Vietnam, Laos

Vad ca nu se vorbeste foarte mult despre Laos asa ca o sa scriu un pic despre o tara care mie mi-a ramas pentru intotdeauna in suflet. Am vizitat Vientiene, Luang Prabang, Nong Khiaw si Luang Namtha. Dar despre asta pot da detalii mai tarziu. deocamdata un post cere este elogiu adus unei tari inca pure unde turistul nu e doar o vaca de muls.

Laosul este o tara care nu se poate lauda cu nici un obiectiv exceptional. Nu are Angkor Wat-ul Cambodgiei, nu are Halong Bay-ul Vietnamului si nici plajele Tailandei. Te-ai astepta deci ca in competitia cu vecinii ei mult mai dotati, sa piarda lejer in lupta pentru turisti. Insa contrar asteptarilor, din ce in ce mai multi turisti aleg tarisoara asta obscura drept destinatie preferata de vacanta si nu ar schimba-o cu vecinii ei pentru nimic in lume.
Deci ce are Laosul atat de special ?
Pai verdeata cat cuprinde si un popor care iti merge imediat la suflet.
Poate parea putin (si poate parea usor siropoasa exprimarea) dar sincer nu e deloc putin.
Este prima data cand la sfarsit de concediu imi parea rau ca ma intorc acasa. De obicei dupa vreo trei saptamani de umblat ca un tititrez bezmetic, imi doresc comoditatea statului in propria casa. De data asta as mai fi stat cu placere inca ceva saptamani prin tara timpului care se scurge cu incetinitorul. M-am simtit asa cum ma simteam acum multi ani la tara la bunici : fara nici o grija pe lumea asta. Si m-am simtit asa pentru ca toti cei cu care intram in contact parca se simteau la fel. Nu stiu cu adevarat ce era in sufletul lor dar pana la mine razbatea numai voie buna. Si nu pot sa nu ma abtin sa nu ma gandesc oare de ce vestici incearca sa le arate oamenilor astora ce viata saraca au pentru ca nu au i-phoane, i-poade si alte i-uri. Cand zambetul de pe fata lor si relaxarea, nu poate fi cumparat de toata tehnologia de pe lumea asta.
Ghizii pe care i-am avut la elefanti sau pe munte erau mereu cu gura pana la urechi, radeau continuu, faceau glume, isi jucau farse unul altuia, cantau si topaiau de parca nu aveau efectiv nici o grija pe lumea asta. Si voia lor buna chiar era molipsitoare. Imi inseninau pur si simplu ziua.
Am fost in vara de dinainte in China si am avut parte de o calatorie foarte bogata in locuri minunate de vizitat. Cum sa nu gasesti interesanta o tara care are : Marele zid chinezesc, Orasul interzis, Palatul de vara, Armata de teracota si multe multe altele. Dar fiecare zi din vacanta ne-a fost un pic amarata de interactia cu localnicii. Pur si simplu am ramas foarte urat impresionati de oamenii pe care i-am intalnit. I-am perceput drept foarte nepoliticosi, cu niste obiceiuri extreme de scarboase pentru noi provenind din alte culture si de pe alte taramuri, rau intentionati, uneori chiar agresivi, fara pic de respect pentru spatiul personal al celor din jur si multe multe altele. Poate parea o prostie ce o sa spun, dar mie nu mi-au placut chinezii (din prisma celor cu care am interactionat). Am stat doar trei saptamani in China si am interactionat cu un numar infim de chinezi raportat la populatia totala deci generalizarea mea poate fi lejer condamnata si contrazisa insa asta este ideea cu care am ramas eu si desi China e o tara interesanta nu visez la o alta vacanta acolo din cauza impresiei pe care mi-au lasat-o oamenii.
In Laos este exact inversul. Tara nu are atractii care sa te scoata din papuci insa m-as intorce pentru ca m-am simtit extrem de bine. Si simtitul bine se datoreaza ritmului pe care il are viata acolo si atitudinii oamenilor pe care i-am intalnit.
Nu pot insa sa nu ma gandesc: oare pentru cat timp vor ramane asa ? Oare cum se vor schimba localnici din cauza milioanele de turisti care incep sa ii viziteze ? Cand vor descoperi « banul » si vor incepe sa vada turistul ca pe o vaca de muls asa cum e in restul Asiei ?
In Laos nu ai parte de “hartuirea turistului” care trebuie convins cu orice pret sa cumpere ceva. Nimeni nu incearca sa iti vanda nimic. Daca vrei sa cumperi bine, daca nu nu. Am trecut de zeci de ori prin piata de noapte din Luang Prabang si nici macar o data nu ne-a intrebat cineva daca vrem sa cumparam ceva. Daca ne opream in fata unei tarabe ni se prezenta timid si politicos marfa dar atat. Nu te simteai presat in nici un fel sa cumperi. Daca intrebai de pret si plecai fara sa cumperi nu striga nimeni dupa tine sa te faca sa te intorci sa negociezi. Iar negocierea era pur si simplu un schimb de doua replici in care vanzatorul cere un pret, tu ii dai alt pret si el accepta. Vanzatorii astia ar fi o rusine pentru arabi. Cum sa negociezi asa ? Pai asta nu e negociere dupa nici standard. Dar in Laos nimeni nu isi consuma energia pentru ceva atat de nesemnificativ ca obtinerea unui pret total nejustificat pentru un produs doar pentru ca cel care il cumpara are pielea alba. Deci cumparaturile in Laos pentru cineva asa ca mine care uraste sa se targuiasca au fost o adevarata placere. Am scutit multi neuroni de la moarte neenervandu-ma cand un vanzator se poarta de parca vede pe fruntea mea scris « prost ».
Nimeni nu incearca sa iti joace farse ca sa castige bani pe spatele tau. Nu am auzit pana acum de turisti care sa cada prada unor pacaleli in Laos. Ceea ce inseamna ca esti mult mai deschis fata de cei cu care interactionezi. Nu esti tot timpul in defensiva si cu ochii in patru incercand sa distingi ce este adevarat si ce nu din ceea ce ti se spune. Ceea ce inseamna ca la sfarsitul zilei esti mult mai relaxat.
In plus preturile, desi mai mari ca pentru localnici, nu sunt la fel de disproportionate pe cum am intalnit in China sau in Indonezia. Sunt de acord sa patesc mai mult decat un localnic pentru fructele din piata sau suveniruri, dar nu exagera. Poate de la vanzator se vede altfel dar de la mine nu e nicidecum rezonabil sa imi ceri de zece ori mai mult pe un anumit produs.
Evident ca felul asta extrem de relaxat al oamenilor din Laos si totala lor nepasare cand vine vorba de timp au si niste repercursiuni mai putin placute. De exemplu te asezi la masa la restaurant si astepti jumatate de ora pana ti se ia comanda. Apoi dureaza o ora sa primesti toata mancarea. Si la sfarsit mai dureaza jumatate de ora sa primesti nota. Cel mai prost lucru pe care il poti face in Laos este sa mergi la restaurant cand iti e deja foame. Asa ceva nu se face. Trebuie sa comunici cu stomacul tau si sa cadeti de comun sa mergeti la restaurant cu o ora si jumatate inainte de foame. Doar asa te vei putea bucura de iesitul la masa.
Dar daca iti setezi mintea sa inteleaga ca in Laos totul merge cu incetinitorul si ca nimic nu ii va schimba, atunci vei ajunge sa intelegi ca sa te superi ca dureaza jumatate de ora sa obtii o reactie din partea cuiva indiferent ca este vorba de a cumpara o clatita sau de a te caza este ca si cum te-ai supara ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui. Este ceva ce trebuie acceptat si atat.
Iar inainte de plecarea nostra in Laos i-am repetat sotului meu chestia asta de mii si mii de ori. Pentru ca oricine il cunoaste stie ca modul in care traieste el totul pe « fast forward » numai predispus catre intelegerea laosienilor nu ar fi fost. Dar pentru ca stia la ce sa se astepte si pentru ca vacanta era planuita extrem de relaxat astfel incat sa nu trebuiasca sa avem un program respectat la minut, pana si el a fost incantat de experienta noastra.

Cam atat deocamdata despre Laos. O sa vorbesc mai detaliat despre oameni si locuri in posturile viitoare. Insa nu va asteptati la posturi mai putin laudative. Ca nu am asa ceva in protofoliu pentru tara asta.

O sa scriu (probabil destul de mult) despre experienta noastra in tabara pentru elefanti de langa Luang Prabang pentru ca a fost o experienta care o sa ne ramana in minte pentru mult timp de acum inainte.

In timp ce strangeam informatii despre ce poti sa faci in Luang Prabang am dat peste un blog ce descria experienta unor turisti intr-o tabara de elefanti domestici pentru un curs de “mahout” (in traducere aproximativa: sofer de elefant ). De la primele propozitii citite au inceput sa imi sclipeasca ochii la gandul ca si eu vreau acelasi lucru asa ca in doi timpi si trei miscari eram pornita pe gasit oferte asemanatoare.Pentru zona Luang Prabang, trei companii detinatoare de tabere de elefanti mi-au atras atentia: All Lao Service, Tiger Trail si ElephantVillage.
M-am invartit pe langa ele ceva timp, am cerut oferte, am citit pareri pe net, am vorbit cu proprietarii, le-am intors site-urile de prezentare pe toate partile etc dar pana la urma alegerea a fost cat se poate de simpla: All Lao Service.
De ce?
Simplu: era singura companie care oferea pachete de cate patru zile in tabara de elefanti. Iar noi ne doream neaparat patru zile (nu una sau doua cum gaseam de obicei) pentru simplul motiv ca nu se stie cand vom mai avea prilejul si norocul sa petrecem atat de mult timp in compania unor elefanti domestici.
Iar in final nu regretam deloc alegerea facuta pentru ca ceea ce ne-a oferit All Lao este poate una dintre cele mai frumoase amintiri de calatorie din viata noastra de umblatori. Dupa cele patru zile petrecute la ei in tabara am ajuns inapoi in Luang Prabang si aveam asa o stare de agitatie, oarecum pusa pe cearta si destul de nemultumita de toti si toate. Motivul (dupa ceva ore de analizat ce am de nu imi mai convine nimic) era ca imi lipsea tabara si oameni din tabara. Efectiv imi era dor de timpul petrecut acolo si asta la numai cateva ore de la plecare. Iar asta cred eu ca spune multe despre ca de bine ne-am simtit cu elefantii.

Rezervarea am facut-o pe internet pe baza unei oferte primite de la ei. Cand am ajuns in Luang Prabang am luat strada cu agentii turistice la picior si am intrebat peste tot care este pretul pentru patru zile intr-o tabara de elefanti (inclusive la All Lao- fara sa le spunem ca deja aveam oferta de la ei) pentru ca vroiam sa stim daca nu cumva ni s-a dat un pret mult mai mare pe net doar pentru ca este pe net si era cu multe luni inainte de vacanta. Insa in realitate toate preturile primite fata in fata au fost mai mari decat ce am primit in oferta pe e-mail (inclusive la All Lao). Un pic neasteptat dar pentru noi a fost perfect asa. Nu as fi vrut sa ajung in Luang Prabang si sa nu mai gasesc locuri in taberele de elefanti. Cred ca as fi facut greva foamei in fata agentiei.

Cu doua seri inainte de data la care trebuia sa inceapa sejurul nostru in tabara, am mers la agentie (care era la doi pasi de hotelul nostru) si am platit pentru el. Cand am facut rezervarea pe net nu a trebuit sa platim nimic in avans. Tot de la All Lao am luat si biletul pentru barca Luang Prabang-Nong Khiaw  si am inchiriat un scooter pentru o zi . Au fost intotdeauna foarte seriosi, foarte promti (cat se poate in Laos) si cu niste oferte cat se poate de interesante. O agentie pe care in mod sigur o recomandam cu inima deschisa.

In dimineata in care trebuia sa plecam la elefanti ne-am postat punctuali in fata hotelului si ne pregateam deja sa asteptam mult si bine pana soseste soferul si ghidul sa ne ia. Ca doar eram in Laos unde punctualitatea nu exista nici macar in dictionar.
Tabara de elefanti si hotelul  Mahout Lodge in care trebuia sa ne petrecem noptile se gasesc in afara orasului, undeva in jungla pe malul unui rau unde exista suficienta mancare si apa pentru sacii fara fund care se numesc elefanti,  asa ca aveam nevoie de o masina care sa ne transporte din oras la tabara.

Si in timp ce faceam glume peste glume legate de lentoarea laosienilor ne trezim cu un nene care ne intreaba daca noi suntem cei care merg la Mahout Lodge. Ne-au iesit instantaneu ochii din cap ca la melc de uimire. Nenea ghidul venise fix la ora la care zisese. S-a prezentat frumos –il chema Honda (nu am aflat niciodata care e numele lui real) si ne-a explicat ca masina este deja in fata hotelului dar ca trebuie sa luam si cativa calugari de la manastirea aflata gard in gard cu hotelul care merg la tabara sa se roage pentru elefanti. Mai tarziu am aflat ca de fapt unul dintre calugari era socrul proprietarului de la All Lao service si din cand in cand mai merge cu ceva calugari sa se roage pentru elefanti dar si sa se relaxeze pe malul raului.

Evident ca uimirea nostra legata de punctualitatea soferului si ghidului s-au spulberat destul de repede pentru ca am asteptat in masina mai bine de o ora pentru calugarii care nu mai apareau. Dar nu ne putem plange pentru ca era prima data cand calatoream la doi pasi de niste calugari budisti asa ca eram foarte incantati de experienta. In timpul petrecut in Laos lucrul asta s-a repetat mai apoi aproape la fiecare mijloc de transport in comun folosit deci si-a pierdut din importanta

Doar o ora de mers cu masina si eram deja la tabara. Hotelul la care trebuia sa stam este de fapt o colectie de cabane cu acoperis de stuf, baie aproape in aer liber si terasa pe care sa lenevesti in voie. Toate aliniate frumos in lungul raului asa ca toate aveau o vedere de zile mari. Intr-un asa loc sa tot stai sa lenevesti. Chiar si fara sa iei plimbarile cu elefantul tot as recomanda ceva timp petrecut aici pentru ca este extreme de frumos. Iti poti petrece zilele mergand cu kayakul, sau vizitand satele din apropiere sau pur si simplu la plimbare prin jungla. Este un loc de incarcat bateriile. Desi cu tristete ma gandesc ca in curand se va schimba cu totul pentru ca se planuieste construirea unui mare resort chiar deasupra cabanutelor. Deci linistea si pacea va disparea probabil odata cu venirea hoardelor de turisti.

Odata ajunsi la hotel, ne-am primit camerele, uniformele de mahout, o cafea si apoi eram gata sa traversam raul cu barca sa ajungem in tabara elefantilor sis a ii vedem pentru prima data. Mai ca nu tropaiam din picioare de nerabdare sa ajunga sa vada ochiul meu sis a simta mana mea elefantii.

Prima intalnire cu elefantii
Odata echipati cu uniformele noastre de mahout, ne-am urcat in barca sa trecem raul sa ajungem la tabara in care sunt tinuti elefantii. Impreuna cu noi mai era un cuplu din Anglia (ce aveau luat un tur de doua zile) si o doamna din Franta (care era in a treia ei zi si ultima in tabara) si evident ghizii.
Nu conteaza daca ai cumparat pachetul singur sau impreuna cu alti zece prieteni, fiecare grup ce are acelasi program are un ghid personal. Deci in cazul nostrum erau trei ghizi (Honda plus inca doi) care ne insoteau sa fie siguri ca nu pateste nimic turistul alb. Mai mult ghizii nu paraseau niciodata hotelul (chiar si noaptea) pentru ca trebuiau sa fie 24 de ore din 24 la dispozitia turistului pe care il insotea. Noi nu prea am inteles necesitatea ghidului pe timp de noapte dar Honda ne-a explicat ca au intotdeauna probleme noaptea pentru ca turistul se mai sperie de un paianjen sau de zgomotul vreunui soricel din acoperisul de stuf si cineva trebuie sa ii salveze.
Si chiar de nu am avut nevoie sa fim salvati de vreo lighioana infioratoare tot am profitat din plin de serile cu Honda pentru ca era un izvor nesecat de informatii despre ce inseamna Laos. Am invatat de la el extrem de multe lucruri despre viata intr-o manastire budhista si ce ii face pe parinti sa isi faca copiii calugari pentru ca Honda fusese calugar budist pana cu trei ani in urma. Am invatat si lucruri care mi-au umbrit un pic parerea buna despre budhism cum ar fi diferentele mari ce se fac intre femei si barbati si faptul ca fetitele nu au acces la educatie intr-o manastire budhista (adica exact principalul motiv ce ii determina pe parintii saraci sa isi trimita baietii la manastire – educatia gratuita). Am invatat de la el enorm de multe lucru despre minoritatile din Laos mai ales ca el insusi era Hmong. Am invatat de la el tot felul de lucruri despre obiceiurile localnicilor si ce nu e bine sa faci, de exemplu sa nu atingi niciodata capul unui barbat (asta pentru ca unul dintre mahout se minuna ca l-am mangaiat pe cap pe Cipri) sau ca vor incerca tot timpul sa stea la acelasi nivel cu tine sau mai jos pentru ca altfel este dovada de lipsa de respect (asta tot pt ca un mahout nu putea trece pe langa Cipri pentru ca Cipri era intins pe spate pe podea si saracul mahout tot se lasa mai jos dar nu ajungea deloc sa fie suficient de jos). Si evident am invatat de la el enorm de multe lucruri despre elefanti si mai ales despre elefantii domestici.
Dar sa revenim la tabara de elefanti. All Lao Service are 14 elefanti in tabara lor: 12 femele si 2 masculi. Motivul pentru care sunt mai multe femele decat masculi este foarte simplu: masculii sunt extrem de periculosi mai ales in perioada de imperechere asa ca oamenii domesticesc mai mult femele si foarte rar masculi. Pentru ca este important de tinut minte ca elefantii domestici nu se prea nasc in captivitate. Ei sunt capturati din jungla atunci cand sunt foarte mici (sub 5 ani) si apoi domesticiti. Ca sa ii captureze se sapa o groapa mare in pamant prin locul pe unde se stie cat trec elefanti si care este acoperita cu frunze. Si se asteapta pana cand cade un pui in ea. Apoi puiul de elefant este hranit in groapa pentru cativa ani pana cand se face sufficient de mare incat sa iasa singur din inchisoarea lui. Si intre timp este si obisnuit cu cel care ii va fi mai tarziu mahout. Dupa ce elefantul iese din groapa se incepe procesul de dresare. Iar pentru asta cel mai important lucru este sa il pui impreuna cu alti elefanti. Si puiul va face ceea ce ii vede pe ceilalti elefanti facant. Invata practic prin copiere.
Motivul pentru care elefantii domestici nu sunt lasati sa se imperecheze este la fel de simplu: femelele sunt foarte agresive cand au pui si nu mai vor sa munceasca. La care se adauga evident lipsa masculilor domestici si in plus cum spuneam mai sus faptul ca perioada de imperechere aduce dupa ea enorm de multe probleme cauzate de agresivitatea elefantilor.
In general inteleg foarte bine de ce exista elefanti domestici si de ce le sunt atat de necesati oamenilor in partea asta de lume deci nu ma scandalizez la ideea ca ei exista. Am crescut la tara inconjurata de cai, vaci, porci, gaini, caini si pisici. Stiu destul de bine ce inseamna un animal domestic si nu cred precum altii ca pieptul de pui creste miraculous in caserola de la magazin. Insa faptul ca domesticirea se face prin luarea unui elefant din jungle nu prin inmultirea lor in captivitatea nu imi place deloc. Inteleg de ce este asa insa speranta mea este ca acum cand in Laos elefantii domestici nu mai pot fi folositi decat pentru turisti lucrurile se vor schimba. Pentru ca turisti sunt evident innebuniti dupa pui de elefanti. Un pui de elefant in tabara va aduce bani mai multi. Deci un motiv bun sa se concentreze proprietarii pe asa ceva.
De ce spun ca elefantii mai pot fi folositi acum doar pentru turisti? Pai la presiunea vesticilor s-a interzis domesticirea elefantilor in Laos si s-a interzis si defrisarea padurilor deci fix principalul lucru pentru care elefantii erau folositi. A nu se intelege ca nu se mai defriseaza paduri in Laos. Nicidecum. Doar ca acum padurile nu mai sunt taiate pic cu pic de catre oamenii locului ci in masa de mari companii chinezesti. Dar asta este alta discutie. Insa efectul este ca oamenii care se ocupau de taiat lemne au ajuns acum sa aibe in proprietate un elefant care mananca extreme de mult si pe care nu il pot folosi la munca dar pe care nici nu il pot elibera in jungla. Eliberatul in jungle ar functiona daca elefantul ar avea el chef sa se duca in jungle aia. Realitatea este insa ca elefantul odata scapat din captivitate sau eliberat in loc sa se duca in jungla se opreste in gradina cu mango si banani a saracilor sateni. Si din pacate nu aduna frumos si tacticos bananele ci pleaca cu tot copacul, cu toata gradina si daca e prea nervos mai lasa si casa in ruina. Practic distruge totul in cale. Este uimitor sa vezi ce ramane in jungla in urma unui elefant ce si-a petrecut noaptea acolo - Nimic. Si daca vreun satean este suficient de disperat incat sa stea intre elefant si bananul lui sau trestia de zahar atunci deznodamantul este si mai tragic. Iar in cazul in care elefantul tau distruge o gradina tu platesti pentru daune. Iar daca elefantul tau omoara un om tu faci puscarie pentru el. Si dupa ce un elefant a petrecut 50-60 de ani intr-un sat este mai greu de convins sa plece de acolo. Simplul fapt ca vestici au zis ca locul lor este in jungla nu este un argument suficient sa il convinga pe elefant sa faca asta. Prin urmare oamenii nu au voie sa ii elibereze dar nici nu mai au la ce munci sa ii foloseasca (sunt si exceptii dar cum spusei sunt exceptii). Mie mi se pare ca e scump sa intretii corect o pisica…un elefant este chiar “un pic” mai greu de intretinut. Asa ca au aparut destul de repede taberele astea cu elefanti pentru turisti. Este unul din putinele moduri in care ei pot fi intretinuti si ingrijiti in mod corespunzator (mai ales intr-o tara saraca). Altfel nici nu vreau sa ma gandesc cam care ar fi situatia celor 600 de elefanti domestici din Laos. Deci poate ca cei care ii condamna pe turisti ce merg sa se plimbe cu elefantul in Laos ar trebui sa stie si informatia de mai sus. Pentru ca elefantii domestici nu apar datorita cereri din partea turistilor. Taberele pentru turisti sunt pur si simplu o solutie pentru o problema aparuta din cauza faptului ca se impun reguli fara a se lua in considerare situatia locala.
Degeaba am zis ca revin la tabara de elefanti ca iata cat am scris despre cu totul altceva. Dar sa mai incercam o data sa revenim de fapt la ceea ce am experimentat noi acolo.
Prima intalnire cu elefantii a fost una de acomodarea. Ni s-a prezentat tabara cu toti locuitorii ei: mahouti si elefanti. Am vazut cum sunt hraniti si ingrijiti. Si apoi ni s-a propus o scurta plimbare cu elefantul prin jungla folosind scaunul ala special  care se fixeaza pe spatele elefantului.
A fost pur si simplu o experienta de zile mari. Sa pot sa ating un elefant. Sa il mangai. Sa ma urc pe spatele lui. Credeam ca sunt in rai. Dar urmatoarele zile in care ne-am apropiat si mai mult de elefanti mi-au dovedit ca prima intalnire nu era nici macar intrarea in rai.
Dupa plimbarea prin jungle pe scaun am mers sa luam masa de pranz si apoi in jur de ora 14.00 am mers sa recuperam elefantii din tabara, sa le facem o baie si sa ii ducem in jungla unde isi petrec noaptea.
Elefantii stau in tabara numai in timpul zilei. Noaptea sunt dusi in diverse locuri in jungla (prin rotatie pentru a da timp vegetatiei sa se refaca), sunt legati de un copac cu un lant de vreo 40 de metrii lungime si lasati sa manance dupa voie. Faptul ca sunt legati pe timpul noptii explica de ce in unele poze pe gatul elefantului este un lant. Este lantul cu care va fi legat de picior de copac. Pe care si-l cara singur ca un om in mod sigur nu ar fi in stare. Am vazut ceva oameni scandalizati la vederea lantului si ma tot intreb cam cum cred ei ca reusesti sa tii un animal domestic departe de zonele in care nu vrei sa ajunga: in cazul de fata satele din zona? Pana si un caine il inchizi intr-un tarc sau il legi de ceva ca sa nu scape prin vecini. Un elefant care este de mii de ori mai periculos decat un caine de ce ar face exceptie. Nu uitati ca vorbim in continuare de un elefant domestic.
Honda ne spunea ca se intampla ca elefantul sa rupa copacul de care este legat si sa plece cu el taras prin jungla. Intotdeauna elefantii astfel scapati au fost recuperate din gradinile oamenilor. Nici macar o data nu au incercat sa fuga in salbaticii. Intotdeauna au mers la sursa de dulce: banana, zahar, mango. Pentru ca se stie ca elefantilor le place extrem de mult dulcele.
Exista un caz destul de special al unui sat in care au coborat elefantii salbatici de pe dealurile din jur si nu au mai plecat. De ce? Pai acolo s-a construit o fabrica de zahar si oamenii au inceput sa planteze trestie de zahar pentru a duce la fabrica. Trestia de zahar a atras elefantii si de aici a inceput sfarsitul vietii satenilor ca agricultori. Pentru ca nici macar dupa ce au incetat sa mai cultive trestie de zahar (pe care elefantii o mancau imediat) nu au reusit sa scape de ei. Iar acum satul respective exista pentru ca face turism. Oamenii merg sa vada turma de elefanti salbatici care s-a mutat in sat. Care sat nu mai reuseste sa planteze nimic. Si aici vorbim de o tara care nu are economiile vestice. Oamenii sunt inca culegatori/vanatori si la inceput de agricultori. Traiesc din ceea ce cultiva si ceea ce prind. Sa nu fii in stare sa cultivi nimic este condamnarea la foamete ca nu ai de unde avea alte venituri sa cumperi mancarea. Noroc ca turistilor le plac elefantii….
Si chiar ca turistilor le plac elefantii. Pentru ca nu cred ca am vazut o concentratie mai mare de rasete pe metru patrat decat am vazut in perioadele de facut baie la elefanti. De departe una dintre cele mai uimitoare experiente de care am avut parte. Si oricate sprancene ridicate as avea de la oameni care ma condamna ca m-am folosit de un elefant domestic, sentimental pe care l-am avut atunci sterge orice urma de indoiala. Evident sunt egoista cand calatoresc (si nu numai).
Seara primei zile la elefanti a fost si momentul in care s-a decis ce elefanti vom avea pe parcursul urmatoarelor zile. Pentru cat imp de patru zile am avut aceeasi elefanti cu noi si evident aceeasi mahout. Cand am ajuns in tabara sa ii luam la baie, toti elefantii veneau langa turisti si se asezau pe burta ca turistul sa se urce pe gatul lui. Lucru care trebuia sa se intample cat mai repede pentru ca elefantului nu ii place pozitia culcat. Ne-am urcat repede pe primul elefant venit si iaca asa s-a decis cine va fi cu noi pentru patru zile. Sper ca elefantica mea a fost multumita de mine ca eu tare multumita am fost de ea.
Le-am facut baita,am mers in jungla si ne-am intors sa luam masa de seara cu un zambet pe fata cat casa si pregatiti pentru inca o zi asa.

Si cam asta a fost programul pentru toate cele patru zile petrecute in jungla: baie, plimbare, masa, plimbare, baie iar si somn

ai scris frumos despre Laos si impartasesc in mare parte experientele si impresiile tale.
ilustrez ce ai spus tu cu niste imagini din 2010, http://lapiciorprinl...01_archive.html

ajman, on 18 iunie 2014 - 20:28, said:

Ma bucur ca mai sunt si alti fani laos in zona
Foarte frumoase pozele tale.
Noi am decis in Luang Prabang sa nu mergem la ceremonia de "alms giving" pentru ca mi se pare ca o ceremonie extrem de frumoasa si pura este transformata intr-un circ de niste turisti care considera ca pentru o mana de arginti li se cuvine totul.
Prea putini turisti inteleg sa respecte calugarii si pe ceilalti implicati si sa pastreze distanta. Sa nu se duca in sufletul calugarilor ca sa faca poze bune de pus pe facebook. Sa nu cumpere orez prost gatit de la marginea drumului ca sa dea si ei ceva la calugari evident tot pentru poze bune de pus pe facebook. sa nu faca galagie. Si multe altele. daca ar folosi zoom-il si ar sta la departare si ar fi linistiti ce bine ar fi. dar nu e asa. Un nene ne povestea ca iesise la alergat pprin luang prabang si un chinez care se trezise tarziu urla la calugari sa vina inapoi ca el nu a facut poze ( Si de ar fi el singurul care se poarta asa.

Am ajuns din intamplare la o astfel de ceremonie in Myanmar. Inchiriasem o masina pentru o zi sa vizitam Amarapura, sagaing si Inwa si soferul a zis ca ne duce la o manastire foarte frumoasa ca o sa ne placa. Am ajuns acolo devreme si intr-adevar manastirea ne-a placut mult. Insa cu 5 minute inainte de inceperea ceremoniei au inceput sa parcheze in nasul calugarilor autobuzele cu grupuri de turisti. Care mi-au dovedit ca aveam dreptate cand am ales sa nu merg in Luang Prabang.

http://adelatarpan.b...sagaing-si.html

Am achizitionat si eu bilete de avion pentru Vietnam, (abia) pentru luna februarie, pe ruta Paris - Ho Chi Minh. In linii mari, planul ar fi sa vizitam Ho Chi Minh, Delta Mekongului, insula Phu Quoc si apoi Cambodgia, cu siguranta Angor Wat si poate si Phnom Penh.

Daca aveti sugestii, sfaturi, le astept cu placere.

Multumesc!

Serbank, pana la urma ai fost in Vietnam? Voi pleca si eu in martie, anul urmator si chiar as aprecia niste sugestii.

Scuze ca raspund atat de tarziu, dar abia acum am vazut postarea.

Da, am fost in Vietnam si Cambodgia. Daca ai ceva intrebari, te pot ajuta cu drag.

Serbank, iti multumesc. Sigur voi reveni cu niste intrebari mai aproape de data plecarii.

Buna,
Si noi am fi interesati de o vacanta in Vietnam, undeva prin primavara anului 2016. Desi pana acum ceva timp agream ideea sejururilor achizitionate prin agentiile de turism, am ajuns la concluzia ca putem iesi mai ieftin "on our own".
In primul ne-ar interesa sa gasim zboruri cat mai avantajoase ca si pret.
Apoi am vrea sa vedem si Hanoi-ul si Ho Chi Minh-ul, deci ceea ce implica si deplasarea prin tara.
Asteptam sfaturi, sugestii. Multumim!

Salut.
Sunt deja trei ani de cand am fost ultima data in Asia de sud est si a inceput sa mi se faca tare tare dor deci ma bate gandul sa repar situatiunea.
Numai ca pana in august nu avem cum ajunge si nu prea stiu daca sa risc sau nu un Vietnam in august. Ceva pareri despre asta?
Am mai fost in Myanmar in August si nu am avut plaoie mai deloc. Doar o singura zi in Inle. insa a fost noroc.
Pt Vietnam insa tot citesc ca e diferenta mare de la nord la sud deci vreme buna tot gasesti pe undeva.

http://www.lonelypla...vietnam/weather

Ce de la LP spun ca e ok, desi August pica in High Season (mai scump)

MembruAnonim, on 11 februarie 2016 - 18:45, said:

Am tot citit si pe LP si prin alte locuri despre vreme si cica partea de nord nu-i ok in august. Si noi cum am vrea sa ajungem prin Sapa si Halong Bay tot stam pe ganduri.
Nu putem face concediile lungi decat in iulie august si decembrie deci daca pica in High Season "so be it".

Nordul Vietnamului e de vizitat in vara. Eu am fost in Ianuarie si nu am vazut soarele 5 zile , Halong bay a fost super nașpa din cauza vremii.
Cred ca August e f ok de vizitat ca e vara si la ei , in sud e mega vara pregătește-te de țigănie in Vietnam , sudul e mai ok de vizitat , in nord e sălbăticie .

Hm, sper ca la jumatatea lui martie cand ajung eu la Halong sa nu fie tot asa...

tak30ver, on 13 februarie 2016 - 23:06, said:

Problema mea sunt ploile. Eu citisem ca hiking in nordul Vietnamului in August nu prea e realist din cauza ploilor.

AlexEn, on 14 februarie 2016 - 09:57, said:

prin mai toate ghudurile zice ca martie aprilie si octombrie-decembrie sunt cele mai bune sezoane de vizitat.

Teoria o stiu, o sa vedem practica.

AlexEn, on 15 februarie 2016 - 11:52, said:

Era mai mult  o incurajare si nu neaparat o informatie

Enjoy.

Ati folosit cumva telefonia mobila locala cat ati stat pe acolo (cei care ati fost )?