Pelion

OvidiuNS, on 28 februarie 2019 - 03:25, said:

 post-605051-0-73867700-1551317052_thumb.jpg   3.58K   37 downloads

Eu nu m-aș apropia de o plajã pe unde umblã fantome în plinã zi !  

Nici eu ... dar na, ce să fac, n-am avut nicio poză cu valurile din Horefto şi fără niciun personaj din gaşca noastră de 4. Aşa că am decupat cu paint-ul partea "incriminatorie".
E drept că imediat ce am prelucrat poza, şi eu m-am gândit din prima la o fantomă ! Dar ce mai contează, importantă e forţa valului din planul 2, de aceea am şi urcat poza cu pricina.


Sănătate şi tcb !

Stie cineva dintre amatorii de scuba unde anume si la ce adancime este “Kali Tihi” shipwreck (undeva in extremitatea sudica a peninsulei - Agia Kyriaki)?

ebirsan, on 19 martie 2019 - 02:05, said:

aici:
https://www.google.r...3.0672704?hl=en
https://www.google.r...3.0672704?hl=en
chiar langa mal, pare o barcuta, merge snorkelita

Edited by d-ardeleanu, 20 March 2019 - 13:21.

10 zile in Pelion (iulie-august) prea mult?
Masina 4WD, amatori de drumuri grecesti neasfaltate sau betonate de latimea tractorasului cu remorca de colectare masline, cu sau fara parapeti.
Astept si multumesc anticipat pt. sugestii de "scenic roads" indiferent cat de abrupte.

Zece zile pentru Pelion nu este mult deloc. As zice ca-i chiar putin.
Nu am parcurs drumuri de genul, nu am tractoras 4WD, dar ce tin sa mentionez:
- tot Pelionul este ofertant chiar si pe sosea;
- mi s-a parut mai deosebit sudul si sud-estul Pelionului pentru ca este mult mai liber / neaglomerat (ma refer aici in mod special la infrastructura rutiera).

Vacanta frumoasa!

Vă rog frumos, dacă a stat cineva la Eleana Hotel, să posteze câteva impresii, sau să-mi indice link către topic.
De obicei nu sunt atât de leneş, însă am o problemă acasă (nu am curent şi nu pot porni PC-ul), iar timpul la job e limitat.
Avem cazare acolo începând cu 8 iunie, 14 zile.
Mulţumesc mult.

Edited by PSC, 27 May 2019 - 11:59.

Revin tot eu cu răspunsul, fiind cazat aici.
Hotelul este foarte aproape de plajă. Înconjurat de o grădină înverzită, cu flori și copăcei, frate geamăn cu hotelul Marina, Eleana este un loc unde am fost primiți cu foarte multă căldură, la propriu și la figurat. Erau 30 de grade la ora 17, iar recepționera (Eleni) ne-a condus, mai întâi, în subsolul hotelului. Exact, locul acela pe unde trec țevile colectoare ale canalizării. Scopul? Acolo este parcarea subterană, bine amenajată, pentru clienți.
Dacă nu sunt locuri în parcare, există o alta, vizavi de hotel, care aparține comunității. Cu toate astea, în luna august, ar putea fi probleme din cauza aglomerației.
Camera este mică, dar foarte curată, amenajată într-un stil care aduce cu cel rustic grecesc. Hotelul este renovat de curând, dispune de lift (hidraulic) care pleacă direct din parcarea subterană, iar acum, seara, este o plăcere să stai pe balcon, în parfumul florilor.
Primele impresii sunt favorabile.
Plaja Papa Nero este cu pietre la intrarea în apă, iar apa mării se adâncește rapid lângă mal. Apa era caldă, aproape ca în iulie, fără valuri, însă pietrele mi-au încercat bine de tot tălpile. Pe plajă este și campingul cu același nume.

@PSC ai luat bilet prin agentie? Parca stiu ceva ca agentiile au acest hotel in portofoliu. In fine, nu prea conteaza. Referitor la Papa Nero, nu peste tot sunt pietricele in apa. Noi am stat dupa terenul de volei/tenis/spatiul pentru taberele copiilor si a fost ok. Plimba-te pe ea si o sa vezi. Dar, totusi, cum sa mergi in Pelion fara aquashoes?
Ceva poze nu ne pui si noua? Imi e dor!

Scriu de pe o tabletă, poze am făcut câteva, dar cu telefonul, trebuie să le mut în tabletă prin bluetooth și nu stau în cameră decât noaptea, când mor de somn.
O să încerc să pun niște poze, poate mai prind o seară cu ploaie ca cea de ieri - a, nu, n-a fost rupere de nori... adică nu pe continent a fost, ci în larg. Apa mării este și acum agitată, dar problema este că e rece, nu se poate sta mult în ea, de parcă ar fi luna aprilie sau mai.
Locația este absolut superbă. Aerul de munte, combinat cu briza mării, te îmbie la somn seara, când ne plimbăm pe faleză.
Stațiunea este frumos amenajată. Faleza este înaltă și are, pe margini, pistă de biciclete și limitator pentru nevăzători. Strada ce o mărginește este îngustă (o mașină și jumătate) și este plină cu taverne, magazine și hoteluri, însă partea cu adevărat spectaculoasă a stațiunii este în zona bisericii și în port.
Mă rog, spectaculoasă pentru cine este obișnuit doar cu partea comercială a Greciei, respectiv Riviera Olimpului și Halkidiki. Atmosfera și arhitectura sunt tradiționale grecești. Localnicii sunt foarte primitori și ospitalieri, mai ales dacă au peste 50 de ani.
Până acum, am încercat tavernele Armonia, Ivas și Akti - pe toate vi le recomand. Proprietarii tavernei Armonia au fost cei care ne-au ajutat cu electricianul auto - am spus la topicul "Cu mașina prin Grecia".

Hotelurile Eleana și Marina sunt surori, așa cum sunt și fondatoarele lor. În recepția hotelului Eleana (unde stăm) sunt două fotografii, una din 2014 și una din 2018. În ele sunt toți membrii familiei: cele două surori, soții lor, cumnații lor și copiii lor, câte 4 copii de fiecare familie. Fotografiile sunt la loc de cinste. Cele două familii muncesc cu tot efectivul la mersul afacerii.

Revenind la turism: Agios Ioannis are o singură plajă amenajată, cu nisip fin, ea aflându-se aproape de port, unde intrarea în mare se îmblânzește și numărul pietrelor scade. Până acolo, marea se sparge de stâncile care au rolul de a proteja stațiunea de eventualele furii ale lui Poseidon.
Plaja Papa Nero, aflată în fața și lângă campingul cu același nume, lângă stațiune, este cu pietre de toate dimensiunile. Evident, nu se poate păși pe ea prea mult timp fără papucii speciali de plajă. Citea soția un review pe AFA, iar respectiva scria, încântată, că nisipul auriu de pe plaja Papa Nero a încântat-o. Nu știu ce-a fumat, da' a fost tare.
Există, însă, și o porțiune cu nisip pe plaja Papa Nero, în dreptul singurei taverne existente, unde sunt și umbrele cu șezlonguri. Nu am ajuns acolo, încă. Dar nisipul este numai pe o fâșie de plajă; la intrarea în apă și în apă sunt pietre.
Pe plaja Papa Nero se poate ajunge cu mașina, dacă reușiți să virați brusc la dreapta de pe drumul ce vine din Portaria. Dacă nu reușiți, puteți întoarce mașina în curtea hotelului Marina. Apoi treceți pe o platformă de beton, pe sub care curge râul (nu-i știu numele) și continuați pe aleea care merge la camping și care apoi se continuă cu faleza. În zona tavernei puteți opri fără să stânjeniți traficul.
Pe jos este, însă, mult mai interesant de mers, deoarece se trece pe un pod cu structură metalică, pe sub care curge râul acela cu nume necunoscut pentru mine.
Dacă vă opriți pe pod și priviți spre mare, credeți că vă aflați numai pe litoral, iar dacă întoarceți privirea cu 180 de grade, credeți că vă aflați numai la munte. Dealtfel, frecvent veți întâlni pe faleză turiști care se plimbă în echipament specific montan.

Acum, în iunie, nu este deloc aglomerată stațiunea, ba chiar sunt foarte puțini turiști. Românii sunt cei care au venit ca noi, prin agenție (PM pentru numele agenției). Mai sunt câțiva nemți și englezi, dar și câțiva ruși. O familie de ruși a venit de la Moscova cu mașina, un SUV Hyundai. Mare răbdare au avut să meargă atâta drum, plus întoarcerea.

Tot muntele este verde, iar parfumul care împrospătează aerul răcoros al serii este unic.

Dintre toate locurile pe care le-am vizitat în Grecia, aici am simțit o energie pozitivă cum n-am simțit nicăieri și am întâlnit ospitalitate ca nicăieri. Adevărul este că, fără turiști, oamenii de aici ar fi nevoiți să rămână numai la pescuit. Trăiesc și din pescuit, așa cum trăim și noi, turiștii, cu produsele acestei activități. Azi, de exemplu, la taverna Akti, am mâncat un platou de pește pentru două persoane. 28 euro a costat platoul și a inclus: macrou, dorada, pește-spadă, kolios (pește care se pescuiește aici zilnic), calamari, caracatiță, creveți, legume gratinate, ceapă verde și lămâie. Eu nu sunt un împătimit al peștelui și nici al cărnii, însă peștele mâncat astăzi m-a dat pe spate - nu numai la figurat, ci și la propriu, căci abia m-am mai putut ridica de la masă. Am avut inspirația să storc lămâile în apa dată gratuit și astfel am băut limonadă, fără zahăr, care a mers de minune.
Am impresia că apa servită la masă este direct de la chiuvetă, nu este apă îmbuteliată. Azi am băut și eu o gură de apă de la chiuveta băii hotelului și n-am pățit nimic.

Deocamdată nu ne-am mișcat din Agios Ioannis. Ofertele sunt atât de multe și de diversificate, încât nici nu știm cu ce să începem. Parțial, am rezolvat problema cu geamul mașinii, așa încât mâine ar trebui să o folosim. Vrem să ajungem în Makrinitsa, în Zagora, în Portaria (am trecut, dar vrem să ne și plimbăm), în Volos, în Larisa; ne tentează și călătoria cu Trenul Pelionului, dar și o croazieră la Sporade: Skiathos, Skopelos și Alonisos - mai ales că se poate merge cu faimoasa Elisavet Cruises și cu și mai faimosul căpitan Kostas Dimitriou. Pentru noi ar fi o revedere cu domnul căpitan după 12 ani. Însă Elisavet Cruises nu pleacă din Volos.
Dealtfel, cine dorește croaziere la Sporade nu trebuie să ia vaporul din Volos, ci din Achileos, traseul fiind mai drept și mai scurt, deci mai ieftin.

Este atât de plăcut și de relaxant aici, încât vom mai aloca o vacanță acestui loc.

Și, ca fapt divers:
N-am reținut exact porțiunea de drum de pe muntele Pelion, însă tind să cred că era pe undeva prin zona pârtiilor de schi. Oricum, știu că eram la volan la începutul porțiunii de coborâre a traseului, de la Volos la Agios Ioannis. Panta nu era încă de 12% înclinare, însă mașina tindea să încetinească pe măsură ce cobora drumul. O scosesem din viteză și ea, în loc să accelereze, încetinea. În momentul în care am vrut să frânez ca să văd dacă urcă singură la deal, ca în Maramureș, a apărut o mașină în spatele meu care mi-a anulat planul.
Pe drumul spre Volos voi mai verifica astfel de situații.

Edited by PSC, 10 June 2019 - 23:04.

Vad ca nu ai inclus in vizitele urmatoare Tsagarada, Horefto, Milopotamos, Kala Nera, sudul Pelionului ... Sper ca n-ai facut asta pentru ca sunt aproape si de la sine inteles ca le ai in plan. Despre Sporade... nu inteleg de ce ti-ai bate capul cu ele de la distanta asta cand poti avea o vacanta doar pentru ele.

Si nici Larissa nu vad de ce ai vrea sa o vizitezi cand esti in Pelionul atat de ofertant.
De fapt nu vad nicicum de ce ai vrea Larissa.

De curiozitate...
Deocamdată, azi am vizitat Volos-ul, fiindcă n-am avut inima împăcată până când n-am văzut macara nouă la geam (detalii la "Cu mașina prin Grecia").
De la Agios Ioannis la Volos am mers pe drumul pe care am venit. Porțiunea - destul de mică - de drum unde mașina urcă, într-adevăr, la deal este în Agios Dimitrios. Destul de circulat drumul, mai mult de 10 secunde n-am putut să mă bucur de ineditul situației.
Volos-ul - oraș asemănător cu toate celelalte grecești, dar cu câteva clădiri superbe, din păcate multe sunt ruinate sau/și părăsite. Strada comercială se numește Ermou, ca și cea din Atena și cred că are vreo 2 km (cât am putut aprecia pe Google Maps). Ermou este, de fapt, zeul comerțului din mitologia greacă - în română îi spunem Hermes. Grecii îi spun Ermou fiindcă numele este la genitiv (la noi s-ar numi "Strada lui Hermes").
Multe magazine, majoritatea cu reduceri. Pentru mâncare pescărească recomand taverna Papadis de pe faleză, iar pentru un frappe bun recomand State Coffee, pe strada Ermou colț cu strada E. Venizelou. E și ieftin - 1,50 euro un frappe, 0,50 euro o sticluță de 0,5 l de apă Theoni.

Reîntoarcerea în Agios Ioannis am făcut-o pe alt drum; în comparație cu ăsta, cel pe care am venit pare drept și larg. Am ieșit din oraș pe un drum care șerpuiește la câțiva pași de mare, și anume DN Volos-Neochori, până în Agria, de unde a început urcușul pe munte. Primii 10 km au fost făcuți în aprox. 25 de minute, cu viteza întâi, în a doua mașina nu putea să urce, deoarece nu se putea merge cu 30 km/h. Drumul este foarte solicitant pentru mașină și îngust pe această primă porțiune de 10 km; din fericire, nu ne-am întâlnit cu alte mașini decât acolo unde drumul se lărgește, sau unde putem trage pe dreapta. Peisajele merită din plin efortul.
După ce se parcurge acest drum, Transalpina pare pistă de Formula 1.

Edited by PSC, 11 June 2019 - 23:23.

Lizicat, on 11 iunie 2019 - 10:07, said:

Exact astea voiam să i le subliniez şi eu. Cum gândim noi la fel, parcă am fi fraţi !

@PSC: nu cumva să ratezi Milopotamos beach. După mine este number one în Pelion.


Sănătate şi tcb !

PSC , nu pleca de acolo pana ce nu petreci o seara in Makrinitsa si Portaria sunt fermecatoare, de acolo de sus se vede foarte frumos orasul Volos luminat ( fie vorba ai piedut vremea in Volos),
de asemenea nu rata Tsagkarada si Kissos, sunt aproape una de alta, drumul de coasta de la Tsagkarada spre Milies si Vizitsa este foarte frumos, ar fi placuta si plimbarea cu trenuletul .
Cat despre plaje, la o aruncatura de bat de tine, adica imediat la nord de Agios Ioannis este plaja Plaka, poti ajunge acolo escaladand o mica trecatoare pe bucati de stanca mergand spre nord de pe Plaja din Agios Ioannis sau pe sus cu masina pe un drum anevoios si cam greu de gasit. Crede-ma ca plaja Plaka este obligatoriu de vazut, este cu un strat gros de pietricele de aproximativ 2-4 mm diametru, este jumatate umbrita, apa foarte limpede si in capatul de nord sunt niste baruri si ai tarm stancos, de acolo poti face si cateva fotografii frumoase !
Am fost in Pelion acum doi ani, acum tocmai ce m-am intors din Corfu dar in iulie voi reveni in Pelion, pe mine m-a fermecat si recunosc sunt egoist, as prefera sa ramana in starea in l-am cunoscut acum doi ani, adica prea putin cunoscut de catre marea masa a turistilor!
Incerc sa caut cateva poze cu plaja Plaka !

Aceasta este plaja Plaka, se vede trecatoarea intr-o poza, eu zic ca nu este asa dificil !
Precizez ca pozele sunt facute dupa amiaza, unele pe la ora 18, de aceea este atat de multa umbra !

Edited by ddor71, 12 June 2019 - 11:06.

Azi, într-adevăr, am mers la Milopotamos. Noroc că am văzut indicatorul, care este șters de trecerea timpului.
Coborârea la plajă nu mi-a pus probleme. În parcare am găsit trei mașini de România și vreo 10 motociclete din Spania, dintre care câteva Harley Davidson care luceau în soare de-mi luau ochii.
Nefiind familiarizat cu geografia locală, am coborât prin dreapta, pe partea cu adevărat sălbatică a plajei. Este plină de pietre, nu se poate fără papucii speciali, iar în apă sunt foarte puține locurile unde se poate sta în picioare. Bolovanii de toate mărimile sunt alunecoși, așa că este mult mai indicată o plută sau, și mai indicat, un snorkeling.
Foarte interesantă este stânca neagră, cea mai mare dintre toate și cea mai înaltă, alcătuită din lamele de piatră (nu mă pricep la geologie). Este scobită de apă la bază, astfel încât bănuiesc că un scufundător ar găsi acolo peșteri subacvatice una și una. Pe stâncă, aproape de locurile unde o sărută marea, s-au format cratere rotunde și ovale, foarte puțin adânci, în care apa mării băltește. Sunt foarte multe aceste mici acvarii, unde sunt peștișori și crabi, dar și niște viețuitoare ciudate pe care nu le-am putut identifica. La baza stâncii sunt arici de mare, iar lângă stâncă apa este adâncă (cred că are peste 5 m) și turcoaz. Chiar și cu ochiul liber am putut observa un relief subacvatic extrem de interesant și mi-a părut rău fiindcă nu mă ocup cu scufundările. De asemenea, mi-a părut rău fiindcă nu am aparat foto și telefon rezistente la scufundarea în apă, fiindcă merita din plin să le iau cu mine pe stâncă, atât pentru relieful submarin, cât și pentru perspectiva nebănuită asupra coastei Pelionului.

Am servit câte un frappe la terasa de deasupra plajei, unde nu numai frappe-ul în sine m-a impresionat, ci și agerimea chelnerițelor. Tinere toate, frumușele, alergau ca argintul viu pe la toate mesele. Grupul de motocicliști spanioli, cu toții în segmentul 60-70 de ani, au ținut neapărat să se fotografieze cu întreg personalul terasei, iar una dintre chelnerițe, și anume cea care ne-a servit și pe noi, i-a dat unuia dintre motocicliști datele contului ei de Facebook.

Am poposit apoi în Tsagkarada, la terasa "I palia mas geitonia" (Η παλιά μας γειτονιά). Cu ocazia asta, am mai demontat un mit: să nu mâncați acolo unde nu se îmbulzesc grecii.
Nimic mai fals - cel puțin, pentru regiunea asta minunată a Pelionului.
Nu numai că nu se îmbulzeau grecii, dar aici, la terasa Η παλιά μας γειτονιά, nu era absolut nimeni. Inițial, am crezut că nici măcar nu este deschisă. Nici picior de turist în Tsagkarada, eram singurii vizitatori, cu atât mai exotici cu cât nu eram greci.
Însă a venit patronul la noi, ne-a întrebat dacă vrem să servim ceva, am spus "Ναι" și ne-am așezat la o masă. Imediat, a adus o sticlă cu apă de 1 l și două pahare. În minutul următor a venit cu tacâmuri și două meniuri.
Crezând în mitul menționat mai sus, am comandat, cu ambele inimi îndoite, o friptură de vită făcută în casă, un file de pui și o "salată grecească a mamei" (Χοριάτικη της Μαμάς). Prima a venit salata.
Măi, colege și colegi de forum... vă jur cu mâna pe inimă că a fost cea mai mare și cea mai bună salată grecească pe care am mâncat-o până acum în Grecia, între anii 2007-2019! A ocupat o farfurie de pizza mare de la noi din România. Numai cu ea, și ne-am fi săturat amândoi (și venisem cu foamea-n gât).
Dar a venit, următoarea, friptura de vită... Două bucăți mari de carne cu o garnitură generoasă de cartofi prăjiți (care regim de slăbire?), cu muștar cât pentru 20 de mici. File-ul de pui, de asemenea: două bucăți mari de piept de pui, cu încă o garnitură identică de cartofi prăjiți și, de asemenea, cu muștar cât pentru 20 de mici.
Ambele porții au venit și cu două sferturi de lămâie. Eu le-am stors în apă și astfel am obținut o limonadă super.

Cu tot cu bacșiș, am lăsat 26 de euro, un preț cu mult mai mic decât în stațiune, pentru porții mai mici.

Nu numai noi ne-am săturat, ci și cele trei pisici cu care am împărțit puțină carne. Așteptau cuminți să fie servite, cu ochii țintă pe noi.

Terasa este decorată cu doi copaci imenși mărginiți de brâuri de piatră, un platan și un trunchi cu lăstari; trunchiul cred că are niște sute de ani de viață. Lângă terasă este biserica, construită în 1896.

Am vrut să vedem și plaja Fakistra, însă nu se (mai) poate ajunge cu mașina. La un moment dat, drumul este lăsat mult în jos (cred că este surpat)  și nu mai are asfalt, în plus se îngustează încât abia încape o mașină pe el (arată mai mult a potecă, dealtfel există indicator către acel drum cu simbolul unui drumeț pe munte - hiking). Cu ocazia asta am descoperit încă un drum către plaja Milopotamos, mai îngust decât cel pe care am mers noi, dar tot asfaltat.

Tsagkarada mi-a plăcut, ca sat, deși este răsfirat pe munte. În schimb, la întoarcere n-am mai ratat cascada. Este vorba despre o cădere de apă, nu foarte înaltă, dar foarte gălăgioasă, aflată exact într-o curbă. Înainte de curbă (de fapt - venind dinspre Tsagkarada, după curbă) este un loc unde se pot opri mașinile. Când am plecat de pe plajă erau 31 de grade (la ora 17 și ceva), iar când am ajuns la cascadă (30 de minute mai târziu) erau vreo 16 grade... N-am zăbovit prea mult la cascadă și n-am băut apă din ea (deși voiam), deoarece începuse să plouă. Dar n-au căzut decât câteva picături, în două reprize. S-au auzit două tunete puternice și chiar ne gândeam cum e să te prindă furtuna pe serpentinele spre Agios Ioannis, însă soarele a reapărut și cerul a redevenit senin.

Deja m-am obișnuit cu drumul. Singurele probleme sunt puse de grecii cocalari care aleargă cu 60-70 pe curbele astea, sau de cei care-și lasă mașinile pe drum, blocându-l pe jumătate.

În regiunea asta am întâlnit cei mai gospodari și ospitalieri oameni. Îmi este drag să mă aflu aici.

Spuneați de Volos, că nu merită... Merită din plin. Soția și-a cumpărat încălțăminte la preț foarte bun (jumătate din prețul din România), am băut cel mai bun frappe și cel mai ieftin de până acum (deși nicăieri n-am întâlnit frappe nasol ca în alte regiuni, inclusiv în Lefkada și Thassos), iar când a fost vorba să caut indicații pentru a ajunge pe strada pietonală, femeia care m-a ajutat mai avea puțin și era gata să mă ia de mână până acolo. Dacă n-aș fi fost cu nevasta... dar asta rămâne între noi.

Voi mai ajunge încă odată în Volos, fie și doar pentru a parcurge drumul către Agria și mai departe, către Neochori, la câțiva pași de mare. Un drum superb, mai ales dacă-l faci cu soarele în spate, așa cum l-am făcut noi. Mai nasol era pentru cei de pe contrasens...

Am observat, însă, un lucru ciudat în zona asta. Inclusiv la reprezentanța oficială Nissan, mi s-a spus un preț dacă vreau chitanță și un preț mai mic dacă nu vreau. Din păcate pentru ei, la Nissan am cerut chitanță, ca să am parte de garanția de 6 luni la montajul macaralei geamului. Dar la magazinul de încălțăminte n-am mai vrut chitanță, și nici măcar cutia de la sandale. De ce? Deoarece cutia are codul de bare pe ea, iar asta însemna (dacă o voiam) ca vânzătoarea să scaneze codul de bare în casa de marcat, altfel nu puteam ieși cu ea din magazin. Așa, toată lumea a fost mulțumită... mai puțin statul grec, cu bugetarii și politicienii lui cu tot. Rămâne și asta tot între noi.

Mâine avem zi de relaxare aici, trebuie să odihnim și mașina și picioarele, ca să le mai putem folosi. Dar vreau să ajungem la Ntamouhari (Damuhari, în pronunțare) și la Agia Saranta (Sf. 40 de Mucenici, în traducere aproximativă). Aceste trei plaje - Milopotamos, Agia Saranta și Ntamouhari - sunt recomandate de dl. Manolis, unul dintre proprietarii hotelului Eleana, ca fiind cele mai frumoase plaje de pe coasta estică și de neratat.

Edited by PSC, 12 June 2019 - 21:45.

Din păcate, nu pot ajunge la plaja Plaka. Soția are o problemă la picioare și abia poate urca scările, darmite să meargă pe vârfuri de stânci.
Dar am remarcat drumul, chiar i l-am arătat și ne-am amuzat. Drumul este marcat precum potecile noastre montane, cu marcaj cu cerc roșu pe fond alb, sau săgeată roșie pe fond alb. Marcajul este desenat pe fiecare stâncă pe care trebuie pus piciorul. Cu alte cuvinte, se merge precum caprele negre.
Dacă reușesc să obțin bilet de voie de la soție ca să merg pe stânci singur, ea așteptându-mă în port, o să ajung și la Plaka. Dacă nu... mulțumesc pentru poze.