Consideratii (filosofice sau nu) privind fenomenul audio

De la un head-fi-er mai vechi:

- neutralitatea perfectă a răspunsului în frecvenţă corespunde cu fidelitatea înaltă, dacă aşa ceva îţi pare anemic sau plicticos e pentru că nu eşti obişnuit, nu pentru că un sunet colorat ar fi "mai bun"
https://www.head-fi....ccurate.564465/

- audiofilii nu se tem de egalizor - egalizorul e cel care permite unor căşti cu capabilităţi tehnice bune să atingă un răspuns în frecvenţă aproape perfect şi tot egalizorul e cel care ar trebui folosit pentru a corecta experienţa înregistrărilor proaste (nu alegerea unor căşti cu coloratură proprie, care aplică aceeaşi "corectură" şi când nu e nevoie de ea, şi când e nevoie de cu totul alta)
https://www.head-fi....-2#post-7639482

Edited by donjoe, 06 May 2017 - 00:50.

Chiar daca sunt incepator intr-ale ascultatului de muzica (asa cum trebuie), pot sa spun ca am reflectat si eu la treaba asta. Inteleg ca, in cazul boxelor hi-fi, coloraturile sunt necesare pentru ca fara ele exista riscul sa ne trezim cu un sunt total neplacut in camera de auditie de acasa, ce nu seamana deloc cu un studio. La casti insa dispare aceasta problema, sunetul nu se mai loveste de nimic, patrunde direct in urechi, iar coloraturile nu isi mai gasesc justificare in compensarea problemelor unei camerei de auditie.

Astea fiind spuse, de ce nu se fac doar casti cu ,,neutralitate perfecta'' (desi termenul in sine este o utopie)? Cred ca raspunsul este destul de simplu. Când cineva cumpara o pereche de casti hi-fi , se astepta ca ele sa sune intr-un fel. Stie deja cam cum suna melodiile lui preferate si se asteapta , odata ce si-a pus pe urechi noua achizitie, sa-l impresioneze, sa asculte 10-15 minute si sa spuna: Mi-am dat ultimul salariu pe casti, dar a meritat. Daca pune pe urechi o pereche de casti cu sunet plat, perfect neutre, exista o sansa destul de mare sa traiasca o dezamagire, sa nu i se para cu nimic deosebit sunetul fata de asteptarile initiale.

razor01, on 26 mai 2017 - 21:12, said:

Da: toate căştile ar fi foarte scumpe (e de muncă să scoţi un răspuns apropiat de perfecţiune dintr-un difuzor, nu iese numai aşa) şi nici atunci nu s-ar atinge neutralitatea perfectă pentru toţi ascultătorii pentru că mai intervin schimbările de sunet la trecerea peste pavilionul urechii + rezonanţa canalului auditiv (diferită de la om la om) şi mai intervin aşteptările diferite ale oamenilor formate ascultând sunete naturale care la propagarea normală prin spaţiu suferă anumite modificări la refracţia pe lângă umeri şi cap până să intre în urechi (or avem umeri şi capete diferite, deci iarăşi diferenţe personale de auzire). Or o singură cască nu poate să imite atâtea varietăţi de Head-Related Transfer Function câte au potenţialii cumpărători, deci inevitabil pentru unii va suna mai aproape de neutru şi pentru alţii mai departe.

De-aia nu se fac toate perfecte. Pentru că tehnic nu se poate (încă, până nu se includ în căşti ceva circuite de auto-calibrare să ţi le personalizezi cumva în funcţie de forma umerilor/capului/urechii) şi chiar şi ce se poate e foarte scump ca să se apropie bine de neutralitate. Alea-s căştile scumpe "de audiofili".

Şi abia apoi vine şi ce zici tu: preferinţele personale, care la mulţi nu se îndreaptă spre neutralitate din cauza obiceiurilor formate în timp ascultând chestii de calitate mai slabă.

@razor01
Exista o sumedenie de casti de studio destul de liniare.

Edited by edigee, 26 May 2017 - 22:56.

edigee, on 26 mai 2017 - 22:56, said:

Perfect de acord, problema este cine le cumpara? Cine are nevoie de ele? Da-i unui consumator obisnuit sa asculte niste casti liniare si da-i unele muzicale, aflate cam la acelasi nivel de pret. Cu care o sa mearga acasa?

donjoe, on 26 mai 2017 - 22:55, said:

Si in cazul asta care este sunetul adevarat, cel gandit de inginerul de sunet sau cel pe care-l auzim noi, in viata reala?

donjoe, on 26 mai 2017 - 22:55, said:

off topic:
Conform acestei idei n-ar trebui sa mai cumpere nimeni BMW X5, din simplul motiv ca pus langa un veritabil SUV (Range Rover), intr-o competitie pe teren accidentat, o sa se faca de ras.

Edited by razor01, 26 May 2017 - 23:24.

razor01, on 26 mai 2017 - 23:24, said:

Există un singur sunet adevărat: cel produs live de artişti. În funcţie de genul muzical şi contextul tipic în care se face cântarea, în sunetul ăla adevărat pot să intre contribuţiile cu reflexii şi rezonanţe ale unei săli mici de concerte jazz sau reglajele unor sisteme mari de amplificare pentru concerte live (bine, reglajele oricum intră în sunetul adevărat pentru orice gen muzical cu instrumente electrice şi electronice).

Când vine vorba de reproducerea unei înregistrări, sunetul nu prea mai are cum să fie adevărat, poţi spera doar la o cât mai bună aproximare. Cea mai bună aproximare apare atunci când - la noroc sau pe studiate - ajungi cumva la intersecţia între ce ştiu să facă sculele tale de reproducere şi pentru ce scule de reproducere s-a gândit injinerul să masterizeze înregistrarea: master-urile de calitate, cu pretenţii, vor suna cel mai bine pe sisteme de calitate, cu pretenţii, iar master-urile comerciale, de larg consum, vor suna cel mai bine pe sisteme de larg consum (când le pui pe un super-sistem începi să auzi tot felul de detalii aiuristice care nu erau gândite să fie auzite aşa bine). În mare.

Edited by donjoe, 27 May 2017 - 12:51.

Vorbind de masteringul actual trebuie subliniat un fapt pozitiv. Anume ca in ultimul timp(1 an 2) a cam disparut chestia cu loudness war-ul si compresiile nesimtite ,cu nivelurile excesiv de mari si dinamica rezultata foarte mica. Mai e folosit oarecum in EDM ,electro si unele chestii mainstream dar cam e pe duca. Unul dintre factorii ce acontribuit la acest fenomen e reaparitia vinilului. Un lant audio cu pick-ul nu da bine deloc cu acest tip de sunet.
Cat priveste o inregistrare de studio si captarea ei cu acuratete ,nu e chiar rocket science daca ai cat de cat un bun simt "urechistic" si te pricepi . Sunt reguli valabile de zeci de ani de plasat microfoane ,pozitionari ,setari ,etc. Un lucru care ramane in continuare relativ stufos e captarea unui set de tobe, de ex. Am amici care se pricep si presteaza chiar foarte OK la chestii din astea
Ce se face dupa aceea cu materialul e o alta treaba.

Edited by edigee, 27 May 2017 - 14:38.

@edigee
Si de ce nu se poate face la mastering o imagine scenica buna si pe casti? Am pus mana recent pe o pereche de K 612 PRO, exceptionale la banii lor, sunetul este analitic, sunt foarte transparente, iar soundstage-ul este absolut urias. Când intru cu pe ele pe un CS-GO localizez cu exactitate orice sunet, nu doar fata ,spate stanga, dreapta, ci exact de unde vine. Când pornesc o melodie insa, nimic... Cum e posibil ca intr-un joc sa ai o localizare exacta a sunetului cu tehnologia stereo pe niste casti, iar in muzica nu?

Edited by razor01, 27 May 2017 - 17:01.

Pentru ca la muzica nu este acesta aspectul esential. Si nici nu e de dorit sa fii mereu incantat de precizia directiei din care vin sunetele decat de alte aspecte cum ar fi compozitie ,armonii ,interpretare ,sunet ,etc. Ar suna ciudat un Stairway to Heaven cu doublesix-ul lui Page venind dintr-o anumita directie ,cu vocea lui Plant facand stanga-dreapta  si alte butaforii. Ca astea sunt aceste aspeste. E bun un sounstage adecvat dar nu e bine cand se exagereaza. Cat priveste auditia la casti ,diferentele tin de perceptia de o mica proximitate a sunetelor ,fata de un sistem stereo cu boxe si de aprecierea individuala(subiectiva) asuprea sunetului respectiv. Bineinteles conteaza foarte mult si tipul si calitatea castilor.
Exista si inregistrari aproape mono care suna foarte bine.
La jocuri sunt cu totul alte cerinte. La fel si la coloanele sonore de la filme.
Edit: la muzica stereo in format mp3 stereofonia e ciopartita din start datorita algoritmului de separare a canalelor.

Edited by edigee, 27 May 2017 - 19:00.

edigee, on 27 mai 2017 - 14:33, said:

Relativ off-topic: o vreme n-am inteles de ce un prieten chitarist avea lipit de cabinet un patrat cu banda izolatoare, credeam ca s-a rupt panza. Era de fapt semn pt. pozitia optima a microfonului.
Cei de la Rammstein au un brat robotic care pozitioneaza microfonul in fata cabinetului.

donjoe, on 26 mai 2017 - 22:55, said:

Update: am găsit o metodă de calibrat (egalizat) orice căşti pentru HRTF-ul tău personal, cu nişte instrumentar relativ accesibil şi cu multă răbdare şi atenţie:
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/1VaKZr208Dc?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Metoda merge cel mai bine pe in-ear şi on-ear, motiv pentru care cele mai ieftine căşti pe care le am - Koss KSC75 - după calibrarea asta îmi dau cel mai natural răspuns în frecvenţă pe care l-am avut vreodată la orice căşti.

Bun, dar tot niste casti proaste raman, adica nu inteleg, cu ce anume le face sa se auda mai bine faptul ca le-ai modificat drastic raspunsul in frecventa din acel soft?

Seamănă în sfârşit cu anvelopa spectrală a sunetului aşa cum ajunge el la timpane dacă sursa e în "câmp deschis" în faţa mea. Adică am anulat cam toate deformările de răspuns în frecvenţă datorate ascultării la căşti. Sigur, pentru realism total al sunetului ca-venind-din-faţă ar mai lipsi o componentă de crossfeed, că în "câmp deschis" urechea stângă aude şi o parte din sunetul ieşit din boxa dreaptă şi invers, dar oricum e impresionant şi fără.

Şi sigur că o cască mai slabă tehnic nu va deveni mai capabilă în a releva detalii, nu-i creşte rezoluţia doar din egalizor, pentru aia tot îţi treb'e difuzoare mult mai capabile, dar aici era vorba doar de naturaleţea răspunsului în frecvenţă, nu de rezoluţie. Ca şi cum aş fi reglat la perfecţie culorile unui televizor de 800x600 de pixeli, a.î. pielea umană arată pentru prima dată a piele umană chit că rezoluţia rămâne limitată.

Ah, şi sunetul nu se modifică numai când foloseşti acel soft. După ce ţi-ai făcut nişte setări bune ele se pot exporta ca fişier de răspuns la impuls, iar ăla se poate folosi mai departe cu orice procesor de sunet care are şi funcţie de convoluţie, în cazul meu componenta de Convolver din ViPER4Android de pe telefon. Orice sunet iese din telefon îl pot avea corectat cu "egalizări Griesinger" din astea. (Respectiv poţi citi valorile din coloanele din dreapta din headphone_response.txt şi le poţi folosi cu un egalizor cu 28 de benzi dacă ai aşa ceva.)

Edited by donjoe, 15 July 2017 - 16:44.

Pentru ca in ultimul timp se offtopizeaza pe topicuri specifice, sugerez sa ne mai auzim pe aici ca sa se desfasoare in voie nevorbiti ca mine, ca razor1 si care or mai fi. Continuand ideea lui razor1 legata de persoanele care isi cumpara ambarcatiuni mai mult ca etalare a bogatiei decat din pasiunea navigatiei, ma intreb daca exista audiofili din pur snobism. Imi spunea cineva ca are un prieten care il cunostea pe Patriciu, il vizita si spunea ca avea  camera dedicata cu scule in valoare de un milion de euro iar sunetul era divin. Ma intreb daca si audiofilia are parvenitii ei, as crede ca sunt mult mai putini dat fiind faptul ca nu defilezi cu boxele prin lume ci le tii in casa. Mai mult chiar, nici nu vor fi apreciate decat de alti cunoscatori, pot trece foarte usor neobservate.

Exista totusi o specie de oameni care epateaza cu sculele audio pe masini insa clasificarea lor drept audiofili ar putea fi discutabila .

Sunt curios sa aflu si parerea altora, daca au cunoscut falsi,snobi,ipocriti pasionati de fidelitatea sunetului.

Eu sunt convins ca exista multa ipocrizie in hi-fi. Este probabil unul dintre domeniile unde sunt aruncati cei mai multi bani raporat la ceea ce primesti inapoi. Cabluri de zeci de mii de euro? Sigur , suna ,,divin''

@audiofidel
Exista din belsug astfel de indivizi! Am cunoscut macar 10 in ultimii 5 ani. E ca la aia care-si luau carti legate in piele ,nu le citeau nicidata, dar "dadeau bine " in biblioteca noua din livingul nou urias.
Edit ;Am vazut ,nu mint ,corpuri paralelipipedice care imitau 10 carti legat in piele. Bineinteles lipite intre ele. Bagai calupul in biblioteca.

Am auzit si eu despre chestia asta cu cartile in calup insa credeam ca e un mit urban din perioada lui Caragiale sau cea interbelica si ca nu are acoperire in realitate. Pai pe langa asa ceva si carpetele cu Rapirea din serai sunt o apoteoza a bunului-gust.

Trecand la audio, mi se pare interesanta individualizarea granitei dintre meloman si audiofil. Unii se multumesc si cu o calitate mai modesta a sunetului in anumite circumstante, preferand sa asculte muzica preferata, altii pot renunta la muzica preferata daca nu indeplineste exigentele de sunet. Imi spunea un cunoscut (om de o foarte buna calitate,dealtfel ) ca el nu mai poate asculta radio ca nu i place cum se aude si nici rock ul vechi, (cu unele exceptii,ex Pink Floyd) deoarece nu i place munca inginerilor de sunet din anii 60-70, aici edigee ne spune daca are dreptate sau nu. Oricum, ideea pe care vreau sa o scot in evidenta e aceea ca mi se pare de neconceput sa nu mi ascult muzica preferata daca sunt asigurate cateva exigente minimale. Altii sunt altfel, nu ca asta ar fi ceva mai bun sau mai rau. Am mai intalnit distinctia meloman-audiofil de vreo cateva ori, cu totii suntem o combinatie insa proportiile difera.

edigee, on 17 februarie 2018 - 20:35, said:

Ar fi interesant daca ai putea sa dezvolti putin aceasta idee, eventual cu niste exemple concrete. M-ai facut curios.