Chirurgia cranio-cerebrală minim invazivă
Tehnicile minim invazive impun utilizarea unei tehnologii ultramoderne. Endoscoapele operatorii de diverse tipuri, microscopul operator dedicat, neuronavigația, neuroelectrofiziologia, tehnicile avansate de anestezie, chirurgia cu pacientul treaz reprezintă armamentarium fără de care neurochirurgia prin "gaura cheii" nu ar fi posibilă. Folosind tehnicile de mai sus, tratăm un spectru larg de patologii cranio-cerebrale. www.neurohope.ro |
Copilul meu o să facă aia și ailaltă
Last Updated: Aug 13 2010 12:54, Started by
mufa
, Aug 02 2010 21:54
·
0
#1
Posted 02 August 2010 - 21:54
"Copilul meu o să facă pian și balet". "Copilul meu o să facă alpinism". "Copilul meu o să facă matematică de mic". "Copilul meu o să se facă medic". Pe scurt, ambițiile părinților transpuse copiilor. Dar v-ați pus problema că poate odrasla nu-și dorește așa ceva? Pînă unde ar trebui să meargă ambiția părinților și de unde ar trebui să înceapă încurajarea talentelor celor mici? Da, știu, în teorie toți spunem: "vai, cum, eu o să-l încurajez să facă ce-i place, n-o să mă pun în calea lui bla bla". Bullshit. O veți face în numele lui: "eu știu mai bine".
Așadar, cînd ne oprim? |
#2
Posted 02 August 2010 - 22:01
mufa, on 2nd August 2010, 22:54, said: Așadar, cînd ne oprim? Totul porneste de la cunoasterea copilului tau (un tu impersonal ) . E evident faptul ca parintele are un rol determinant in formarea copilului sau , de regula copii invata prin imitare , insa cunoscundu-l interactionand constant si comunicand cu el , cred ca poti "vedea" calitatile , potentialele , slabiciunile sale . Edited by rechinitza, 02 August 2010 - 22:04. |
#3
Posted 02 August 2010 - 22:03
Te opresti pt ca vezi ca copilul tau nu poate sa faca nici 20% din toate aceste lucruri, dar mai ales realizezi ca TU nu ai timp pentru a il supraveghea cand iti indeplineste visele (tale).
|
#4
Posted 02 August 2010 - 22:28
Sunt varste potrivite pentru cate ceva. Copilul nu stie asta, tu ca adult stii si il poti ajuta.
Iaca baletul si pianul, e mai usor sa le invete de mic-mic decat la 15 ani cand isi doreste. Un copil trebuie stimulat si impins inainte, el oricum va face mai putin decat i se cere. Ideal e sa fii acolo, trup si suflet si sa vezi si la ce e bun si ce ii face placere, sa il poti incuraja sau sa stii cand sa te opresti. |
#5
Posted 03 August 2010 - 00:37
mufa, on 2nd August 2010, 22:54, said: "Copilul meu o să facă pian și balet". "Copilul meu o să facă alpinism". "Copilul meu o să facă matematică de mic". "Copilul meu o să se facă medic". Pe scurt, ambițiile părinților transpuse copiilor. Dar v-ați pus problema că poate odrasla nu-și dorește așa ceva? Pînă unde ar trebui să meargă ambiția părinților și de unde ar trebui să înceapă încurajarea talentelor celor mici? Da, știu, în teorie toți spunem: "vai, cum, eu o să-l încurajez să facă ce-i place, n-o să mă pun în calea lui bla bla". Bullshit. O veți face în numele lui: "eu știu mai bine". Așadar, cînd ne oprim? eu as fi vrut ca maica-mea sa ma trimita la prostii de-astea. n-as mai toca acum banii pe cursuri de dans, lectii de tenis, chitara, inot si alte prostii pe care se pare ca cei din generatia mea le stiau din uter. |
#6
Posted 03 August 2010 - 09:58
#7
Posted 03 August 2010 - 10:25
mufa, on 2nd August 2010, 22:54, said: Da, știu, în teorie toți spunem: "vai, cum, eu o să-l încurajez să facă ce-i place, n-o să mă pun în calea lui bla bla". Bullshit. O veți face în numele lui: "eu știu mai bine". Așadar, cînd ne oprim? Pe-al meu (al mare) l-am dat la tot ce-am putut pana la varsta asta (7 ani): inot, tenis, judo, patinaj si...pian. Intr-adevar, eu si nevasta-mea le-am praticat (eu pe unele, ea pe altele) deci am stiut la ce-l dau. Tenis a facut doua veri, nu i-a placut, am sistat. Daca nu-i va mai conveni careva din celelalte activitati extra-scolare, o sistam si pe aia. Pana acum nu sunt sigur ca vom continua pe termen lung decat cu inotul, se pare ca-i place foarte mult. Acum insista sa il dam de anul viitor la karting (va avea 8 ani in ianuarie, varsta minima). O sa o facem (cine stie, Finlanda a dat atatia piloti de raliuri/formula I ), de ce nu? Mergem deci pe ideea: sa incerce cat mai multe sporturi si activitati, va continua cu ce-i place si la ce are abilitati/talent... |
#8
Posted 03 August 2010 - 10:40
mufa, on 2nd August 2010, 22:54, said: "Copilul meu o să facă pian și balet". "Copilul meu o să facă alpinism". "Copilul meu o să facă matematică de mic". "Copilul meu o să se facă medic". Pe scurt, ambițiile părinților transpuse copiilor. Dar v-ați pus problema că poate odrasla nu-și dorește așa ceva? Pînă unde ar trebui să meargă ambiția părinților și de unde ar trebui să înceapă încurajarea talentelor celor mici? Da, știu, în teorie toți spunem: "vai, cum, eu o să-l încurajez să facă ce-i place, n-o să mă pun în calea lui bla bla". Bullshit. O veți face în numele lui: "eu știu mai bine". Așadar, cînd ne oprim? asta cu "facutul ce-i place" e abureala, cred ca va dati si voi seama de asta voi aveti grija sa aiba un trup si o minte sanatoasa ca oricum tot ce il va taia capul va face: daca nu cat timp sunt sub controlul vostru, macar dupa si tot va face PS: eu o sa-mi fac copilul fo"l"balist, sa castige bani multi si sa agate pipite faine prin cluburi Edited by kretzu77, 03 August 2010 - 10:43. |
#9
Posted 03 August 2010 - 11:45
Mi se pare aberant sa sustii ca o sa iti faci copilul contabil/medic whatever, dar nu e nimic in neregula sa-l trimiti de mic sa faca un sport, sau vreo arta, fara sa il aglomerezi prea tare. Poate va dezvolta ceva abilitati serioase in activitatea respectiva, poate va ajunge sa practice un sport de performanta; daca nu, tot ramane cu ceva. Pe mine ma detera parintii la una alta, dar regret ca nu m-au dat la inot - e jenant la 26 de ani sa nu stii sa inoti - si nu mi-au cumparat bicicleta. E jenant sa cazi blana cu bicicleta pe o parte invatand sa mergi la 25.
|
#10
Posted 03 August 2010 - 12:12
uite de-aia nu i-am trimis io pe ai mei să facă nimic de mici.
De fapt, nu de-aia, ci pentru că mi-a fost frică să-i împing spre ceva la care să nu vrea, mai târziu, să renunțe. Din cauză că au investit prea mult timp/efort în chestia aia. De exemplu să trimit fata la balet de la trei ani, și să se prindă la șase că nu mai vrea, dar să nu poată da cu piciorul la trei ani de întins oase. Nu că nu i-ar mai place să danseze, ci că s-a prins pur și simplu că rezultatele nu merită efortul. acum sper să nu priceapă cineva că i-am ținut închiși în casă. E vorba de performanță, nu de hobby. |
|
#11
Posted 03 August 2010 - 12:32
mufa, on 2nd August 2010, 22:54, said: Pînă unde ar trebui să meargă ambiția părinților și de unde ar trebui să înceapă încurajarea talentelor celor mici? Da, știu, în teorie toți spunem: "vai, cum, eu o să-l încurajez să facă ce-i place, n-o să mă pun în calea lui bla bla". Bullshit. O veți face în numele lui: "eu știu mai bine". Așadar, cînd ne oprim? A si mai este ceva, poti sa ai talent si proful sa nu fie la nivelul pe care il astepti. Cred ca o data am schimbat 3 sau 4 pe motiv: nu ma invata nimic din ce nu stiu eu ! adadoi, on 3rd August 2010, 13:12, said: acum sper să nu priceapă cineva că i-am ținut închiși în casă. E vorba de performanță, nu de hobby. Edited by Cr1spy, 03 August 2010 - 13:00. |
#12
Posted 03 August 2010 - 12:52
Nu mi se pare nimic rau in a incuraja copilul sa aiba activitati structurate, in care sa invete ceva util sau sa faca sport. Dar daca tu vrei ca el sa faca pian dar il vezi ca e mai degraba interesat de mecanica atunci poate ar fi mai bine sa-l sustii in directia dorita de el. Mi se pare aiurea cand parintii cred ca stiu ei ce-i mai bine pentru copii lor si-i indruma catre anumite activitati ca sunt banoase, gen fotbalist te faci mama ca o sa castigi bani multi. Ce scapa ei din vedere este faptul ca doar cei talentati castiga bani multi, si asa se intampla peste tot fie ca esti muzician, fotbalist, medic sau mecanic.
|
#13
Posted 03 August 2010 - 13:25
Ori eu nu vorbesc limba română, ori voi nu o pricepeți? Unde am spus eu să nu facă nimic?
|
#14
Posted 03 August 2010 - 13:32
da' ce-are, șefu', dacă nu fac nimic?
chestia e că trăim cu impresia că dacă tot fac ceva, apoi musai să facă ceva calumea, să meargă de trei ori pe săptămână la antrenamente sau lecții și restul. Părinții, adulții în general, au început să aibă dificultăți în a înțelege că există o diferență între hobby și "musai" și au pretenții ca și ăia mici să facă la fel. Că-i destul de nașpa să dai o cârcă de bani pe lecții de tenis, purdi se distrează, da' dă în minge ca-n fluturu' de la badminton și după doi ani: "păi ce, mă muce, io bag bani în curu' tău de pomană?". De-aia nu se opresc când e cazul, și de-aia nici nu continuă cu lecțiile de tenis deși ăla mic se distrează de minune. |
#15
Posted 03 August 2010 - 16:47
Sa ajung si la copiii mari. Ma uit cu tristete la niste cazuri de adulti (20-25 ani) rataciti cu parinti intelegatori si deschisi la minte. Le-au acordat tot creditul moral, au avut incredere in ei ca sunt mari si destepti si vor alege calea cea buna. Dupa liceu nu i-au mai stresat: lasa mama, o sa treaca liceul si o sa ajungi la facultate si o sa faci o cariera de succes. Si atat.
Copiii nu au fost impinsi de la spate, de scoala parintii nu s-au mai interesat, doara erau convinsi ca, chit ca nu-i premiant, baiatu' va face spume in viata. N-au ajuns nicaieri, n-au fost motivati de nimic, trag de facultate sau jelesc cu diploma in mana ca e criza si nimeni nu angajeaza destepti ca ei. N-au muncit in viata lor, nu stiu sa invete, nu stiu pe ce drum s-o ia. Chiar langa mine am 2 cazuri de "baiatu e stresat, da licenta" si baiatu saracu mai are 3 ani de facultate (din 5 respectiv 6). Cand eram mica voiam si eu sa am parinti ca ai lor, sa ma lase in parc, sa-mi dea bani cat cer si sa nu ma intrebe de note. Ai mei lucrand in mica industrie m-au "incurajat" si mi-au zis ca studiile sunt optionale si de munca necalificata e nevoie tot timpul. Am fugit ca de dracu pentru ca stiam cum e munca. Daca am de ales acum prefer oricand 5 zile si 400 de pagini de bibliografie decat 2 zile in sala de croit la 40 de grade. |
|
#16
Posted 03 August 2010 - 16:59
Baitul meu merge la fotbal si inot doar pentur conditie fizica, nu are aptitudini pentru performanta. inotul e foarte relaxant pentru scolari. Facem meditatii cu el acasa si merge si la caligrafie.
Cu fata vad eu. Singurul lucru care a demonstrat aptitudini , e muzica , ii place sa cinte. |
#17
Posted 03 August 2010 - 17:09
Ulpiatraiana, on 3rd August 2010, 16:59, said: Baitul meu merge la fotbal si inot doar pentur conditie fizica, nu are aptitudini pentru performanta. inotul e foarte relaxant pentru scolari. Facem meditatii cu el acasa si merge si la caligrafie. Cu fata vad eu. Singurul lucru care a demonstrat aptitudini , e muzica , ii place sa cinte. Meditații de fotbal sau de înot? Ce aptitudini demonstrează muzica și mai ales cui? |
#18
Posted 03 August 2010 - 17:14
Anunturi
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users