Mami x 2

Am revenit, dupa mai putin timp decat ma asteptam, cu a doua sarcina. Fata mea avea aproape 6 luni cand am ramas din nou insarcinata. Bineinteles ca nu am stiut decat peste o luna, ptr ca, ca si in cazul primei sarcini, am avut o usoara menstra peste sarcina. Totul bine si frumos, acum suntem in 13 saptamani, am fost la ecografie si totul arata la locul lui, acum trebuie doar programat controlul la un ginecolog nou, ptr ca doctorita cu care am dus prima sarcina la bun sfarsit nu a fost pe gustul meu. Asa se intampla cand iti schimbi doctorii din motive financiare.
Vroiam doar sa va intreb, pe cei ce au avut copii la interval mic, cum s-au descurcat si cum li s-a parut a doua sarcina celor care au ramas gravide la un interval scurt.
Tin sa mentionez ca prima nastere a fost naturala,deci uterul nu trebuia sa-si revina dupa o cezariana, iar prima sarcina a fost fara probleme, ca atare organismul nu a suferit socuri majore pe parcursul celor 10 luni ci doar spre sfarsit in ultimele doua, cand va salutam pe post de hipopotam pufos. De asemeni doctorita mi-a recomandat sa astept sa iau contraceptive pana isi revine organismul, si atat de bine s-a priceput ca mi-a zis sa vin la 6-7 luni dupa nastere, cand deja a fost prea tarziu. Concluzionez de aici ca organismul si-a revenit relativ rapid si bine, avand in vedere ca a acceptat rolul de "purtator"din nou.
Orice sfat primesc cu drag. Am stat si noi si ne-am gandit si ne-am intors pe toate partile, mai ales eu, avand in vedere ca sunt singura acasa mai toata ziua, si am concluzionat ca nu va fi deloc usor, dar cu putina bunavointa si buna-dispozitie cred ca putem trece peste factorul frica. Oricum cand am nascut prima oara si am insistat sa fie natural (nu stiam ce ma asteapta) tot mi s-a spus ca am curaj, ca si acum. Pai cred ca pana la urma am sa duc si asta la capat tot cu curaj, chiar de ar fi sa ies smotocita din 4 manute dupa 2 ani de stat in casa
Se cunoaste ca am nevoie de incurajari,nu?

Întîi, felicitări. Maxime

Apoi, țin să-ți spun că probabil îți va fi mai ușor decât dacă ai fi născut a doua oară la 3-4 ani după prima sarcină. Ca să zic așa, "ești în ritm". Nu apuci să te înveți să dormi o noapte întreagă. Nu va trebui să gătești de două ori, pentru aia mare și pentru bebeluș. Ai deja căruț, scaun de mașină, pătuț etc (pe care le-ai fi aruncat peste vreun an-doi și ar fi trebuit să le cumperi din nou). Nu va trebui să duci unu' la școală, altu' la grădiniță decât maxim un an (la diferență așa mică între ei cred că-i poți organiza, dacă vrei, să fie în aceeași grupă, clasă etc), să-ți amintești "metoda grafică" și altele de gen pentru al doilea copil... Per total, ți-ai ușurat viața.
O să fie mai greu la început, e drept, dar nu mult mai greu. În plus, încă-ți amintești cum a fost diversificarea, de exemplu, o mulțime de chestii pe care le-ai fi uitat.
Sincer, mie cel mai nașpa mi se pare faptul că-n ultimile luni de sarcină o să-ți fie greu să iei puradelul mare și să-l cari în brațe. De sfat, singurul pe care ți-l pot da e "nu ieși din ritm" și cere ajutor. Implică tot familionul și prietenii, învață micuța să doarmă singură dacă e cazul, să nu se agite dacă nu-i cu mami (s-ar putea să fie nevoie s-o lași la bunici sau la prieteni în vreo noapte dacă face bebelușul febră, tușește, vomită etc, fie că are nevoie să doarmă ea liniștită, fie că e nevoie să te ocupi exclusiv de bebe). Apucă-te de căutat creșă. Apucă-te de croșetat (sau orice altă acțiune repetitivă și plictisitoare care te-ar putea calma). Nu uita să delegi sarcini câte de des poți, ca să ai timp să ieși dintre scutece, și tu și soțul tău.

Cel mai important, nu accepta sfaturi binevoitoare, tu știi cel mai bine


Ah, și să nu te prind pe forumuri de lăptărese, că te banez.

Forumuri de laptarese?! =))

Adica sa nu ma duc la alea de-si plang de mila,casnice frustrate sau care-si lauda plozii ca au facut un caca la oala?

Da,dar eu sunt o casnica frustrata....it's funny 'cause it's true

nu, de-alea care alăptează până la 12 ani (ai copilului), vorbesc cu "azi am făcut un caca verde", "am băut lăptic din căniță", etc, folosesc diminutive la orice, sunt de părere că cine se întoarce la lucru înainte de terminarea concediului de maternitate sau duce copilul la creșă nu poate fi numită mamă și în general alea pentru care copiii sunt suprema realizare.

Edited by adadoi, 04 August 2011 - 09:47.

Well, eu inca n-am doi dar ma gandesc cum sa-i disciplinez deci...cred ca suntem in grafic

 adadoi, on 4th August 2011, 10:47, said:

Ioi...

@Dia, esti f. f. curajoasa. Io nu ma risc nici acum, la cei aproape 3 ani ai fetei.

Pe mine m-a marcat sarcina si nu numai. Nasterea nu m-a marcat defel, adica sa raman traumatizata de la durere - nastere naturala, fara niciun fel de anestezie si calmante.

Edited by Deria_Leena26, 26 August 2011 - 10:02.

Ce parere aveti despre diferentele mari intre frati, cum ar fi 10 ani?

 erycadl, on 28th August 2011, 11:39, said:

F. OK.

 erycadl, on 28th August 2011, 11:39, said:

De cele mai multe ori nu vor avea nimic in comun, vor fi practic generatii diferite. Cunosc cateva cazuri si nu sunt f apropiati.

 Deria_Leena26, on 28th August 2011, 12:59, said:

Adica?

Oare varsta este factorul ce determina apropierea intre doi frati?

sunt mai mulți factori, vârsta e unul dintre ei, dar nu cel mai important.

@Deria: Pe mine m-a marcat nastereaa, am avut cosmaruri vreo 2 luni. Plus si faptul ca nu am nici un ajutor din afara, sunt doar eu si sotul care lucreaza 12-14 ore/zi. INSA daca e sa ma iau dupa lucruri de genul cred ca nu as fi facut nimic in viata, nici nu m-as fi maritat, din cauza relatiilor esuate, nici copii n-as fi facut, din cauza folclorului cu durerile si noptile nedormite si tot asa.
Da, o sa fie cam dificil primele 4-5 luni pana stabilizam burtica, iese primul dintisor, si incepem diversificarea. Da, o sa imi tzatzaie quru pe la sfarsit de sarcina ca asta mare o sa vrea distractie si brate si eu abia am sa ma car pe mine.
Dar stii ce? Dau astea 6-7 luni grele, pana imi revin si eu si stabilizam si copiii si ma inmarmez cu rabdare ptr ca chiar merita. Si sper c-o sa fie bine, sa fie si cel mic sanatos, ca solutii se gasesc ptr restul lucrurilor.
Cea mai mare grija a mea e sa gasesc o solutie ptr gelozie. Asta mare a mea nu e un copil rau, ba chiar este foarte jucausa si vesela, si a rezistat f bine la dureri, lucru care nu ma mira avand in vedere ca are 12 kile si 9 luni. Insa este scorpioanca si este de o gelozie extrema. Dupa ea nici tati nu merita pup.

implic-o, pune-o să te ajute. Să-ți dea un scutec, să aducă șamponul, etc.
Oricum, nu cred că se pune problema de gelozie: de când începe să conștientizeze cam cine-i prin jur, o să știe că are o soră sau un frate, cu aceleași drepturi. Desigur, dacă nu faci greșeli de genul "tu ești mare, trebuie să înțelegi", "lasă-l că-i mai mic" etc.

 gabian22, on 28th August 2011, 15:40, said:

Adica intre mine si fratele meu sunt 9 ani 1/2 distanta. Si il iubesc de numa' si ii sunt alaturi si ne intelegem f. OK. Chit ca, fiind asa mare diferenta, mi-a distrus/facut destule. Nu suporta baietii in preajma mea, LOL.

 adadoi, on 6th September 2011, 13:41, said:

Ba se pune, si la modul cel mai serios.

Atentie mare, sfaturi am, nu din experienta, dar am.

Intre domnul sotz al meu si sora lui sunt 2 ani diferenta. De gelos, a vrut sa ii scoata ochii. El avea 2 ani si un pic, ea era bebe. Ca sa nu mai spun de lovitul in ma-sa, ca de ce o alapteaza pe aia mica.

 Deria_Leena26, on 18th October 2011, 13:56, said:

Cred ca depinde si cum cresti copilul. Daca il cresti exclusivist, tot ce e al tau e al tau, scoti ochii la copiii care-ti pun mana pe jucarii, urla mama urla fiica, nu tipa ca il tin numai in brate, vai copilul meu e cuminte dar l-am purtat pana la 1 an in marsupiu sau cum sa las puiul sa doarma singur etc.
Usor-usor copiii se invata si se invata dupa adulti. De aia se zbiara toti sa fie parintii calmi si daca simt nevoia sa urle samd sa plece 5 min de langa copil chiar daca asta inseamna sa-l lase sa planga.
Eu cred ca, copiii acorda aceeasi importanta pe care o acorzi tu. Daca iti scanceste oleaca si hop brate e clar ca cel mic asta va urmari. Daca esti prea obosit, oftezi des sau tusesti des copilul tau va face la fel, fara vreun motiv aparent. E important sa treaca prin toate tipurile de stari o data cu tine insa la fel de important e ca totul sa fie facut cu rabdare si buna-dispozitie. Astfel vei creste un pui zglobiu si bine-dispus care nu se va supara ca-i iei jucaria din mana cand il duci sa-l speli.

Edited by DiaMitzescu, 18 October 2011 - 16:07.

 DiaMitzescu, on 18th October 2011, 17:06, said:

1-2 ani nu e varsta potrivita pentru invatarea neexclusivismului. Spui tu ceva acolo, dar realitatea te poate contrazice. Un copilas de 1-2 ani nu va intelege cum sta treaba cu impartirea mamicii. Care nu e o jucarie.

Is bune si forumurile de laptarese la ceva. Unele sfaturi sunt chiar OK.

Uite, pitica mea nu are treaba cu impartitul sau cu statul numai in brate. Cu dormitul are, recunosc. Iubeste toti bebelusii din parc/carucioare, ca sunt mici si trebuie protejati. Insa raspunsul la intrebarea: "vrei sa vina si la mami asa un bebe mic, un fratior, o surioara pentru tine", raspunsul este un NU clar si ferm.

Edited by Deria_Leena26, 19 October 2011 - 20:07.

Intre mine si fratele meu e diferenta de aproape 2 ani (io fiind bebele mic). De cand il stiu si pana am ajuns pe picioarele noastre proprii ne-am tot certat si a tot incercat sa se impuna ca "sef de trib". Probabil pt. ca i s-a repetat cam des ca io trebuie sa ascult de el si el tre' sa aiba grija de mine.
Amu' suntem cei mai buni prieteni si ne ajutam unul pe altul in orice.

Per ansamblu ...e mai bine sa ai un frate, indiferent de diferenta de varsta decat niciunul pe care sa te sprijini.

DiaMitzescu: Cum decurge a 2-a sarcina?

Și între mine și soră-mea sunt aproape doi ani, da' de data asta io-s mai mare. N-am fost geloasă pe ea nici o secundă, mama spune că trebuia să mă păzească să n-o îndop cu ce ciocolăți primeam. Ne-am bătut, ne-am certat, ne-am chinuit reciproc, da' ne-am și acoperit prostiile una alteia când a fost cazul.

Între copiii mei sunt aproape 7 ani. Aia mare "l-a cerut" pe ăla mic (bine, ea  a cerut o soră) și când a văzut că-i băiat a vrut să-l vândă pe-un mouse optic. Gelozia la ea s-a manifestat doar prin întrebări de genul "da' el de ce doarme la voi în cameră" ("ca să nu te trezească pe tine noaptea"), "lui de ce-i dai mâncare separat" ("pentru că dacă-i dau ce mâncăm noi  vomită") etc și a durat maxim un an. Mai degrabă era supărată pe mine că n-o lăsam pe ea să-l culce și să se joace cu el (să-l schimbe nu voia), și mai era nașpa partea în care ea avea de făcut teme și el nu.

Eu una cred că toată chestia asta cu gelozia se trage din "înțelege-l, e mai mic, nu știe", "tu ești mai mare, trebuie să" și alte de-astea.