacea (cultura Otomani), la numai 1,20 m distanță s-a descoperit o groapă cu diametrul de 1,10 m si 1,30 m adâncime, din conținutul căreia făceau parte oase de copil, un vas mare și un suport de vas. Este vorba cu siguranță de o groapă rituală și de un sacrificiu. La Sălacea ca și la Pișcolț s-au descoperit cranii umane îngropate separat (cultul craniului). Un astfel de craniu s-a găsit și în așezarea de la Derșida, într-o groapa îngustă, însă craniul (aparținând unui adult) nu s-a păstrat bine.
Tot din epoca bronzului, în cadrul necropolei de la Cândești (cultura Monteoru) s-a constat, în câteva cazuri că, înainte de a se ridica construcția funerară din piatra, în groapă au fost depuse 1-3 capete de adulți și apoi s-a procedat la înhumarea celui care îi era destinat mormântul. În alte cazuri la picioarele înhumatului s-au depus resturi incinerate a 1-2 capete omenești sau după ce înhumatul a fost acoperit cu pământ s-au depus resturi umane incinerate. Rostul unor asemenea sacrificii umane este greu de deslușit.

Foarte probabil erau legate de anumite practici de cult. Și alte descoperiri arheologice conduc la ipoteza sacrificării în scopuri rituale1. Astfel se pot enumera cele de la Cetățeni (jud. Argeș), la București-Tei, Dămăroaia, de la Poiana, Chirnogi ori Cățelu-Nou.
Căreia dintre divinități le-au fost închinate aceste jertfe practicate începând cu epoca bronzului și până în sec. III d. Hr. și care a fost ritualul nu pot fi precizate cu destulă siguranță pe baza descoperirilor de până acum. Sacrificiile umane aduse zeităților nu sunt proprii sau specifice doar geto-dacilor. Ele se întâlnesc la numeroase alte popoare antice cum sunt greco-romanii, germanii, celții sau tracii, la care aceste practici în scop ritual-religios ne sunt atestate de izvoare literare sau de descoperiri arheologice.
Dar o analiză independentă și combinatorie a izvoarelor scrise și a descoperirilor arheologice atesta faptul că geto-dacii efectuau sacrificii umane în următoarele situații:
1. în beneficiul unor divinități – Zalmoxe și un Zeu al Războiului (Herodot, IV, 94; Iordanes, 41).
2. la fondarea unor construcții: schelete sub locuințe, la Gradiștea (Brăila), Bordușani (Ialomița), Poiana (Galați).- 8 copii sub locuințe deși unii au putut fi înhumați aici datorită unei morți premature.
3. la moartea soțului - Sighișoara-Wiettenberg, Orlea, Căscioarele.
4. la moartea regilor și aristocraților era ucisă soția, poate și unii servitori: (Ștefan din Bizanț, „Lexicon”, p.337; Eustathius, 304; Pomponius Mella, II, 2, 19-21, plus descoperirea de la Agighiol) Brad, Orlea.
5. sacrificarea copiilor pentru motive greu de precizat (gropile din așezări sau incinte sacre cu mai mulți copii) Grădiștea, Orlea, Poiana.
6. sacrificii pentru obținerea de cranii (cultul craniului): Columna lui Traian plus descoperirile arheologice: Brad, Budești, Popești, Poiana.
7. uciderea rituala a unor prizonieri: Berea (16 schelete chircite într-o groapa de la Berea).
8. sacrificii de fecundare.
Dar să vedem ce este acela un sacrificiu, la ce se referă în mod exact.
Sacrificiul: - manifestare religioasă păgână ce implica înjunghierea sau arderea unor oameni, animale și păsări sau a oferi bunuri în cinstea unor zei ; este o instituție fundamentală a religiilor antice; ele se fac în semn de venerație, recunoștință, iertare, înduplecare; sacrificiile funerare se efectuează fie în momentul înhumării sau incinerării defunctului, fie în momente comemorative.
De exemplu în legătura cu obiceiul de înmormântare al unor traci, Herodot ne spune despre crestonii ce locuiesc în zona izvoarelor râului Echedor din Macedonia că „fiecare ține în căsătorie mai multe femei, la moarte fiind sacrificată una din ele”. Același lucru îl aflăm și de la Pomponius Mella: „femeile doresc să fie omorâte deasupra cadavrelor bărbaților morți și să fie îngropate împreună cu aceștia. Pentru a dobândi această cinste soțiile dau o mare luptă în fața celor care trebuie să hotărască aceasta, iar cea care învinge este în culmea bucuriei. Soția era înjunghiată de ruda ei cea mai apropiata”.
La un moment dat, în rândurile consacrate sacrificiului uman la geto-daci, I. I. Russu afirma: ”…nu putem aprecia, însă, care ar fi partea originală getica într-un asemenea proces de „spiritualizare” a unui hidos ritual atavic, moștenit din noaptea preistorică …”5.
În aceste condiții, ne întrebăm ce evenimente și schimbări esențiale au determinat această modificare radicală a obiceiurilor funerare. Într-adevăr se poate totuși afirma ca în pragul sec. III - II î. Hr. au loc schimbări esențiale în riturile și ritualurile lor funerare, având ca urmări reducerea drastică a numărului de morminte obișnuite, apariția unor noi moduri de « tratare » a defuncților, existența unor arii zonale cu trăsături funerare specifice, intensificarea sacrificiilor umane, etc.
Reamintim că în nici unul din zecile de sanctuare geto-dacice cunoscute nu s-au descoperit înhumări rituale sau resturi de oseminte umane, ceea ce cu greu mai poate fi pus pe seama întâmplării. Dacă unele sacrificii se efectuau prin aruncarea în sulițe8, iar victimele nu erau depuse în sanctuare, atunci depistarea lor prin cercetări arheologice este foarte dificilă.
Cine erau sacrificatorii? Din istoria generală a religiilor, ca și din unele izvoare privind alte populații (celții), știm că sacrificiile erau efectuate de către « cler ». De asemenea « soarele de andezit » din sanctuarul de la Gradiștea Muncelului ar sugera un loc sacrificial.
Dispariția necropolelor și reducerea drastică a numărului de morminte obișnuite se petrece în prima jumatate a sec. II î. Hr. (200-150 î. Hr.), deci fenomenul își are începutul cândva la sfarșitul sec. III - începutul sec. II î. Hr. și se va definitiva pe parcursul unei generații.
Nu ne rămâne decât să ne exprimăm speranța ca aceste lacune vor fi eliminate în viitor, iar cunoștințele dobândite să se reflecte cât mai rapid în următoarele sinteze dedicate acestor fenomene spirituale ale lumii dacice.
Studierea acestor fenomene ne ajută, alături de alte mărturii, să înțelegem ce forțe i-au influențat în activitatea lor, ce credințe și prejudecați i-au dominat, în ce spațiu spiritual și afectiv și-au dus existența, spre ce virtuți au aspirat, deci, în esență, atitudinea traco-geto-dacilor fața de univers, a căror parte componentă erau.

Despre slavona amdat unraspuns pe 2pagini in urma cu cateva zile.
Nu mai repet.

Biserica ortodoxa incapand pe mana grecilor ne-aujucat cum au vrut ei.

Slavona afost limba de slavire a lui Dumnezeu,la inceput fara cuvinte rusesti,ce nici nu au legatura cu slavona.

Nimeni nu poate sustine ca romanii ar fi ajuns vreodata majoritari in Dacia fata de daco-geti,ca sa le impuna limba.

Nimeni nu poate sustine ca romanii ar fi ajuns vreodata majoritari in Dacia fata de daco-geti,ca sa le impuna limba.

Este motivul cel mai clar pentrucare m-am apucat sa stuiez lexicul romanesc ca pe o limba cu cuvinte proprii si nu de imprumut,dar vad ca nu va intereseaza acest aspect.

În legătură cu grecii, este demonstrat că ungurii au împărtășit ritualul răsăritean al creștinismului, în plus este evident că sunt mult mai orientali în mentalitate decât românii.

Deznationalizarea de catre bulgari, sirbi si greci a fost un fenomen recent, in principal dupa ce rusii ajung in Balcani, izgonesc pe turci si favorizeaza pe slavofoni.

Adineaori a fost la mine un prieten din Sardinia a carui soacra vorbea bine sarda si o auzea spun^nd REPEDE,REPEDE,APA(nu aqua),chestiune care se leaga cu toponimele TIRGU,POSADA si ALBIA de la albia r^ului, unde se afla Olbia.

crezi ca ungurii, cand au ajuns in panonia, erau majoritari in raport cu populatia pe care au gasit-o acolo? nu erau. si totusi, si-au impus limba.
e doar un exemplu.

ungurii? mai orientali in mentalitate decat roma^nii?
sau e din nou vorba de una din acele fraze schioape si te refereai la greci ca fiind mai orientali decat noi.

Afirmație esențială. Dacă aromânii au fost prigoniți de turci și nu au avut ajutor  din afară, în schimb rușii au pompat bani, presiuni diplomatice și militare, cu nemiluita la "frați". Am avut o opțiune istorică complet greșită. În loc să fim vârful de lance al austriecilor în cucerirea Peninsulei Balcanice, am fost „colonia balcanică”' a francezilor, cu rolul minor de a-i sâcăi pe ruși. Faptul a avut repercursiuni și în secolu al XX-lea. Ne temeam de unguri, cum se tem femeile isterice de șoricei. Emanciparea românilor din Transilvania a întârziat puțin, dar o Valahie și o Moldovă, cuplate la Austria, ar fi trebui să nu se sinchisească de unguri. Minte slabă, de regățeni!

Afla ca sasii, au colonizat estul Europei, fiindca in occident viata devenise mai grea, taranii au ajuns serbi, se indatorau, erau legati de glie. Motiv ca multi au preferat sa bejenesca.

Nimeni nu poate sustine ca romanii ar fi ajuns vreodata majoritari in Dacia fata de daco-geti,ca sa le impuna limba.

Este motivul cel mai clar pentrucare m-am apucat sa stuiez lexicul romanesc ca pe o limba cu cuvinte proprii si nu de imprumut,dar vad ca nu va intereseaza acest aspect.

Noi am discutat aici, in tabere opuse, cateva teorii:
1. rom^nii sunt din totdeauna, din nagura vremii, de cand Dzeu, a creat cuvantul. CAci, conform acestei teorii, Rom^nia onomatopeica este esenta rom^nismului.
(asta e teoria celebrului Dr. Hangeanus, sau cum dracului isi spune).

2. rom^nii sunt daci. Dacii vorbeau o stra-latina. Romanii au fost initial acesti daci din Transilvania, care au migrat in Italia. (asta e teoria lui infinitty, lupu si alti idioti)

3. rom^nii sunt daco-romani ce au locuit in mod continuu pe teritoriul Rom^niei. (probabil tu te integrezi printre acestia)

4. rom^nii sunt continuatorii romanitatii est-europene, a romanitatii din Imperiul Roman, denumit Romania. Aceasta romanitate se intindea din Panonia in intreaga peninsula balcanica. Rom^nii s-au format dupa ce in sec. VII-VIII primul val de slavi a fost asimilat de latinfoni si dupa ce in sec IX al doilea val de slav a coexistat cu latinofonii. Astfel pe la anul 1000 putem vorbi de limba si etnia rom^neasca.

Pe mine ma preocupa aceasta ultima versiune, a 4-a. Tu ce vrei sa spui?

Limba română nu poate fi geto-daca. Limba geto-dacă fost o limbă  înrudită cu cele din grupul balto-slav. Nu mai fiți tâmpiți, încercață să vă cuplați observațiile, părerile și ipotezele la cercetarea științifică lingvistică mondială. Pot fi negate niște aserțiuni, dar nu fără mari eforturi, pe măsura celor ale savanților care au emis acele aserțiuni.