Jump to content

SUBIECTE NOI
« 1 / 5 »
RSS
Cum accesez site-ul CNAS ?

Algoritm simplu de calculare al u...

Bitdefender Total Security ș...

casa verde 2024
 Intrerupator cu N - doza doar cu ...

Incalzire casa fara gaz/lemne

Incalzire in pardoseala etapizata

Suprataxa card energie?!
 Cum era nivelul de trai cam din a...

probleme cu ochelarii

Impozite pe proprietati de anul v...

teava rezistenta panou apa calda
 Acces in Curte din Drum National

Sub mobila de bucatarie si sub fr...

Rezultat RMN

Numar circuite IPAT si prindere t...
 

Cutia cu greșeli

* * * * * 3 votes
  • Please log in to reply
4857 replies to this topic

#4357
alexandru_oprea

alexandru_oprea

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 424
  • Înscris: 13.07.2012

View Postcleopatra00, on 18th August 2012, 20:11, said:

Da de unde! Eu vorbesc foarte serios.

În aceeași ordine de idei propun schimbarea titlului topicului din Cutia cu greșeli, veghind limba maternă în Cutia cu percepții, schimbând limba maternă.

Bun, am citit cateva postari de mai sus, acum inteleg. Mii de scuze pentru ca m-am bagat in seama ca un incuiat, in loc sa apreciez ca florrea pastreaza limba vie, indiferent cum o scrie. :peacefingers:

#4358
AdiJapan

AdiJapan

    Active member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 4,055
  • Înscris: 27.02.2006

View Postcleopatra00, on 19th August 2012, 01:55, said:

Între timp, am mai remarcat următoarele forme: dupăamiază, sa dus, v-a veni, devi, creea, noștrii, a-și da cu ideea, sau dus, s-au el și altele care îmi scapă acum. Și în aceste cazuri procesul de contopire e unul firesc și inevitabil? Explicația e simplă: cu siguranță nu sunt percepute ca având un sens unic. Orice altă explicație e de prisos. Sper doar să nu se lipească toate atât de bine, încât sa formeze un singur cuvânt.
La o adică ar putea chiar dispare verbul dintro frază s-au lam putea găsi undeva rătăcit la sfîrșitul textului. Așa cam ca în latină că tot ne vrem noi mari latini.
Ăncepe sămi placă. Cine iși dă cu ideea?

Erata: Âncepe.
Îmi pare rău, am încercat să explic atît de bine cît am putut, dar se pare că n-am reușit. Dumneavoastră ați rămas pe dimensiunea corect-greșit și nu cred că vă poate clinti cineva de acolo. E păcat, pentru că lingvistica e o știință extraordinar de frumoasă, dar din ea dumneavoastră nu vedeți decît minuscula parte normativă. E ca și cum din toată știința biologiei ați reține numai că purceii de lapte trebuie tăiați cînd ajung la fix 25 kg. Am scos-o din burtă, habar n-am care e regula purceilor de lapte, dar ideea e că o astfel de regulă nu ține decît foarte marginal de biologie și nu e cîtuși de puțin interesantă din punct de vedere științific. Așa e și cu corectitudinea în lingvistică: e un detaliu minor în raport cu restul peisajului.

Ca să vă lămuresc niște confuzii: eu nu recomand nimănui să scrie greșit (dimpotrivă), nu susțin că trebuie acceptate ca fiind corecte scrierile greșite, nu spun că percepțiile trebuie să determine automat regulile scrisului corect. V-ați construit parodia pe o înțelegere greșită a ce am spus eu.

De altfel am impresia că nu judecați atent exemplele pe care le dați și ați amestecat diverse categorii foarte diferite:

- În cazul lui după-amiază în mod evident cuvîntul acesta compus are un singur sens, în aceeași măsură în care și dimineață are un singur sens. Faptul că putem detecta în compoziția lui după-amiază două cuvinte e irelevant; sensul lui rămîne unic, și anume acela de a desemna o perioadă a zilei. La urma urmei la origine și dimineață se compune tot din două cuvinte, dar nu-l scriem despărțit sau cu cratimă, pentru că nu mai simțim componentele. În engleză afternoon are aceeași compoziție și același sens ca după-amiază, deși și anglofonii își dau seama care sînt componentele lui, dar e scris sudat. Deci felul cum scriem după-amiază --- sudat, cu cratimă sau cu blanc --- este convențional, la fel de convențional cu masa regulamentară a purcelului de lapte.

- La sa dus și sau dus este o contopire fonetică, reală. Și noi ăștia care scriem cu cratimă, dacă nu ni s-ar fi spus că trebuie scris cu cratimă le-am fi scris probabil fără. Uite, italienii scriu lasciami parlare, deși lasciami se compune din două cuvinte distincte, ușor identificabile, cu sensuri evident diferite. Iarăși, grafia e o convenție, la fel ca masa purcelului de lapte.

- La v-a veni, s-au el și noștrii avem scrieri hipercorecte. Oamenii respectivi sînt victime ale presiunii de a scrie corect. Probabil au fost înconjurați mai mult de oameni care au rîs de greșelile lor decît de oameni care au încercat sincer să-i ajute să scrie corect.

- La devi problema este faptul că diferiții vorbitori nativi au diferite fonologii, diferite percepții ale sistemului fonetic al limbii. Din păcate nu cunosc nici o soluție. O parte din vorbitori sînt obligați să învețe limba celorlalți, în sensul de a se obișnui să facă anumite calcule morfologice pentru a scrie conform convenției.

- La creea este o ezitare legitimă. În majoritate covîrșitoare, verbele limbii române au rădăcina terminată în consoană, la care terminațiile se alipesc ușor, pentru că încep cu vocale. Dar cînd rădăcina se termină în vocală, mai ales cînd și terminația începe cu aceeași vocală și mai ales cînd acea vocală din terminație este de fapt o semivocală (deci numărul de silabe încetează să mai fie un indiciu), lucrurile se complică la nivelul percepției. Chiar și vorbitorii cei mai antrenați în ale scrierii pot să aibă ezitări în a scrie corect cuvinte din paradigma lui a crea, a agrea etc. În aceeași situație se află și substantive și adjective derivate în care se întîlnește un e vocalic cu un e semivocalic. Spuneți, fără a vă uita în dicționar, dacă se scrie corean sau coreean, mediteranean sau mediteraneean, acheulean sau acheuleean. Ați avut vreo ezitare?

- A-și da cu ideea e dintr-o cu totul altă categorie, fără legătură cu ortografia.

- La fel și eventuala mutare a verbului la finalul textului. În plus aici vorbiți de un fenomen foarte improbabil chiar pe termen lung, iar pe termen scurt de-a dreptul imposibil. În plus am impresia că confundați evoluția naturală a limbii, care se produce inconștient, și modificările voluntare, care au șanse neglijabile de reușită.

#4359
afh

afh

    Active Member

  • Grup: Members
  • Posts: 1,835
  • Înscris: 14.04.2005
Văd destul de des folosită expresia "lipseşte cu desăvârşire", care, bănuiesc, este luată din Caragiale.

După cum îmi sună mie, folosirea ei are un puternic caracter ironic. Cu alte cuvinte, dacă nu se doreşte a fi ironic, se spune simplu "lipseşte".

Problema e că văd că este folosită indiferent de context.

Ce părere aveţi? E corect să se folosească "lipseşte cu desăvârşire" fără a exprima ironia?

#4360
daimon'

daimon'

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 850
  • Înscris: 22.09.2007
Forma consacrată de Caragiale este "obiectul cutare are proprietatea hiperbolică cutare, dar obiectul însuşi lipseşte cu desăvârşire" (e.g. Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire). În forma aceasta este o adresa clar ironică, dacă nu direct sarcastică.

Altminteri însă, a folosi doar "lipeşte cu desăvârşire" este la fel cu a spune "lipseşte complet". E o formă de întărire a ideii, şi deşi nu-i greşită folosirea ei, totuşi se recomandă a nu fi folosită foarte des pentru a nu-i dilua forţa expresivă.

#4361
AdiJapan

AdiJapan

    Active member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 4,055
  • Înscris: 27.02.2006

View Postdaimon, on 05 februarie 2013 - 17:59, said:

Altminteri însă, a folosi doar "lipeşte cu desăvârşire" este la fel cu a spune "lipseşte complet". E o formă de întărire a ideii, şi deşi nu-i greşită folosirea ei, totuşi se recomandă a nu fi folosită foarte des pentru a nu-i dilua forţa expresivă.
Nu știu de către cine anume „se recomandă” și nu văd de ce s-ar recomanda așa. Dacă ești pus frecvent în situația de a constata că ceva lipsește de tot atunci nu ai încotro și o să spui că lipsește de tot. Nu e vorba de forța expresivă, ci de afirmarea realității.

În ce privește treaba cu pleonasmul, lipsa nu este întotdeauna totală și în plus uneori vorbim de lipsa unor lucruri nemăsurabile sau greu măsurabile: cuiva îi lipsește voința, inspirația, timpul liber etc. De aceea, cîtă vreme ceva poate lipsi și numai parțial, nu este un pleonasm să spui că acel ceva lipsește cu desăvîrșire. Dacă în schimb este genul de lucru care ori lipsește, ori nu lipsește, atunci precizarea cu desăvîrșire este într-adevăr pleonastică (ceea ce nu înseamnă automat că e greșită) și are scopul de a fi ironică, expresivă etc.: Am parcat mașina în fața blocului și cînd m-am întors lipsea cu desăvîrșire. Este oarecum același tip de ironie ca în Maricica e nițeluș gravidă, adică asocierea ideii de parțialitate la un lucru care nu poate avea decît două stări, pentru exprimarea atitudinii vorbitorului față de starea în care se întîmplă să fie acel lucru.

#4362
Vladinskaya

Vladinskaya

    Rustproof Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 3,223
  • Înscris: 06.03.2011
Va salut!
Am tot cautat pe net, dar nu sunt satisfacut de ce-am descoperit cu privire la constructiile de tipul: "Am fost la Lacul Rosu. Am mers la lacuri. Suntem la laborator." Sunt acestea cacofonii sau nu? Unii ziceau c-or fi asonante, altii aliteratii. Voi ce spuneti?
Multumesc!

#4363
AdiJapan

AdiJapan

    Active member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 4,055
  • Înscris: 27.02.2006

View Postvlad29marko, on 31 mai 2013 - 18:46, said:

Am tot cautat pe net, dar nu sunt satisfacut de ce-am descoperit cu privire la constructiile de tipul: "Am fost la Lacul Rosu. Am mers la lacuri. Suntem la laborator." Sunt acestea cacofonii sau nu? Unii ziceau c-or fi asonante, altii aliteratii. Voi ce spuneti?
Cacofonia nu este o greșeală de exprimare, cum cred mulți, ci doar o stîngăcie estetică (acolo unde estetica contează). A spune „exprimarea asta e o cacofonie” echivalează cu a spune „exprimarea asta îmi sună urît”. Vă sună urît Am mers la lacuri? Dacă da, atunci pentru dumneavoastră e cacofonie. Pentru alții nu este. Dacă însă spunem Am dus mobila la Lacul Roșu atunci începe să devină deranjant, pentru că sună ca o bîlbîială; e ceva mai greu de pronunțat și de înțeles. Asta da, se poate considera cacofonie.

Asonanța și aliterația sînt din alte capitole, nu au legătură aici. Ați putea spune că repetarea secvenței de sunete la seamănă puțin cu o aliterație, dar aici nu se ridică la nivel de figură de stil, ci e un simplu accident. Iar asonanța e cu totul altceva (o rimă imperfectă).

#4364
Vladinskaya

Vladinskaya

    Rustproof Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 3,223
  • Înscris: 06.03.2011

View PostAdiJapan, on 01 iunie 2013 - 03:52, said:

Cacofonia [...]
Multumesc pentru lamuriri!

#4365
Vladinskaya

Vladinskaya

    Rustproof Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 3,223
  • Înscris: 06.03.2011
Revin cu o alta nelamurire :D

Cu cine se face acordul in situatia urmatoare: Cu <doamna> sau cu <director>?
"Doamnei Director a liceului" sau "Doamnei Director al liceului"?
Mie parca mi-ar parea mai corect cu a doua forma, dar pe un document oficial de la scoala mea este folosita prima structura.
Care e chestia?

#4366
Deadontime

Deadontime

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 102
  • Înscris: 31.01.2007

View Postvlad29marko, on 20 iunie 2013 - 18:47, said:

Cu cine se face acordul in situatia urmatoare: Cu <doamna> sau cu <director>?
"Doamnei Director a liceului" sau "Doamnei Director al liceului"?

Având în vedere că nu "doamna" este a liceului, ci "directorul" este al liceului, intuiția ta te îndreaptă spre formularea corectă. De ce apare pe actul oficial altfel? E un răspuns care o dă în politico-social și care nu-și are rostul pe această arie. Ca să dau doar un indiciu, nu întotdeauna angajările se fac în funcție de competențe.

#4367
Vladinskaya

Vladinskaya

    Rustproof Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 3,223
  • Înscris: 06.03.2011

View PostDeadontime, on 20 iunie 2013 - 20:16, said:

Având în vedere că nu "doamna" este a liceului, ci "directorul" este al liceului, intuiția ta te îndreaptă spre formularea corectă. De ce apare pe actul oficial altfel? E un răspuns care o dă în politico-social și care nu-și are rostul pe această arie. Ca să dau doar un indiciu, nu întotdeauna angajările se fac în funcție de competențe.

Dupa acelasi rationament ma ghidasem si eu, dar nu eram convins.

( Documentul de care aminteam mai sus este o cerere standard, primita de la secretariat, posibil sa fi venit chiar de "mai sus" formulata astfel. )

In fine, multumesc pentru atentie! Posted Image

Edited by vlad29marko, 20 June 2013 - 20:34.


#4368
Cleopatra-

Cleopatra-

    Fleur-Noire

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 8,592
  • Înscris: 12.04.2009
Referitor la doamna director versus doamna directoare, ti-ar fi de folos sa stii si ce spune Pruteanu: Corect: doamna directoare, doamna președintă, doamna ingineră. Toate aceste trei substantive au formă de feminin (spre deosebire de altele, ca, de ex., ministru, care nu au). Lingviștii privesc, însă, cu atenție tendința de impunere a formei masculine, care pare să confere mai mult "prestigiu"...

P.S. Eu sint pentru doamna director a liceului, in exemplul dat de tine.

#4369
Vladinskaya

Vladinskaya

    Rustproof Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 3,223
  • Înscris: 06.03.2011

View Postcleopatra00, on 20 iunie 2013 - 22:42, said:

Referitor la doamna director versus doamna directoare, ti-ar fi de folos sa stii si ce spune Pruteanu: Corect: doamna directoare, doamna preşedintă, doamna ingineră. Toate aceste trei substantive au formă de feminin (spre deosebire de altele, ca, de ex., ministru, care nu au). Lingviştii privesc, însă, cu atenţie tendinţa de impunere a formei masculine, care pare să confere mai mult "prestigiu"...

P.S. Eu sint pentru doamna director a liceului, in exemplul dat de tine.

Sa inteleg ca esti <pentru> doar datorita faptului ca tu consideri mai potrivita formularea conturata de Pruteanu (doamna directoare) sau pur si simplu pentru ca faci acordul cu "doamna"?

#4370
AdiJapan

AdiJapan

    Active member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 4,055
  • Înscris: 27.02.2006

View Postvlad29marko, on 20 iunie 2013 - 18:47, said:

Cu cine se face acordul in situatia urmatoare: Cu <doamna> sau cu <director>?
"Doamnei Director a liceului" sau "Doamnei Director al liceului"?
Eu prefer acordul la feminin, pentru că grupul nominal doamna director îl percep ca fiind de genul feminin, chiar dacă substantivul principal al grupului e masculin. Iată exemple unde genul grupului se vede clar:

- Acum avem altă doamnă director.
- Doamna director a fost prezentă la ședință.
- Doamna director a tăcut. Apoi ea a fost prima care a părăsit sala.

Ca urmare spun doamna director a liceului. Ca să spun doamna director al liceului ar trebui să simt că sintagma director al liceului formează un grup nominal mai strîns unit decît doamna director. Și nu simt asta.

În cazul ăsta particular prefer doamna directoare, dar am comentat ca și cum varianta feminină n-ar exista.

#4371
Cleopatra-

Cleopatra-

    Fleur-Noire

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 8,592
  • Înscris: 12.04.2009

View Postvlad29marko, on 21 iunie 2013 - 15:39, said:

Sa inteleg ca esti <pentru> doar datorita faptului ca tu consideri mai potrivita formularea conturata de Pruteanu (doamna directoare) sau pur si simplu pentru ca faci acordul cu "doamna"?

Nu are legatura cu ce zice Pruteanu pentru simpul motiv ca in citatul respectiv nu se pune problema vreunui acord. Raspunsul lui era dat cuiva care intrebase cum se spune corect doamna director sau doamna directoare.

Eu am facut acordul cu doamna din instinct, ca sa zic asa. Acordul cu domnul imi suna rau de tot. Apoi, am cautat sa vad si ce zice Pruteanu si am gasit raspunsul de mai sus, care mi s-a parut demn de luat in seama, chiar daca avea o legatura indirecta cu ce ai intrebat tu.

P.S. Mie nu mi se pare ca utilizarea formei masculine ar da o nota de prestigiu respectivei purtatoare a titulaturii.

#4372
Vladinskaya

Vladinskaya

    Rustproof Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 3,223
  • Înscris: 06.03.2011

View PostAdiJapan, on 22 iunie 2013 - 13:11, said:

Eu prefer acordul la feminin, pentru că grupul nominal doamna director îl percep ca fiind de genul feminin, chiar dacă substantivul principal al grupului e masculin. Iată exemple unde genul grupului se vede clar:

- Acum avem altă doamnă director.
- Doamna director a fost prezentă la ședință.
- Doamna director a tăcut. Apoi ea a fost prima care a părăsit sala.

Ca urmare spun doamna director a liceului. Ca să spun doamna director al liceului ar trebui să simt că sintagma director al liceului formează un grup nominal mai strîns unit decît doamna director. Și nu simt asta.

În cazul ăsta particular prefer doamna directoare, dar am comentat ca și cum varianta feminină n-ar exista.

Da, ai pus interesant problema...
Multumesc pentru nuantare!

#4373
AdiJapan

AdiJapan

    Active member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 4,055
  • Înscris: 27.02.2006

View Postvlad29marko, on 22 iunie 2013 - 20:37, said:

Da, ai pus interesant problema...
Multumesc pentru nuantare!
În schimb văd pe internet că lumea preferă acordul la masculin (am căutat doamna ministru în diverse combinații). Pînă la urmă contează care este grupul nominal pe care îl consideri mai legat: doamna director sau director al liceului. Dar oricum ai da-o sună prost, pentru că undeva tot faci un dezacord.

De-asta e preferabilă folosirea variantei directoare. Eu unul n-am nici o problemă să spun ministră, iar profesorilor universitari femei să le spun profesoare universitare. Dar se pare că varianta masculină conferă un prestigiu mai mare și e preferată.

#4374
candreifx

candreifx

    Active Member

  • Grup: Members
  • Posts: 1,878
  • Înscris: 05.06.2013
Sunt unele functii la care se foloseste masculinul, mai ales director. Cica e mai corect sa zici doamna director decat doamna directoare.Nu te indruma nicaieri ca sa fie directoare..:D

Anunturi

Chirurgia spinală minim invazivă Chirurgia spinală minim invazivă

Chirurgia spinală minim invazivă oferă pacienților oportunitatea unui tratament eficient, permițându-le o recuperare ultra rapidă și nu în ultimul rând minimizând leziunile induse chirurgical.

Echipa noastră utilizează un spectru larg de tehnici minim invazive, din care enumerăm câteva: endoscopia cu variantele ei (transnazală, transtoracică, transmusculară, etc), microscopul operator, abordurile trans tubulare și nu în ultimul rând infiltrațiile la toate nivelurile coloanei vertebrale.

www.neurohope.ro

1 user(s) are reading this topic

0 members, 1 guests, 0 anonymous users

Forumul Softpedia foloseste "cookies" pentru a imbunatati experienta utilizatorilor Accept
Pentru detalii si optiuni legate de cookies si datele personale, consultati Politica de utilizare cookies si Politica de confidentialitate