Ascensoare (lifturi)

Nu înțeleg de ce la unele clădiri s-a adoptat acel sistem tâmpit american - acel sitem la care atunci trebuie să apeși un buton dacă cobori și un alt buton dacă urci.

Daca cineva stie, poate sa ne zica si despre asa numitul "Turn de testat ascensoare" din Bucuresti. Cel putin asa am auzit ca ii zice.

Daca cineva stie, poate sa ne zica si despre asa numitul "Turn de testat ascensoare" din Bucuresti. Cel putin asa am auzit ca ii zice.

Daca cineva stie, poate sa ne zica si despre asa numitul "Turn de testat ascensoare" din Bucuresti. Cel putin asa am auzit ca ii zice.

Liftul spre cer al lui Ceausescu


„Țărușul de beton“ a fost gândit să fie cu 37 de metri mai înalt decât turnul de testat lifturi al nemților de la Schneider (77 metri), liderul european în producția de ascensoare.

România deține cel mai înalt turn pentru testat ascensoare din Europa, record inutil, fiindcă n-a fost niciodată folosit. Astăzi, turnul înalt de 114 metri, considerat cea mai sigură clădire la seisme din țară, e în proprietatea lui Ion Țiriac, care-l folosește ca suport pentru bannerele de reclamă ale reprezentanțelor sale auto. Năstrușnica idee a construirii unui megaturn pentru testat ascensoare i s-a năzărit tovarășului Nicolae Ceaușescu în timpul unei vizite la fabrica de ascensoare IFMA, când, aflând cum sunt testate lifturile în România, s-a speriat că el sau consoarta ar putea rămâne blocați în vreunul din lifturile de la Casa Poporului.

Nicolae Lupu, directorul de proiectare al IFMA, își amintește cum a demarat proiectul: „Palatul Parlamentului era aproape de finalizare, când Ceaușescu a venit aici în fabrică. Credea că ascensorul se face complet așa cum este și se mută acolo. El se aștepta să vadă un tub lung ca un tren”. Unul dintre ingineri i-a explicat dictatorului că în fabrică nu-s prea multe de văzut, fiindcă ascensorul e făcut din bucăți: ușile de pe fiecare palier, cabina, troliul etc. și că doar după montarea în clădirea de destinație se naște ascensorul. Perspicace, șeful statului a percutat: „Da’ cum, tovarăși, să-l puneți direct în Casa Poporului? Dacă nu merge bine? Trebuie probat mai întâi. Unde-l probați?”. I s-a explicat că verificarea lifturilor se face doar în cazul prototipurilor într-un turn pentru testat ascensoare. Înnegurat, Ceaușescu a conchis: „Nu, tovarăși. Înainte să le puneți în Casă trebuie să le verificați pe toate în turn”.

Inginerii au pus pe masă un argument zdrobitor, cu care sperau să-l înmoaie pe dictator: „I-am explicat că turnul nostru de testare avea doar 37 de metri, iar lifturile de la Casa Poporului urmau să circule prin niște puțuri adânci de vreo șaptezeci și ceva de metri, fiindcă era vorba de lifturi care merg mult în pământ, în adăpostul antiatomic”. Panicat de-a dreptul, liderul comunist a ordonat să se ridice un turn special destinat testării celor 55 de lifturi ce urmau să fie montate în Casa Poporului: „În stilul lui, a zis: «Dacă tot îl facem, să-l facem pe cel mai mare». Arhitecții și constructorii au preluat problema și s-au interesat care sunt cele mai înalte turnuri din Europa. La momentul ăla, cel mai înalt era în Germania, avea 77 de metri și aparținea companiei Schneider, cel mai tare producător european de lifturi”.

Construit printr-o metodă revoluționară

Proiect de pionierat în ingineria de construcții românească, turnul de 114 metri a fost ridicat utilizând metoda de turnare continuă a betoanelor, tehnologie utilizată doar la ridicarea barajelor pentru lacurile de acumulare: „Timp de trei luni, zi și noapte s-a turnat încontinuu, până au terminat de ridicat cochilia turnului. S-au folosit cofraje culisante. Cifele stăteau la coadă în șir ca furnicile ca să descarce și macaralele aveau montate pe ele reflectoare care în lunile alea pe o rază de câteva sute de metri au făcut din noapte zi. Dacă turnarea betonului s-ar fi oprit dintr-un motiv oarecare și betonul turnat ar fi apucat să se întărească, noua șarjă nu s-ar mai fi legat și ar fi trebuit să dea turnul jos și să-l facă de la început.

După trei luni, când zidurile exterioare au fost gata, s-a trecut la interior, unde s-a lucrat doi ani, din ’86 până-n ’88”, își amintește inginerul Proca, de la IFMA. Despre turnul de ascensoare se spune că, în ciuda înălțimii, e clădirea cea mai sigură la cutremure din România: „Ea are 100 de metri deasupra pământului și 22 de metri în pământ. E înfiptă așa ca un par, ca un țăruș. Clădirea, fiind o bucată compactă de beton, dacă se răstoarnă se răstoarnă ca un întreg, dar nu se poate, fiind aproape pe un sfert băgată în pământ”, explică directorul Lupu. Clădirea e împărțită în 23 de nivele betonate, iar peste 100 de metri sunt ridicate încă trei etaje tehnice pe structură metalică. În interiorul turnului se află 8 puțuri adânci cât hăul, în care ar fi trebuit să se testeze diverse modele de ascensoare.

Liftul restaurant

Turnul n-a apucat să fie folosit niciodată pentru testarea lifturilor, deoarece pentru validarea prototipurilor turnulețul de 34 de metri e arhisuficient. Românii au încercat să închirieze turnul unor producători de ascensoare de talie mondială, care produc lifturi de mare viteză pentru zgârie-nori, însă nici măcar aceștia n-au fost interesați: „Acum vreo 5-6 ani am dat sfoară în țară celor de la Otis, liderul mondial, și lui Schneider, liderul european, că putem să le oferim turn de 100 de metri unde pot testa ascensoare de mare viteză, de peste 6 metri pe secundă”. Reprezentanți ai ambelor companii au venit în România și au fost urcați în turn cu liftul restaurant: „Clădirea are două ascensoare. Unul de marfă de 8 tone și unul de oameni, cu o capacitate de șase persoane. Ăla de persoane nu merge, că a plouat în camera de mașini și ne-a rămas doar cel de marfă, care însă are o viteză de înaintare de 0,3 metri pe secundă, încât îți trebuie vreo 10 minute să ajungi până sus.

Ca să nu se plictisească delegațiile venite în vizită din afară, le-am pus acolo o masă cu pahare și sticle de băuturi, ca până făceam plimbarea să povestim la un pahar”. Ospitalitatea românească n-a biruit pragmatismul occidental: „N-au reacționat, deoarece pentru Schneider turnul de 77 metri e suficient, deși al nostru e mult mai impresionant decât al lor, iar americanilor le-ar fi un pic peste mână să traverseze ascensoarele pe ocean cu vaporul pentru teste, plus că ei au clădiri și mai înalte decât a noastră. Nu prea i-a interesat nici partea de producție, ci atât pe Schindler, cât și pe Otis, cel mai mult i-a interesat partea de service pentru că în România, fiind montate 50.000 de lifturi, probabil că se poate câștiga bine din treaba asta”.

Ascensiunea imobiliarelor

La sfârșitul anilor Ž90 IFMA a fost cumpărată de la stat de Ion Țiriac, producând și în momentul de față mai mult de jumătate din ascensoarele comercializate în România. În curând fabrica de la piciorul podului Grant va fi relocată în cartierul Militari, pe amplasamentul ei urmând să fie dezvoltat un proiect imobiliar. Despre turn s-a zvonit că, date fiind înălțimea și rezistența sa la cutremure, în sfârșit și-ar putea găsi utilitatea: „S-a propus ridicarea unui ansamblu rezidențial care să îmbrace turnul de jur împrejur, iar puțurile pentru testat ascensoare să fie folosite pentru instalarea unor lifturi pentru locatari. Însă proiectul costă multe zeci de milioane de euro și deocamdată s-a renunțat la el”. Până una-alta, turnul pentru ascensoare e folosit de Țiriac ca suport pentru bannerele de reclamă ale reprezentanțelor sale auto și sus în vârf are montate antene de transmisiuni radio-tv-internet și GSM. Singurii locatari ai turnului părăsit sunt porumbeii, al căror fâlfâit de aripi se aude cu ecou în puțurile de beton unde Ceaușescu visa să-și testeze liftul „sigur” spre buncărul subteran. Sursa: Daniel Befu – Gandul

Unde în București se află acel lift elvețian produs pe la 1905?

Unde în București se află acel lift elvețian produs pe la 1905?