Nu mai pot!

Boon. Deci am fost eu plecata ,,de acasa" o perioada buna, timp in care mi-am lasat unele lucruri in urma, puse de-o parte. Scum vine problema: sora-mea, in varsta de 10 ani a reusit sa-mi distruga multe dintre ele, fuste, cosmetice, parfumuri, diverse nimicuri (gen un evantai etc).

In momentul asta tocmai am desoperit ca mi-a manjit o rochie care-mi place cu tot anticearcanul meu pe care am dat si o groaza de bani. Sincera sa fiu, sunt stat de nervoasa pe ea incat, daca-as face ce-mi trece prin cap, ar fi foarte, foarta rau.

In plus, tata ii ia partea mereu zicandu-mi ca eu, nu ea, am facut respectivele chestii si ca nu-mi aduc aminte, chestie care, bineinteles, ma enerveaza si mai rau.

Deocamdata i-am luat toti banii si o sa fac asta in continuare pana imi plateste toate pagubele (ceea ce va dura cativa ani probabil).

Intrebarea este - cum sa procedez in continuare si, mai ales, cum sa fac sa nu ma enervez in halul asta???

Edited by Thomas-, 11 February 2011 - 10:16.

Ca să nu te enervezi, obișnuiește-te să pui cruce lucrurilor pe care le lași acasă

Da, ia-i banii și ține-i un spici despre asumarea responsabilității pentru prostiile pe care le face. Nu prea urât, și ține cont că probabil ți-a stricat alea încercând să fie ca tine, deci ar trebui să te simți ușor atinsă la suflețel.

Cât despre tatăl tău, ignoră-l. Sau nu, e tutorele minorei, cere-i să scoată banii.

edit: ce înseamnă "de acasă"? Dacă e "de la casa părinților", nu înseamnă "acasă", probabil copilul a crezut sincer că nu-ți mai trebuie cosmeticele și fusta, dar ar trebui învățat că lucrurile tale sunt ale tale până spui tu altceva.

Edited by adadoi, 11 February 2011 - 10:19.

adadoi, on 11th February 2011, 10:14, said:

Stie foarte bine ca sunt lucrurile mele si ca nu trebuie sa se atinga de ele. Nu sunt absurda, imi aduc aminte de varsta ei si ca si eu probam lucrurile mamei, ce ma irita cu adevarat e lipsa de atentie si nepasarea fata de bunurile altuia. Daca-i reprosez ca mi-a stricat ceva, reactia ei e ,,si ce daca, mare lucru".

Problema adevarata e ca maica-mea ii face educatie cu bataia, asa ca, pentru ea, orice alt tip de educatie nu functioneaza, daca n-o altoiesc in mintea ei probabil sunt o nevolnica. Nu vreau sa o bat, dar ce pot face daca asta-i singurul mod in care invata?

Thomas-, on 11th February 2011, 10:29, said:

Bataia poate da rezultate pe termen scurt, insa daca persoana nu este cel mai mare fan al tau te poti astepta la riposta cu dobanda peste ani - depinde de caracter. Daca nu ma insel sora ta era parca adoptata si de etnie minoritara ?

Thomas-, on 11th February 2011, 10:29, said:

Știe, dar e un copil și nu se gândește la consecințe. E normal să nu-i pese și să nu fie atentă la lucruri, presupun că și cu ale ei e la fel.

Da, problema adevărată e că e educată cu bătaia, dar aia nu înseamnă că orice alt tip de educație nu funcționează. Ba dimpotrivă, fii bună cu ea, fă-i daruri, chiar lucrurile pe care ți le-a stricat, scoate-o la o prăjitură și vorbește cu ea. Ascult-o. Pune-te în locul ei și ajut-o să se pună în locul tău. Întreab-o ce-ar spune să-i strici lucrurile ei preferate. Promite-i că dacă va asculta o să-i mai iei o prăjitură (prăjitura e orientativă, presupun că știi ce-și dorește) data viitoare. Du-te la ea cu ceva care să o facă să te asocieze cu "e bună cu mine și nu vreau s-o fac să sufere" de fiecare dată când o vezi.
E important ca oricât de nervoasă ai fi să vorbeși calm cu ea. Stoarce o lacrimă, dacă vrei, dar nu urla. Și e foarte important să-i spui că nu făcând prostii va obține atenția ta.
Fură-le-o.

Edited by adadoi, 11 February 2011 - 10:54.

AMDG, on 11th February 2011, 10:41, said:

Nu te inseli.

Chestiunea ramane dificila, cum poti face educatie corecta unui copil care nu asculta decat de teroare?

Thomas-, on 11th February 2011, 10:45, said:

cu răbdare.
Cu ceva la care nu se așteaptă, bătaia  și teroarea nu o impresionează.

Edited by adadoi, 11 February 2011 - 10:47.

Thomas-, on 11th February 2011, 10:45, said:

Nu exista corectitudine ci doar eficienta in privinta educatiei ( de aceea in Rhodesia toti traiau mai bine decat in Zimbabwe ).

S-au facut studii in acest sens - fara a dori sa te descurajez eu personal sunt convins ca o mare parte din comportament are cauze genetice. Abordeaza educatia in cauza folosind metodele specifice unui stabor si vei avea succes

Edited by AMDG, 11 February 2011 - 12:13.

ce scuză comodă, nu?

adadoi, on 11th February 2011, 12:23, said:

Comod ar fi sa astepti rabdator ca bunul simt sa apara de undeva.  

aham.

nevermind.

AMDG, on 11th February 2011, 12:30, said:

Foarte adevarat. Unii nici de bataie nu pricep ca asa sunt ei caposi din nastere si le place sa-si faca damblalele. Nu ajuta nici faptul ca tac-su ii ia apararea. El si cu ma-sa sunt cei care ii fac educatie, ei o pedepsesc cel mai des, ori daca tocmai ei o lasa sa scape cu astfel de comportamente, peste ani e posibil sa se ajunga la comportamente si mai urate pentru ca asa a fost invatata, ca scapa nepedepsita.

Thomas-, on 11th February 2011, 10:07, said:

Distruge-i papusile, hainele si rechizitele scolare!

Serios acum, are 10 ani nu poti sa te astepti la multe de la poate. Poate nu a facut-o cu rautate.
E bine ca i-ai luat banii, ii dai o lectie de viata.

De unde stii cand are bani?

Umbli cumva si tu in lucrurile ei?

Presupun ca diferenta de varsta dintre voi este una destul de mare. In cazul asta tu la ce vrei sa te astepti de la un copil de 10 ani? sa-ti spele si sa-ti calce hainele sau sa le manjeasca cu ce apuca? Ai impresia ca ea stie cat costa acea rochie sau cosmeticele tale?
Solutia e simpla in cazul asta, tii lucrurile tale sub cheie, sa nu poata umbla la ele.
In ce priveste educatia ei lasa-i pe parinti sa se ocupe. Tu te-ai putea ocupa cu sfaturi foarte bune dupa ce iti pui lucrurile sub cheie si iti trec nervii pe ea. Sa vedeti ce relatie frumoasa veti avea.

Edited by daddy, 11 February 2011 - 20:11.

Mda, deci i s-au confiscat banii, a marait putin, asta-i viata, 17 lei pentru distrugeri de vreo 400.

Sunt sigura ca nu a facut-o cu rautate, dar nu o pot lasa sa persiste in distrugeri fara consecinte.

daddy, on 11th February 2011, 20:09, said:

Tocmai a aflat cat costa. Educatia - inclusiv cea financiara-, incepe devreme. Tocmai de-aia isi are si ea banii ei separati si tot de-aia am ajutat-o sa-si cumpere diverse maruntisuri cu banii ei de cand era inca la gradinita.

PS. Diferenta e de 18 ani, deci nu suntem totusi la varsta cand ne tragem de sireturi. Mai bine zis, am putea fi daca nu si-ar lua in cap un comportament prietenesc. Pentru ea, ori tipi si lovesti, caz in care te teme, dar te asculta, ori ii vorbesti cu frumosul, caz in care este o fraiera care poate fi inganata si ignorata.

don_dannielo, on 11th February 2011, 16:55, said:

Banii ii are de la mine. Pusculita tot de la mine.

Edited by Thomas-, 11 February 2011 - 22:47.

Thomas-, on 11th February 2011, 22:47, said:

Previzibil. Problema e de fapt ce vei face in viitor.

Thomas-, on 11th February 2011, 22:47, said:

Pai si eu ce am scris/presupus? Ma insel destul de rar. Nu te supara dar la o diferenta de varsta de 18 ani tu sa apari bocind pe forum ca ti-a stricat nu stiu ce (orice) mi se pare jenant. Deci tu la cei 28 de ani ai tai nu ai dulapurile/sertarele incuiate cand stii ce sora ai si mai ales cand stii ca ea are 10 ani? Educatia financiara incepe cu adevarat cand va incepe sa traiasca cat de cat (macar mofturile nu neaparat toate cheltuielile) pe banii castigati de ea prin munca nu prin cei dati de tine sau de mama si tata eventual iubitul cand va creste. E cea mai mare greseala sa consideri ca tu ii faci educatie financiara dandu-i bani si mai apoi luandu-i la fel de usor precum i-ai dat.
Din nou, nu te supara, dar nu ma mir deloc ca educatia ei se face numai cu bataia atata timp cat tu consideri ca a te implica in educatia ei inseamna a va trage de sireturi. E numai vina voastra si a nimanui altcuiva.
Parerea mea, fara nicio ofensa.

Edited by daddy, 12 February 2011 - 22:47.