Copilul meu o să facă aia și ailaltă

Cu copiii n-am nimic.
Cu exprimarea ta conservatoare am ce am.

adadoi, on 3rd August 2010, 13:12, said:

la 3 ani m-a dat mama la balet. si n-a fost greu sa dau cu piciorul la 7 ani de "intins oase", nu la 3. (nu i-as zice chiar asa, n-am simtit asta, in schimb poantele erau taaare pacatoase). am iubit baletul vreo 5 ani mai tarziu, cand au inceput sa-mi spuna (baietii, of cors) ca se vede c-am facut balet   si se vedea. bine, pe vremea aia se mai si dansa  

doua vacante de vara am facut tenis - fara vreun alt gand decat a invata sa tin corect racheta. si-am invatat, si nu cred ca mi-a stricat. inotul l-am invatat dupa ureche - si la un cvasi-stil bras am ramas, da' macar nu stau pe mal.

inca nu m-am prins daca ideea initiala avea vreo legatura cu performanta - prima impresie era ca nu, da' fraza ta m-a derutat.

apropos de bulsitu' din primul post -  o fi intr-o romana clara, da-i exact asta, bulsit. n-am facut balet in locul mamei, ci de dragul Nadiei   (dar deh, curs de gimnastica nu exista pe unde mi-am petrecut copilaria, si noroc ca mama nu forumea, deci nu m-a facut pachet sa ma trimita la Deva   )

Edited by charme, 03 August 2010 - 18:49.

Eu nu vreau sa faca fii-mea nimic. Nici cu cartea nu o sa o omor ca nu o ajuta la nimic. Ea sa fie sanatoasa si fericita, ca restul se cumpara.
Nu vreau sa se apropie de calculator, cel putin pana la 10 ani.

Recunosc cinstit ca mi-am dat copii la inot . Cine a vazut rechini care sa nu stie sa inoate ?

La dans am dat-o pe fiica-mea ca asa vrea ea . Ca ea e talentata ca o bata nu conteaza , ii face placere si o distreaza . Incet , incet parca stie sa faca anumite miscari mai gratios , stie care e dreapta si stanga , cum e cu pasul de vals , etc .
Acum ii face placere si inotul .  Singura ratiune pentru care i-am dat la inot a fost ca trebuie sa stie sa se tina la suprafata apei la o adica si pentru ca dezvolta armonios grupele musculare , nu solicita articulatiile excesiv ( la nivel de hobby ) .
Acum vrea la balet . Dar aici doar de-aia doreste pentru ii place tutu-ul si vrea unul roz . Deh , influenta media .

Edited by rechinitza, 03 August 2010 - 19:16.

Fiica-mea tocmai a implinit 1.5 ani si is multumit ca stie sa numere pana la .. 3! unu, doua, tri! foarte frumos.

Un lucru pe care deja il face si sper ca o sa-l mai faca o perioada: o musca doar pe soacra-mea!  

TIC, on 3rd August 2010, 20:23, said:

A facut cursuri speciale ? Ca , na , poate sunt si altii interesati .

rechinitza, on 3rd August 2010, 20:25, said:

Dooooar soacra-mea!! O fi ea masochista sau ... altceva, ca nu imi explic altfel, da' atunci cand era muscata, in loc sa se fi vaitat ca o doare &shit, ea radea! Asta i-a dat aripi pishcotului, care de atunci, nu scapa o zi, cand e soacra-mea la noi, fara a aplica tratamentul de rigoare! ... de mai multe ori!

Edited by TIC, 03 August 2010 - 19:40.

Ana_Karr, on 3rd August 2010, 20:07, said:

  corect!

io am crescut la tara si am facut sport de performanta incercand sa fur cirese. nu stiu cum am ajuns in copac, stiu doar ca a venit paznicu' livezii si am tipat ca io fara tata nu cobor de acolo. se pune??

nici fii-miu nu face nic. deseneaza intr-o veselie tot ce prinde - in mod deosebit, agendele mele
cand o trece la pereti, promit ca-i cumpar bicicleta!

profit de ocazie pentru a vorbi si eu, in calitate de copil care stie sa articuleze cuvinte.
am facut pe rand sau simultan: muzica (8 ani, 2 instrumente si jumatate), sah, informatica (pe la clubul elevilor, programele in Basic), sport (basket 2h/5z), dansuri.

si am ajuns inginer.  

cred ca cel mai bine este sa iti lasi copilul in pace sa nu faca nimic sau sa faca fix ce vrea puta lui. la ce bun sa il chinui?

dupa parerea mea exista si varianta alternativa sa decizi tu pentru o chestie si pe-aia sa o faca toata viata. de exemplu poti decide sa faca matematica. dar asta inseamna ca de la 3 la 18 ani in fiecare zi stai cu el si faci matematica, nu il sucesti si nici nu il neglijezi. astfel incat as poata face performanta si sa isi castige painea din treaba aia. evident este o varianta riscanta, pentru ca daca nu i-ai intuit talentul si ai decis prost in cele din urma se dileste copilu'.

edit: copilul meu nu o sa faca nimic. o sa il invat sa stea cu cucu la soare.

Edited by Pollux, 03 August 2010 - 22:13.

Nu e complet adevarat. Mie chiar mi-ar fi placut sa fac cursuri de chitara cand eram mic (acum ma chinui sa invat ca .... ),sau sa fac innot,tenis,etc,dar nuuuu,mi-a luat primul calculator la 7 ani  

Edited by Gh3r0m, 03 August 2010 - 23:23.

Nu faceti greseala sa cresteti copii trofeu. Lasati-i sa fie ce vor ei, nu ce vreti voi. Am avut si eu un prieten pe care-l tot presau parintii, sa fie aia, sa fie ailalta, in cele din urma l-au presat sa isi ia permisul, desi era antitalent. Si acum ii aprind lumanari. Nuff said.

cel mai potrivit ar fi ca cei mici sa faca un sport (nu conteaza care) sa-i ajute sa se dezvolte fizic armonios si sa se caleasca. vorbim de sanatate si frumusete (sau macar aspect armonios al fizicului) iar accentul sa cada pe studiu.  plusezi mai mult pe carti  (corespunzatoare varstei) si mai putin pe jucarii. sa fie obisnuiti sa se concentreze si sa munceasca (studieze) sustinut.
restul e bine sa si le aleaga ei, pe masura ce inainteaza in varsta.

sebulbus, on 4th August 2010, 01:38, said:

Eu prefer sa-i indrum pe-ai mei, nu sa-i las dupa capul lor. Un copil nu are discernamantul unui adult.
Poate-ai vazut ce exemplare ies din copii nesupravegheati, care bat strazile (din familii foarte sarace, tigani etc)

sushimic, on 4th August 2010, 10:44, said:

Corect!

mie imi pare ca Mufa se referea la proiectarea asupra copiilor a activitatilor pe care parintii si-ar fi dorit sa le faca/sa le fi facut in copilarie; se referea, cred eu, nu la performanta, ci mai degraba la impingerea copilului (mai mult sau mai putin voalata) pe linia pe care doreau ei sa mearga candva.

sunt total impotriva, mai ales daca ne referim deja la alegerea unei profesii; ca un curs de inot nu cred ca strica nimanui, cu conditia sa-i placa si copilului. dar sa vrei sa-ti faci copilul medic fiindca ai fi vrut sa ajungi tu si nu a fost sa fie, sa iti treci asupra copilului diverse frustrari, mi se pare inadmisibil.

eu as vrea sa-mi dau baiatul la multe, deja suntem in urma cu un an fata de planul initial, si el ma intreba cu ceva timp in urma: "cum ramane cu cursul acela de dans"?
problema e ca in anul scolar trecut (clasa I) mi s-a parut ca era atat de incarcat cu lectii,after-school, una, alta ca am amanat  cu un an restul. adica dansuri si ceva arte martiale. intre timp am inceput sa cochetez cu ideea unui curs de canto. nu c-as vrea sa-l fac mare vedeta, dar ii place tare mult sa cante si pare sa aiba si ceva voce, si ceva ureche muzicala.

In fine, ideea e ca cel mai bine, ca parinte, e sa sprijini copilul, pe cat iti permite bugetul, sa incerce atunci cand isi doreste ceva, dar sa nu-i impui niciodata ceva ce nu-si doreste el insusi.

charme, on 3rd August 2010, 19:47, said:

evident că nu strică nici baletul, nici tenisul, nici altceva. Da' eu una nu cred că aș fi putut să renunț, sunt prea încăpățânată, și presupun că de-aia n-am vrut să-mi pun copiii în situația respectivă. Aia nu înseamnă că fiică-mea n-a fost la dans, până s-a prins singură de ce n-o selectează madam profesoara să meargă la concurs sau la spectacole, sau la ski, sau la patinaj. Adevărul e că n-am vrut să-i încurajez să facă performanță într-un anumit domeniu, n-am văzut la ei nici un fel de aplecare spre sport sau chestii artistice (bine, nu că aș ști să recunosc talentul la un copil mic, pur și simplu nu mi s-a părut că i-ar da afară din casă). Sigur, desenau, cântau, dansau, alergau etc - dar am văzut copii mai mici mult mai talentați. Am preferat să-i las în prosteala lor, să aleagă când or fi capabili dacă vor sau nu ceva special. Deocamdată, aia mare dovedește oareșce talent fotografic, așa că a primit un aparat al ei - l-a stricat în prima săptămână, da' nu contează.

Cred ca ar trebui sa facem diferenta intre a-l da pe copil sa faca ceva cu titlu de hobby si a-l indruma catre o meserie vocationala si performanta. La prima varianta cred ca orice am alege ca si parinti e bine; daca chiar nu ii place, renuntam, schimbam, incercam altceva.
Problema apare cand vrei sa il duci catre performanta, ca aici doar timpul poate spune daca lui ii place sau nu domeniul ales de tine. Reversul medaliei este ca poate atunci cand creste lui i-ar placea sa performeze intr-un domeniu, dar ratand startul, nu mai are nici o sansa.

scriam in acelasi timp cu adadoi
are foarte mare dreptate in ceea ce spune; e inutil sa chinui un copil si sa-l fortezi sa faca performanta daca nu-i place. nu as alege neaparat in functie de talent, ca nu degeaba sa se zice 99 % transpiratie, 1 % inspiratie.

Edited by codruta, 04 August 2010 - 15:27.

Fiind si eu mama de 2 copii( 2 si 4 ani) ma gandesc mai mereu( altfel cum?   )la ce vor face copchiii mei cand or mai creste nintel ca nu as vrea sa ii las pe langa bloc sa invete numai prostii si sa bata mingea toata ziua.

Dar departe de mine chestii gen balet, pian, tenis sau gimnastica ca sincer nu vreau sa-i chinui aiurea....nu am chef sa stea fii-mea nemancata si cu ochii pe cantar toata ziua, sa aiba dureri de spate si de oase, cu pianul sau germana de la 4 ani iar nu vad rostul...
Probabil ca in viitorul apropiat( poate la anul cand o face 5 ani) sa mearga la ceva inot, nu performanta, doar sa invete pt ea( nici eu, nici sotul nu stim sa inotam ), sau la ceva gen dansuri pt ca e talentata( si nu o spun ca-i fii-mea) si sa piarda vremea pe acolo decat in cartier.
Iar cand o creste mai mare si poate sa ia decizii singurica, sa faca ce i-o place...evident, gandesc la fel si pt baiat.
Mie nu-mi place sa ma forteze cineva si nici eu la randul meu nu doresc sa fac asta cu nimeni, nici cu copiii mei....
Acum, cu niste limite, de ex nu o las sa danseze la bara la 18 ani

nicopuscasu, on 4th August 2010, 16:35, said:

de parca te-ar intreba...  

na ca mi-ai adus aminte cati ani i-am reprosat mamei "de ce-ai ascultat de un copchil de 3 ani, cand am spus ca nu vreau la gradinita germana??" si sincer, a ramas un regret pe care o sa-l port cu mine toata viata, fiindca n-am mai reusit sa invat limba aia imposibila, desi 15-20 de ani mai tarziu am mai avut cateva tentative.


in rest, mie nu mi-e deloc clara echivalenta din primul post intre "o sa-l fac medic" si "o sa-l dau la balet". pentru mine e o diferenta ca intre "o sa cobor pe scari" si "o sa dau din aripi de pe balcon". da' cica-i in cea mai clara limba romana, asa ca presupun ca-i de vina blondu' cenusiu