Veniturile persoanelor cu handicap vor fi impozitate

Aproape jumătate dintre români, circa 9,5 milioane, primesc, sub o formă sau alta, ajutor de stat. Sociologii și experții avertizează că sistemul de ajutoare sociale din România este ineficient și-i face pe oameni dependenți de mila statului.  

În România există 50 de tipuri de ajutoare sociale, pentru care se cheltuiesc anual 2,4 miliarde de euro. Cele mai numeroase astfel de plăți sunt cele pentru încălzire, concedii de maternitate și alocații pentru copii.



50 de ajutoare de la stat

1. Pentru copiii peste doi ani.
2. Pentru copii de peste trei ani, cu handicap.
3. Pentru copii de până la trei ani, cu handicap.
4. Pentru copii sub doi ani.
5. Familial suplimentar.
6. De părinte singur.
7. De plasament familial.
8. De plasament pentru copiii cu handicap.
9. De părinți cu handicap, pentru copil sub trei ani, cu handicap.
10. De părinți cu handicap, pentru copil între trei și șapte ani, cu handicap.
11. Pentru copilul cu handicap sub trei ani.
12. Pentru copil sub doi ani, acordată persoanelor cu handicap.
13. De persoane cu handicap care au un copil între doi și șapte ani.
14. Pentru crește copil.
15. Stimulent pentru mame pentru a-și relua munca.
16. Alocație de nou-născut.
17. Trusoul de nou-născut.
18. Pentru tinerii căsătoriți.
19. Pentru handicap grav.
20. Pentru handicap accentuat.
21. Supliment pentru handicap grav.
22. Supliment pentru handicap accentuat.
23. Supliment pentru handicap mediu.
24. Pentru însoțitorul nevăzătorului.
25. De hrană pentru copiii cu HIV/SIDA.
26. De hrană pentru copiii și adulții cu HIV/SIDA.
27. Pentru copil cu handicap.
28. Venitul minim garantat.
29. Pentru inundații, incendii și accidente.
30. Ajutor de urgență.
31. Ajutor în caz de deces.
32. Pentru căldură.
33. Pentru gaze.
34. Pentru lemne.
35. Supliment pentru încălzirea locuinței.
36. Pentru cumpărarea de centrală termică.
37. Pentru arzătoare automatizate.
38. Pentru tratament și operații în străinătate.
39. Pentru refugiați.
40. Pentru fundații.
41. Finanțare instituții de asistență socială.
42. Îngrijirea la domiciliu a bătrânilor.
43. Burse sociale pentru elevi.
44. Subvenții transport pensionari.
45. Cantine sociale.
46. Taxe buget complementar.
47. Taxe alocații hrană HIV/SIDA.
48. Taxe indemnizații handicap.
49. Taxe indemnizații însoțitor.
50. Pentru persoane fără adăpost.



În 1992, în România erau mai puțin de 80.000 de persoane înregistrate cu handicap grav sau accentuat. Acum, în evidențe apar aproape 670.000 de adulți și copii cu dizabilități. Graficul evoluției numărului persoanelor cu handicap arată o explozie a cazurilor înregistrate după 1992 și după 2006.

Oana Iancu, purtătorul de cuvânt al Autorității Naționale pentru Persoane cu Handicap (ANPH), explică dinamica prin creșterea gradului de informare a populației: „Înainte de 1990, regimul nu dorea să recunoască existența acestor persoane. În 1992 a apărut prima lege referitoare la această categorie de cetățeni și oamenii au început să priceapă că o dizabilitate nu este ceva rușinos". O creștere semnificativă s-a mai produs din 2007, imediat după ce Guvernul a hotărât că trebuie să primească bani nu numai cei cu handicap grav sau accentuat, ci și cei cu handicap mediu.

Statistică

Între 2007 și 2009, în cei doi ani ce au urmat apariției legii, numărul persoanelor cu dizabilități înregistrate a crescut cu aproximativ 200.000, dovadă că nu e vorba de schimbarea mentalității, cum spun cei de la ANPH, ci tot de tentația pe care o reprezintă mica sumă și facilitățile acordate de către stat.

Copilul a ajuns sursă de venit

Cele mai multe ajutoare sociale au legătură cu copiii. În comuna Ibănești, județul Botoșani, asistentul Petru Aboghioaie spune că numărul mare de copii din unele familii s-ar putea explica și prin „tentația banilor" pe care statul îi acordă: „I-am trimis la medicul de familie să discute despre metode contraceptive, dar fără mare succes. Alocația de 200 de lei înseamnă foarte mult aici", explică Aboghioaie.

Părinți care-și vor copiii irecuperabili

Conferențiarul Ștefan Cojocaru confirmă existența unui fenomen de folosire a micuților: „Copilul devine, uneori, un instrument prin care părinții obțin resurse financiare de la stat", spune el. Sociologul Cătălin Ghinăraru adaugă: „De fapt, aceasta este o formă gravă de exploatare a copilului deși ea nu este recunoscută ca atare. Trebuie limitată posibilitatea ca unele familii să abuzeze de aceste prestații pentru că se complac în a trăi exclusiv din alocațiile copiilor!"

Există cazuri când unii părinți merg la comisia care face încadrarea dizabilității și insistă ca specialiștii să constate handicap grav, chiar dacă lucrurile nu stau așa. „Acești părinți pornesc din start cu ideea că nu există nicio șansă pentru copilul lor și, prin urmare, nici nu vor face nimic pentru îmbunătățirea stării acestuia. Așa se pierde rolul acestor ajutoare. În mod normal, ele se acordă pentru a reduce dependența copilului cu dizabilități", explică Ștefan Cojocaru.

Un copil cu handicap grav are dreptul la alocație dublă, buget personal de 91 de lei și indemnizație de însoțitor în valoare de 534 de lei, plus 12 călătorii cu trenul pentru el și însoțitor. Un copil cu handicap mediu primește alocația dublă și un buget complementar lunar de doar 33,5 lei.

Ștefan Cojocaru spune că o astfel de încadrare nu-i va ușura neapărat viața copilului: „Problema este că scad șansele copilului de a recupera sau de a deveni independent. Dacă părinții pornesc de la ideea că au un copil cu handicap grav, a cărui stare nu poate fi îmbunătățită, e clar că nu vor face nimic pentru a-l ajuta".

Aproape jumătate dintre români, circa 9,5 milioane, primesc, sub o formă sau alta, ajutor de stat. Sociologii și experții avertizează că sistemul de ajutoare sociale din România este ineficient și-i face pe oameni dependenți de mila statului.  

În România există 50 de tipuri de ajutoare sociale, pentru care se cheltuiesc anual 2,4 miliarde de euro. Cele mai numeroase astfel de plăți sunt cele pentru încălzire, concedii de maternitate și alocații pentru copii.



50 de ajutoare de la stat

1. Pentru copiii peste doi ani.
2. Pentru copii de peste trei ani, cu handicap.
3. Pentru copii de până la trei ani, cu handicap.
4. Pentru copii sub doi ani.
5. Familial suplimentar.
6. De părinte singur.
7. De plasament familial.
8. De plasament pentru copiii cu handicap.
9. De părinți cu handicap, pentru copil sub trei ani, cu handicap.
10. De părinți cu handicap, pentru copil între trei și șapte ani, cu handicap.
11. Pentru copilul cu handicap sub trei ani.
12. Pentru copil sub doi ani, acordată persoanelor cu handicap.
13. De persoane cu handicap care au un copil între doi și șapte ani.
14. Pentru crește copil.
15. Stimulent pentru mame pentru a-și relua munca.
16. Alocație de nou-născut.
17. Trusoul de nou-născut.
18. Pentru tinerii căsătoriți.
19. Pentru handicap grav.
20. Pentru handicap accentuat.
21. Supliment pentru handicap grav.
22. Supliment pentru handicap accentuat.
23. Supliment pentru handicap mediu.
24. Pentru însoțitorul nevăzătorului.
25. De hrană pentru copiii cu HIV/SIDA.
26. De hrană pentru copiii și adulții cu HIV/SIDA.
27. Pentru copil cu handicap.
28. Venitul minim garantat.
29. Pentru inundații, incendii și accidente.
30. Ajutor de urgență.
31. Ajutor în caz de deces.
32. Pentru căldură.
33. Pentru gaze.
34. Pentru lemne.
35. Supliment pentru încălzirea locuinței.
36. Pentru cumpărarea de centrală termică.
37. Pentru arzătoare automatizate.
38. Pentru tratament și operații în străinătate.
39. Pentru refugiați.
40. Pentru fundații.
41. Finanțare instituții de asistență socială.
42. Îngrijirea la domiciliu a bătrânilor.
43. Burse sociale pentru elevi.
44. Subvenții transport pensionari.
45. Cantine sociale.
46. Taxe buget complementar.
47. Taxe alocații hrană HIV/SIDA.
48. Taxe indemnizații handicap.
49. Taxe indemnizații însoțitor.
50. Pentru persoane fără adăpost.



În 1992, în România erau mai puțin de 80.000 de persoane înregistrate cu handicap grav sau accentuat. Acum, în evidențe apar aproape 670.000 de adulți și copii cu dizabilități. Graficul evoluției numărului persoanelor cu handicap arată o explozie a cazurilor înregistrate după 1992 și după 2006.

Oana Iancu, purtătorul de cuvânt al Autorității Naționale pentru Persoane cu Handicap (ANPH), explică dinamica prin creșterea gradului de informare a populației: „Înainte de 1990, regimul nu dorea să recunoască existența acestor persoane. În 1992 a apărut prima lege referitoare la această categorie de cetățeni și oamenii au început să priceapă că o dizabilitate nu este ceva rușinos". O creștere semnificativă s-a mai produs din 2007, imediat după ce Guvernul a hotărât că trebuie să primească bani nu numai cei cu handicap grav sau accentuat, ci și cei cu handicap mediu.

Statistică

Între 2007 și 2009, în cei doi ani ce au urmat apariției legii, numărul persoanelor cu dizabilități înregistrate a crescut cu aproximativ 200.000, dovadă că nu e vorba de schimbarea mentalității, cum spun cei de la ANPH, ci tot de tentația pe care o reprezintă mica sumă și facilitățile acordate de către stat.

Copilul a ajuns sursă de venit

Cele mai multe ajutoare sociale au legătură cu copiii. În comuna Ibănești, județul Botoșani, asistentul Petru Aboghioaie spune că numărul mare de copii din unele familii s-ar putea explica și prin „tentația banilor" pe care statul îi acordă: „I-am trimis la medicul de familie să discute despre metode contraceptive, dar fără mare succes. Alocația de 200 de lei înseamnă foarte mult aici", explică Aboghioaie.

Părinți care-și vor copiii irecuperabili

Conferențiarul Ștefan Cojocaru confirmă existența unui fenomen de folosire a micuților: „Copilul devine, uneori, un instrument prin care părinții obțin resurse financiare de la stat", spune el. Sociologul Cătălin Ghinăraru adaugă: „De fapt, aceasta este o formă gravă de exploatare a copilului deși ea nu este recunoscută ca atare. Trebuie limitată posibilitatea ca unele familii să abuzeze de aceste prestații pentru că se complac în a trăi exclusiv din alocațiile copiilor!"

Există cazuri când unii părinți merg la comisia care face încadrarea dizabilității și insistă ca specialiștii să constate handicap grav, chiar dacă lucrurile nu stau așa. „Acești părinți pornesc din start cu ideea că nu există nicio șansă pentru copilul lor și, prin urmare, nici nu vor face nimic pentru îmbunătățirea stării acestuia. Așa se pierde rolul acestor ajutoare. În mod normal, ele se acordă pentru a reduce dependența copilului cu dizabilități", explică Ștefan Cojocaru.

Un copil cu handicap grav are dreptul la alocație dublă, buget personal de 91 de lei și indemnizație de însoțitor în valoare de 534 de lei, plus 12 călătorii cu trenul pentru el și însoțitor. Un copil cu handicap mediu primește alocația dublă și un buget complementar lunar de doar 33,5 lei.

Ștefan Cojocaru spune că o astfel de încadrare nu-i va ușura neapărat viața copilului: „Problema este că scad șansele copilului de a recupera sau de a deveni independent. Dacă părinții pornesc de la ideea că au un copil cu handicap grav, a cărui stare nu poate fi îmbunătățită, e clar că nu vor face nimic pentru a-l ajuta".

PSD și PNL sunt autorii acestor legi.

lista votantilor stimabile ... la fel ca lista ajutoarelor ce-i asa de greu de priceput?

...
32. Pentru căldură.
33. Pentru gaze.
34. Pentru lemne.
...

In general romania este o tara handicapata din mai multe puncte de vedere.

hai să facem invers ( pentru că îmi este lene ).
Spune tu ceva concret, iar eu îți demonstrez ce culoare are individul respectiv.

azi posmagii raman tari

Știu, e nașpa.
Stăm și bem cafeaua, unii mai și fumează ( alții încearcă să se lase ), în timp ce problemel globale ale omenirii se învârt așa, de nebune, cuprinse în vârtejul sinergii faptelor.