Ingerii

 robinake, on 19th August 2010, 23:34, said:

Prostii aia au puterea de a gandi gandul la fel ca Dumnezeu ?

 robinake, on 19th August 2010, 22:05, said:

Bina ca te`ai existat tu dansule sa ma scoti din inconsistenta gandurilor mele.
Puteam sa jur ca Lucifer e una din multiplele personalitati dezvoltate de Dumnezeu.

 mario_bril, on 19th August 2010, 17:41, said:

Stimabile, na'ore. Yame-yasme si revino-ti.

16Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, și anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpînească ziua, și luminătorul cel mai mic ca să stăpînească noaptea; a făcut și stelele.

17Dumnezeu i -a așezat în întinderea cerului, ca să lumineze pămîntul,

Stelele ce sunt? Universul nu e format din stele? Sau parintele papadie are o alta parere, care este lege?

 robinake, on 19th August 2010, 22:05, said:

Adica Dumnezeu pacatuieste? Nu ma mir ca gandesti asa, doar tu esti convins ca pupi un lemn si te insanatosesti

 zexelica, on 20th August 2010, 00:35, said:

Onegai-shimasu.
Cand le-a facut Zexe? Dupa ce era pamantul facut? Continui sa spui prostia asta? Vezi ca nu pricepi Biblia? Si un copil de gradinita stie ca pamantul a aparut cu mult dupa creatia soarelui, darmite a stelelor... Nemaivorbind ca apar plantele pe pamant si de abia apoi planetele respective... Zexe vezi ca continui sa te faci de ras. Stai jos linistit si invata, ca la asta ai 4.

Edited by mario_bril, 19 August 2010 - 23:56.

 mario_bril, on 20th August 2010, 00:55, said:

In Biblie ce scrie, stimabile?

 zexelica, on 20th August 2010, 12:07, said:

In TOATE. Mai incearca. Si nu persevera in prostie.

biblia este idolatrie

 ElCubano, on 20th August 2010, 00:04, said:

Un Dzeu oleca schizofrenic ???

Sa revenim on topic.

Au ingerii vointa proprie sau nu? Au avut? Si daca da cine a anulat-o?

 mario_bril, on 20th August 2010, 20:53, said:

Cam ciudat sa fie fiinte superioare cu liber arbitru : unii au ales sa decada , gen Lucifer , dar sa nu aiba vointa . N'est pas ?

 rechinitza, on 20th August 2010, 19:55, said:

Pai cum au ales daca nu aveau liber arbitru? E un nonsens.

 mario_bril, on 20th August 2010, 20:53, said:

In seara asta sunt plina de raspunsuri.  

Ingerii au "o fire rationala, spirituala, libera si schimbatoare in felul de a gandi sau de a voi, caci tot ceea ce este creat este schimbator. Numai ceea ce este necreat este neschimbator. Tot ceea ce este rational este si liber. Asadar, pentru ca ingerul are o fire rationala si spirituala este liber f iar pentru ca este creat si schimbator, are facultatea de a ramine si a progresa in bine sau de a se indrepta spre rau" (Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, II, 3 ; trad. rom., p. 80-81).

http://www.crestinor...geri-69080.html

 Clara22, on 20th August 2010, 23:31, said:

Perfect. Tot dogmatica afirma ca ingerii cazuti nu se mai intorc niciodata. Deci daca continua asa Dumnezeu o sa cam ramana fara ingeri.

 Clara22, on 21st August 2010, 00:31, said:

Nonsens


Nu c`as mai urmari topicu`, da` sunt curios cat de repede ajungeti la basescu.

 mario_bril, on 20th August 2010, 14:23, said:

Arata nde scrie prostia pe care o sustii? Sau te iei dupa astronomi si big bang? Nu m-as mira......il crezi tu pe science-fiction mamaschin un astronom nu e mare diferenta

 mau77mau, on 20th August 2010, 17:47, said:

  Daca Biblia este idolatrie,comenteaza articolul urmator si, de unde a stiut Moise la timpul acela, ordinea exacta in care a fost creat universul si tot ce exista pe pamant?

O relatare antică despre creație — Puteți avea încredere în ea?
„CINE știe să spună de unde au apărut toate lucrurile și cum a avut loc procesul creării?“ Această întrebare se găsește în poemul „Cântecul creației“. Compus în sanscrită cu mai bine de 3 000 de ani în urmă, poemul face parte din Rig-Veda, o carte sacră hindusă. Poetul punea la îndoială chiar și faptul că numeroșii zei hinduși puteau ști „cum a avut loc procesul creării“, întrucât „zeii înșiși sunt mai tineri decât creația“. — Sublinierea noastră.
Scrieri babiloniene și egiptene conțin mituri despre nașterea zeilor acelor popoare într-un univers deja existent. Totuși, demn de remarcat este faptul că acele mituri nu au putut spune cum a apărut universul. Cu toate acestea, veți descoperi că există o relatare despre creație diferită. Această relatare deosebită, Biblia, începe cu următoarele cuvinte: „La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul“. — Geneza 1:1.
Aceste cuvinte simple și sugestive au fost scrise de Moise cu aproximativ 3 500 de ani în urmă. Ele îndreaptă atenția spre un Creator, Dumnezeu, care transcende universul material, întrucât el l-a făcut și, prin urmare, există dinainte de apariția acestuia. Aceeași carte învață că „Dumnezeu este Spirit“, ceea ce înseamnă că el există într-o formă invizibilă ochilor noștri (Ioan 4:24, NW). O asemenea entitate poate fi, probabil, mai bine înțeleasă astăzi, întrucât oamenii de știință au descris puternicele stele neutronice și găurile negre din spațiu, acestea fiind invizibile și putând fi detectate pe baza efectelor lor.
În mod semnificativ, Biblia oferă următoarele informații: „Există corpuri cerești și corpuri pământești; dar gloria corpurilor cerești este de un fel, iar gloria corpurilor pământești este de un fel diferit“ (1 Corinteni 15:40, 44, NW). Prin corpuri cerești nu se înțelege materia cosmică invizibilă studiată de astronomi. „Corpurile cerești“ menționate aici sunt corpuri spirituale inteligente. „Dar cine, în afară de Creator, are un corp spiritual“, vă întrebați probabil?
Creaturile cerești invizibile
Potrivit relatării biblice, domeniul vizibil nu a fost primul lucru creat. Această relatare antică despre creație consemnează faptul că prima operă de creație a constat în aducerea în existență a altei persoane spirituale, și anume, Fiul întâi-născut. El a fost „Cel întâi-născut peste toată creația“ sau „începutul creației lui Dumnezeu“ (Coloseni 1:15; Apocalipsa 3:14). Această primă creatură era unică.
El a fost prima operă de creație pe care Dumnezeu a făcut-o în mod direct și a înzestrat-o cu o mare înțelepciune. De fapt, un scriitor de mai târziu, un rege vestit pentru înțelepciunea lui, l-a numit pe acest Fiu „maestrul“ care a luat parte la toate lucrările de creație ulterioare (Proverbele 8:22, 30; vezi și Evrei 1:1, 2). Despre el, un învățător din secolul întâi pe nume Pavel a scris: „Prin El au fost create toate lucrurile, cele care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute“. — Coloseni 1:16; compară cu Ioan 1:1–3.
Ce sunt lucrurile nevăzute din ceruri pe care Creatorul le-a adus în existență prin intermediul acestui Fiu? În timp ce astronomii vorbesc de existența a miliarde de stele și găuri negre invizibile, Biblia menționează aici sute de milioane de creaturi spirituale, care au corpuri spirituale. „De ce a creat Dumnezeu aceste ființe invizibile inteligente?“, ar putea întreba unii.
Întocmai cum în urma unui studiu al universului se pot găsi răspunsuri la unele întrebări referitoare la Cauza acestuia, un studiu al Bibliei ne poate furniza informații importante despre Autorul ei. De exemplu, Biblia ne spune că el este „fericitul Dumnezeu“, ale cărui intenții și acțiuni reflectă iubire (1 Timotei 1:11; 1 Ioan 4:8). Așadar, în mod logic, putem trage concluzia că Dumnezeu a dorit să fie în compania altor persoane spirituale inteligente, care, de asemenea, să se poată bucura de viață. Fiecare creatură spirituală urma să îndeplinească o muncă satisfăcătoare în folosul celorlalte creaturi spirituale și avea să contribuie la îndeplinirea scopului Creatorului.
Nimic nu sugerează că aceste creaturi spirituale trebuiau să fie asemenea unor roboți în ce privește supunerea lor față de Dumnezeu. Dimpotrivă, el le-a înzestrat cu inteligență și cu libertate de acțiune. Relatările biblice indică faptul că Dumnezeu încurajează libertatea de gândire și de acțiune, convins fiind că această libertate nu constituie o amenințare permanentă la adresa păcii și a armoniei din univers. Folosind numele propriu al Creatorului, așa cum apare în Biblia ebraică, Pavel a scris: „Acum Iehova este Spiritul; și unde este spiritul lui Iehova, acolo este libertate“. — 2 Corinteni 3:17, NW.
Lucrurile vizibile din ceruri
Care sunt lucrurile vizibile pe care Dumnezeu le-a creat prin intermediul Fiului său întâi-născut? Printre ele se numără soarele nostru și toate celelalte miliarde de stele și elemente care alcătuiesc universul. Ne ajută oare Biblia să ne formăm o idee despre modul în care a adus Dumnezeu în existență toate acestea din nimic? Să vedem acest lucru examinând Biblia în lumina științei moderne.
În secolul al XVIII-lea, savantul Antoine-Laurent Lavoisier a studiat greutatea materiei. El a observat că, după producerea unei reacții chimice, masa substanței obținute este egală cu suma maselor substanțelor care au intrat în reacție. De exemplu, dacă ardem hârtie în prezența oxigenului, masa cenușii și a gazelor rezultate este egală cu masa hârtiei dinainte de a fi arsă și a oxigenului consumat. Lavoisier a propus elaborarea unei legi: „legea conservării masei sau a materiei“. În 1910, The Encyclopædia Britannica a dat următoarea explicație: „Materia nu poate fi nici creată, nici distrusă“. Afirmația părea logică, cel puțin la vremea aceea.
Cu toate acestea, explozia din 1945 a unei bombe atomice peste orașul japonez Hiroshima a scos la iveală o carență a legii lui Lavoisier. În timpul unei asemenea explozii a unei mase supercritice de uraniu se formează substanțe diferite, însă suma maselor acestora este mai mică decât masa uraniului inițial. De ce această pierdere? Deoarece o parte din masa uraniului se transformă într-o explozie puternică de energie.
O altă carență a legii lui Lavoisier referitoare la conservarea materiei a ieșit la iveală în 1952, odată cu explozia unui mecanism termonuclear (bomba cu hidrogen). În acea explozie, atomii de hidrogen s-au combinat formând heliu. Totuși masa heliului rezultat a fost mai mică decât masa hidrogenului inițial. O parte din masa hidrogenului s-a transformat într-o energie explozivă, rezultatul fiind o explozie mult mai distrugătoare decât cea produsă de bomba lansată asupra Hiroshimei.
Așa cum au demonstrat aceste explozii, o cantitate mică de materie echivalează cu o enormă cantitate de energie. Această relație dintre materie și energie explică puterea soarelui, care contribuie la menținerea vieții și a sănătății noastre. Care este această relație? Cu aproximativ 40 de ani înainte, în 1905, Einstein a dedus existența unei relații între materie și energie. Mulți cunosc ecuația lui: E=mc2. Imediat după ce Einstein a stabilit această relație, oamenii de știință au putut să explice de ce soarele continuă să strălucească de miliarde de ani. În interiorul soarelui au loc încontinuu reacții termonucleare. Astfel, în fiecare secundă, soarele transformă circa 564 de milioane de tone de hidrogen în 560 de milioane de tone de heliu. Aceasta înseamnă că aproximativ 4 milioane de tone de substanță sunt transformate în energie solară, din care o infimă parte ajunge pe pământ și întreține viața.
Semnificativ este faptul că și procesul invers este posibil. „Energia se transformă în materie când particulele subatomice se ciocnesc cu viteze mari, creând noi particule mai grele“, explică The World Book Encyclopedia. Oamenii de știință au realizat acest proces la scară redusă, folosind mașini uriașe numite acceleratoare de particule, în care particulele subatomice se ciocnesc cu viteze fabuloase, dând naștere la materie. „Noi repetăm unul dintre miracolele universului: transformarea energiei în materie“, a explicat fizicianul dr. Carlo Rubbia, laureat al Premiului Nobel.
„Așa este, dar ce legătură există între aceste informații și relatarea despre creație din Biblie?“, ar putea întreba cineva. Biblia nu este în sine un manual științific, totuși ea s-a dovedit a fi o carte de actualitate și în armonie cu faptele științifice. De la început până la sfârșit, Biblia îndreaptă atenția asupra Celui care a creat întreaga materie din univers, cel mai mare Savant (Neemia 9:6; Faptele 4:24; Apocalipsa 4:11). În plus, ea arată în mod clar care este relația dintre energie și materie.
De exemplu, Biblia le face cititorilor următoarea invitație: „Ridicați-vă ochii în sus și vedeți. Cine a creat aceste lucruri? Este Acela care face să iasă armata lor după număr, care le cheamă pe toate pe nume. Datorită abundenței energiei dinamice, el fiind și viguros în putere, nici unul dintre ele nu lipsește“ (Isaia 40:26, NW). Da, Biblia spune că o sursă de energie dinamică extraordinar de mare — Creatorul — a determinat apariția universului material. Această afirmație concordă în totalitate cu tehnologia modernă. Chiar și numai pentru acest motiv, relatarea biblică despre creație merită respectul nostru profund.
După ce a creat în ceruri atât lucruri invizibile, cât și lucruri vizibile, Creatorul și Fiul său unic-născut și-au îndreptat atenția asupra pământului. Cum a apărut acesta? Varietatea de elemente chimice care alcătuiesc planeta noastră ar fi putut fi produsă în mod direct prin transformarea energiei dinamice nelimitate a lui Dumnezeu în materie, proces pe care fizicienii din zilele noastre îl consideră posibil. Sau, potrivit părerii multor oameni de știință, pământul s-ar fi putut forma din materia rezultată în urma exploziei unei supernove. Totuși, cine poate ști dacă ar fi putut fi o combinare de metode, a metodelor pe care tocmai le-am menționat și a altor metode pe care oamenii de știință nu le-au descoperit încă? Indiferent care a fost mecanismul creării, important este că Creatorul este Sursa dinamică a elementelor care alcătuiesc planeta noastră, inclusiv toate mineralele care ne sunt indispensabile.
Putem înțelege că procesul de întemeiere a pământului a presupus mult mai mult decât furnizarea tuturor elementelor în proporții exacte. Dimensiunile pământului, mișcarea lui de rotație și distanța față de soare, precum și înclinația axei lui și forma aproape circulară a orbitei pe care se deplasează în jurul soarelui trebuiau, de asemenea, să fie exacte — așa cum și sunt. În mod clar, Creatorul a creat cicluri naturale, datorită cărora planeta noastră poate să întrețină o abundență de viață. Avem toate motivele să fim uluiți de aceste lucruri. Dar imaginați-vă reacția fiilor spirituali cerești în timp ce asistau la procesul creării pământului și a vieții de pe el! O carte a Bibliei spune că ei „scoteau împreună strigăte de bucurie“ și „strigau aplaudând“. — Iov 38:4, 7, NW.
Înțelegerea capitolului 1 din Geneza
Primul capitol al Bibliei ne furnizează câteva detalii cu privire la unele acțiuni importante întreprinse de Dumnezeu pentru a pregăti pământul ca să fie stăpânit de om. Acest capitol nu ne furnizează toate detaliile; în timp ce îl citim, nu ar trebui să ne neliniștească gândul că acesta omite detalii pe care cititorii din vechime oricum nu le-ar fi înțeles. De exemplu, când Moise a scris acest capitol, el nu a vorbit despre alge și bacterii microscopice. Aceste forme de viață au fost văzute pentru prima dată de om după inventarea microscopului, în secolul al XVI-lea. Moise nu a vorbit în mod concret nici despre dinozauri, a căror existență a fost stabilită prin deducție în secolul al XIX-lea, pe baza fosilelor găsite. Însă Moise a fost inspirat să folosească cuvinte care puteau fi înțelese de către oamenii din zilele lui — iar aceste cuvinte transmiteau informații exacte despre crearea pământului.
În timp ce citiți capitolul 1 din Geneza, începând cu versetul 3, veți remarca faptul că acest capitol este împărțit în șase „zile“ de creare. Unii susțin că acestea au fost zile literale de 24 de ore, ceea ce ar însemna că întregul univers și viața de pe pământ au fost create în mai puțin de o săptămână! Totuși, puteți descoperi cu ușurință faptul că Biblia nu învață acest lucru. Cartea Geneza a fost scrisă în ebraică. În această limbă, termenul „zi“ desemnează o perioadă de timp. Poate fi vorba fie de o perioadă de timp foarte lungă, fie de o zi literală de 24 de ore. Chiar și în Geneza, despre toate cele șase „zile“ se vorbește ca despre o perioadă de timp foarte lungă — „ziua în care Iehova a făcut pământul și cerul“ (Geneza 2:4, NW; compară cu 2 Petru 3:8). Cert este că Biblia dezvăluie faptul că „zilele“, sau erele de creare, sunt formate din mii de ani.
O persoană poate să înțeleagă acest lucru din ceea ce spune Biblia referitor la a șaptea „zi“. Pentru fiecare dintre primele șase „zile“, relatarea se încheie cu cuvintele: „A fost seară și a fost dimineață: ziua întâi“ și așa mai departe. Totuși, aceste cuvinte nu le veți găsi în încheierea relatării despre a șaptea „zi“. În plus, în secolul întâi e.n., după aproximativ 4 000 de ani de istorie, Biblia a arătat că cea de-a șaptea „zi“ de odihnă continuă (Evrei 4:4–6). Așadar, cea de-a șaptea „zi“ reprezintă o perioadă formată din mii de ani, de unde putem deduce în mod logic că la fel stau lucrurile și cu primele șase „zile“.
Prima și a patra „zi“
După cât se pare, pământul a fost așezat pe orbita lui în jurul soarelui ca glob acoperit cu apă înainte de începerea celor șase „zile“, sau perioade, în care s-au efectuat lucrări de creare deosebite. „Pe suprafața talazurilor adâncului era întuneric“ (Geneza 1:2, NW). În acel moment de început, ceva — probabil un amestec de vapori de apă, gaze și cenușă vulcanică — a împiedicat lumina soarelui să ajungă pe suprafața pământului. Biblia descrie prima perioadă de creare astfel: „Dumnezeu a zis: «Să fie lumină»; și lumina a venit treptat în existență“, sau a ajuns pe suprafața pământului. — Geneza 1:3, în traducerea lui J. W. Watts.
Expresia „a venit treptat“ arată cu exactitate că aici a fost folosită o formă a unui verb ebraic care exprimă o acțiune progresivă, desfășurată în timp. Oricine știe să citească în limba ebraică poate întâlni această formă verbală de aproximativ 40 de ori în Geneza, capitolul 1, ea fiind o cheie a înțelegerii capitolului. Ceea ce Dumnezeu începea în așa-zisa seară a unei perioade de creare, sau ere, devenea treptat clar, sau vizibil, după dimineața „zilei“ respective. De asemenea, ceea ce era început într-o perioadă nu trebuia să fie complet terminat când începea următoarea perioadă. Să exemplificăm acest lucru: Lumina a început să apară treptat în prima „zi“, totuși soarele, luna și stelele au putut fi văzute de-abia în a patra perioadă de creare. — Geneza 1:14–19.
A doua și a treia „zi“
Înainte ca Creatorul să facă să apară uscatul în a treia „zi“ de creare, el a ridicat o parte din ape. Drept rezultat, pământul a fost înconjurat de un strat de vapori de apă. Relatarea antică nu descrie mecanismele folosite, și nici nu este nevoie de acest lucru. Însă Biblia îndreaptă atenția asupra întinderii dintre apele de deasupra și cele de pe suprafața pământului. Ea o numește cer. Chiar și astăzi, oamenii folosesc acest termen cu privire la atmosferă, locul unde zboară păsările și avioanele. La momentul potrivit, Dumnezeu a umplut această atmosferă cu un amestec de gaze indispensabile vieții.
Totuși, în timpul „zilelor“ de creare, nivelul apelor a scăzut, astfel încât a apărut uscatul. Folosind, probabil, forțele geologice care și acum determină deplasarea plăcilor tectonice ale pământului, se pare că Dumnezeu a împins în sus dorsalele suboceanice pentru a forma continente. În urma acestui proces, deasupra nivelului apei s-a format uscatul, iar dedesubt, bazinele oceanice adânci, pe care acum oceanografii le marchează pe hărți și le studiază cu pasiune (compară cu Psalmul 104:8, 9). După formarea uscatului a avut loc un alt eveniment extraordinar. Astfel putem citi următoarele: „Și Dumnezeu a zis: «Pământul să producă vegetație, plante cu sămânță, pomi roditori care să facă rod după specia lor și care să aibă în ei sămânța lor pe pământ.» Și așa a fost“. — Geneza 1:11.
Așa cum s-a arătat în capitolul precedent, „Lucrarea — Ce ne dezvăluie ea?“, fotosinteza este un proces vital pentru plante. O celulă vegetală verde conține un anumit număr de structuri mai mici numite cloroplaste, care își iau energia necesară din lumina solară. „Aceste uzine microscopice, se explică în cartea Planet Earth (Planeta noastră), produc glucide și granule de amidon . . . Nici un om nu a proiectat vreodată o uzină mai eficientă, sau ale cărei produse să aibă o mai mare căutare, decât un cloroplast.“
Într-adevăr, mai târziu, viața animalelor avea să depindă de cloroplaste. De asemenea, fără vegetație verde, atmosfera pământului ar avea un conținut excesiv de dioxid de carbon, iar noi am muri din cauza căldurii și a lipsei de oxigen. Unii specialiști dau explicații surprinzătoare cu privire la dezvoltarea vieții dependente de fotosinteză. De exemplu, ei spun că, atunci când hrana organismelor unicelulare acvatice s-a terminat, „câteva celule-pionier au găsit, în cele din urmă, o soluție. Fotosinteza“. Dar așa au stat într-adevăr lucrurile? Fotosinteza este un proces atât de complex, încât oamenii de știință încearcă și acum să-i afle secretele. Credeți că formele de viață cu reproducere asexuată care depind de fotosinteză au apărut într-un mod inexplicabil și spontan? Sau considerați că este mult mai rațional să credeți că acestea sunt rezultatul unui act de creare inteligent și intenționat, după cum relatează Geneza?
Noile varietăți de plante nu au încetat, probabil, să apară în a treia „zi“ de creare. Acest proces ar fi putut continua până în a șasea „zi“, când Creatorul „a sădit o grădină în Eden“ și „a făcut să crească din pământ tot felul de pomi, plăcuți la vedere și buni de mâncare“ (Geneza 2:8, 9). Și, așa cum se menționează, atmosfera pământului trebuie să fi devenit mai curată în „ziua“ a patra, astfel încât planeta noastră a primit mai multă lumină de la soare și de la alte corpuri cerești.
A cincea și a șasea „zi“
În a cincea „zi“ de creare, Creatorul a umplut oceanele și atmosfera cu o nouă formă de viață — „suflete vii“ —, diferită de plante. Este interesant faptul că biologii menționează, printre altele, regnul vegetal și regnul animal, pe care le împart în subclase. Termenul ebraic tradus prin „suflet“ se referă la „o ființă care respiră“. Biblia spune, de asemenea, că „sufletele vii“ au sânge. Așadar, putem trage concluzia că creaturile care au atât un aparat respirator, cât și un sistem circulator — viețuitoarele marine și păsările, care respiră — au început să apară în a cincea perioadă de creare. — Geneza 1:20, NW; 9:3, 4.
În a șasea „zi“, Dumnezeu a acordat o și mai mare atenție pământului. El a creat animale „domestice“ și animale „sălbatice“, acestea fiind denumiri semnificative în momentul când Moise și-a așternut în scris relatarea (Geneza 1:24, NW). Așadar, mamiferele terestre au fost create în cea de-a șasea perioadă de creare. Dar ce putem spune despre oameni?
Relatarea antică ne spune că, în cele din urmă, Creatorul a dorit să creeze pe pământ o formă de viață cu adevărat unică. El i-a spus Fiului său ceresc: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; ei să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ“ (Geneza 1:26). Așadar, omul avea să fie o reflectare a imaginii spirituale a Făuritorului său, manifestând calitățile Acestuia. În plus, omul urma să acumuleze un bagaj uriaș de cunoștințe. Astfel, oamenii puteau să aibă o inteligență superioară celei a oricărui animal. De asemenea, spre deosebire de animale, omul a fost creat cu capacitatea de a acționa potrivit liberului arbitru cu care a fost înzestrat, nefiind condus în primul rând de instinct.
În ultimii ani, oamenii de știință au făcut cercetări amănunțite asupra genelor umane. Comparând modelele genetice umane de pe tot pământul, ei au găsit dovezi evidente ale faptului că toți oamenii au un strămoș comun, existând o sursă comună de ADN pentru toți oamenii care au trăit vreodată, inclusiv pentru fiecare dintre noi. În 1988, revista Newsweek a prezentat aceste descoperiri într-un articol intitulat „În căutarea lui Adam și a Evei“. Subiectul acelor studii l-a constituit un anumit tip de ADN mitocondrial, material genetic transmis numai de femeie. În 1995, rapoartele referitoare la ADN-ul masculin îndreptau atenția asupra aceleiași concluzii, și anume, că „a existat un «Adam» ancestral, al cărui material genetic pe cromozom [Y] se întâlnește la fiecare om de pe pământ“, așa cum s-a arătat în revista Time. Indiferent că aceste descoperiri sunt sau nu exacte în cele mai mici detalii, ele demonstrează că evenimentele istorice consemnate în Geneza prezintă un grad înalt de credibilitate, fiind înfăptuite de Acela care era prezent atunci.
Ce moment important a fost acela când Dumnezeu a pus împreună câteva dintre elementele pământului pentru a-l alcătui pe primul său fiu uman, pe care l-a numit Adam (Luca 3:38)! Relatarea istorică ne spune că Creatorul pământului și al vieții de pe el l-a așezat pe omul pe care l-a făcut într-un loc asemănător unei grădini, „ca s-o lucreze și s-o păzească“ (Geneza 2:15). În acel timp, Creatorul se poate să fi creat și alte specii de animale. Biblia spune: „Dumnezeu făcuse din pământ toate animalele câmpului și toate păsările cerului; și le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei viețuitoare, acela-i era numele“ (Geneza 2:19). Biblia nu lasă deloc să se înțeleagă că primul om, Adam, a fost doar un personaj mitic. Dimpotrivă, el a fost o persoană reală — un om înzestrat cu gândire și cu sentimente — care găsea bucurie în faptul de a munci în acea locuință paradiziacă. În fiecare zi, el învăța tot mai multe lucruri despre ce făcuse Creatorul și despre cum era Acesta — calitățile și personalitatea lui.
Apoi, după o perioadă de timp nespecificată, Dumnezeu a creat prima femeie, pentru a fi soția lui Adam. Ulterior, Dumnezeu a făcut ca viața lor să aibă un scop mai nobil, dându-le următoarea însărcinare importantă: „Fiți roditori, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ“ (Geneza 1:27, 28). Nimic nu poate schimba acest scop declarat al Creatorului, și anume, ca întregul pământ să devină un paradis plin cu oameni fericiți, care să trăiască în pace unii cu alții și cu animalele.
Universul material, inclusiv planeta noastră și viața de pe ea, mărturisește în mod clar despre înțelepciunea lui Dumnezeu. Așadar, datorită acestei înțelepciuni, el a putut, evident, să prevadă faptul că, la un moment dat, unii oameni puteau alege să acționeze într-un mod independent și rebel, în pofida faptului că el este Creatorul și Dătătorul Vieții. Această atitudine de răzvrătire putea să distrugă măreața operă de construire a unui paradis global. Relatarea spune că Dumnezeu le-a pus în față lui Adam și Evei un test simplu, test care avea să le reamintească faptul că trebuiau să asculte. Potrivit cuvintelor lui Dumnezeu, neascultarea urma să aibă drept consecință pierderea vieții pe care el le-o dăduse. Prevenindu-i pe primii noștri strămoși cu privire la urmarea unei căi greșite care avea să influențeze fericirea întregii familii umane, Creatorul a dat dovadă de grijă. — Geneza 2:16, 17.
La sfârșitul celei de-a șasea „zile“, Creatorul a făcut tot ceea ce era necesar pentru a-și duce la îndeplinire scopul. Pe bună dreptate, el a putut spune că toate lucrurile făcute de el erau „foarte bune“ (Geneza 1:31). În acest moment, Biblia introduce o altă perioadă de timp importantă, spunând că „în ziua a șaptea [Dumnezeu] S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse“ (Geneza 2:2). Dacă Creatorul „nu se epuizează, nici nu obosește“, de ce se spune despre el că s-a odihnit (Isaia 40:28, NW)? Această expresie arată că el a încetat să mai creeze lucruri materiale; în plus, el se odihnește știind că nimic, nici măcar un act de răzvrătire în cer sau pe pământ, nu poate zădărnici îndeplinirea scopului său măreț. Plin de încredere, Dumnezeu a binecuvântat cea de-a șaptea „zi“ de creare. Prin urmare, creaturile inteligente loiale lui Dumnezeu — oamenii și creaturile spirituale invizibile — pot fi sigure că, la sfârșitul celei de-a șaptea „zile“, în întregul univers vor domni pacea și fericirea.
Puteți avea încredere în relatarea Genezei?
Puteți într-adevăr să dați crezare acestei relatări despre creație și perspectivelor pe care le oferă ea? După cum am observat, cercetările genetice moderne se îndreaptă spre concluzia menționată de Biblie cu mult timp înainte. De asemenea, unii oameni de știință au remarcat ordinea în care sunt prezentate evenimentele în Geneza. De exemplu, renumitul geolog Wallace Pratt a spus: „Dacă mie, ca geolog, mi s-ar cere să explic pe scurt teoriile noastre moderne despre originea pământului și despre dezvoltarea vieții pe el unui simplu popor de păstori, asemenea triburilor cărora le-a fost adresată Cartea Geneza, nu aș reuși să fac lucrul acesta decât dacă aș folosi cu minuțiozitate o mare parte din limbajul folosit în primul capitol al Genezei“. De asemenea, el a remarcat că ordinea evenimentelor descrise în Geneza referitoare la apariția oceanelor, a uscatului, a vieții marine, a păsărilor și a mamiferelor corespunde, în esență, succesiunii principalelor diviziuni ale timpului geologic.
Gândiți-vă la următorul lucru: De unde a aflat Moise — cu mii de ani în urmă — această ordine exactă, dacă sursa lui de informații nu a fost Creatorul și Proiectantul însuși?
Biblia afirmă că „prin credință înțelegem că lumile au fost întocmite prin Cuvântul lui Dumnezeu, încât tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd“ (Evrei 11:3). Mulți nu sunt dispuși să accepte acest fapt, preferând să creadă în întâmplare sau în procese oarbe, în urma cărora se presupune că au apărut universul și viața. Totuși, după cum am văzut, motivele pentru a crede că universul și viața terestră — inclusiv viața noastră — provin de la o Cauză Primă inteligentă, de la un Creator, Dumnezeu, sunt multe și variate.
Biblia recunoaște în mod deschis că „credința nu este o posesie a tuturor oamenilor“ (2 Tesaloniceni 3:2, NW). Totuși, credința nu este credulitate. Credința se bazează pe esență. În următorul capitol vom analiza alte motive valabile și convingătoare, menite să vă ajute să înțelegeți de ce putem avea încredere în Biblie și în Marele Creator, care se interesează de noi în mod personal.
[Note de subsol]
Energia este egală cu masa înmulțită cu viteza luminii la pătrat.
Evreii considerau că ziua începea seara și ținea până la următorul apus.
Este posibil ca Creatorul să fi folosit procese naturale pentru a ridica apele și pentru a le ține suspendate. Aceste ape au căzut în zilele lui Noe (Geneza 1:6–8; 2 Petru 2:5; 3:5, 6). Potrivit opiniei antropologilor, acest eveniment istoric a avut un mare efect asupra oamenilor care au supraviețuit și asupra descendenților lor. Acest eveniment îl găsim consemnat în relatările despre potop păstrate de popoare de pe întregul pământ.
Pentru un studiu suplimentar al istoriei formelor de viață de pe pământ vezi cartea Cum a apărut viața — prin evoluție sau prin creație?, publicată de Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc.
[Legenda fotografiei de la pagina 86]
Discurile de praf, asemănătoare acestuia din galaxia NGC 4261, sunt o dovadă a existenței puternicelor găuri negre, care nu se pot vedea. Biblia afirmă că într-un alt domeniu există creaturi puternice, dar care nu se pot vedea
[Legenda fotografiei de la pagina 89]
Experimentele susțin teoria științifică potrivit căreia masa poate fi transformată în energie, iar energia în masă
[Legenda fotografiei de la pagina 94]
Lucrările de creație din prima până în a treia „zi“ au făcut posibilă apariția unei vegetații de o varietate uluitoare
[Legenda fotografiilor de la pagina 99]
Biblia descrie cu exactitate în termeni simpli apariția succesivă a formelor de viață de pe pământ
[Legenda fotografiei de la pagina 101]
„Ca geolog . . . nu aș reuși să fac lucrul acesta decât dacă aș folosi cu minuțiozitate o mare parte din limbajul folosit în primul capitol al Genezei.“ — Wallace Pratt

 Trestiana, on 22nd August 2010, 19:17, said:

N-am fost eu poate prea atent, dar nu spunea Moise ca toate plantele (din care gramineele sunt vechi de 55.000.000 ani) sunt mai recente decat toate stelele (din care una este de 13.200.000.000 ani)? Pentru orice fiinta rationala, afirmatia cum ca 55.000.000 > 13.200.000.000  nu face parte din categoria "stiutului" ci a "nestiutului"

Sa idolatrizezi ceva corect e, poate, acceptabil. Dar sa idolatrizezi o imbecilitatea antica, demonstrata a fi falsa, denota probleme grave de intelegere a realitatii.

 ain, on 22nd August 2010, 19:53, said: