Dacii, obiceiuri si traditii

Pai de ce sa nu se fi intamplat? Ca nu vrei tu? Daca nemtii au lasat in Franta 200 000 de urmasi in 4 ani de ocupatie, la cate razboaie si cate trupe au trecut pe aici poti sa iti dai seama ca au lasat si urmasi biologici.

Despre romani nici nu mai vorbesc, au stat aici vreo 200 de ani iar dupa ce au plecat au lasat in urma un popor care vorbea latineste si se numea "roman" asa ca e de prisos sa te mai intrebi daca s-a intamplat sau nu....



Exact, stateau in afara castrului, in canabae, niste localitati modeste care adesea se transformau in orase mari. De exemplu la Drobeta intai apare castrul iar in jurul lui se dezvolta orasul care va primi titlul de municipia iar in vremurile bune avea o populatie de 30 000. Majoritatea marilor orase din Dacia au evoluat astfel.

Acum si tu , leogoto , crezi ca daca un soldat roman vroia sa bage la inghesuiala pe vreo muiere daca , crezi ca avea nevoie de permis special de la imparatul roman ? Cat despre aberatia ca "dacitele nici nu s-ar fi uitat la romani ca erau inamicii lor" , lasati-o mai moale . Si frantuzoaicele s-au tavalit cu germanii . Si indiencele cu soldatii englezi . Chiar si germancele cu soldatii rusi .

Asta nu are de unde sa stie nimeni cat de dese erau cazurile . Dar poate ca au fost destule .


Nici macar nu conteaza daca era legal sau nu . Ideea e ca limba se putea propaga in felul asta .

Asta nu are de unde sa stie nimeni cat de dese erau cazurile . Dar poate ca au fost destule .


Nici macar nu conteaza daca era legal sau nu . Ideea e ca limba se putea propaga in felul asta .

Aaaaaa...., acuma nu are de unde să știe nimeni? dar mai înainte știați bine de tot.
Se putea propaga......e una și s-a propagat e alta. Voi ați afirmat că s-a propagat.

Aaaaaa...., acuma nu are de unde să știe nimeni? dar mai înainte știați bine de tot.
Se putea propaga......e una și s-a propagat e alta. Voi ați afirmat că s-a propagat.

Va rog sa admirati aceasta fericita familie:
http://oreald.com/picture31.html
E familia unui soldat roman. Nevasta, doi copiii - deci care-i problema. (Nea Mirceo, daca nu crezi ca ala e soldat roman, poti sa citesti inscriptia de sub imagine - te pricepi la de-astea, nu? Scrie acolo si legiunea din care facea parte).

Tot legat de nevestele soldatilor romani, cititi rogu-va textul asta:
Notable metal documents are Roman military diplomas. A diploma was a bronze tablet issued to an auxiliary soldier on completion of his 25-year term of service to prove the award of Roman citizenship to the holder and his family. A particular advantage of diplomas for historians is that they are dated. Diplomas also normally list the names of several auxiliary units which served in the same province at the same time, critical data on the deployment of auxiliary units in the various provinces of the empire at different times. Also usually recorded are: beneficiary's regiment, regimental commander's name, beneficiary's military rank, name of beneficiary, name of beneficiary's father and origin (nation, tribe or city); name of beneficiary's wife and name of her father and origin; and names of children granted citizenship.

- e de aici:
http://en.wikipedia....rial_Roman_army

Adica, la lasarea la vatra soldatul avea nevasta, copii (care, eventual, primisera statutul de cetateni).

Ca de obicei , latri la copacul gresit . Eu nu sunt convins de nimic , dar tu in schimb stii totul . Negi si cea mai mica posibilitate ca ipoteza despre care vorbesc sa se fi putut intampla , fara macar sa te gandesti daca e posibila sau nu .

... unui soldat roman nu ii era interzis la mii de chilometri departare,fututul nevestelor fostilor comandori daci.
... le era interzis formal in primele secole soldatilor sa ia pe nevasta cate o dacita,asta totusi nu impedica sa aiba soldatii romani niste copii afara de casatorie si sa-i invete cu limba latina.

Zău,mă? Ia arată tu aici cum se latră la copacul ăl bun, că io pînă la 62 de ani nu învățai.Nici măcar să latru nu am învățat.
M-am gîndit eu , nu avea grijă, de aia eu scriu pe subiect, iar voi veniți doar cu generalități.Te-am intrebat clar: dacă a fost cum zici arată de ce nu au invățat progeniturile de la tații lor care vorbeau latinește să înjure, să numere, denumirile armelor, ale acțiunilor militare, ale echipamentului, ale materialelor de construcție.Pe romînește toate astea sînt altfel decît în latinește. Mai am dar răspunde doar la asta. Nu-mi veni mie cu 3 lulele citite printr-un articol și cu chestii generale.În amănunt e adevărul. Tu ai văzut cum se desfășoară vreun proces de viol la un tribunal american?De ce crezi că se intră așa de tare in amănunte și femeia e întrebată niște chestii de amănunt? Răspunsul este că doar așa pot fi văzute eventualele minciuni.

1. Fericita familie e compusă dintr-un cetățean roman și altă cetățeană romană. Asta se pare că nu pricepi. Faptul că soția avea cetățenie reiese din împrejurarea că avea două nume, în cartea aia de v-am dat link spre ea e menționat fără echivoc detaliul ăsta: militarii și ex-militarii nu își luau consoarte ne-romane.

M-am gîndit eu , nu avea grijă, de aia eu scriu pe subiect, iar voi veniți doar cu generalități.TNu-mi veni mie cu 3 lulele citite printr-un articol și cu chestii generale.În amănunt e adevărul.

Te-am intrebat clar: dacă a fost cum zici arată de ce nu au invățat progeniturile de la tații lor care vorbeau latinește să înjure, să numere, denumirile armelor, ale acțiunilor militare, ale echipamentului, ale materialelor de construcție.Pe romînește toate astea sînt altfel decît în latinește.

Da mă Marcuzzzo, cîtă dreptate ai. Acum văd limpede "lumina" latinistă:

Soldatul roman se ocupa de vreo dăciță deși știa că e ilegal, apoi cînd se năștea pruncul, intra în concediu pentru îngrijirea copilului pînă la doi ani, schimba pamperși, îl hrănea îl învăța latina...

Dar probabil am uitat să menționez că atunci NU se putea da acel concediu.

Deci soldatul trebuia să chiulească de la instrucție și serviciul de gardă, știind că poate fi biciuit pentru asta, (sau chiar mai rău) dar el avea o misiune istorică,... trebuia să-și învețe pruncii linba latină, ca să aibă Marcuzzo motiv să abereze în 2011 pe forumul Softpedia, despre latinizarea dacilor.

Deci , vezi nu prea avea timp romanul să-și învețe copii o limbă pe care nici el nu o cunoștea prea bine,...iar drăcoaica aia de dăciță, își învăța copii limba vechilor daci, numai așa , ca să-ți facă ție ăn ciudă.

Singura situație cînd drăcovenia pe care o susții avea sens, ar fi fost dacă limba dacilor și latina erau asemănătoare.

Bine-nteles ca cetatenii romani [militari sau nu] aveau neveste pe care si le alegeau dupa cum le poftea inima si cu care aveau plozi si carora le transferau statul lor social.

Leogoto isi calibreaza judecata dupa legile rasiale de la Nuernberg

Nu mi se pare prea corect sa vorbim de procesul de romanizare doar de la cucerirea Daciei de care romani.
Romanizarea este o varianta a procesului de aculturatie, care defineste contactul intre doua civilizatii, in sensul ca romanizarea defineste contactul dintre civilizatia romana si culturile materiale si spirituale ale popoarelor care au fost inglobate in statul roman.
In cazul Daciei, civilizatia romana a venit in contact direct cu civilizatia geto-dacilor. Civilizatia romana a fost una dintre cele mai bine constituite din intreaga antichitate, daca nu cea mai bine contituita. Ea a avut forme specifice de manifestare in toate domeniile vietii: economic, social, politic, militar, spiritual etc. Civilizatia dacica era mai putin complexa, apropiata insa in unele domenii datorita contactelor cu elenismul si chiar cu civilizatia romana cu mult inainte de cucerire. Contactul fundamental intre cele doua civilizatii s-a petrecut la nivelul vietii economice si al culturii materiale. Superioritatea culturii romane si-a spus cuvantul, viata economica de tip roman a inlocuit peste tot si aproape radical formele vietii economice dacice. Sub anumite aspecte, formele de schimb erau deja inlocuite la data cuceririi. Dacii foloseau de peste 150 de ani moneda romana, deci aveau in spate un secol si jumatate de cand viata lor economica a fost influentata si s-a desfasurat pe baza si prin moneda romana. Spuneam mai sus ca la Porolissum (ma scuzati ca dau exemplul doar Porolissumul, dar numai despre el am date concrete deoarece m-a interesat in mod special, eu fiind nascuta si crescuta in acea zona) s-au gasit denari romani datand din 78 i.Hr. Importurile de produse romane devenisera o obisnuinta in asezarile dacice. Ingineri, tehnicieni, mestesugari romani si fireste negustori au fost prezenti in Dacia cu mult inainte de cucerire. Tot la Porolissum s-au gasit piese de import de toate categoriile: ceramica, obiecte din fier, obiecte din bronz. Aici as mentiona o fibula romana gasita intr-o groapa de mormant din cimitirul de la "Magura", cimitir dacic.
Cand romanii s-au instalat in Dacia, construind drumuri, ridicand castre si orase, procesul de transformare a cuprins intreaga societate dacica. Pe masura ce viata economica a devenit romana, au devenit romane majoritatea formelor culturii materiale. Pe masura ce viata economica si cultura materiala au devenit romane, formele de locuire, modul de comportare, credintele si, in fine, mijloacele de exprimare au devenit romane. Astfel, prin fapte, constructii, unelete, haine, podoabe, marfuri, mancare etc, dacul a devenit chiar fara sa-si dea seama sau fara sa vrea, roman. Serviciul militar in armata, recrutarea locala aplicata inca de pe vremea imparatului Hadrianus, contactul permanent cu administratia, cu fiscul, cu negustorul roman, participarea si incadrarea aproape obligatorie in viata economica romana au fost in mare masura determinante. Un rol mare l-au avut si veteranii si colonistii care s-au instalat aici. Veteranii proveneau, cei mai multi, din unitati militare din occidentul european (Hispania, Gallia, Britannia, Pannonia), din provincii de mult incadrate in statul roman si deja romanizate sau intr-un stadiu avansat de romanizare. La Porolissum s-au gasit 8 diplome care atesta cel putin opt militari lasati la vatra. O data cu unii dintre ei, au primit cetatenia si copii lor. Cea mai veche diploma militara dateaza din anul 106 si atesta stabilirea aici a unui veteran de origine britanica. O alta diploma militara din 1 iulie 110, atesta stabilirea aici a lui Marcus Ulpius Longinus, veteran belg de origine. O a treia diploma, din 29 ianuarie 120, dovedeste stabilirea pe loc a unui veteran nascut la Palmyra (Siria), Hamaseus Alapatha filius. Pe celelalte diplome militare, datorita starii lor fragmentare, nu s-au pastrat nume si date. Se pare ca numarul soldatilor din garnizoana de la Porolissum era in jur de 5-7 mii, iar in situatiile de criza ajungea pana la 10 mii.
In inscriptiile gasite la Porolissum s-au descoperit si cateva nume grecesti, purtate mai ales de scalvi. O inscriptie funerara in limba greaca (singura de acest fel la Porolissum) sugereaza si existenta unei componente grecesti (sau poate orientale) a populatiei. Numeroasa tre sa fi fost si populatia de origine orientala mai ales din Palmyra (Siria). In afara unitatii militare, exista si o colonie civila destul de numeroasa de vreme ce avea doua temple (inchinate zeului Bel si zeitei Dea Syria), iar reprezentantii ei aveau un rol important in conducerea orasului (P. Aelius Iacubus, P. Aelius Malachus). Alaturi de acestia mai erau si evrei iar urmele ramase de la ei, chiar daca putine sunt elocvente. S-au descoperit zeitati africane (mai ales egiptene) si din cauza numarului mare de divinitati descoperite se apreciaza ca ar fi existat si o comunitate destul de numeroasa.
In amalgamul acesta etnic, un rol aparte l-a avut si populatia dacica autohtona. Cat de numeroasa era populatia dacica nu se poate aprecia, dar se poate spune ca este cea care domina avand in vedere pastrarea numelui dacic al asezarii (care apare de multe ori scris ca Paralissum sau Paralissensiumm, para se pare ca insemna vad, trecere, trecatoare in limbile tracice ), ceramica tipica gasita peste tot si in toate partile complexului, prezenta anumitor zeitati despre care se apreciaza ca ar fi autohtone precum si imensul cimitir dacic.

Sunt multe exemple pe care le-as putea da. Muzeul de istorie din Zalau adaposteste una dintre cele mai numeroase colectii daco-romane din tara. De asemenea, exista doua volume scoase acu 10-15 ani (primul de dimensiunea DEX-ului iar al doilea cam la jumatate) in colectia "Acta Musei Porolissensis", tiparita de catre Muzeul de istorie din Zalau (din cate stiu eu colectia este cu circuit inchis fiind dedicata specialistilor, dar am vazut ca anumite volume si in special cele noi se pot cumpara direct de la muzeu), volume in care se afla tot istoricul sapaturilor de la Porolissum si tot ceea ce s-a descoperit cu referintele de rigoare.