singuratate

entity22, on 7th September 2010, 20:49, said:

Chiar sunt curios de acel reply.

cam incurcati pe aici psihologia cu psihiatria...
nici cal nici magar = catar

si eu caut prieteni din toata tara pentru socializare id mess treitrei_trei
raspund si la intrebare , sigur ca avem nevoie de socializare , nu poti merge la sala pentru ca este prea scump salariile in Romania nu sunt occidentale, singura forma de socializare si de prietenie ramane tot net-ul, eu as merge de exemplu la aqua gym dar cel mai ieftin abonament depaseste posibilitatea mea financiara pentru un astfel de detaliu, va astept pe mess cine are chef de trancaneala, face bine , trancaneala pe mess face mai mult decat mersul la psiholog.

Edited by cincicinci, 26 October 2014 - 20:02.

cincicinci, on 26 octombrie 2014 - 20:01, said:

cincicinci, on 26 octombrie 2014 - 20:01, said:

Asta imi aminteste de formatul ziarelor de la inceputul anilor 90 (e drept, si inainte erau mesaje similare, dar mai rare): "doresc sa conversez cu tineri (de regula) in chestiunea cutare". Si astfel se produceau schimburi de scrisori. Diferenta este insa mare, o scrisoare nu se poate compara cu un mesaj virtual, nu atat prin profunzimea textului sau prin pregatirea, felul cum gandesti inainte de a scrie ( sa zicem ca aceasta bariera este depasita), cat mai ales prin faptul ca subiectul de discutie era de la inceput ales; ca sa nu mai vorbim de timpul care te ajuta sa reflectezi intre doua scrisori.
"Socializarea" nu poate inlocui activitatile sociale.
Totodata, socializarea nu este un substitut pentru mersul la psiholog si nici invers.

"Socializarea pe net nu poate inlocui activitatile sociale "
de acord dar ce aveti cu socializarea pe net? am vazut multe articole ca socializarea pe net nu e buna etc etc, este foarte buna , in serile cand nu poti merge la sala pentru ca esti obosit , cand nu poti iesi pentru ca sunt -10 grade si in multe ocazii, in plus iti faci multi prieteni schimbi idei , faci concedii impreuna excursii si alte activitati, intotdeauna se gaseste cineva care sa nege importanta socializarii pe net , eu chiar nu stiu de ce .
Se face multa propaganda medicamentelor si chiar a psihoterapiei de ce la psiholog cand se poate sa vorbesti cu prietenii? oare nu lipsa lor ne duce la psiholog? Avem salarii pentru a merge la psiholog ? slariiile in romania sunt mici , mersul la psiholog este un lux inutil uneori.

"intotdeauna se gaseste cineva care sa nege importanta socializarii pe net , eu chiar nu stiu de ce"
Dar eu nu am negat importanta socializarii pe net, eu am zis ca netul nu este un substitut pt alte activitati.
Cum ar fi, primul lucru care iese in evidenta, de-a lungul istoriei scurte a netului, cititul sistematic. In continuare studiul, aprofundarea se vor face cu cartea tiparita si nu cu alte medii "de stocare si de redare a informatiei".
Imi amintesc ca am vazut candva un interviu cu specialisti in net de prin anii 90 care spuneau uimiti cum individul pierde cu usurinta cateva ore pe net si este atat de multumit ca a gasit ceva insignifiant de altfel, dar de care se bucura ca si cum ar fi Sfantul Pocal.
Netul nu este mai mult decat este, noi tindem sa gasim in el avantaje care nu exista.
Nu exista socializare pe net, este insa un fel de interactiune. Daca gandesti ca este interactiune si atat, e f bine. DAca insa crezi ca e cu totul altceva, ca te-ai indragosti spre exemplu (fiind un exemplu la indemana), atunci te inseli.
Netul este un simplu instrument, poate fi si un spatiu de manifestare, dar nu stiu daca trebuie sa fie si un mod de viata.
POate ca mersul la psiholog ar fi un lux inutil uneori, desi luxul in genere se defineste prin faptul ca este inutil. DAr sunt lucruri diferite, psihologul si comunicarea pe net.
As putea sa dau un alt exemplu, des intalnit: tine netul loc de sex? Nu. Tine doar de informare despre sex. Poate si de o masturbare, care oricum se facea si fara net.
Netul nu tine loc de nimic. Ne face  sa ne pierdem vremea intr-un mod placut si mai ales elibereaza din presiunea sociala. Netul ne ajuta sa ne desfasuram activitatile sociale, dar nu le poate inlocui, cam asta e ideea pe care vreau sa o transmit.

mai  bine singur decat inconjurat de prosti. o zicala din popoar asta spune

@heathledger da, atunci cand esti echilibrat mentsl, baiatul care a deschis topicul nu este, el are nevoie de ajutor, este intro stare patologica.

Au trecut vreo 6 anisori de la deschiderea topicului, presupun ca lucrurile s-au clarificat intr-o directie sau alta. Mie nu mi se pare ca baiatul era intr-o stare patologica dar risca sa devina. Atat timp cat poti constientiza ce ti se intampla si sa analizezi si posibile cauze, ca simpla parere, nu poti fi catalogat ca fiind un caz patologic.

Draga prieten, daca mai urmaresti topicul pe care l-ai deschis, ar fi interesant sa spui cum s-au asezat lucrurile.

Daca insa nu vrei sa elaborezi si mai citesti, iti scriu si parerea mea, din experinta, eu avand 44 de ani. Cred ca ne raportam prea mult la niste repere impuse de societate, cutume morale etc., fara sa tinem cont prea mult de ceea ce dorim si putem noi sa facem. Tindem sa ne frustram atunci cand nu reusim sa fim "asa cum se cade", sa devenim anxiosi, sa ne pierdem stima de sine intrand intr-un final intr-o spirala distructiva.

Si eu am avut problema ta. Pe la 22 de ani nu avusesem inca nici o prietena, pe atunci sexul pe bani era mai rar, traiam intr-o frustrare continua ca "toata lumea e cuplata numai eu nu". Eu am ales calea "luptei". Si am reusit in sensul in care mi-am facut prietena iar apoi lucrurile au evoluat de la sine. Bineinteles m-am despartit de cea de atunci, am mai avut alte relatii, m-am casatorit, am divortat, am avut un copil, m-am despartit iar. Profesional lucrurile au mers bine, finaciar nu am avut niciodata probleme pana acum, am calatorit mult in jurul lumii. Pe la 38 de ani mi-am gasit o prietena mult mai tanara decat mine de care m-am indragostit nebuneste, fata la locul ei, nu o hahalera orientata dupa bani si am gandit eu ca in sfarsit mi-am gasit fericirea si o sa pot sa traiesc si eu fericit pana la adanci batranete... Vrabia malai viseaza... Cumva a trebuit sa accept ideea ca eu nu pot fi intr-o relatie (asta este un alt subiect, nu o sa il dezvolt aici) iar vina pentru toate despartirile anterioare de fapt cumva a stat la mine. Si am luat decizia ca vreau sa fiu singur, decizie pe care am implementat-o.

Consecintele au inceput sa se vada destul de repede. In goana mea oarba de "a ma aseza si eu in randul lumii" am neglijat multe aspecte care nu ar fi trebuit neglijate in particular preocuparile/hobby-urile si prietenii. M-am trezit cumva fara nimic in afara de bani. Eu mi-as dori sa am preocuparea ta pentru calculatoare. Banuiesc ca te pasioneaza jocurile. Eu mi-am cumparat un PS4 anul trecut in ideea de a ma distra si dupa 2 luni l-am dat gratis pentru ca ma plictisea. Nu ma mai intereseaza nimic din ceea ce este in jurul meu, nu mai am pasiuni, nu mai am idealuri, dorinte. Desi as putea oricand sa calatoresc, prefer sa stau acasa. Iar situatia asta de acum, asa cum am analizat-o eu, are drept cauza ca am alergat tot timpul dupa ceva ce nu era pentru mine neglijand celelalte aspecte care intradevar erau.

Ca si concluzie si opinie personala: nu te mai raporta la ce fac altii, fa ceea ce te face sa te simti confortabil. Nu te mai uita cu jind la ce "au" ceilalti de foarte multe ori in spatele unei fete zambitoare si fericite se acund multe frustrari. Doar ca exista o ipocrizie sociala care cere sa nu le arati. Daca chiar iti vei dori la un moment dat cu adevarat sa iesi din situatia in care esti vei gasi o cale si asta fara sa te agiti prea mult. Dar fi sigur ca iti doresti. Eu unul as putea daca chiar mi-as dori dar pare ca inca nu este cazul - vreau sa o fac sustenabil de data asta si pentru ca "asa e bine".

londonwalk, on 27 decembrie 2016 - 15:52, said:

Este foarte interesant ce ai scris.
De multe ori alergam dupa iluzii, dupa ceva care credem noi ca ne va aduce fericirea, multumirea ...
Uneori ne plac lucruri simple, ca de exemplu pur si simplu statul singur acasa, dar pentru ca majoritatea a decretat ca numai iesind te poti distra si simti bine, nu mai îndraznim sa marturisim ca ne plac lucrurile simple de teama de a nu fi considerati bizari, ciudati, sau chiar anormali ...

Pacat ca nu putem stii ce s-a mai întâmplat cu initiatorul acestei discutii ...