Emigrare Canada

Buna seara.
As dori, daca se poate, sa obtin niste detalii in privinta emigrarii si a vietii din Canada.
Am 42 de ani, sunt casatorit, am 3 copii: 15,14,10 ani.
Eu si sotia lucram ca bugetari, avem studii superioare amandoi, respectiv eu inginer mecanic si sotia inginer horticol.
In tara, situatia actuala este critica din orice punct de vedere, dar mai ales cel financiar, ne descurcam greu cu banii si nu sunt perspective.
Acum vreau sa va intreb daca ar merita emigrarea in Canada cu familia?
Ma gandesc la viitorul familiei, perspectiva copiilor pentru un viitor mai bun, un loc de munca, o viata normala.

Sfaturile dvs. sunt bine-venite.

Va multumesc!

Daca nu ai deja ceva sigur sigur acolo sau o gramada de bani pusa la bataie pentru cheltuiala, nu cred ca e indicat sa ii tarasti si pe copii dupa tine!
In plus cred ca e absurd sa ii obligi sa treaca prin socul luarii vietii de la capat la varsta formarii caracterului, mai ales ca acolo nu se vor integra foarte bine oricat de mult s-ar incerca!
Cel mai bine e sa pleci deocamdata doar tu, sau ideal ar fii sa iti gasesti altceva in Ro!

P.S.: Cei care pleaca sunt aproape toti tineri fara obligatii!

Nu as dori sa traiesc la un standard de viata sub cel pe care il am acum in Romania, cu casa, masina, dar ma ingrijoreaza perspectiva viitorului.
In fiecare zi trebuie sa tot renunt la un lucru care tine de o stare normala, imi doresc o societate in care muncind corect poti sa traiesti decent impreuna cu familia, ceea ce e imposibil in Romania, in acest moment.
Cred ca este un sacrificiu mare si nu stiu daca merita pornit la un astfel de drum la aceasta varsta, cu familie.

Care ar fi alternativele pentru mine?
Locurile de munca, in Romania, sunt pe cale de disparitie, 2-300 de persoane pe cate un job, sanse profesionale minime eventual gasesti ceva sa poti sa traiesti.

Sa incerc sa ma duc eu in Europa?Undeva mai aproape?Italia-Franta-Spania?

Oricat de greu ar fii aici, macar ai un acoperis deasupra capului! Nu zic sa nu pleci, dar vezi sa nu ajungi mai rau! Au fost multe cazuri de oameni care au plecat aiurea in strainatate in vremuri mult mai promitatoare ca acum (nici acolo viitorul nu suna bine) si au ajuns sa planga la propriu dupa ciorba chioara a mamicii, dormeau prin parcuri si nici nu aveau bani sa se intoarca acasa!
In strainatate daca pleci nu stii daca te poti integra (obligatoriu trebuie sa stii limba), dureaza pana iti gasesti ceva de lucru (minim 7-8 luni chiar si un an), de multe ori nu vei gasii ceva pe specializarea ta si trebuie sa te reprofilezi, trebuie neaparat sa ai un prieten de nadejde care sa te ajute cam 1 an! La toate problemele astea tu te gandesti deja sa pleci cu familia acolo?
Nu te arunca cu capul inainte! Testeaza terenul cu degetul mai intai!
Lumea pleaca dar nici asa sa dea cu zarul ca sa vada in ce tara zboara maine!

Edited by dan84, 03 September 2010 - 00:42.

dan84, on 2nd September 2010, 23:10, said:

'
Gresit, copiii se integreaza cel mai bine!

dan84, on 2nd September 2010, 23:10, said:

Probabil habar n-ai cat de rau se poate degrada viata unei familii in care cei doi soti sunt la mii de kilometri distanta.

dan84, on 2nd September 2010, 23:10, said:

Siiiigur ca da, eventual si cu un salariu de vreo 10.000 lei/luna

dan84, on 2nd September 2010, 23:10, said:

Eu zic ca iarasi te inseli.
Ai cumva niste statistici care sa-ti sustina afirmatiile?
Cel putin cei care pleaca in Canada sunt casatoriti si au copii (ceea ce le aduce punctaj suplimentar).

CeterasLiviu, on 2nd September 2010, 22:26, said:

Intai vezi daca te califici pentru viza, daca meseriile sunt acceptate, daca treci testul.
Apoi vezi daca ai banii necesari, pentru o familie formata din 5 persoane iti trebuiesc cel putin 15 -20.000 de euro sa pleci in Canada.

Iar daca conditiile de mai sus sunt indeplinite, nu mai sta pe ganduri, mergi la ambasada si depuneti dosarul. Aici chiar nu mai este de stat. Iar Canada iti poate oferii tot ce ai scris tu mai sus, dar numai prin munca, daca esti dispus sa muncesti, si nu ai pretentii ca atunci cand vei ajunge acolo, in 3 luni sa-ti iei casa si masina, atunci bafta, ca sigur vei reusii.

Nu te du in Canada, mai bine in Anglia.
Canadienii sunt destul de nesuferiti, rautaciosi. Chiar daca copiii tai stiu perfect engleza/franceza, le va fi greu sa se integreze pe langa sarcasmul alora. Mai bine te duci in America daca tot ai bani sa ajungi pana acolo si daca nu iti place, iti va fi mult mai usor sa treci granita, sau invers.

_FTW_, on 3rd September 2010, 12:47, said:

_FTW_, on 3rd September 2010, 12:47, said:

Cine te-a mintit?
Or fi si din aia dar oricum nu poti generaliza...

_FTW_, on 3rd September 2010, 05:47, said:

adica canadienii sint mai rai si nesuferiti decit englezii...  

mihai720, on 3rd September 2010, 16:30, said:

Da! Englezii nu sunt rai, sunt reci. Am stat in anglia luni de zile si abia am plecat de acolo ca n-am avut incotro, e cel mai bun sistem din lume, si cand ma refer la sistem ma refer la tot.

_FTW_, on 3rd September 2010, 18:29, said:

Unde ai stat in Anglia?

Edited by luk4, 03 September 2010 - 17:57.

_FTW_, on 3rd September 2010, 18:29, said:

Adica sunt morti?

luk4, on 3rd September 2010, 18:57, said:

In Londra.

CeterasLiviu, on 2nd September 2010, 21:26, said:

In general e bine sa fi circumspect cand primesti sfaturi de la persoane care stiu cum e imigrarea doar din auzite, nu din experienta personala. In acelasi timp chiar si atunci cand e vorba de cineva care a trecut prin acea experienta, ceea ce afli de la el este ceva particular, oricat ar incerca -cu maxima bunavointa si buna intentie- sa arate ca intr-adevar asa este.

Cu toate acestea cele spuse mai sus de userul dan84 cred ca sunt destul de aproape de realitate, in sensul ca trebuie sa pui in balanta lucrurile pe care le gastigi si cele la care renunti.
Balanta e greu de echilibrat pentru ca ai uneori de a face cu situatii extreme: ce castigi poate fi efemer iar ceea ce pierzi poate fi definitiv. Pentru majoritatea celor plecati in Canada balanta a inclinat favorabil spre adaptare, integrare, succes material dar in continuare echilibrul e fragil pentru multi dintre ei.
Problemele tale particulare si anume varsta, pregatirea si copiii sunt de natura a ingreuna  integrarea in soc. canadiana actuala daca nu sunt compensate de alte trasaturi: hotarare, pregatire profesionala f. buna, adaptabilitate. Astea se aplica si pentru sotie, e un factor cheie in ecuatie.
Sa stii ca eu am plecat la o varsta mai mare decat a ta, cu copil de acceasi varsta cu ai tai, tot inginer mecanic, cu sotia fara pregatire superioara, intr-o perioada ca aceasta de dupa o criza economica, de la o situatie si pozitie destul de buna in societate. Am parcurs cam toti pasii care sunt in general necesari pentru reusita si ea a venit destul de rapid. Nivelul de trai material este net superior, nu mai vorbesc de ambianta. Ceea ce am pierdut insa (locuri stiute, prieteni, societate deschisa) cantareste din ce in ce mai greu. Pentru tineri, care nu lasa prea multe in urma e mult mai usor de trecut peste astea.
Nu te intimida si studiaza problema. Varianta EU este mai la indemana, dar deosebirile sint mari fata de Canada, mai ales din punct de vedere social si al perspectivei de viitor. Daca te hotarasti totusi spre plecare, nu rupe tu podurile care te leaga de Ro. Lasa-le sa se rupa de la sine.

Vreau sa va intreb cum se resimte criza economica din Canada?
Exista locuri de munca?Cu ce munci se poate incepe?
Programul zilnic este incarcat, ai timp de familie si de tine insuti?
Fiind prins in activitate mereu nu apare auto-izolarea, weekend-ul poate repara intalnindu-te cu prietenii sau cunoscutii?
Diversitatea de natii cu obiceiuri, traditii si comportamente diferite dau o nota de civilizatie, se realizeaza o unitate sociala?

Daca pui in balanta cele materiale: bani, masina, casa, trai decent pot fi elemente suficiente sa-ti dea o stare de liniste sufleteasca vis-a-vis de cele care raman in tara: parinti, prieteni, rudenii?

CeterasLiviu, on 3rd September 2010, 23:18, said:

Cred ca acolo a trecut criza.Canada nu e Romania.

CeterasLiviu, on 3rd September 2010, 23:18, said:

1. Oficial criza a incetat inca din iulie anul trecut. In realitate, in ciuda unor cresteri de peste 6 la suta al PIB in primul trimestru si o evidenta imbunatatire a pietei muncii, mai e drum f. lung pana la mal. Criza au resimtit-o cei care si-au pierdut slujbele si patronii firmelor mici. Diferenta fata de Ro este ca se "cade" de la un nivel mai ridicat si ramane destul loc de intors. Criza s-a resimtit mai mult ca teama de pierderea locului de munca (de unde cheltuieli mai mici), renuntarea la cateva lucruri obisnuite (masina noua, excursii mai scumpe; de fapt asa e cam peste tot). Problema fundamentala si grava (iarasi in toate tarile): multe locuri de munca nu vor mai reveni niciodata, companiile au invatat sa lucreze cu personal mai mic, pus la treaba f. serios. Economic, acesta e un fapt pozitiv pana la un punct.
Fiecare provincie a resimtit diferit criza, in functie de nivelul de dezvoltare si legaturile cu "fratele" (cam vitreg) din sud. Mai rau a fost pentru Ontario, Alberta si BC. In QC a fost mai putin resimtita abia acum au dat de cateva probleme mai grele.
2. Sunt mii si mii de locuri de munca, poti sa cauti si tu pe Internet, in toate domeniile. Aici oamenii schimba mai des locul de munca, mobilitatea e mult mai mare iar un 5% la somaj e normal si "sanatos". Acum e 6-7-8 %. Ca regula generala, indiferent de criza: slujbele bune sunt putine si intotdeauna cei nascuti aici sunt avantajati. Atentie, nu e vorba de "cetateni canadieni" ci cei nascuti sau din copilarie aici. Vei afla poate de ce. Trebuie sa arati ca esti mai bun ca ei (nu e asa greu). Aprope orice munca permite un trai decent, dar pentru incepatori e mai greu. Tinerii pot incepe cu lucru in hospitality si restaurants pana termina SCOALA. Cei mai in varsta pot cauta in industrie sau constructii la nivel de baza sau dta ca inginer poti sa incerci in controlul calitatii sau drafting, tot pana faci scoala.
3. Programul zilnic de obicei este de 8 ore, 40 ore pe saptamana. De fapt 9 ore zilnic, ca una e pauza in care faci ce vrei. Sunt legi foarte clare in ceea ce priveste depasirea unui numar de ore lunar. Ce e in plus sau in weekend se plateste 1,5 ori. Fiecarte sfert de ora in plus se socoteste. Nu se pune problema sa lucrezi mai multe ore decat daca specificul muncii e de asa natura. Uneori nici daca vrei. Exista abuzuri, pentru fraieri. Exista multe zile libere, aproape in fiecare luna (parca martie si octombrie nu au) si toate (cu exceptia zilei Canadei pe 1 iulie, si Craciunul) repet, toate sunt vinerea sau lunea, astfel ca de 7-8 ori pe an exista long weekend (3 zile). Cine zice ca nu are timp liber inseamna ca nu vrea sa aiba timp liber, are 2 slujbe (adica niciuna buna) sau face scoala la seral.
4. Nu esti mereu in activitate, doar ca in general acele 8 ore la servici inseamna in general 480 minute de lucru, nu 470. Weekendul repara foarte mult, dar in ceea ce priveste prietenii si cunoscutii s-ar putea sa nu prea ai. Unori nici unul.
5. Diversitatea e un lucru real si interesant. Civilizatia se realizeaza cu forta: ai calcat pe bec, ai luat-o in barba. Legile se respecta in general, e greu de scapat de pedeapsa. Cu toate astea sistemul juridic e f. bland comparativ cu multe tari. Singura unitate si comuniune este cea de interese. Asa apar partide, grupuri, cluburi, asociatii. In ciuda "multiculturalismului" de fatada, toate comunitatile sunt net separate, adica indienii cu indieni, chinezii cu chinezii (dar niciodata cantonezii cu mandarinii !) si tot asa. In schimb se respecta intre ele. Situatia difera de la provincie la provincie, cei din Quebec iti vor spune de rasism, discriminare, etc mai mult decat cei din alte provincii. Fiecate provincie are legile ei, parti bune si rele.
6. Depinde de persoana si de ceea ce a lasat in tara. Daca dorul de casa e mare si privesti tot timpul inapoi, nu vei putea merge inainte. Problema relatiilor sociale este problema cea mai mare pe care o intampina un emigrant. Nu se poate cuantifica pentru ca depinde de situatia si caracterul fiecaruia. Cred ca sunt cazuri in care s-a renuntat la tot si intoarcerea s-a facut tocmai pentru ca nu se mai suporta singuratatea. Nu vreau sa intelegi ca nu poti gasi prieteni sau rude. Relatiile insa sunt un pic altfel decat in Ro: la urma urmei fiecare e pe cont propriu. Cu cat o tara e mai dezvoltata si oamenii mai independenti material, cu atat au mai putina nevoie unii de altii. Societatile colectiviste tocmai de asta au aparut, indivizii nu puteau singuri sa rezolve toate problemele existentei. Depinde deci de felul de a fi al fiecaruia; unii se imprietenesc mai usor, altii mai greu sau deloc si in conditii speciale aceste caracteristici ies in evidenta mai mult.
Sunt foarte multe lucruri diferite in societatea canadiana fata de cea romaneasca, si cele canadiene trebuie cantarite cu unitati de masura canadiene. Multi nu intelg asta si aplica gandirea si obiceiurile romanesti cand "judeca" alte tari.