Unirea Principatelor Române

Unirea Principatelor Române a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unificarea vechilor state Moldova și Țara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor adunări ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune. La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, aducându-le într-o uniune personală. În 1861, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România

antiunionistii se temeau ca Bucurestiul va deveni noua capitala, iar Moldova va fi marginalizata. Separatistii erau convinsi ca "Iasii si toata Moldova de Sus nu vor fi decat puncte excentrice ale noului stat, interesele moldovenilor vor fi puse in planul doi".

Interesant .



Chiar asa s-a intamplat , dar totusi Unirea a fost benefica pentru poporul roman .

CATEGORIC. Dar nu trebuie sa comentam si evenimentele mai putin cunoscute? Nu suntem noi avangarda"istoriei adevarate" cu bune dar si cu rele??

Mi se pare cam exagerata poza.

De acum și până la moarte, Al. I. Cuza va fi măcinat de dorul țării pe care a părăsit-o și va face mereu demersuri pentru a i se permite să revină. Într-o scrisoare adresată lui Carol I, pe 16 aprilie 1867 de la Paris, Cuza notează cu eleganță și demnitate: „Revenind ca simplu cetățean în țara mea, nu doresc altceva decât ca împreună cu familia mea să pot duce o existență conformă nevoilor și poziției mele. M-aș simți foarte fericit, Principe, dacă într-o zi aș avea plăcerea să vă transmit în mod personal asigurarea sentimentelor mele.“

Această cerere, ca și multe altele s-au lovit de refuzul categoric al domnitorului. Iată o parte din răspunsul lui Carol I, datat 2 iunie 1867:

„Departe de a pune la îndoială bunele voastre intenții, sunt convins că dorința voastră de a reveni în România se datorează numai intereselor personale și că prin prezența voastră aici țara câștigă în plus un bun cetățean. Cu acest gând am făcut cunoscută cererea voastră Consiliului meu de Miniștri. Consiliul a considerat, Prințul meu, că după ce a trebuit să părăsiți teritoriul românesc în urma evenimentelor politice atât de grave, este mai înțelept din partea dumneavoastră să nu vă grăbiți a reveni în Țară!“

Mistuit de dorul de țară, Al. I. Cuza se adresează și împăratului Franței, Napoleon al III-lea, solicitându-i sprijinul într-o scrisoare datată la 27 mai 1867, în care spune:

„Chestiunile fiind neglijate de la plecarea mea, necesitatea de a da curs unui proces suscitat de pasiuni politice mă determină să mă înapoiez în Principatele Unite. Redevenind un simplu cetățean, nu am altă dorință decât să continui în Moldova viața liniștită și retrasă pe care o duc de la abdicarea mea... îndrăznesc să sper că Maiestatea Voastră va găsi în această intervenție o nouă dovadă a stimei pe care o adaug la aprecierea prețioasă prin care Ea a binevoit întotdeauna să mă onoreze...“

Din păcate, această intervenție nu a avut rezultatul scontat, așa cum nici alte acțiuni inițiate de partizanii fostului domn nu s-au finalizat favorabil. În ianuarie 1870, la alegerile parlamentare parțiale, Al. I. Cuza, aflat în exil, este ales deputat de Mehedinți; știind însă că regele Carol I, ca și cei care l-au detronat nu-l vor în țară, Al. I. Cuza refuză.

Între străini, fostul domn, bolnav și tot mai singur, e cu gândul la Moldova, așa cum Alexandru Cuza, fiul său se confesa lui Alexandru Beldiman într-o scrisoare în care descria starea în care se afla tatăl său.

A revenit în țară după moartea survenită în 1873 la Heidelberg, în Germania. Ziarele vremii au consemnat jalea adâncă cu care l-au întâmpinat cei care deveniseră prin voința lui, din clăcași, proprietari. A fost înmormântat la castelul de la Ruginoasa, iar acum osemintele lui se odihnesc la Mănăstirea Trei Ierarhi din Iași.

Esti moldovean?
Mi se pare cam exagerata poza.

CATEGORIC. Dar nu trebuie sa comentam si evenimentele mai putin cunoscute?

Moldova a ajuns cea mai saraca regiune a Romaniei

Al trebui sa li se stearga numele din toate documentele de arhiva, un fel de memorie damnata cum se facea in antichitate cu indezirabilii.

Asta e mentalitate de securist !!!

Te rogi sa produci dovezi pentru cele afirmate aici, de exemplu, eu am citit niste date din sec XIX care demonstrau inapoierea evidenta a Munteniei fata de Moldova.....

Asta e mentalitate de securist !!! Cum sa stergi istoria , adica sa stergi ce nu iti convine .

La Unire si Bucurestiul era un rahat pe bat . Ideea e de ce nu s-a ales capitala la Focsani ? Se impaca si capra si varza .

Hai sa fim seriosi, tu crezi ca degeaba au ales capitala in Bucuresti? Doar Cuza era moldovean asa ca nu il poti banui de partizanat. Moldova a fost mereu o zona saraca, multi betivi prin partile alea, saracie mare, nu e de ieri de azi....

Dintr-un recensamant din 1905:

"Casele cu o încapere, proportional, sunt mai numeroase în
Moldova (43,4%), apoi în Muntenia (24,5%), Dobrogea (19,1%), Oltenia (5,9%). Pe judete,
casele cu o încapere sunt cele mai numeroase în Vaslui (61,4%), iar cel mai putin numeroase
în Vâlcea si Dolj (4,6%).
.......Nu crezi ca m-ai degraba sint prejudecati preluate din familie si servite ca adevaruri incontestabile si eu pot sa spun ca muntenii sint tigani ,turcizati ,orientalizati puturosi si pusi doar pe hotii.
Dupa felul locuintelor, s-ar putea spune ca Moldova e cu mult inferioara celorlalte regiuni"

Daca nu ma insel si tributul pentru turci era mai mare in Muntenia decat in Moldova (in evul mediu ma refer), deci muntenia producea mai mult decat moldova.