viata din anii '90-2000

Eu am zis "şi", nu exclusiv  
Şi mă rog, dacă le ştii tu pe toate, ce le ajută să supravieţuiască?

Edited by djl, 23 May 2019 - 12:05.

Abia ce a a platit nepoata 500 de parai pentru filmagii/fotografii pentru nunta care in banii astia iti realizeaza si doua albume cu poze "artistice"

Pe mine mă miră un lucru: în cei 8 ani de şcoală generală (1989-1997) nu a venit nici un fotograf să ne facă poze. Doar în liceu a venit o dată şi vreo câteva colege (printre care şi gemenele - neidentice) au refuzat să apară în poză, că vai, cică-s nearanjate (da' ce făceam?, dădeam poza pe dischetă sau o distribuiam în vreun ziar sau revistă?). Acum cică e bătălie pe mers la şcoală şi făcut poze oficiale (trebuie să prinzi loc), dar pe atunci, când puţini aveau aparate foto performante şi nici cu vreun aparat foto compact nu se prea sinchiseau oamenii să vină, de ce nu a venit vreun fotograf? Şi nu eram vreo şcoală amărâtă, de să zici că nu aveau copii bani de poze, deşi cred că şi la o şcoală amărâtă tot se găseau 5-7 copii în vreo clasă să ia poze. Îmi pare rău că nu am bătut la cap vreo rudă să ne facă poze de grup sau să mă fi dus eu prin clasele VII-VIII cu aparatul, că  de bani pentru un film + developat mai puteam face rost...

La noi mai venea, s-a facut poza de clasa si in clasa I, apoi de grup la final de a 4-a si a 8-a. La final de liceu clasa nimic nu a mai vrut, nici poza de grup, nici banchet, baietii si fetele au fost 2 tabere adverse.

Mie mi s-a facut poza de catre maica-mea la "pozar" si cu cateva zile inainte de a incepe clasa I in 1992, apoi cea cu stiloul in mana si harta in spate, care la fratele e in alb negru.

Fratele pe la 3-4 ani are o poza mare alb negru cu plete. Zici ca e fetita. Acum cand a implinit 40 de ani i s-a facut cadou un tablou cu acea poza.

Edited by Neaceasca85, 25 May 2019 - 00:28.

Am şi eu 1 sau 2 făcute înainte de clasa I (1989). Dar de grup nu.
La balul de sfârşit de clasa a 8-a (acum 22 de luni Mai *) am avut bal mişto şi am mai povestit de ce a fost aşa, dar am mai spus că păcat că nu am poze şi am spus de ce nu am. Ce păcat să nu ai măcar câteva imagini de la un eveniment frumos... Şi ce fel de laborant foto o fi fost ăla care i-a voalat filmul colegei? Mno, acum e mai greu să rămâi fără poze, dar chestia nefericită de atunci mă face să mă gândesc la următoarul lucru: oamenilor ar trebui să le fie explicate mai multe lucruri şi să înţeleagă de ce sunt unele chestii într-un fel, că am fi ştiut (nu numai eu) că riscăm să rămânem fără poze dacă există doar un fotograf, cine ştie, am fi făcut chetă sau aş fi instat la rude şi am fi luat şi eu un film (de 12 poziţii măcar) şi ceva amintiri tot ar fi rămas... Iar ăsta nu e totuşi un caz grav, chiar dacă nu e deloc plăcut. Se pot întâmpla mai multe nasoale din neştiinţă şi/sau neînţelegere... dar din păcate vor exista oameni cărora chiar dacă le explici, tot nu vor pricepe şi vor risca să-i pună pe alţii în pericol.

Încerc să mă gândes ce chestii se puteau găsi la vânzare acum 20-23 de ani în România (şi în lume) şi nu se mai găsesc acuma şi invers, ce  nu se găsea la vânzare (în special în România din cauză că nu se aducea), dar se acuma.
Ah, pentru că adineauri am vorbit la fix mi-am amintiti de ce aş putea face azi dar nu puteam face acum 22-24 ani: să pot suna pe cineva şi să pună receptorul în dreptul televizorului ca să aud ce zice. Îmi doream să fac asta pentru că nu aveam televizorul tras în bandă şi la unele chestii mă uitam pe muteşte. Şi nu era vorba că nu aveam fix, dar la cât costau convorbirilele pe atunci, să ţii şi timp de vreo 25 de minute de vreo 4 ori microfonul la difuzor în timpul zilei nu era deloc ieftin! Şi de 4 ori era cum era, dar s-o faci de vreo 10-20 de ori...

Edited by djl, 25 May 2019 - 10:07.

Si astazi ma distrez improvizand statii din telefoane, fie fixe, fie mobile sau combinat. Ori sa improvizez camera de supraveghere din vechiul meu telefon pe Whatsapp, dar asta e o joaca tare mancatoare de baterie.

Maica-mea zicea ca filmul se volatilizeaza in loc de voaleaza. Ea nu poate pronunta Dr. Oetker.

Era o scena in Beetlejuice, Lidia developa niste poze la un bec rosu, prostul se curenteaza intr-o priza, becul lumineaza alb si explodeaza, voalandu-i filmul si ea tipa cu gura maaaare.

Neaceaşcă85, dacă tot te pasionează tehnica, sunt curios, tu la şcoală ai mai prins experienţe la laboratorul de fizică. Probabil în perioada comunistă (cel puţin anii '60-'70) se mai făceau, dar eu nu am prins aşa ceva. Deabea am prins la chimie. Ai zis că la tine la şcoală a fost nasol, dar mă gândeam că poate s-au întâmplat şi excepţii.
Eu am probleme cu pronunţia în Franceză. Nu prea mă atrage limba. Nu am făcut deloc la şcoală şi mă miram în generală că unii fac Engleză dintr-a 6-a, eu care făceam Engleză dintr-a 2-a... deşi când eram la seminternat (şcoala mea) povestea o fată că ea face Engleza din clasa 1. Pentru mine Engleza e a 2-a limbă... de la 2-3 ani am învăţat Româna, de pe la vreo 5 am început Engleza.
Acum mă gândesc: dacă tinereţile noastre ar fi fost foare tehnologizate, oare am mai fi fost aşa de fericiţi sau de nostalgici? Nu regret sărăcia, nu regret lipsa de cunoaştere, dar mă întreb, cu smartphone, feisbuc şi cu alte chestii am fi reuşit să ne distrăm aşa de mult? Internetul ar fi fost aşa şi aşa - depinde de cât de mult îl "călăream".
Păcat că sunt multe spectacole cu muzică din anii '90 sau veche pe care o ascultam în anii '90... ce mi-aş dori un festival cu anii '90. Dar nu ceva doar cu concerte, ci un fel de zilele anilor '90. La începutul anilor '90 se organiza în Bucureşti un festival legat de Bucureştii în perioada lui Caragiale... şi tot legat de Bucureştii din trecutul vechi, mă uitam la emisiunea lui Aristide Buhoiu ce se difuza pe Tele 7ABC ca să văd imaginii din Vechii Bucureşti.

Edited by connectorxp, 26 May 2019 - 22:07.

Nu, nema experimente. Singurele avute au fost pe la chimie cu niste sodiu aruncat in apa, cu dat foc la magneziu si apoi la sulf, ambele trimitand cu gandul la sarbatorile de iarna, magneziu-artificii si sulf-petarde. Apoi am mai avut disectie pe o cioara si vizualizare broasca in formol.

Eu engleza din a 2-a si meditatie dintr-a 3-a non stop pana in a 12-a. Franceza nu mi-a placut desi am facut dintr-a 2-a cu un manual superb de la Hatier Didier, plin de personaje animale personificate.

Si meditatie am facut la franceza prin clasele primare, dar atat.

Ce-mi placea ca in clasele 1-4 daca se lua curentul acasa, se lua si la scoala, si invers. Inclusiv la unde faceam meditatie la franceza si matematica. Apoi din gimnaziu si unde faceam mediatie la gramatica, vorbeam mult cu profesoara aceea de romana despre cum ne-am petrecut fiecare penele de curent, mai ales cele din iarna 1999-2000, cele mai multe.

Dar, revenind, fiind la scoala, stiam daca e curent acasa, la radioul meu cu ceas. Dintr-a 5-a mutandu-ma la Greceanu, am pierdut acest privilegiu.

Erau acele radiouri cu ceas care aveau L.E.D.-uri roşii. Un model foarte răspândit. Le puteai pune şi baterie de de 9 Volţi, însă cred că le puneai degeaba.
D.p.d.v. al corectitudinii tehnice, nu ştiu cât de corect era că pe unele radiouri scria A.M. (Amplitude Modulation). Că în A.M., la radio intră 3 benzi: Scurte (Short), Medii (Medium) şi Lungi (Long). Dar probabil s-au inspirat de la Americani, că la ei scrie aşa, din cauză că se folosesc doar mediile în A.M. După anii '30-'40 scurte aveau doar aparatele destinate celor pasionaţi de DX-ing... Lungi mai "picau" la unele de import din Germania. În S.U.A. cred că mai există posturi comerciale pe Unde Medii, în Europa nu ştiu dacă mai sunt.
Când am văzut la bunicul matern un 'Ilmeanu 66/55 W' (V.E.B. "Stern Sonneberg Radio") am crezut că cu el pot recepţiona sunetul de la Tele 7ABC    (chiar aşa, s-o fi produs radiouri cu banda U.H.F. (U.I.F.)? ... P.S. la unele radiouri Britanice era trecut V.H.F. în loc de F.M.). Când am fost să-l luăm de la reparat depanatorul (care la câţiva ani maxim a plecat de acolo) a zis că azi nu se mai fac lucrurile precum odinioară (a fost prima dată când am auzit afirmaţia asta). La vremea aia (1998-1999) nu am priceput ce vrea să zică, crezând că lucrurile noi sunt la fel de bune precum alea vechi (ce-i drept, în 1998-1999 încă se ţinea ceva mai mult la calitate comparativ cu acuma).
La vremea la care am luat radioul de la reparat încă mai erau casele vechi de lângă Complexul "Gloria" (de ce i-o fi zis aşa, când Bd. Gloriei e în Bucureştii Noi - Dămăroaia), rămase din fosta comună. Dar nebunia imobiliară le-a ras şi pe alea, ca să ne dispară istoria. Şi mai funcţiona şi cinematograful.
Radioul de care am zis are autotransformator (deci atenţie când umbaţi cu unul!) şi... bobină mobilă pentru realizarea acordului. Bobina mobilă se mai folosea la radiourile auto clasice (cel puţin la unele)... din motiv că la zgâlţâială se puteau lovi unele de altele armăturile condensatorului variabil. Sunt curios cum era la cel de la Trabiul bunicului.
La radiourile auto digitale nu mai ai anumite probleme. Oare cât puteau memora cele de pe "D.A.F."-uri? Oare cei de la R.A.T.B. aveau contract cu posturile de radio ca să difuzeze doar anumite posturi?

Când am luat radioul de la reparat se auzea piesa asta la un post de stat - probabil Radio România Actualităţi (R.R.A.(

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/NHozn0YXAeE?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by djl, 27 May 2019 - 10:01.

Zici ca e cumnata-mea cand era tanara.

Radioul cu ceas cu display rosu-marea mea dragoste dintre 1995 si 2004. Si excelent monitor al penelor de curent. Bateria de 9 V tinea ceasul in background precum face si astazi CMOS Battery CR2032 3 V la PC-uri si laptopuri. Dar nu il afisa. Dupa primul an am renuntat la ea. In timp tot setand ceasul s-a dus tastatura la Fugison. La First si astazi functioneaza tastatura si este din 1995.

First are doar FM si AM cu unde medii, insa FM nu a prins niciodata, nu stiu de ce. Fugison avea FM/AM.LW. Grundig din 2007 are doar FM, dar are si RDS si Radio Text.

Deci dacă puneai bateria cam degeaba...
Ieri am luat din talcioc ceva faţă de care nu-mi puteam închipui în trecut viaţa: dischete (floppy discuri). 3 cutii. Sigilate. 1 o păstrez, 2 le fac cadou unui pasionat de computere vechi. Sunt din 2008, deci nu ştiu dacă mai sunt la fel de calitative precum unele din 2000. Şi nici nu prea am ce face cu ele (deocamdată!)... dar dacă am găsit ieftin, de ce să nu iau? Însă alea de 5.25" sunt misiune imposibilă, nu am văzut la talcioc.
Bine îmi pare că am un mic stoc de casete audio, cu toate că probabil nu am să desigilez mai multe de 2-3 (eventual) ca să rog pe cineva să-mi tragă de chestie muzică pe ele. Că i-a apucat nebunia la preţ la casete. Recunosc că dacă luam mai multe, făceam şi eu bişniţă, dar nu ceream mai mult de 15-17 Lei pe o casetă pe care se cere 20-25 Lei. M-a pus 666 să spun pe un forum acum mulţi ani unde se găsesc casete cu bandă Cr O₂ (bandă tipul II) şi cineva le-a luat pe toate... nu tu "să las şi eu 2 pentru cel care a spus". E bine că ascult în mare parte muzică de pe net sau la radio şi nu mă mai pasionează şi astea.
Înainte de a mă faci unii mai ştiu eu cum, comerţul din România şi schimbările de azi nu te ajută să scapi de mentalitatea de pe vremea lui Ceauşescu (care normal ar fi fost să dispară după 1989, sau hai după 2000), adică să cumperi în canităţi mari pentru că cine ştie dacă mai găseşti pe viitor. Se decide cineva să nu mai importe, se aduc produse în cantităţi mici, se trezesc unii să bage norme sau alţii din cine ştie ce motive să scoată din producţie şi rămâi cu buza umflată sau peste cine ştie cât timp găseşti la suprapreţ (iar eu nu încurajez bişniţa).
Dacă există azi computere, de ce mai trebuie să închizi magazinul pentru inventar?

Despre prima credeam că zice "Abdomen, abdomen"  

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/pTFE8cirkdQ?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/yM4e8GUP0Cs?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by djl, 27 May 2019 - 12:11.

Cu ce te deranjeaza "bisnita"? In primul rind ce e aia?
Ex eu cumpar azi 1000 de casete cu 1 leu bucata. Peste 5 ani valoreaza 10 lei, pret pe care nu eu il impun,ci piata,adica CEREREA e mai mare decit OFERTA. De ce sunt eu bisnitar ca tu ai dormit si nu ai luat cind au fost un leu?
In plus, eu am tinut 1000 de lei blocati timp de 5 ani,mi am asumat riscuri,ca pretul unei casete putea sa scada la 1 ban, unde mai pui munca fizica efectiva, manipularea, stocarea si punerea in vinzare a casetelor?
Ii condamni pe comunisti, dar nu esti departe.
In plus, tot ce nu e de stricta necesitate e moft, iar casetele nu sunt de stricta necesitate,deci, moftangii sa marcheze banul, daca vor, daca nu...ghinion��.

Sincer, nu cred că se cer anumite lucruri vechi în număr aşa de mare încât să justifice preţul cerut. Doar că s-au aruncat câţiva la preţuri mari şi restul, de ce ar vinde ei mai ieftin?
Bişniţari sunt cei care umflă artificial preţurile, profitând de naivitatea cumpărătorului sau de undele disfuncţionalităţi ale pieţii.
Condman comunismul, dar asta nu înseamnă că-s de acord cu extremele capitalismului. De aia nu-s nici 100% capitalist.
E bine că nu sunt necesitate. De aia pot să aştept până pică ceva la preţ bun. Recunosc că uneori sunt nerăbdător, dar de obicei e bine că am aşteptat, pentru că am luat la preţ mai mic decât au cerut alţii. Şi ce pot să fac? În afară de a fi pe fază, când nu am nevoie de ceva sau găsesc în număr mai mare, să vând la preţ mai mici decât alţii ca să stric piaţa (în sensul pozitiv). La preţuri ceva mai mari mă arunc doar dacă ştiu că e ceva foarte rar, dar nici atunci nu exagerez.
De asta sunt într-o continuă învăţare. Ca să ştiu să mă feresc de bişniţari, ţepari, aşa zişi vânzători de antichităţi.

Edited by djl, 27 May 2019 - 14:57.

Piata antichitatilor/vechiturilor este f volatila. Azi un produs e x lei, mine 5x si peste 2 luni x/2. Foecare are motivul lui sa ceara un pret. Un comerciant de vechituri va vinde mai scump ca ala care gaseste in casa x casete in stare buna. Comerciantul din asta traieste, particularul isi supimenteaza venitul. Nu o aceeasi chestie.
Dar de ce nu condamni si cumparatorul pt ca e naiv? Il obliga cineva sa fie? Comerciantul isi urmareste interesul, clientul de ce nu o face? Daca e prost (sa spun sleau), trebuie sa i bage cineva in traista? Ca ce chestie? Fiecare dupa capacitati.
Nici eu nu sunt de acord cu specula produszlor de stricta necesitate,dar ce e mai mult de atit, piata libera, cerere si oferta.

Scrii pe forum ca nu i ai bani pt anumite chestii de colectie, dar nu mi e mila de tine. Daca ai scrie ca nu ai bani de tratament medica, mi ar fi.
Una e sanatatea, alta sunt viciile. Ca pina la urma si ce faci tu e un viciu, dar nu i bai, ca toti avem cite unul, sau mai multe.

Într-o seară rece de noiembrie mă întâlnesc cu albinosul și mă întreabă dacă pot să-l ajut cu o invitație la liceul Energetic, știa că eu acolo terminasem și cu siguranță că mai aveam cunoștințe. Nu eram prea încântat pentru că știam că liceul meu nu avea fete suficiente. Însă albinosul îmi spune: “Bă, balul asta este organizat de toate clasele a XII-a în discoteca Scherholz.” Discoteca aceasta se ținea în interiorul sălii de sport de la gară. “O să fie nebunie”, continuă albinosul să încerce să mă convingă. Într-adevăr, era prima dată când auzeam că un bal se va ține în discotecă, nu în vreo sală de sport sau cantină ca până atunci. M-am dus în liceu cand aveau elevii pauza mare. În clasa a XII-a organizatoare care vindea invitațiile era o brunetă creață după care mă ținusem eu în liceu, când ea era a IX-a. Vorba vine că mă ținusem, nu avusesem curaj decât să o salut. În ultima lună de scoală o invitasem la un suc însă mă refuzase. M-a recunoscut și cu multă plăcere mi-a vândut 2 invitații. Partea proastă era că balul se ținea joia. Eu lucram schimbul 2 săptămâna aceea. Asta este, zic eu, primul bal în discotecă, e păcat să-l pierd. M-am învoit de la serviciu și în acea seară de joi, 10.11.1994 m-am prezentat la sala sporturilor, unde avea să înceapă balul. A fost cel mai bine organizat bal la care am participat. Nu știu de unde se adunase atâta lume, însă discoteca era plină. Sala fiind în formă de dreptunghi, concursul de dans se ținea la mijloc, fiind imposibilă trecerea din partea stângă în partea dreaptă. Concursul a fost deosebit, și își făcuse apariția și un post local de televiziune care filma întrecerile dintre concurenți. S-a decis cine va deveni Miss boboc - Energetic 1994, și fata chiar a primit o eșarfă exact ca acelea date la concursurile adevărate de Miss. Afară erau o mulțime de persoane care nu aveau invitație și care nici nu au mai intrat. La ușă erau bodyguarzi care supravegheau intrarea. După concurs a început discoteca. Punea muzică chiar DJ-ul discotecii. Am invitat la dans câteva fete, însă nu eram prea încântat. Albinosul se cuplase imediat după concurs și se făcuse nevăzut. Am trecut în partea dreapta unde nu studiasem încă terenul. Mă duc la bar și îmi iau o cola, scanând ringul de dans. Atunci am văzut-o pe EA. O fată frumoasă ca un înger, cu părul blond și creț lăsat puțin mai jos de umeri, subțirică, însă cu formele foarte bine definite. Dansa cu un tip și în același timp se uita foarte insistent la mine. Primul gând care mi-a venit în minte a fost că nu am absolut nici macar o șansă la o mie ca sa o cuceresc...

"va urma..."

"continuare..."

Eram convins că mă confundă cu altcineva. Apoi s-a dus și s-a așezat pe un scaun din plastic alb in partea cea mai îndepărtată de ring. Mi-am luat inima în dinți și am urmărit-o hotărât să o invit la dans. Nu era nici prima nici ultima fată care avea să mă refuze. Am văzut că vorbește cu o prietenă de-a ei, și se ridică în picioare. Voia să meargă la bar, să-și ia ceva de băut. Era cu spatele la mine și s-a întors brusc încercând să înainteze. Însă eu tocmai încercasem să o fac atentă să se întoarcă, să o pot invita la dans, eram cu brațul în aer îndreptat către umărul ei și aici nu mai știu să explic ce s-a întâmplat. Așa fost să fie. Cert este că fata era în brațe la mine și deja dansam pe acordurile melodiei “General Saint - Oh Carol”. Nici măcar nu am invitat-o la dans. Prima întrebare a fost o derivație de la întrebarea mea obișnuită: “Pot să te întreb cum te cheamă?” Mi-a răspuns scurt: “Alina.” Iar Alina, mă gândeam eu. Avusesem parte de o multitudine de prietene toate numite Alina, de nu le mai știam numărul. Însă de data aceasta avea sa fie diferit. A început să-mi traducă versurile melodiei pe care le învățase pe de rost, pentru că nu știa limba engleză. După ce s-a terminat dansul m-am făcut nevăzut. Să nu pară că vreau să o sufoc. Urmam întocmai sfaturile unui coleg de serviciu mai mare cu 4 ani decât mine, și care mă învățase exact ce să fac să pot cuceri o fată definitiv…
După vreo oră m-am întors și am văzut-o din nou. Stătea pe același scaun. M-am dus lângă ea și m-am asezat pe scaunul vecin. Fiind muzică POP nu aveam cum să o invit din nou la dans. Am scos din buzunarul de la sacou un bilet folosit pe care se putea citi ușor că este un bilet de intrare într-o discotecă de renume, și anume vestita “Number 1”. Să vadă fata că nu sunt sărac. Cu toate ca puteam să par lăudăros, m-am riscat. Din discuțiile purtate cu prietena ei am înțeles că avea să plece în curând. Tocmai începuse o nouă repriză de blues-uri și am văzut că un tip înalt se îndrepta exact către ea, cu intenția vizibilă de a o invita la dans. Atunci am intrat oarecum în panică și am decis că este timpul să o invit din nou la dans, pentru că nu va mai există o altă ocazie. Era tot cu spatele la mine, așa că am prins-o de mâna și m-am ridicat în picioare, ridicând-o și pe ea. Totul s-a petrecut atât de repede încât din nou nu am mai avut timp să o invit la dans, şi din priviri i-am dat de înţeles că nu avea să i se întâmple nimic rău, pentru că inima îi bătea asemenea unei căprioare care este în vizorul lunetei vânătorului. După câteva dansuri am început subtil o conversaţie care să mă ajute să aflu câte ceva despre ea, şi, implicit dacă era dispusă să ne mai întâlnim pe viitor. Până la urmă am decis împreună că o pot conduce acasă, şi apoi m-a ghidat printre mulţimea de tineri prezenţi în acea seară la acel bal al bobocilor. M-a ţinut de mâna şi în momentul acela m-am gândit că dacă îmi va da drumul, mă voi pierde în mulţime, considerând că aşa trebuia să se întâmple. Însă nu mi-a dat drumul la mâna nicio secundă, trăgându-mă prin mulţime după ea, şi ţinându-mă aproape ca şi când nu ar fi vrut să-mi mai dea drumul niciodată...

"va urma..."

Edited by 2Unlimited, 30 May 2019 - 10:08.

Se pare ca si eu si djl am avut vara 1995 foarte faina la tara. Eu Spineni, el Provita de Sus.

Verile 1995-1999, radioul meu cu ceas in casa, ascultam jurnalul de ora 22 pentru prognoza meteo.

Fratele cu casetofonul cu LED-uri la difuzoare, in curte pe prispa bucatariei, cu toata gasca la poarta la lumina becului cu mercur avut in dreptul meu intre 1995 si 1997, pe urma desfiintat (defectat in vara 1997) si instalat altul mai departe. Ce lumina facea in casa.

Muzica in curte, ce am ras de el ca s-a luat curentul intr-o seara. Intr-o alta zi in care dupa o furtuna nu a fost curent de la 15 la 22 nu a mai pus muzica, pe la ora 21 a venit curentul 5 minute cand eram toti acolo la poarta si cum au tipat toti in cor cand s-a stins din nou.

Iluminatul public asa cum era el, era mereu aprins chiar daca nu era curent, la venire se aprindea, nu uitau sa puna comutatorul pe on, inclusiv in vara 2000 la 2 noaptea s-a aprins, lipsa curent de la 20 la 02, motivul tot furtuna, daca veneau fulgerele la sau dupa miezul noptii, curentul venea la 8 dimineata.

"continuare..."

Am condus-o acasă și în acea seară am rămas vreo 2 ore în scara ei, cunoscându-ne mai bine și sărutându-ne. A rămas să o iau de acasă în duminica care urma la ora 10. Am rămas surprins că mi-a dat adresa exactă să pot să o mai caut. Am plecat în acea noapte pe jos înspre casă, extrem de bucuros că am reușit să o cuceresc. Ea avea prieten în timpul acesta, și după ce m-a cunoscut pe mine s-a despărțit de el. Am aflat după aceea că prietenul ei nu a vrut să o lase la acel bal, că se va lipi. Și așa s-a și întâmplat. M-am dus să o iau duminică de acasă și să o duc în clubul de sub Tâmpa. Aici era un patinoar și ziua de la ora 13, pentru că tot dădeau muzică pentru patinoar, țineau și un fel de discotecă în încăperea cea mare a clubului. Erau mulți tineri pentru că avea loc ziua. Biletul de intrare era 5 lei, și aveai și o sticlă de coca-cola inclusă. Nu aveau mare lucru de vânzare pe-acolo, aveau 4 lăzi de sticle de suc pline, și pe rafturi se putea vedea o pungă de snacks, una de chips și vreo două pungi de alune. În club trebuia să ne întâlnim și cu câțiva prieteni de-ai mei, Sorin și Dan. Sorin venise în permisie în acel week-end. Am luat loc la masă și eu i-am spus prietenei mele: “Cumpără-ți tot ce dorești, că eu plătesc.” Parcă eram în Mall și ar fi putut să-și cumpere o grămadă de lucruri scumpe. Aveam masa plină de sticle de coca-cola pentru că erau incluse, și chiar dacă își mai cumpăra, cât cola putea să bea? Și dacă cumpăra toate produsele de pe rafturi nu avea cum să mă coste mai mult de 10 lei. O altă manevră învățată de la Luci, colegul acela de serviciu mai mare cu 4 ani ca mine. O țineam în brațe, și Dan mi-a spus atunci că ne potrivim. A plecat la toaletă și între timp a venit la noi o tipă micuță și frumușică, pe care o mai văzusem în acel club și mai dansasem cu ea. M-a întrebat dacă am un foc. Am replicat că nu fumez și a plecat. Alina a văzut manevra și a crezut că micuța m-a chemat să plecăm împreună și că eu i-am răspuns: “Nu, că sunt cu asta...”. Nu m-a crezut când i-am povestit adevărul. Nici acum nu mă crede. După aceea ne-am dat întâlnire zilnic. Ne plimbam prin oraș și povesteam. La un moment dat a venit cu o salopetă de blugi deschisă la culoare, pictată manual cu niște desene tip grafitti în culori țipătoare, roz și verde fluorescent, de o recunoșteai de la 100 metri pe stradă. Am rugat-o să nu se mai îmbrace cu ea, pentru că atrăgea toate privirile băieților de pe stradă și mi-era frică să nu se lege careva de noi. Ce credeți că a făcut? O săptămâna s-a îmbrăcat numai cu acea salopetă, seara o spăla și până dimineața o usca și o îmbrăca din nou. Cu timpul am început să ne apropiem tot mai mult unul de celălalt și după aproape doi ani, de ziua ei, ne-am logodit. Bineînțeles că am ținut un alt chef monstruos de nu a mai dormit nimeni în cartierul ei. După patru ani ne-am căsătorit. Suntem împreună și acum și în noiembrie 2019 vom face 25 de ani de când ne-am întâlnit prima dată...

Edited by 2Unlimited, 31 May 2019 - 07:33.