The Lightkeepers - Farul singuratic (2010)

eu am vazut un film fara arme, morti, sange, umor din bancuri, sex, tipe sexy, conspiratii, fara socant si terifiant, fara exotic . Dreyfuss a fost genial prin intrepretarea unui text sarac, sau sarac intentionat , fiindca figura, figurile  pe care le facea, mi-au starnit rasul si  spuneau ce ar fi trebuit sa intelegem si singuri, fara replicile ticluite ale unor textieri minutiosi, ci simplu doar prin expresia fetei : incapatanarea si insingurarea sunt niste sentimente umane, cine le are nu este neaparat un nesuferit sau mai rau un monstru, fuge doar de ceva, si stie ca totusi de el , este penibil de multe ori , ca si noi  astia supersociabili care suntem ridicoli alergand ca niste inecati dupa succes social.Elegant, comic, autoironic, ridicol si simpatic. Celalalt personaj, infatuat, plin de el, pai asa era personajul.Nu exagerez deloc daca spun ca filmul este de fapt un teatru bun, avand avantajul acestuia ca poate arata prim planuri ale extraordinarului joc al fetei actorilor, jucat impecabil de toti.Printesa filmului, femeia cea mai tanara de care se indragosteste asistentul, personajul care atrage privirile esteticii, nelipsit in orice film , culmea, nu este jucat de o actrita cu un aspect super, nici pe departe, si cu asta bate inca o stereotipie a filmelor americane. Asistentul joaca teatral, se vede ca provine din scoala engleza, este personajul infatuat si se indragosteste de femeia stearsa .Si totusi a avut exotic :  spatiul . Salbaticia la marginea marii,culori marine , decorul de lemn vechi, vopsea alba laptoasa, ratan , nisip , imagini in care ai vrea sa ramai in vara asta intr-un loc uitat de lume.Cinefili de ocazie de mol fugiti ! In acest film se pupa doi mosi !

Edited by baniichannel, 22 July 2010 - 11:01.