Fuerteventura

Câteva poze și autostrăzi, care s-au făcut la ei, la noi nu, că cică nu sunt destule mașini pe oră, pe zile, etc:    

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/OyI2QsJtc9o?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by nasty2, 20 January 2022 - 23:46.

În sfârșt,
azi am sjuns în capitala Puerto del Rosario:

Apus de soare, cu niște culori de cer albastru, care se vede în sfârșit după atâta calimă:
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/vYS4M7-HNLY?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

După 7 zile de calimă, în sfàrșit vreme de plajă și de baie în ocean:
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/lqhqkhb9YE8?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/p5fWKDkPwyo?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by nasty2, 23 January 2022 - 10:23.

Zona Meliá Gorriones mi s-a părut tot timpul mai aiurea, nu știu de ce. Eu prefer de fiecare dată în zona aia, Risco del Paso.
Acolo la Meliá, de obicei e plin de kite surferi, mă mir că acum nu erau 😂

nu erau că a fost o zi fără vânt!

Mie mi-au plăcut 2 plaje:

Playa Mal Nombre:
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/4L1pMg0_GVw?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
o plajă cu intrare în mare fără piatre, adîncimea lină, fără vânt și o apă bună, am putut să înot, nu erau curenți.

Playa del Viejo Reyes:
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/CCeQUE9dkbI?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
era cu valuri pt surferi, dar era spectacol și pt cei care sar prin valuri.

m-ați uitat pe Fuerteventura?
Și aici răsare Soarele ca și când nu s-a întâmplat nimic!
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/rU3CO0QJoTE?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Cate grade are apa oceanului (pe cea mai calda plaja)? Am mai fost in tenerife. Am mai facut baie (am fost si de revelion si prin feb-martie), dar mereu era recisoara.

Acum temperatura apei este de vreo 19-20 de grade:

https://www.wetterze...P&h=0&mv=0&tr=6

dar în funcție de pozitionarea plajei, de culoarea nisipului și a rocilor poate fi pe làngă mal ( 50-100m) și mai la suprafată, chiar 22-23 grade. Eu sunt cam friguros, dar alaltăieri fiind un senin perfect, am intrat și am înotat fără probleme. Nordicii intra permanent, indiferent de vànt sau nori. Azi fiind vânt și ceva nori și fiind și arși, am făcut o excursie.
Câteva poze și filme de pe plajă în ultimile 2-3 zile.
Aici la Mal Nombre am fâcut cea mai bună baie, fiind apa f liniștită:
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/4L1pMg0_GVw?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
Melia Gorriones:
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/LSvwz6latNw?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
Plaja de La Pared:
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/morTYC7YWUc?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

De remarcat că vara ( am fost în august)  temperatura apei e cam tot atât, poate 1-2 grade mai mult, deci pe la 22 grade, fiind soarele mai spre perpendicular, deci mai puternic, senzatia e că apa e mai rece.

Edited by nasty2, 27 January 2022 - 19:30.

muzeul sării
https://museosalinasdelcarmen.es/

Ca să înțelegem clima insulelor Canare, a istoriei populării șo ocupațiilor locuitorilor, trebuie să cunoaștem puțină paleometeorologie și a climei Saharei.
Se observă retragerea fermelor pe fostele albii de râuri, care au tot secat în timp, exact cum s-au retras oamenii din Sahara în oaze.
Fenicienii cànd le-au descoperit, acum 3000-3500 de ani, încă mai erau cascadele care se vedeau curgànd în ocean. Se mai văd semnele, de ex la Los Gigantes. Era paradisul, încă ploua abundent, erau păduri peste tot. Apii a început deșertificarea, ràurile au început să fie intermitente, sezoniere și apoi au secat.

“ Sahara! Pentru oricine, cuvântul acesta evocă deşertul: un pustiu de nisip şi piatră, cu soare arzător, o lume aproape sterilă, încinsă şi uscată până la nimicirea a tot ce e viu. În obstinaţia cu care ne agăţăm de această imagine, uităm că în Sahara există totuşi viaţă – câteva animale şi plante miraculos adaptate acestor condiţii extreme -, că există şi oaze în care apa hrăneşte plantaţii, animale şi oameni şi ocroteşte de secole viaţa în aşezări umane. Cu atât mai puţin ne-am putea imagina întreaga Sahară ca pe o câmpie verde şi fertilă. Şi totuşi, acest ţinut, care e acum, pentru noi toţi, DEŞERTUL, a fost cândva – în urmă cu câteva mii de ani –, o imensă întindere înverzită, mustind de sevă, mişunând de animale şi locuită de oameni ce se bucurau de această abundenţă şi trăiau pe seama ei. Ce s-a întâmplat cu acel paradis?
Ultima perioadă de luxurianţă a Saharei a durat de acum aproximativ 7.500 de ani până în urmă cu vreo 3.000 de ani. Dar, oricât de neobişnuit ne-ar părea, comparativ cu starea actuală a acestei regiuni, nu a fost un eveniment unic. A fost un episod dintr-un „serial”: mai multe astfel de perioade s-au succedat în istoria geologică a regiunii. Faze în care Sahara a fost verde şi umedă au alternat cu perioade uscate, în care Sahara a căpătat înfăţişarea deşertică pe care i-o cunoaştem azi, uneori devenind un deşert chiar mai întins decât în prezent.

Cu ajutorul datelor geologice, oamenii de ştiinţă au putut identifica mai multe astfel, de perioade umede, dintre care trei s-au succedat în nordul Africii în decursul ultimelor 120 de milenii şi au avut un impact semnificativ asupra biodiversităţii celor trei continente ale Lumii Vechi.

Pluvialul Abbassia a început acum aproximativ 120.000 de ani şi a durat ca. 30.000 de ani.
A urmat o lungă perioadă secetoasă, după care, acum 50.000 de ani, în Paleoliticul superior, a început un nou interval cu ploi abundente, care a durat cca. 20.000 de ani, încheindu-se în urmă cu 30.000 de ani.
Cea mai recentă perioadă umedă a survenit în perioada neolitică; specialiştii o numesc subpluvialul neolitic. În acest interval, au căzut precipitaţii bogate (deşi nu atât de abundente ca în cele două perioade umede precedente, de unde şi denumirea de subpluvial dată acestei ultime perioade ploioase). Subpluvialul neolitic a survenit după încheierea ultimei perioade glaciare; cauza ar fi fost, spun climatologii, o modificare a înclinării axei Pământului, care a apropiat planeta de Soare, suficient pentru a duce la creşterea temperaturilor. Paradoxal, primind mai mult Soare, Sahara a devenit mai umedă, datorită formării musonilor: aerul de deasupra uscatului, încălzindu-se, se ridica, fiind înlocuit de aer venit dinspre ocean, mai răcoros şi mai umed, care aducea ploaie. Aceste schimbări în regimul musonilor au făcut ca, timp de mii de ani, aceste vânturi umede să aducă ploi îmbelşugate deasupra Saharei.

Începând în urmă cu 7 milenii, acest fenomen s-a manifestat puternic (cu căderi abundente de precipitaţii) timp de 2000 de ani, după care intensitatea a scăzut treptat, până la instalarea unei perioade secetoase, în urmă cu cca. 3.500 de ani. De atunci, regiunea s-a aridizat treptat, iar Sahara a (re)devenit deşertul pe care îl cunoaştem azi.

În cursul acestei ultime perioade umede, civilizaţia umană se dezvoltase considerabil în nordul Africii, iar acest ultim pluvial a avut o mare importanţă pentru populaţiile umane din această regiune. În timpul lui, au prosperat aşezările şi activităţile oamenilor. După încheierea lui, de la un secol la altul deşertul s-a extins, forţând oamenii să se retragă spre marginile Saharei sau să se refugieze în puţinele oaze rămase verzi.

Dar, în cele câteva milenii de abundenţă, regiunea aceasta ar fi părut oricui un paradis fremătând de viaţă. Lacurile erau mult mai mari, existau mai multe râuri, iar vegetaţia verde, luxuriantă, acoperea câmpiile şi colinele. În zonele înalte din mijlocul Saharei, azi nişte dealuri sterpe şi pietroase, pantele erau acoperite de păduri de stejari şi nuci, de tei şi ulmi, de măslini, ienuperi şi pini, spune Roland Oliver, profesor de istorie africană la Universitatea din Londra. Apele pline de peşti curgeau prin câmpii înierbate, pe întinderea cărora mişunau milioane de animale.

Elefanţi, girafe, bivoli, fel de fel de alte erbivore prosperau pe seama vegetaţiei bogate, a cărei creştere era susţinută de abundenţa de ploi. Sahara era o savană vibrând de viaţă, aşa cum sunt savanele de azi ale Africii în anotimpul ploilor.

Mostrele de artă rupestră păstrate până azi, cum sunt faimoasele fresce de la Tassili n’Ajjer (Algeria) sau cele de la Akakus (Libia) arată că în acele zone – azi aflate în plin deşert arid şi fierbinte – trăiau astfel de animale: unele dintre ele pot fi cu uşurinţă recunoscute în reprezentările de pe suprafaţa stâncilor.

Sahara verde de atunci găzduia şi specii care, între timp, au dispărut, reprezentanţi interesanţi ai megafaunei, precum Sivateherium şi Pelorovis.

Sivatherium era un erbivor impozant, o rudă a girafelor, întrucâtva asemănător cu okapi actual (un alt mamifer înrudit cu girafa). Sivatherium avea însă, ca trăsătură distinctivă, două perechi de „coarne” osoase, prelungiri osoase ale craniului – unele drepte, cum sunt corniţele girafelor actuale, însă mai lungi, şi încă două, în spatele acestora, dezvoltate rămuros, dând animalului o înfăţişare unică, ieşită din comun chiar şi printre speciile contemporane lui.

Cât despre Pelorovis, aceasta era o specie de bovină sălbatică, impresionantă prin lungimea coarnelor sale, de peste un metru.

Amândouă aceste specii au dispărut în urmă cu cca. 5000 de ani, foarte probabil ca urmare a modificării habitatului, a transformării raiului verde de atunci în infernul pârjolit de soare de astăzi.

Această alternanţă de stări ale ţinutului saharian, de la câmpia mănoasă la deşert, a favorizat, spun specialiştii, răspândirea speciilor de animale şi plante din Africa în Eurasia şi invers (prin puntea de uscat ce uneşte şi azi cele două continente, în nord-estul Egiptului) ceea ce explică existenţa unor specii comune celor două continente. Este aşa-numita teorie a pompei sahariene: în perioadele ploioase, populaţiile de animale rămâneau izolate în văile unor râuri sau alte zone ceva mai ospitaliere, la mari distanţe unele de celelalte, pe când în perioadele ploioase, speciile de animale se răspândeau cu uşurinţă pe suprafeţe mari ale fiecărui continent şi puteau chiar migra de pe un continent pe altul.

Oamenii Saharei de acum 5 milenii trăiau în aşezări ridicate pe malul apelor, bucurându-se de o abundenţă de peşti, moluşte, păsări de apă şi diverse mamifere, care le asigurau hrana. Aceste comunităţi riverane desfăşurau o intensă activitate de vânătoare şi pescuit, de adunare a plantelor sălbatice (inclusiv cereale), de olărit şi confecţionare a uneltelor. Au existat controverse între specialişti, privind modul de viaţă al acestor populaţii; erau vânători-culegători sau agricultori, sedentari sau nomazi? Cele mai recente descoperiri sugerează că era vorba despre vânători-culegători care nu erau în totalitate sedentari.

Dar, pe măsură ce climatul umed a fost înlocuit de cel arid, populaţiile s-au adaptat unor noi moduri de viaţă, multe devenind sedentare şi apucându-se de creşterea animalelor şi cultivarea unor plante. Foarte slab populată azi, Sahara adăposteşte totuşi aşezări umane, chiar şi în regiuni aride, mărturie a puterii de adaptare a speciei umane la condiţii dificile.

Oare recentele schimbări climatice, ce vor avea drept consecinţă probabila deşertificare a unei bune părţi a Europei sudice în următoarele decenii, ne vor impune un efort de adaptare similar?

Spre deosebire de oamenii Neoliticului, noi suntem, se pare, responsabili parţial de ceea ce se întâmplă cu clima Pământului. Va fi nevoie de o adaptare mult mai complexă – tehnologică, socială, culturală – pentru a face faţă acestei provocări. Vor fi necesare atât măsuri corective, pentru a drege ceea ce noi înşine am tulburat în echilibrul planetei, cât şi acceptarea provocării şi ajustarea felului nostru de viaţă, în măsura în care schimbările sunt şi rezultatul unor fenomene naturale, ce ţin de ciclurile cosmice. De la energie la agricultură, de la migraţii la gastronomie, multe se vor schimba până la sfârşitul acestui secol, iar lumea de peste un veac s-ar putea să semene cu cea de acum la fel de puţin cum seamănă Sahara aridă şi fierbinte de azi cu cea verde, umedă şi roditoare de acum 5 milenii.”
Sursa: descoperă.ro

Morro Jable, foarte animata:
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/Ev8AP-brRXE?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

case în Fuerteventura:


[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/H_qzYOrMwII?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by nasty2, 01 February 2022 - 11:48.

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/yaedPPuQ8Hg?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

“ VIZITA LUI AYOSE LA GUISE

Ayose
Suveran al regatului Jandía la momentul invaziei lui Juan de Bethencourt, anul 1402. Isprăvile sale de arme împotriva celebrului rege al Maxoratei și curajul de care a dat dovadă când a fost invadat de europeni sunt legendare.
Se spune că era foarte agil și avea „pulsuri grozave”, amintindu-și câteva dintre propriile sale anecdote din acele vremuri eroice, când era mândru să-și pregătească unul altuia oportunități de a le testa curajul și puterea musculară.
Se spune că regele Guize, după ce a anunțat o vizită de la Ayoze, când a sosit, de îndată ce au intrat în șezlongul regal și s-au așezat printre magnați, Guize i-a dat o pungă cu gofio și o brânză veche de un an, cântărind patru kilograme. o stâncă, pe care prezența lui a despărțit-o cu mâinile fără efort aparent în două bucăți, spunându-i cu cea mai mare naturalețe: -Știu că ți-e foame și în timp ce ne povestești despre călătoria ta, pregătește un sobao-.


Ayoze a luat nepăsător cele două bucăți de brânză, martori elocvenți ai puterii enorme a celui care le-a rupt cu mâinile, le-a băgat în pungă, a umplut-o cu aer și când și-a încrucișat-o peste coapsă pentru a o freca, cu indiferență calculată. îi făcu lui Guize o întrebare care îl forța să vorbească aproximativ un minut.
La sfârșitul lui Maxorata, se uită la Ayoze:
-Înainte să-mi încep povestea, motivul este că mâncăm;  Și spunând așa, i-a întins sacul lui Guize cu sobao făcut „mai moale decât untul” -
Nimeni nu a răspuns;  acolo nu se întâmplase nimic: dar toată lumea privea cu uimire la cei doi Hercule.  Așa era curajul regilor.
Odată rezolvate anumite tratative și de comun acord cu regele Maxoratei, la câteva zile după el, la 25 ianuarie 1405, a plecat la Bethencourt urmat de 48 de vasali pentru a recunoaște suveranitatea Spaniei și a fi botezat.  A primit numele de Alfonso și datează mult pentru casă și 400 de acri de teren conform Bontier și Le Verrier.
VIZITA LUI GUISE LA AYOSE

Gize.
Ultimul suveran al Maxoratei, a fost un războinic faimos și un demn emulator al regelui Jandía.  Tradiția se referă și la vizita pe care a revenit la Ayoze.
  Când a fost avertizat, l-a primit, prezentându-i cu o mână, brațul întins, un ulcior cu două mânere cu 20 de litri de lapte, spunându-i: „-Bea, vei aduce sete de pe drum, și nu o vărsa că Nu mai am-"
Guize a luat tutunul exact așa cum i s-a prezentat, dar de îndată ce a început să bea, un câine dresat furios a sărit peste el.  Nu și-a oprit munca, ci a continuat să bea, pentru că în timp ce ținea ulciorul cu mâna dreaptă, ținea câinele de gât cu stânga.  Când a terminat, în timp ce preda degajat ulciorul de muls, câinele a căzut mort la picioarele lui;  reluând conversația de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
La 18 ianuarie 1405, s-a prezentat în fața lui Juan de Bethencourt împreună cu 40 dintre curtenii săi pentru a se preda și a fi botezat, luând numele de Luis.  El a primit o dată egală cu cea a lui Ayoze, după cum susțin Bontier și Le Verrier.”

După mine, cel mai frumos loc din Fuerteventura e Mirador astronomico de Sicasumbre, unde am revenit și la apus și dimineața:

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/NMEHTuY0l_k?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/IekXHPwGop4?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/P1znZ2-7Xq4?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by nasty2, 02 February 2022 - 08:12.

nasty2, on 02 februarie 2022 - 08:08, said:

Eu aș alege Cofete, fără ezitare
[ https://i.imgur.com/k1VqPj2.png - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

La Mirador de Los Canarios ai ajuns?
[ https://i.imgur.com/Y3VQP1l.png - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Dar la Mirador de Vallebrón?
[ https://i.imgur.com/ktxopvJ.png - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Primele 2, nu.
Am ieșit din Morro Jable și după ce s-a terminat asfaltul, ne-am oprit pe malul oceanului la niște peisaje de vis. Acolo au oprit și niste polonezi care au fost la Cofete și ziceau că au mers cu mașina mai bine de 1 oră pe un drum prost, neasfaltat și au fost cazuri de baie spartă la mașină. Așteptăm asfaltarea, m-am săturat de drumurile noastre de țară...

Caleta de Fuste:
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/ZEBFcSNBGUQ?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by nasty2, 02 February 2022 - 09:08.

Te-au păcălit polonezii 😂.
Erau jos la Cofete inclusiv Fiat 500 și Smart-uri. Eu am fost de nenumărate ori, o dată cu o praștie de Chevrolet Aveo, de vreo șase ori cu Seat Leon, normal și combi și o dată cu un Jeep. Ultima au fost bani aruncați, dar a fost senzație.
Regula nr 1 în Fuerteventura, NU RATEZI Cofete. Aia e plaja semnătură a insulei.
Acolo poți vizita El Islote, Barlovento, Villa Winter, Roque del Moro...