Jump to content

SUBIECTE NOI
« 1 / 5 »
RSS
PINNED Black Friday 2018

PINNED Este Black Friday țeapa? Dis...

Despre biodiesel

Alegere boxe de podea
 Probleme Steam Heroes 6.

Ventilator sony vaio

TV black friday

Interfata noua VCDS versiune 2018
 Creare cont online

A murit Max, ursul

oglinzi sharan

Tip SSD
 Repozitionare acumulator auto

Baterie externa

Synology DS218Play - transfer fis...

Securom-Conflict with Emulation S...
 

Originea românilor - partea II

- - - - -
  • This topic is locked This topic is locked
9037 replies to this topic

#7831
soka norman

soka norman

    Active Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 3,978
  • Înscris: 28.05.2006
ia uitati ce zice Alin Dosoftei despre influenta tiganilor in limba romana:
For example, the ethnicity of the Romani cultural personalities who lived until the half of the 19th century was presented as Romanian or not specified, to make the people believe they were Romanians. Like in the cases of Anton Pann (who, among other creations, composed the national anthem of Romania) or Ion-Budai Deleanu. These people lived in a time when the society did not ask purposely their ethnicity when judging their work. They did not think yet in terms of boundaries: this is of my group... this is of your group... Afterwards, for those born in the modern age it would have been very difficult to become cultural personalities in the broad society if they would have declared their real ethnicity. Usually they hid it for the sake of their career. Thus it was created the appearance of the lack of cultural personalities among Roma.
There is total silence about the Romani influences in the local culture. For example, the most used modality to create a Romanian surname (4), by adding the ending -escu, is similar with that used by the Roma. The traditional way to find somebody's family affiliation, used by Roma worldwide, is to ask kasko san? ("whose are you?"). To answer in Romani, it is used the father's name at the oblique case (by adding the affix -es-) followed by the adjectival affix -ko, an affix found in most Indo-Aryan languages, with a double function: to express possession, affiliation and to adjectivize a noun. Thus, for somebody who is the son of Yon, the answer is Yonesko (“of Yon”) or as the Romanians pronounce and write it, Ionescu. A less used Romanian pronunciation is -așcu, in the previous example the result being Ionașcu. A difference that appears also in Romani, depending on the sounds previous to the affix, for example, the most used one, -es-, in lesko ("his"), but -as-, in the above case kasko ("whose"). In Romanian, this vowel change comes mostly concomitantly with a variant of the name's pronunciation, changing e to ă: Petru  - Petrescu, but Pătru - Pătrașcu, Pavel - Pavelescu, but Pavăl - Păvălașcu. In Romanian, only the creation of a family name from the mother’s name is directly understandable in this language. Names like Aioanei, Amariei, Avădanei, Ababei mean in Romanian “a Ioanei” (of Ioana), “a Mariei” (of Maria), “a vădanei” (of the widow), “a babei” (of the old woman). The other role of the affix -ko, to adjectivize a noun, is also present in the Romanian language: prieten  ("friend") - prietenesc (friendly); cer ("sky") - ceresc  (“something related to the sky").



Or the use of the postposition -te, to designate a place, to make the locative aspect of a noun, a derivation borrowed in Romanian to create the name of localities. “At Bucur” is expressed in Romani as Bukureste or, as the Romanians pronounce and write it, București (in English, Bucharest, the capital of Romania). Here too, the other variant of pronounciation is present, for example, Dărăști. It is notable that Romanian localities with such names appear mostly in the territory of the former states of Walachia and Moldavia (where there are areas with about half of the localities ending in -ești/-ăști). In the Central and Western parts, also in Dobruja, areas that did not experience the slavery, this naming is very rare. In the Romanian language these two suffixes intersected, thus an initial plural of the family name ending in -esci/-eșci (in the example from above, Ionesci/Ioneșci), nowadays perceived as archaic, transformed into -ești (Ionești), under the perception of a human plurality in such patronymic-based locality names, changing the final -e from Romani -este into-i, the Romanian mark of plural. In Romanian, the ending in -e remained in the other use of this this postposition, when employed for creating an adverb from a noun: in Romani, Gajikano ("non-Romani") - Gajikaneste ('in the non-Romani manner"); in Romanian, român ("Romanian") - românește ("in the Romanian manner"); orășean ("townsman") - orășenește ("in the townsmen's manner"). The sad fact is that the only borrowings officially presented are selections of words like a merli ("to die"), a mardi ("to beat") etc. that could only help to cast a bad image on Roma. As for borrowings of cultural customs, just to remember the use of tilak on the forehead, made of ash (especially at children), benghi in Romanian, to preserve a state of well-being and cast away the bad spirits (again its Romani origin is largely unknown).

#7832
jders

jders

    Junior

  • Grup: Members
  • Posts: 14
  • Înscris: 18.12.2006
'Morosanul'
Minte asa cum minti si tu.
Poate din interes, poate din fanatism.


Asta e chiar bună. Adică Vasile Arvinte, un binecunoscut lingvist romîn, minte din "interes sau fanatism" referitor la influența Școlii Ardelene asupra scrierii cu litera  a numelui actual al poporului și țării, iar Moroșanul, un forumist anonim, spune adevărul. Pur și simplu avem de-a face cu o inversare a situației reale. Singurii care au acționat din interes politic și fanatism au fost latiniștii. Gradul lor de fanatism este cel mai bine arătat de tentativele agresive de mistificare a istoriei romînilor și de modificare a limbii.

Vasile Arvinte nu poate în nici un fel fi numit fanatic, el este un om de știință rațional, ceea ce membrii Școlii Ardelene nu au fost niciodată, ei neînțelegînd nevoia de a studia istoria și limba cu mijloace științifice, neatinse de metodele propagandistice. Cine vrea să se convingă de faptul că Vasile Arvinte nu poate fi învinuit de interese ascunse sau fanatism antiromînesc, trebuie să citească cartea "Studii de Istorie a Limbii Romîne" (Editura Univ. Al. I . Cuza, Iași, 2006), unde alături de articole despre istoria limbii se găsesc și unele despre numele "romîn/Romînia". Autorul este obiectiv, echidistant și nu se manifestă ca un adversar al Școlii Ardelene, doar arată cum s-au petrecut lucrurile. Mai jos este un fragment în care Vasile Arvinte combate opinia că forma "romîn" ar fi o invenție cultă, spunînd că Școala Ardeleană doar a impus pe tot teritoriul romînesc această formă, care însă exista deja în vorbirea populară din unele zone (chiar dacă minoritare față de cele unde se folosea "rumîn"). Este interesant faptul că forma "romîn" se întîlnea în vorbirea populară din unele părți ale Moldovei, unde nu a existat colonizare romană, în timp ce forma "rumîn" exista în Transilvania, unde a existat colonizare romană. Dar asta nu face decît să demonstreze că evoluția istorică și cea lingvistică a unui popor nu se suprapun perfect, de aceea a trage concluzii despre istoria unui popor bazate exclusiv pe argumente reieșite din studiul limbii sale este o metodă greșită.

Vasile Arvinte : Denumiri pentru limbile Romaniei de sud-est (studiu publicat în 1998 în romînă și în 2003 în germană)
(Notă: a se compara cu citatul din P.P. Panaitescu postat ceva mai jos)
***************************************
Sub aspect formal, ROMANUS (și derivatele sale) cunoaște două reflexe, mai importante ca frecvență, ale silabei inițiale neaccentuate: ro- [romîn] și ru- [rumîn]. În dialectul aromîn, vocala din silaba inițială, care era -u- (dar și -o- în unele graiuri), s-a sincopat, rezultînd inițiala arm-. Ca variante ale reflexelor ro- și ru-, circulă în unele graiuri variantele delabializate ră-, rî- (rămăn, rîmăn). Variantele de mai sus sînt rezultate prin evoluții fonetice normale, cunoscute de vocala "o" neaccentuată, în silaba inițială. Este eronată afirmația unor învățați ca A. Pumnul, G. Weigand, Th. Gartner, P. Cancel, H. Tiktin, Al. Rosetti, Al. Ciorănescu, I. Iordan, L. Söll și mulți alții cum că numai varianta cu ru- ar fi populară și în conformitate cu legile fonetice ale limbii romîne, pe cînd cea cu ro- ar fi o creație savantă, de factură latinizantă, motivată politic, pentru a aminti de etimonul ROMANUS. În realitate, ambele tipuri, precum și cele secundare, menționate mai sus, sînt veritabile din punct de vedere al legilor fonetice romînești primitive care au acționat în graiurile populare. După datele oferite de atlasele lingvistice și de alte surse, în unele arii ale teritoriului este predominantă varianta cu ro- (în Moldova și la fărșeroții din Albania), iar în alte regiuni, cea cu ru- (Muntenia, Transilvania, dialectul aromîn). În perioada modernă, sub influența Școlii Ardelene și a curentului latinist, varianta cu ro- a devenit preponderentă în limba literară. Prin intermediul școlii și al altor factori culturali, ea s-a răspîndit și în ariile populare unde se folosea forma cu ru-, fără însă ca vorbitorii de aici să renunțe, cum o dovedesc hărțile lingvistice, la varianta lor tradițională cu ru-.
**************************************

Lăsînd la o parte treaba cu variantele "romîn" sau "rumîn" (care de altfel conțin ambele sunetul Î), este clar totuși că litera  este o invenție inutilă, care complică scrierea în limba romînă. Vocala închisă centrală nerotunjită, Î, se scrie ca un I barat [ɨ] în fonetică, ceea ce arată clar cu ce sunet se înrudește și cu ce literă ar trebui scrisă, fără excepție, de către un popor care ar pune onestitatea înaintea lăudăroșeniei.

A scrie unul și același sunet cu două litere diferite în funcție de poziția sunetului în cuvînt este ceva care în limbile scrise cu alfabet latin se întîlnește doar la romîni. Este o atitudine pur propagandistică aceea de a scrie cuvîntul care desemnează limba și poporul cu o altă literă (Â) decît cea care este cea mai indicată pentru sunetul respectiv (Î). Folosirea lui  (inclusiv în cuvîntul "român") și a lui "sunt" nu i-a făcut pe romîni mai romani sau mai latini. Ba se poate spune că după 1989 dezinteresul romînilor pentru romanitate și latinitate a atins cota maximă, deși Academia a impus în 1993 folosirea scrierii vechi, cu  și "sunt".

Este interesant că în secolul 19, deci într-o perioadă în care latinismul era încă puternic, existau oameni de cultură care scriau "romîn", "Romînia" și nimeni nu le reproșa nimic, tocmai pentru că nu era nimic de reproșat. A.D. Xenopol scria așa și oricine poate vedea pe internet cartea lui "Istoria Romînilor din Dacia Traiană" publicată în 1888.

http://www.unibuc.ro...primapagina.pdf

Lingvistul Ovid Densușianu scria "romîn/Romînia" și "sînt" la începutul secolului 20, lucru care se vede din cărțile lui disponibile pe internet:

http://www.unibuc.ro...sianu1/cap1.pdf

Dar dacă tot vorbim de numele romînilor cel mai bine este să vedem ce spun istoricii despre asta. De exemplu P.P. Panaitescu scria în 1943 articolul "Numele Neamului și al Țării Noastre", de unde dau cîteva citate mai jos:

P.P. Panaitescu: Interpretări Romînești (Editura Enciclopedică, București, 1994) - paginile 65, 66
************************************
De fapt, numele, așa cum l-a păstrat tradiția, este "rumîn" și "Țara Rumînească": așa scriu toți cronicarii și așa este tipărit în cărțile vechi bisericești și în actele domnești. Și azi în popor și chiar la oameni cu carte se aude zicîndu-se "rumîn", în loc de "romîn". Așa cere spiritul limbii noastre, cuvintele latine ca "bonus", "dolor", "morire", "nomen", au transformat pe "o" în "u" cînd au trecut în limba noastră, adică: "bun", "durere", "murire", "nume". Așa și "romanus" a dat "rumîn". Numai pe cale cărturărească "rumîn" s-a transformat mai tîrziu în "romîn", adică acei oameni mai învățați care știau că numele neamului nostru se trage din cel al romanilor, au crezul că "rumîn" este o greșeală, pe care s-au apucat s-o corecteze. Primii care au scris "romîn" ("romînilor") sînt tocmai editorii Vechiului Testament tipărit la Orăștie la 1585 (Palia de la Orăștie), dar atunci această transformare savantă n-a prins împotriva limbii populare. Cîteodată, în copiile de letopisețe, ce se făceau în veacul al 18-lea pentru curțile boierești, unii grămătici înlocuiau numele "rumîn" cu "romîn", dar acestea sînt cazuri cu totul sporadice. Abia în veacul al 19-lea, oamenii învățați, sub influența Școlii Ardelene, au zis consecvent "romîni", nume care s-a generalizat sub influența școlii (Petru Maior zicea de-a dreptul "romani" și "romanilor"). [...]

Numele de stat, Romînia, este o formație contemporană; cel dintîi care l-a folosit, înțelegînd prin el cele două principate ale Munteniei și Moldovei reunite în același studiu, este geograful grec, profesor la Academia domnească din Iași, Daniel Philippide, în scrierea tipărită grecește la Leipzig, în 1816, sub titlul "Istoria tis Rumunias", deci "Rumunia". Mai tîrziu, la 1840, un francez profesor la colegiul Sf. Sava din București, Vaillant, a publicat o carte istorică despre romîni în general, în limba franceză și a intitulat-o "La Romanie". Totuși francezii, ca și nemții, și azi zic, după vechea formă romînească : Roumain, Roumanie, Rumänien. Ca nume oficial al țării, Romînia nu s-a impus imediat după unirea de la 1859, cînd cele două principate, reunite sub domnia lui Cuza vodă, se numeau "Principatele Unite" și abia la 1862, obținîndu-se aprobarea Porții și a Marilor Puteri pentru unirea definitivă, țara noastră s-a numit oficial Romînia.
*************************************


'Morosanul'
Daca tu nu vezi in ce hal arata cuvintele germane fata de cele franceze pentru un român, tre sa fii ori rau intentionat ori propagandist.
La fel cu românii care lucreza inafara, din care probabil tu nu cunosti nici unul, dar bagi din burta, ca in multe alte locuri.


Chiar nu văd în ce "hal" arată cuvintele germane față de cele franțuzești. Mie mi se par niște cuvinte absolut normale, a căror transcriere fonetică ar fi fost la fel de bună și de acceptată ca transcrierea fonetică a cuvintelor franțuzești. Același lucru se poate spune despre cuvintele englezești, multe din ele de origine germanică, pe care unii romîni insistă să le folosească astăzi. Hai să luăm un exemplu, cel al cuvîntului "șofer". Cuvîntul corespondent de origine franceză este "chauffeur", cel de origine germană este "fahrer", iar cel de origine engleză este "driver". Nu mi se pare deloc că transcrierile  în romînă "draiver/draivăr" sau "farer/farăr" ar fi cumva inferioare lui "șofer". S-a ales cuvîntul franțuzesc pentru că era nevoie de cuvinte de origine romanică pentru a se umfla artificial procentul acestora în limba romînă, lucru pe care s-a bazat propaganda identitară care-i prezenta pe romîni ca egalii sau chiar superiorii italienilor, francezilor, spaniolilor, portughezilor din punct de vedere al originii romanice.

Știi însă ce se observă foarte bine tot legat de afinitățile închipuite ale romînei cu limbile romanice vestice? Faptul că fonetismul limbii romîne a fost puternic modificat în secolul 19. Importul masiv de cuvinte franțuzești, latine și italienești, aduse să înlocuiască cuvintele romînești de origine slavă a dus la scăderea frecvenței sunetelor Ă și Î în limba romînă, sunete considerate slave de către latiniști.


'Morosanul'
Nu exista afinitate intre "bună ziua" si "buenas dias", dar exista afinitate cu "gutten tag"!  
Scuza-ma, dar in acest moment ti-ai dat singur peste cap.  "Courriel" e in românește "curier", e chiar mai simplu si mai vechi decat "mail", dar separe ca l-ai rata si pe acesta.


Nu te-ai întrebat niciodată de ce astăzi romînii preferă cuvinte englezești de origine germanică în locul unor cuvinte romînești de origine romanică? Despre germanicul "mouse" am discutat deja, el îi este preferat romînescului "șoarece", de origine latină.  Însă nu este nici pe departe singurul exemplu de acest fel. Alt exemplu este englezescul "sharing", de origine germanică, preferat în locul romînescului "partajare" de origine romanică (franțuzească). Dacă ar exista o afinitate specială a romînilor pentru cuvintele romanice ar fi fost normal ca lumea să folosească "partajare", în nici un caz "sharing" ori varianta romînizată fonetic "șeruire". Dar majoritatea romînilor folosesc termenul englezesc original sau cel romînizat, deci asta demonstrează că nu poate fi vorba de nici o afinitate a romînilor pentru cuvintele de origine latină sau romanică. Pur și simplu orice cuvînt străin adaptat limbii romîne prin transcriere fonetică este bine acceptat, indiferent de originea lui, neexistînd o preferință sau afinitate la nivelul populației obișnuite pentru cuvintele de o anumită origine.

Discuția a pornit nu de la asemănarea unor cuvinte romînești ("bună ziua") cu unele romanice vestice ("buenas dias"), care e cunoscută, ci de la presupusa afinitate a limbii romîne pentru cuvinte romanice. Această afinitate nu există, limba romînă putînd importa la fel de bine cuvinte din orice limbă străină, dacă ele sînt adaptate la regulile de scriere și pronunțare din romînă. Cuvintele de origine latină, franceză, portugheză, italiană, spaniolă, catalană, etc. au și ele nevoie de această adaptare, la fel ca și cuvintele de origine germană, rusă, engleză, greacă, etc.


'Morosanul'
Scuza-ma, dar in acest moment ti-ai dat singur peste cap.  "Courriel" e in românește "curier", e chiar mai simplu si mai vechi decat "mail", dar separe ca l-ai rata si pe acesta.


Nu e nevoie să te scuzi decît față de cititorii care observă că tu nu știi limba franceză, dar vrei să pari că o cunoști. Dacă ai fi deschis dicționarul romîn-francez ai fi observat că romînescul "curier" (cu sensul de scrisori, corespondență) are drept echivalent în franceză pe "courrier", și nu pe "courriel". De altfel franțuzescul "courrier" (cu mai multe sensuri, inclusiv acela de transportator) stă la originea romînescului "curier", obținut prin transcriere fonetică. Cuvîntul "courriel" este o invenție franțuzească recentă, de vreo 20 de ani, și s-a obținut din comasarea expresiei "courrier électronique" (curier electronic, poștă electronică). Faptul că mulți romîni preferă englezescul "mail" în locul unui eventual "curiel" (derivat din "curier electronic") arată iarăși că în Romînia nu există nici o afinitate specială față de cuvintele romanice vestice.


'Morosanul'
Din germana s-au adaptat numai cuvinte care nu avema de unde sa le luam din alta parte, ce e asa de greu de priceput ?


Ei, chiar așa? Nu se putea lua de nicăieri decît de la nemți cuvîntul pentru leguma numită azi "cartof"? Francezii au în vorbirea populară denumirea "patate", iar italienii și spaniolii folosesc "patata". Pînă și englezii folosesc "potato", cuvînt derivat din termenul spaniol, pentru că spaniolii au adus această legumă în Europa. În romînă ar fi mers fără probleme să fie folosit cuvîntul "patată", dacă treaba cu afinitatea pentru cuvintele romanice ar fi fost adevărată. Dar nu este, de aceea cuvîntul "cartof" de origine germană a fost acceptat de populație și s-a încadrat perfect în limba romînă.


'Morosanul'
De unde voiai sa iei șvaițer sau ementaler ?  Da si asa sint grele, pune-o pe bunica-ta sa le pronunțe, sa vezi cum se descurca, și pe urma incearca cu șofer, mașina, gară, etc.  Tocmai de aia șurub NU E transcrierea fonetica a lut Schrube pentru e prea greu, a trebuit modificat.


Cuvintele germane sînt la fel de "grele" ca și cele franțuzești, la care însă dificultatea de pronunțare în original n-a constituit o piedică pentru importarea lor în romînă în transcriere fonetică. Chiar și "șofer" nu este transcrierea fonetică strictă a franțuzescului "chauffeur", care ar fi mai degrabă "șofeur". Faptul că nemțescul "Schraube" a devenit în romînă "șurub" nu provine dintr-o greutate de pronunțare a termenului original ("șraube"), ci din alte motive, unul putînd fi chiar încetățenirea termenului "șurub" în limbajul vorbit cu mult înainte de a fi scris, deci a fost adoptat așa cum era în uz.


'Morosanul'
Am zis ca Harware, software, etc int in celelalte limbi romanice, numai francezii au vrut sa fie altfel. Au vrut unii, ghinionul tau e ca de cateva luni lucrez la o firma franceza si nu am auzit termenii "academici", soft si hard sint termenii de baza.


Nu e deloc ghinionul meu, ci al tău, pentru că tragi concluzii cu valabilitate generală pornind de la o situație particulară, care în plus de asta nu poate fi verificată în mod independent, din moment ce nu dai denumirea firmei și domeniul de activitate. Francezii care lucrează în domeniul calculatoarelor folosesc englezisme, dar nu acesta este și cazul populației generale, pentru care termenii franțuzești sînt cei de bază, nu englezismele.


'Morosanul'
Asa, si ce n-ai inteles sin poezia aceea ?
Normal, doactriticele nu existau inca, atunci se experimenta scrierea in românește cu lite, re latine, care e problema ?  Asta a fost incercarea lor, apoi s-au gasit metode mai adecvate, asta e evolutia. In engleza sau franceza scrierea arata mult mai rau decat aia, si ain zilelel noastre
Dar de aici pana la a pretinde ca nu se intelege ce spun, e cale lunga... si de-a dreptul ridicola.


Spui lucururi absolut false pentru a-ți susține punctul de vedere. Cum să nu existe diacritice în anul 1866? Asta este extrem de ușor de demonstrat. Uite de exemplu cartea "Despre scrierea limbei rumăne" scrisă de Titu Maiorescu și publicată la Iași în 1866.

Dar dacă vrei să afli mai multe despre diacritice poți citi articolul din publicația "Doar O Revistă" numărul 1, unde este prezentată exhaustiv istoria diacriticelor din secolul 19 pînă azi. Ai să afli din articol că Petru Maior a propus încă din 1825 folosirea diacriticelor, prezentînd un sistem de scriere în acest sens.

http://decatorevista...catORevista.pdf (17 MB) - paginile 74-83

Ion Heliade Rădulescu a promovat scrierea cu diacritice încă din anul 1840 în revista sa "Curier de ambe sexe". Se poate vedea modul în care scria Heliade în cartea publicată în 1868 "Curs intregu de poesie generale", care deși este scrisă în dialectul latinist folosește totuși diacritice.

De fapt cursul de poezie al lui Heliade Rădulescu este un exemplu foarte bun al delirului latinist (sau italienist în cazul lui Heliade) care îi cuprinsese pe unii din intelectualii romîni de la acea vreme. Aceștia erau în stare ca în numele propagandei latiniste să distrugă limba romînă, făcînd-o foarte greu de scris și de vorbit. E chestia aia cu "operația [de latinizare] a reușit, dar pacientul a murit". Dialectul latinist al limbii romîne a murit din lipsă de adepți, însă acum se încearcă din nou o operație pe limba romînă, dar de data asta e vorba de anglicizare și nu de latinizare. Deznodămîntul ar putea fi același ca în cazul latinizării, adică crearea unui dialect englezist al limbii romîne complet nefuncțional, fiind greu de scris și de vorbit. Pentru a nu se pierde din nou timpul cu crearea unui dialect născut mort, trebuie se ia în considerație faptul că limba romînă are niște reguli de scriere și pronunțare pe care trebuie să le respecte toate cuvintele de origine străină, fără excepție.

Problema cea mare în ce privește scrisul cu diacritice în secolul 19 a fost neacceptarea lor de către latiniști (în special cei ardeleni), care au făcut absolut totul pentru ca ele să nu fie folosite, întîrziind cu zeci de ani, poate chiar cu un secol întreg, adoptarea unei scrieri care să redea limba romînă așa cum s-a dezvoltat ea natural de-a lungul timpului. Acești latiniști impuneau scrierea fără diacritice acolo unde aveau autoritate. De exemplu Mihai Eminescu îl întreabă pe Iosif Vulcan dacă poate să mai trimită poezii pentru publicare în revista Familia. I se răspunde afirmativ, însă i se sugerează să folosească ortografia din revistă, deci ortografia latinistă, cea fără diacritice.

George Călinescu: Viața lui Mihai Eminescu
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
În numărul 8 al revistei (15/27 martie 1866) apăru răspunsul la întrebare: "Cernăuți. M.E. Vom primi cu bucurie, numai te rugăm ca, încît se poate, să scrii după ortografia ce o urmăm și noi."
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Reiese clar că Mihai Eminescu nu-și scria poeziile în dialectul latinist, tocmai pentru că acest dialect era o creație artificială, nepotrivită pentru literatură. Dacă Eminescu ar fi urmat sfatul lui Iosif Vulcan de a scrie cu ortografia latinistă, în mod sigur el nu ar fi ajuns poetul mare cunoscut de toată lumea. Norocul lui Mihai Eminescu s-a numit Titu Maiorescu, cel care deși era ardelean la origine, a insistat ca limba romînă să fie scrisă conform principiului fonetic și cu diacritice, deci poeziile lui Eminescu au putut să-și păstreze naturalețea atunci cînd au fost tipărite.


'Morosanul'
Ma bucur ca l-ai citit pe Calinescu, de acolo puteai sa-ti dai seama ca originile lui sint românești, chiar transilvănene, decu nu putea sa-i cheme cu -ici la capat.


Este clar nu l-ai citit pe Călinescu, dar îți permiți să faci afirmații false pe care să i le pui în cîrcă. Nicăieri în "Viața lui Mihai Eminescu" sau în "Istoria Literaturii Romîne", George Călinescu nu a afirmat că Mihai Eminescu ar fi fost de origine transilvăneană. Acest lucru l-a spus G. Călinescu doar despre Ion Creangă, care era sigur de origine maramureșeană din partea mamei și posibil și din cea a tatălui. Dau mai jos niște extrase din primele capitole ale biografiei lui Eminescu. La început Călinescu înșiră diversele ipoteze asupra originii îndepărtate a lui Eminescu așa cum reieșea din materialele disponibile atunci (articole cu amintiri ale contemporanilor, rudelor, etc.), iar apoi vorbește despre familia tatălui și a mamei lui Eminescu:

G. Călinescu : "Viața lui Mihai Eminescu"
********************************************
Întîia bănuială, dar, este că strămoșul său ar fi fost "turc". Emin Efendi, neguțător turc, pripășit prin țară, s-ar fi așezat după unii la Vatra Dornei, după alții la Suceava și mai apoi la Botoșani, s-ar fi botezat creștinește schimbîndu-și numele în Eminovici, și însurat cu o romîncă ar fi pus temelia ilustrei familii. [...] Chipul său senin-meditativ ducea gîndul spre Orient. Cînd pentru întîia oară Slavici îl văzu la Viena, pe sălile Universității, îl crezu un "albanez" sau un "persan". [...] După unii, Eminescu este prin origine, "suedez". El ar fi fost nepot de fiu al unui ofițer de cavalerie invalid din oastea lui Carol al XII-lea, stabilit după bătălia de la Poltava la Suceava, pe lîngă familia baronului Mustață. [...]
După mamă, însă, Eminescu pare indiscutabil rus. Căci moșul acesteia era un muscal, de nu cumva cazac, anume Alexa Potlov, fugit din Rusia pentru pricini politice și așezat pe malul Siretului în apropiere de satul Sarafinești, unde în straie țărănești și sub numele de Donțu, se îndeletnicea cu prisaca. Mama poetului, Raluca, ținea pe soțul ei de rutean și aceasta devine credibil cînd aflăm că urmașii, în viață încă, ai lui Eminescu, vorbesc rutenește. [...] O familie Eminowicz din Polonia, care numără doi poeți (Ludwig Eminowicz și Roman Eminowicz) și-a alcătuit nu demult arborele genealogic. Ea a descoperit că se trage din Murad Eminowicz, negustor armean și cetățean al Liovului, după cum glăsuiește un manuscris din 1646 [...]. Acesta era cel mai bogat din colonia celor 82 de familii armene din Liov [...]. Noi aflăm mai tîrziu urmașii bogatului armean înnobilați. O linie principală Eminowicz-Dolenga stăruie în Polonia, o alta laterală Eminowicz-Emberg apare în Podolia. Un oarecare membru  al familiei ar fi emigrat acolo și s-ar fi legat prin căsătorie cu casa Emberg din Silezia, căci un Petru Eminowicz din Podolia se legitima la 1802, în fața comisiei nobililor, ca descinzînd din susnumita casă sileziană. Ramura aceasta își întinde crengile pînă prin Bucovina și Basarabia, în fața Mohilăului, unde urmași ai ei ar fi avut, zice-se, averi. Din ea se trage fără îndoială, Mihai Eminescu, ridicînd la trei numărul poeților dați omenirii de nobila șleahtă polacă. [...]

În vreme ce biografii caută strămoși de-ai poetului între Marea Baltică și Marea Caspică, într-un sat din Bucovina, jud. Suceava, zis Călineștii lui Cuparencu, trăiau pînă deunăzi și mai trăiesc încă rude țărănești ale lui Mihai Eminescu. Satul, romînesc, era prin secolul al XVIII-lea jumătate al familiei Cuparencu, jumătate al boierului Cîrstea. Satul exista cu mult înainte de ocupația austriacă (1775) și fiindcă Petrea Eminovici, întîiul cu acest nume pe care îl găsim prin scripte și amintiri, mergînd îndărăt în vreme, se născuse cu probabilitate între 1732 și 1736, e lucru hotărît că Eminovicenii au trăit și înainte de 1736, fie în satul Călinești, fie pe moșia boierului Cîrstea de la Costîna. Înrîurirea galițiană nu începuse a se arăta cu putere, deoarece vorbeau încă limba lor moldovenească. Feciorul lui Petrea se chema Vasile Ieminovici, s-a născut prin 1780 și a murit la 20 februarie 1844. Era țăran și el, ca și părintele său. Știa puțină carte și, avînd darul cîntării, boierul îl orînduise "dascăl". Tot boierul i-a dat patru fălci de pămînt, către sfîrșitul veacului. Devenită slobodă, familia capătă stare și trecere în sat. [...] Vasile [Eminovici] are patru fete și trei feciori. Cel mai mare, Gheorghe (n. 1812), tatăl lui Eminescu, părăsește casa părintească. [...] Eminescu însuși, fără să cunoască de aproape familia [frații și surorile tatălui său], nici din vedere, nici din documente, nu se îndoia că se trage din răzeși moldoveni, rutenizați abia în vremea din urmă, fiindcă tatăl său fusese dat la carte romînească la Suceava. [...]

Ralu, Raluca sau Ralița Eminovici [mama lui Eminescu] -- cu adevăratul nume Rareșa -- era cum am văzut, a patra fiică a stolnicului Vasile Jurașcu din Joldești și a Paraschivei Donțu. [...] Jurăsceștii erau de fel din Hotin, unde un strămoș s-ar fi fost aflînd cîndva pîrcălab. Raluca era foarte mîndră de străbunii ei, pe care-i socotea boieri de rangul întîi. În vrajbele amicale ce se iscau pe această temă între soți, [Gheorghe] Eminovici, om mușcător, consimțea liniștit, dar își da cu părerea, ironic, că la o adică Donțu fusese și mai boier decît Jurăsceștii. Donțu era rusul de pripas prin Moldova, Alexa Potlov, tată al Paraschivei Jurașcu, mama Ralucăi. Muscal sau cazac, se credea că era un refugiat pe motive politice. Se așezase pe malul Siretului, nu departe de satul Sarafinești, într-un loc numit și azi "Vadul Donțului", și trăia țărănește cu o țiitoare, Catrina, fata țăranului Ion Brehuescu. Fata, care mai apoi a murit de holeră, era bunica Raliței. Donțu își dăduse fiica după stolnicul Vasile Jurașcu și era în părerea lumii că rusul, bogat, îl umpluse pe ginere de bani. Potlov fusese om cult, căci vorbea nemțește, franțuzește și leșește. Mama poetului îl văzuse sau auzise povestindu-se de el. Purta barbă și plete, era alb ca neaua, de bătrîn, iar vara ședea numai în cămașă de borangic la umbra unui plop, pe malul Siretului, în apropierea prisăcii lui, cu care se îndeletnicea.
********************************************

Dau și cîteva fragmente din biografia lui Ion Creangă, scrisă tot de Călinescu:

G. Călinescu : "Ion Creangă - Viața și Opera"
*******************************************
Strămoșii dinspre mamă ai lui Ion Creangă s-au tras pe partea moldovenească a munților de prin Maramureș pe la sfîrșitul veacului al XVIII-lea, cam între 1784-1788. Era după răscoalele moților, și ei ziceau că fug din pricina papistășiei. [...] Din Ardeal s-au strămutat familii întregi de mocani, un Dediu, un Ciubuc Clopotarul, un Creangă cu toți ai săi și alții neștiuți. [...] Familia dinspre mamă a lui Creangă se poate socoti dar curat ardeleană, de vreme ce moșul însuși, tatăl mamei, [David Creangă], venise odată cu părinții, de dincolo. [...] Ginerele lui David Creangă, [adică] soțul Smarandei, era un Ștefan a Petrei, zis și Ștefan sin Petrea Ciubotariul, pentru că era la rîndu-i feciorul unui Petrea Ciubotariul. Precum se vede, cineva din neam făcuse odată ciubote. [...] Dar moldovenii purtau pe atunci opinci, încît comerțul cu ciubote nu putea să prospere. E de bănuit deci că și familia ginerelui era descinsă din Ardeal, de unde au venit mai toate meșteșugurile. Deși David nu pomenește în "Amintirile" nepotului de aceasta, e foarte firesc, cunoscînd sistemul închis al familiei ardelenești, ca David să fi ales pentru fata lui un consanguin. [...] Faptul însuși că David Creangă, deși venit de aiurea, ajunge vornic în satul de alegere, dovedește că revărsarea ardelenească fusese puternică și că satele din această regiune, puțin populate înainte, căpătaseră o structură transilvană.
*******************************************

'Morosanul'
Daca adaugai si putina lectura de istorie, nu puteai rata polinizarea numelor românești din Bucovina in perioada de ocupatie austriaca.


Habar nu am ce este aia "polinizarea" (polonizarea?) numelor romînești din Bucovina sub ocupație austriacă. Nu era normal ca austriecii să facă "germanizarea" numelor și nu "polinizarea" lor? În orice caz, atunci cînd cineva susține un anumit lucru este bine să ofere resursele pe care le are în sprijinul afirmațiilor respective. În caz contrar oricine poate susține orice și apoi să-și trimită interlocutorii să citească niște cărți de istorie al căror nume nu este specificat.


'Morosanul'
Pentru ca faci prea multe gafe pe metru de text, iti las placerea de a te contrazice cu alti colegi de forum.


Ai obiceiul să faci afirmații care nu sînt susținute de nimic altceva decît de propriile tale închipuiri. Am să te ignor de acum înainte.


'mihneavoda'
îmi pare rău dar trebuie să spun că la istorie ești tufă.Știi ce ți s-a spus la școală. Slavii au fost extrem de puțini așa că această coabitare nu prea contează. Nici nu știm bine ce cuvinte sînt din limba lor și ce cuvinte au luat ei din romîna din sudul Dunării atunci cînd s-au creștinat.


Nu ai dreptate. La școală nu se spune despre slavi decît în treacăt, fiind puși în aceeași oală cu celelalte popoare migratoare. Rolul lor în formarea poporului romîn este minimalizat, pentru că propaganda identitară se bazează pe dualismul daco-roman, iar slavii nu sînt considerați demni să fie considerați unii dintre strămoșii importanți ai poporului romîn. De altfel acest lucru reprezintă diferența dintre conceptul "romînist" și conceptul "moldovenist (basarabenist)" al etnogenezei poporului romîn, pentru că moldovenii de peste Prut (basarabenii) îi consideră pe slavi ca strămoși ai lor alături de daci și romani, în timp ce în Romînia acest lucru nu este acceptat, deși și în Romînia toponimia și onomastica de origine slavă are o prezență masivă pe tot teritoriul, ca să nu mai vorbim de influența slavă asupra limbii romîne.


'mihneavoda'
Romînii de acolo erau daja creștini. Limba romînă nu putea fi exclusiv orală pt că se cunoaște scrisul de mult și cine a luat contact cu el nu l-a mai lăsat. Majoritatea erau analfabeți dar unii scriau.


Ipoteza asta cu faptul că cine a luat contact cu scrisul nu s-a mai lăsat este interesantă, însă nu se aplică și la cazul de față. Cei care știau să scrie în provincia Dacia cucerită de romani au părăsit-o odată cu administrația și armata romană. Germanicii ajunși în Dacia după retragerea romanilor aveau nevoie de agricultori care să-i aprovizioneze cu alimente, nu de intelectuali care să slujească în domeniul administrativ, educativ sau cultural.

Cît despre creștinismul foarte timpuriu al romînilor, aceasta a fost doar o ipoteză lansată în secolul 19, care este din ce în ce mai combătută azi, dovadă și articolul de mai jos:

Creștinismul românesc în preajma Anului O Mie: în căutarea identității
http://www.medievist...ile1000Rusu.htm


'mihneavoda'
și dacă nu era acest principiu nu ar fi fost omogenă?


Da, limba romînă nu ar fi fost omogenă în cazul în care nu se adopta principiul fonetic preluat odată cu adoptarea alfabetului chirilic. Ar fi fost greu ca oamenii de cultură din cele trei principate cu populație romînească să se pună de acord asupra unui scris care să respecte principiul etimologic, lucrul s-a văzut perfect în secolul 19, cînd timp de 100 de ani fiecare scria cum voia în alfabetul latin. A fost nevoie de unirea Țării Romînești cu Moldova și de lipsa de independență a Transilvaniei pentru ca în 1904 să se adopte un scris care să fie acceptat de oamenii de cultură din toate teritoriile unde se vorbea romînește. Dacă Transilvania ar fi fost un stat independent, nu s-ar fi acceptat niciodată de către oamenii de cultură de acolo ortografia "regățeană", care punea pe primul plan principiul fonetic de scriere. În fapt ar fi fost posibil ca dialectul latinist ardelenesc să devină limbă oficială în Transilvania, dacă aceasta ar fi fost independentă și guvernată de populația romînească de acolo. Dacă aceste probleme de scriere cu alfabet latin au putut fi rezolvate cu greu la sfîrșitul secolului 19, ne putem închipui că ar fi fost mult mai dificil să fie rezolvate în secolele 15-16. Deci dacă s-ar fi adoptat atunci alfabetul latin, probabil că acum am fi avut mai multe dialecte (delimitate inclusiv la nivelul scrierii) ale limbii romîne de la nord de Dunăre.


'mihneavoda'
vreu un exemplu de scriere bisericească veche cu acel alfabet. Dacă e așa precum spui se vede imediat. Dacă nu vii cu asta nu te cred pe cuvînt


Scrierea în romînă cu alfabet chirilic este dovedită material începînd cu secolul 16 (Scrisoarea lui Neacșu - 1521). Nu s-au păstrat texte care să fi fost scrise înainte de această dată, însă există cuvinte romînești inserate în așa-numitele texte slavo-romîne, care erau texte scrise în slavonă de către romîni, unele fiind anterioare anului 1521. Este deci logic să se presupună că scrierea în romînă cu alfabet chirilic este mult mai veche decît secolul 16. Iată ce se spune în "Enciclopedia Limbii Romîne - ELR" (scrisă de un colectiv de lingviști de la Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan" și publicată în anul 2001) despre folosirea alfabetului chirilic pentru scrierea limbii romîne:

Enciclopedia Limbii Romîne - pagina 98
*************************************
Alfabet chirilic: Alfabet slav (mai nou decît alfabetul glagolitic; creat după modelul literelor majuscule din alfabetul grecesc), folosit în textele slavo-romîne și în majoritatea textelor romînești (=dacoromîne) vechi și premoderne pînă la începutul secolului 19. Data adoptării alfabetului chirilic de către romîni -- inițial prin textele religioase în limba slavonă -- [este] controversată, părerile emise variind între secolele 9 și 14; data acceptată azi de cei mai mulți cercetători este mijlocul secolului 13 (argumentul lingvistic este valoarea literei Ѫ, care nu notează o vocală nazală ca în textele vechi slave anterioare acestei date).
**************************************


'Leinarius'
Dar oare nu observi ca cele doua afirmatii ingrosate se contrazic partial? Oare nu vezi "conflictul de interese" dintre cele doua idei expuse de tine?


Nu mă contrazic absolut deloc atunci cînd zic că "placă" și "bază" sînt două cuvinte importate utile, dar ar trebui redusă dependența de cuvintele importate. Nu era nici o problemă dacă nu se romînizau termenii franțuzești "plaque" și "base", se puteau folosi alții în locul lor, lucru demonstrat de multele limbi europene care nu folosesc acești termeni franțuzești, ci unii autohtoni pentru a desemna piesa de calculator numită în engleză "motherboard". Cine se duce (în mod real sau virtual, prin internet) prin țările Europei observă că populația locală se descurcă bine-mersi cu foarte mulți termeni autohtoni pentru discipline moderne, cum este și informatica. Însăși engleza folosește termeni din limbajul obișnuit pentru conceptele noi din informatică. Nu a fost nevoie pentru englezi să importe cuvinte elevate (latinești sau grecești) pentru a da numele piesei moderne numită "motherboard". Ei au folosit două cuvinte englezești foarte vechi, a căror origine se pierde în negura timpurilor. La fel puteau proceda și romînii dacă nu aveau deja în vocabular termenii "placă" și "bază". Există o mare diferență între anglo-saxoni, cărora nu le e rușine să-și folosească cuvintele vechi pentru a crea unele noi, și romîni, care au fost învățați de latiniști, franțuziști și mai nou de engleziști să le fie rușine de cuvintele lor vechi, neaoșe. Dacă americanului nu-i e rușine cu cuvintele lui neaoșe, de ce i-ar fi romînului?


'Leinarius'
Imprumuturile "de fite" nu rezista de obicei. Doar termenii care acopera o necesitate (fie ea si de stricta esenta estetica) se pastreaza.


Ba rezistă, mai ales în ziua de azi, cînd lumea este plină de pițipoance și cocalari. Uite de exemplu "mouse" sau "site" sînt împrumuturi de fițe, care rezistă de ani buni, deși s-ar putea folosi foarte bine "șoarece/maus" și "sit". Și nu e vorba numai de fițele legate de împrumuturile lexicale inutile, ci și de cele legate de scrisul fițos (ca în engleză) al unor cuvinte de care este nevoie, dar care ar trebui scrise la fel ca toate celelalte cuvinte romînești, respectîndu-se principiul fonetic (se scrie cum se citește).


'Leinarius'
Referitor la termen: daca era sa fie pe placul domniei tale nu am fi avut nici placa, nici baza si deci acum am fi folosit niste "inventii" romanesti pentru ele. Cum ar fi in loc de placa lespede sau un derivat din lespede sau in loc de baza temelie sau altceva? Lespedeu de temelie sau lespedau/ lespedeana... Se poate, nu zic nu, dar nu s-a facut.


Nu este vorba de invenții, ci de cuvinte romînești neaoșe, deja existente în limbă, care pot fi refolosite pentru concepte noi, după modelul american? Multe cuvinte romînești au fost marginalizate pe motiv că erau vechi (dar de fapt vina lor era că aveau origine slavă), iar în locul lor au fost aduse cuvinte franțuzești care erau la fel de vechi sau chiar mai vechi, dar romînii au fost prostiți că-s cuvinte noi. Și pînă la urmă problema nu e că au fost aduse cuvinte franțuzești, dintre care multe și-au dovedit pe deplin utilitatea, ci faptul că în conștiința populației cuvintele neaoșe au ajuns să fie socotite inferioare celor străine, care nu sînt cu nimic mai bune. Iar după 200 de ani chestia se repetă, pentru că pînă și franțuzismele de mai ieri, acum devenite cuvinte romînești cu acte în regulă, precum "modă", sînt socotite învechite, deci se vrea folosirea unor englezisme, de genul "fashion".

Cît despre folosirea lui "lespede" (cuvînt de etiologie necunoscută, probabil dacic),  eu nu văd care ar fi problema. În definitiv cuvîntul englezesc "board" este la fel de vechi ca și romînescul "lespede", pentru că i s-a trasat originea probabilă pînă la termenul proto-germanic și chiar proto-indo-european corespondent.

http://www.etymonlin....php?term=board

Și în definitiv, dacă americanii inventează cuvinte noi folosind cuvinte vechi, de ce romînii n-ar face la fel? Sînt cuvintele englezești vechi mai bune decît cuvintele romînești vechi? Ținînd cont că și unele și altele se trag în ultimă instanță din niște cuvinte indo-europene vechi de cînd omenirea, devine clar că au aceeeași valoare, ba chiar cuvintele romînești sînt mai valoroase pentru romîni, pentru că sînt deja adaptate la limbă, iar sensul lor este deja cunoscut de populație. Din această cauză practică americanii își folosesc cuvintele lor vechi pentru conceptele moderne din informatică, pentru că populația își poate face o idee din prima la ce se referă în mare noile concepte.


'Boethius'
Nu are nicio legătură pentru că nu despre asta este vorba. În limba română se pot forma cuvinte compuse, dar nu se pot forma orice fel de cuvinte compuse "exact la fel ca în engleză sau germană", substantivele se unesc rar și nu oricum (ca în engleză sau germană). Am dat deja exemple. "Necktie" ("gâtlegău") este substantiv + substantiv. "Untdelemn" nu este. "Bine" este adjectiv. De vrei să urmezi spiritul (caracterul) prin care s-a format "untdelemn" traduci "necktie" prin "legaturădegât" sau poate "legaturălagât"


Ba da, se pot face și în romînă, este vorba doar de un complex psihologic care blochează creativitatea autohtonă, pentru că aceste construcțiii cu cuvinte autohtone sînt socotite penibile, sau rizibile sau mai știe eu ce, fără să se țină cont de faptul că și despre cele englezești se poate spune la fel. Nu este nici un motiv să se rîdă de "gîtfîșie" sau "gîtfașă", dar să nu se rîdă de "necktie". Pentru englezi și americani "necktie" sună exact cum sună pentru un romîn "gîtfîșie" sau "gîtfașă". Asta și ca să demonstrez că se pot forma cuvinte noi din două substantive, "gît + fîșie/fașă".


'Boethius'
Toate limbile împrumută cuvinte și azi. Engleza împrumută chiar foarte multe.
http://german.about....voc_gerloan.htm
http://books.google....GHh2R8C&pg=PA45
http://www.jstor.org/pss/455856 (articolul se poate citi decat cu acces la JStor, în fine, dacă nu știai, 'tsunami' sau 'tycoon' vin din japoneză)


Argumentul tău nu stă deloc în picioare și tocmai resursele oferite o demonstrează cu prisosință. Pagina cu cuvinte împrumutate de englezi din germană este o înșiruire de cuvinte care nu au o folosire de zi cu zi, fiind în cea mai mare parte a cazurilor cuvinte fie din diferite jargoane științifice (gauss, angst, weltanschauung, realpolitik, zeitgeist, etc.), fie cuvinte cu folosire exclusiv literară (führer, kaiser, reich, übermensch, etc.). Singurele cuvinte importate din germană în engleză care au folosire în limbajul obișnuit sînt cele gastronomice (hamburger, deli, frankfurter). Situația nu se compară nici măcar pe departe (calitativ și cantitativ) cu importurile masive din franceză în romînă din secolul 19 sau cu cele care se doresc a fi făcute azi din engleză. Engleza modernă nu se bazează pe importuri pentru cuvintele noi, ci pe creativitatea autohtonă. Din cauza asta are și un impact extraordinar la nivel mondial, pentru că este cea mai vie, cea mai productivă, cea mai creativă dintre limbile actuale.


'Boethius'
Nu este doar părerea mea. Cioara lui Topîrceanu era "cruntă ca o vânătaie cauzată-n match de box", azi cuvântul este meci ( http://dexonline.ro/definitie/meci  ). Deci meci, meciul, meciuri, nu match, match-ul, match-uri.


De acord, inițial și unele cuvinte englezești importate în secolul 20 au fost scrise ca în original. Însă era vorba de excepții, nu de ceva larg răspîndit, așa cum s-a ajuns acum. În ziua de azi chiar și unele cuvinte importate care au fost scrise fonetic multă vreme, acum încep să fie scrise ca în original, un exemplu fiind "offside", care s-a scris multă vreme "ofsaid/ofsaidul", dar acum se folosește de către ziariștii sportivi și "offside/offside-ul". Alt exemplu este "derby", care s-a scris înainte "derbi/derbiul", dar acum multe ziare îl scriu "derby/derby-ul". Și culmea este că formele scrise ca în original sînt acceptate fără probleme în DEX, nimeni nu mai insistă la nivel oficial să se facă transcrierea fonetică, așa cum s-a făcut pînă acum. S-a vrut etimologism de către latiniști, iată că s-a obținut, însă nu pentru latinisme, ci pentru englezisme...


'Boethius'
Verifica DEX 98 pentru împrumuturi mai recente :
http://dexonline.ro/definitie/maus (maus, mausuri, mausul, mausului, etc)
http://dexonline.ro/definitie/ghem (doar pentru tenis; dar pe viitor, cine știe ...)


Verifică mai degrabă în DOOM 2 pentru împrumuturi foarte recente și ai să vezi o tendință contrară. Astfel apare "mouse" (dispozitiv de calculator), dar "maus" (joc de cărți). În ce-l privește pe "ghem" el apare în DOOM 2, însă apare și "game", formă favorizată azi. Și astea-s doar două exemple, în fapt DOOM 2 s-a umplut de englezisme scrise ca în original.


'Boethius'
Nu este nicio greșeală de gramatică, cuvintele din exemplele tale sunt substantive în limba română, nu verbe. Mai clar: "dă un refresh la pagina aia!" sau "fă un simplu paste și merge!". Există și verbe formate de la astfel de cuvinte, ce-i drept, folosite mai rar: http://www.google.co...n&q=refresheaza http://www.google.co...en&q=refreseaza http://www.google.co...en&q=pastuieste


Ba da, este o greșeală de gramatică mare cît casa. În nici o carte de gramatică romînească nu apare scris că este corect să se folosească expresii obținute din [verbul "a da" + un substantiv străin] pentru a se forma o construcție lexicală corectă din punct de vedere gramatical. Deci greșeala gramaticală e reprezentată de ghiveciul romîno-englez caracteristic pentru exprimarea romglezească, cea care nu e recunoscută de nici un lingvist ca alcătuind un dialect special al limbii romîne, în care ar fi permisă orice libertate de construcție lexicală. Construcțiile hibride formate din verb romînesc și substantiv englezesc sînt incorecte din punct de vedere gramatical.


'Boethius'
Sunt mii de texte frantuzești, nemțești sau grecești redactate fără diacritice. Ce să mai vorbim de transliterările de baltă pentru textele rusești, bulgărești, șamd.


Eu n-am văzut acele sute de mii de texte franțuzești scrise fără diacritice și totuși mă plimb și pe internetul franțuzesc. Francezii scriu cu diacritice (adică cu accentele și sedilele lor), pentru că le au la îndemînă pe tastatură și asta a fost valabil încă de cînd au apărut calculatoarele personale. Romînii sînt singurul popor european la care calculatoarele vin cu tastaturi pentru limba engleză, ca și cum Romînia ar fi o colonie engleză sau americană. Sigur că se poate scrie cu tastaturi americane și în romîna cu diacritice (activarea mapării de limbă romînă ia doar 5 minute), dar era mult mai intuitiv dacă diacriticele ar fi fost deja imprimate pe taste, așa cum sînt la restul de popoare europene, cele care își respectă limba.


'Boethius'
Fals, și am demonstrat deja asta. În 'este' primul sunet este un 'i'. În 'iepure' primul sunet este tot un 'i'. Iar 'c' se scrie 'c' (carton), 'ch' (cheie), 'k' (kilogram) sau 'q' (quasar).


Nu este vina limbii că nu se respectă criteriul fonetic de scriere a ei, ci este vina elitelor culturale care urmăresc scopuri propagandistice folosind limba. Faptul că se scrie "este" și nu "ieste" (așa cum se pronunță de fapt) se datorează tot faptului că nu s-a acceptat aplicarea peste tot a criteriului fonetic de scriere. Și atenție, aici este vorba de un "i" care lipsește din cuvînt, nu de un "i" care ar fi scris "e". Dimitrie Cantemir folosea "iaste" în scrierile lui, dar latiniștilor nu le-a convenit "ieste", pentru că "i-ul" inițial este o dovadă a influenței slave asupra limbii romîne, numită "iotacism". Treaba stă la fel pentru "eu", "el", "ea", "ei", "ele", care nu sînt scrise fonetic, altfel ar trebui toate să aibă un "i" în față din cauza iotacismului care face mai ușoară pronunțarea prin folosirea unui I inițial. Francezilor nu le este însă rușine cu "il" (el) și "ils" (ei), așa cum nici italienilor nu le este rușine cu "io".

Celelalte exemple oferite de tine nu oferă un motiv pentru care ar trebui acceptată scrierea unui sunet cu două litere diferite în funcție de cum este poziționat în cuvînt. În exemplu tău cu sunetul "c" este vorba de un sunet care e scris variabil din cauză că nu s-a dorit folosirea lui "k" în romînă pe scară largă (karton, keie) ceea ce ar fi întărit asemănarea romînei cu limbile slave scrise cu alfabet latin. Pe de altă parte s-a dorit folosirea lui "k" în "kilogram" pentru a semăna cu limba franceză, "chilogram" fiind în afara discuției pentru franțuziști. Dar în orice caz în cazurile de mai sus nu avem de-a face cu criteriul poziției în cuvînt al unui sunet, cel care e pus să hotărască litera cu care să fie scris sunetul (Î sau Â). Acest criteriu este ridicol și nepractic, avînd doar rol propagandistic și pe deasupra creînd nenumărate probleme.


'Boethius'
Scrierea cu alfabet latin este însușită (cu greșeli sau fără) de peste 90% din români. Scrierea cu alfabet chirilic o știau sub 10% din românii de atunci. Care limbă e oare mai "greoaie și artificială"? Cea pe care o scrie tot poporul, sau cea pe care o scriau doar cronicarii, juzii, popii, boierii?


Tu ai impresia că folosind sofisme din astea ieftine îți poți susține punctul de vedere? Tu ai impresia că audiența apleacă urechea la argumentele tale sentimentale, create pe modelul latinist? Nu faci altceva decît să-ți pierzi credibilitatea...

Cum poți să compari situația de azi, sau chiar cea din secolul 20, cu situația din secolul 19 sau cele anterioare? Chiar nu-ți dai seama că învățămîntul obligatoriu și gratuit este cel care a rezolvat situația analfabetismului și nu schimbarea alfabetului? Procedezi exact ca propagandiștii latiniști, învîrtind procente care chipurile demonstrează superioritatea alfabetului latin față de cel chirilic, dar nu-ți dai seama că oricine îți poate distruge imediat argumentația. Alfabetul chirilic derivă din alfabetul grecesc, exact ca și alfabetul latin. Este vorba de niște colecții de semne, care în plus seamănă între ele, pentru că au origine comună. Nu este mai greu de realizat alfabetizarea unei populații folosind alfabetul latin, decît cel chirilic sau cel grecesc. Asta reiese imediat din faptul că popoarele europene care folosesc alfabetul chirilic (ruși, bulgari, ucrainieni, sîrbi, bieloruși) sau grecesc nu sînt în inferioritate față de popoarele care scriu cu alfabet latin. Copiii din aceste popoare nu fac mai multă școală decît ceilalți, pentru că scrisul ar fi chipurile mai dificil de învățat. Nici vorbă de așa ceva, am mai zis-o, romîna se poate scrie cu alfabet chirilic, la fel cum se poate scrie orice limbă europeană, cu avantajul pentru romînă că a mai fost scrisă astfel, deci nu ar fi nimic deosebit. Nici măcar copiii care învață să scrie în alfabete mai complicate (chinezesc, japonez, coreean, etc.) nu au vreo problemă de întîrziere față de copiii europeni. Deci chestia asta că alfabetul latin e ușor, iar cel chirilic e mai greu nu are nici o valoare ca argument, fiind complet falsă și deplasată, pentru că puterea culturală și economică a unei națiuni nu depinde de alfabetul în care își scrie limba.

Problema pentru romîni este faptul că trecerea la alfabetul latin și umflarea masivă a limbii în secolul 19 cu cuvinte franțuzești, latine și italiene nu a însemnat o ridicare civilizațională și culturală deasupra popoarelor înconjurătoare, care nu au făcut așa ceva. Ba mai mult, romînii au avut parte de 100 de ani de certuri agresive pe teme ortografice, care în mod sigur au întîrziat dezvoltarea culturală a țării și care de fapt nu s-au terminat nici acum. În plus de asta, romînii de azi sînt singurii din Europa care în mod majoritar nu-și folosesc limba maternă la programele de calculator și nu și-o scriu corect (cu diacritice). Deci toate aceste măsuri lingvistice radicale din secolul 19 care au fost prezentate ca salvatoare pentru civilizația romînească s-au dovedit a nu avea nici un efect pozitiv palpabil, ba mai mult, după 200 de ani au dus Romînia într-o situație mai proastă decît a altor state care nu au recurs la ele. Umflarea cu cuvinte străine a limbii romîne în scop propagandistic a dus la înstrăinarea romînilor față de limba proprie, dar și la crearea unui reflex de lăudăroșenie cu această limbă strălucind de latinitate amplificată artificial. În secolele 19 și 20 romînii au fost învățați să se laude cu cele "80% cuvinte de origine latină din limbă", dar pentru că azi această laudă nu mai face doi bani, poporul încearcă să ajungă la "80% cuvinte de origine engleză" pentru a continua să se laude. Din cauza asta nu se folosește limba romînă la calculatoare, pentru că romînul de azi vrea să arate că știe engleză și că nu are complexe în a-și disprețui pe față limba maternă, socotită dispozabilă, de genul "ce-am avut și ce-am pierdut".


'Boethius'
Apropo de anglicisme, tu crezi că ciobănașul mioritic rostea 'i bog te veselit' cum ne scrie Neacșu? Oare venea ciobănașul să zică: "boier mare, i pak am fost la hotar i m-am întors să-ți dau de știre za lucrul turcilor" ?


Nu știm cum vorbea ciobănașul mioritic în 1521 și ce importanță aveau în limba de zi cu zi cuvintele și expresiile de origine slavă. Însă ce știm este că la vremea aceea limba slavonă era limba oficială a țării și bisericii. Engleza nu este azi limba oficială a țării sau bisericii. Ce rost au avut toate chinurile lingvistice și ortografice prin care a trecut poporul romîn în ultimii 200 de ani dacă acum limba romînă este socotită inferioară englezei și este boicotată în domeniul informaticii? Ce rost a avut ponegrirea slavonei și pogromul împotriva cuvintelor romînești de origine slavă? Nici unul. Se poate spune azi că slava și slavona nu au făcut nici un rău limbii romîne, pe cînd engleza da, deși de vină nu este limba engleză, ci populația romînă. Asta pentru că atunci cînd slavona era limba oficială a țării, romîna nu a fost disprețuită de către populație, dar azi, deși engleza nu este limbă oficială, ea este socotită superioară limbii romîne chiar de către romîni, care o scriu greșit și de-a dreptul refuză s-o folosească în anumite situații.


'Boethius'
Nu are absolut nicio importanță asta. Poate unul din acele cuvinte va ajunge în limba literară. Poate nu. Dar acest caz demonstrează că nu 'elitele propagandiste' sunt vinovate de "stricarea" limbii, ci oamenii simpli care ajung față în față cu anumite situații: căpșunitul în Spania sau Italia, lucratul pe calculator, șamd. Nimeni nu le-a impus românilor să zică sau nu maus. Eu, spre exemplu,  știu de computer, mouse, monitor, hardware, software, etc cu mult înainte de internet (în România), de pe vremea când calculatoarele aveau buton de turbo


Nu cred că a observat nimeni vreo influență recentă asupra romînei venită dinspre spaniolă sau italiană. Asta pentru că aceia care ajung să vorbească în stil hibrid hispano-romîn sau italo-romîn nu prea-și mai fac veacul prin Romînia, deci nu ajung să influențeze pe nimeni din țară cu stilul lor de a vorbi și a scrie. În schimb influența englezei este observată de toată lumea, tocmai pentru că nu este legată de plecarea în Anglia sau America, ci de o veritabilă campanie de anglicizare lingvistică venită din partea populației ce trăiește în Romînia. Eu spun că asta este o consecință perversă a campaniei de reromanizare din secolul al 19-lea, atunci cînd romînilor le-a fost deschis apetitul pentru a avea cea mai "modernă" limbă posibilă, pe motivul că dacă fac astfel vor fi mai respectați pe plan internațional și chiar vor avea un avantaj față de celelalalte popoare, care nu au descoperit scurtătura intelectuală ce permite ca prin umflarea limbii cu străinisme populația să devină chipurile mai deșteaptă. Sigur că nimeni nu le-a impus romînilor să folosească cuvinte englezești, dar ei acționează sub influența subconștientului, unde încă lucrează propaganda concepută în secolul 19 și perpetuată prin sistemul educațional de atunci încoace. Ce s-a obținut în ultimă instanță spălîndu-i la creier pe romîni? Disprețul față de limbă și depopularea țării, ambele rezultînd din înstrăinarea lingvistică și identitară pusă la punct de propagandiștii care au vrut neapărat să facă pe ucenicii vrăjitori.

#7833
fanemusca

fanemusca

    Junior

  • Grup: Members
  • Posts: 295
  • Înscris: 09.06.2010

View Postjders, on 12th June 2010, 19:13, said:

În schimb influența englezei este observată de toată lumea, tocmai pentru că nu este legată de plecarea în Anglia sau America, ci de o veritabilă campanie de anglicizare lingvistică venită din partea populației ce trăiește în Romînia. Eu spun că asta este o consecință perversă a campaniei de reromanizare din secolul al 19-lea, atunci cînd romînilor le-a fost deschis apetitul pentru a avea cea mai "modernă" limbă posibilă, pe motivul că dacă fac astfel vor fi mai respectați pe plan internațional și chiar vor avea un avantaj față de celelalalte popoare
aiurea.
Patrunderea americanismelor (nici macar nu sunt anglicisme) se datoreaza proastei educatii a jurnalistilor/reporterilor de la ziarele si televiziunile din ROmania, indivizi cu o educatie precara, care in fata limbajului specializat american datorat avansului tehnic, educational si managarial american nu fac fata. Ei fiind foarte mediocri dar foarte vizibili datorita pozitiei lor, transfera cuvinte americane fara a le supune unui filtru lingvistic romanesc.  De ce? Fiindca sunt deosebit de mediocri si prosti. Daca ar fi avut putina inteligenta, in ce priveste limbajul din zona informaticii, s-ar fi uitat la ce au dezvoltat informaticienii nostri. De exemplu, in loc sa se maimutareasca cu expresii precum daunlada, aplauda, taipa ar fi folosit expresii intalnite la informaticienii romani: descarca, incarca, butona. O expresie americana importata fara discernamant in limba romana precum sustenabilitate care suna ingrozitor in romana are numerosi sinonimi, printre care trainicie.

Acesti indivizi sunt echivalenti cu dacomanii, care la fel nu au discernamant, folosesc modelele altora de a-si superdota fiinta, caci acest proces intelectual prin care unii indivizi isi mistifica originea prin delatiune si prostie este universal.

Asa ca mai bine trecem la ciorba noastra care se numeste Originea Romanilor perioada istorica 500-1200. Dumneata jders te-ai abatut mult de la topic, ai fi putut deschide alte topicuri, caci nimic din ce ai comentat n-are de a face cu topicul acesta.

Edited by fanemusca, 13 June 2010 - 17:39.


#7834
soka norman

soka norman

    Active Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 3,978
  • Înscris: 28.05.2006
ia uitati ce zice Alin Dosoftei despre influenta tiganilor in limba romana:
For example, the ethnicity of the Romani cultural personalities who lived until the half of the 19th century was presented as Romanian or not specified, to make the people believe they were Romanians. Like in the cases of Anton Pann (who, among other creations, composed the national anthem of Romania) or Ion-Budai Deleanu. These people lived in a time when the society did not ask purposely their ethnicity when judging their work. They did not think yet in terms of boundaries: this is of my group... this is of your group... Afterwards, for those born in the modern age it would have been very difficult to become cultural personalities in the broad society if they would have declared their real ethnicity. Usually they hid it for the sake of their career. Thus it was created the appearance of the lack of cultural personalities among Roma.
There is total silence about the Romani influences in the local culture. For example, the most used modality to create a Romanian surname (4), by adding the ending -escu, is similar with that used by the Roma. The traditional way to find somebody's family affiliation, used by Roma worldwide, is to ask kasko san? ("whose are you?"). To answer in Romani, it is used the father's name at the oblique case (by adding the affix -es-) followed by the adjectival affix -ko, an affix found in most Indo-Aryan languages, with a double function: to express possession, affiliation and to adjectivize a noun. Thus, for somebody who is the son of Yon, the answer is Yonesko (“of Yon”) or as the Romanians pronounce and write it, Ionescu. A less used Romanian pronunciation is -așcu, in the previous example the result being Ionașcu. A difference that appears also in Romani, depending on the sounds previous to the affix, for example, the most used one, -es-, in lesko ("his"), but -as-, in the above case kasko ("whose"). In Romanian, this vowel change comes mostly concomitantly with a variant of the name's pronunciation, changing e to ă: Petru - Petrescu, but Pătru - Pătrașcu, Pavel - Pavelescu, but Pavăl - Păvălașcu. In Romanian, only the creation of a family name from the mother’s name is directly understandable in this language. Names like Aioanei, Amariei, Avădanei, Ababei mean in Romanian “a Ioanei” (of Ioana), “a Mariei” (of Maria), “a vădanei” (of the widow), “a babei” (of the old woman). The other role of the affix -ko, to adjectivize a noun, is also present in the Romanian language: prieten ("friend") - prietenesc (friendly); cer ("sky") - ceresc (“something related to the sky").



Or the use of the postposition -te, to designate a place, to make the locative aspect of a noun, a derivation borrowed in Romanian to create the name of localities. “At Bucur” is expressed in Romani as Bukureste or, as the Romanians pronounce and write it, București (in English, Bucharest, the capital of Romania). Here too, the other variant of pronounciation is present, for example, Dărăști. It is notable that Romanian localities with such names appear mostly in the territory of the former states of Walachia and Moldavia (where there are areas with about half of the localities ending in -ești/-ăști). In the Central and Western parts, also in Dobruja, areas that did not experience the slavery, this naming is very rare. In the Romanian language these two suffixes intersected, thus an initial plural of the family name ending in -esci/-eșci (in the example from above, Ionesci/Ioneșci), nowadays perceived as archaic, transformed into -ești (Ionești), under the perception of a human plurality in such patronymic-based locality names, changing the final -e from Romani -este into-i, the Romanian mark of plural. In Romanian, the ending in -e remained in the other use of this this postposition, when employed for creating an adverb from a noun: in Romani, Gajikano ("non-Romani") - Gajikaneste ('in the non-Romani manner"); in Romanian, român ("Romanian") - românește ("in the Romanian manner"); orășean ("townsman") - orășenește ("in the townsmen's manner"). The sad fact is that the only borrowings officially presented are selections of words like a merli ("to die"), a mardi ("to beat") etc. that could only help to cast a bad image on Roma. As for borrowings of cultural customs, just to remember the use of tilak on the forehead, made of ash (especially at children), benghi in Romanian, to preserve a state of well-being and cast away the bad spirits (again its Romani origin is largely unknown).

#7835
fanemusca

fanemusca

    Junior

  • Grup: Members
  • Posts: 295
  • Înscris: 09.06.2010

View Postsoka%20norman, on 13th June 2010, 18:45, said:

ia uitati ce zice Alin Dosoftei despre influenta tiganilor in limba romana:
te repeti.
Nu este nimic socant din ceea ce spune Alin Dosoftei.
Toti dacomanii sustin ca originea dacilor este in Punjab. Alin Dosoftei face legatura dintre daci si tigani. Adica demonstreaza o teza draga dacomanilor, continuitatea daco-tiganeasca in spatiul danubiano-carpatic. Conform acestei teze n-a existat nici o migratie tiganeasca in sec 10 in Balcani prin Anatolia. Conforma acestei teze tiganii sunt dacii. Sufixul "escu"/"esti" este dacic, adica tiganesc, precum in numele celebrui vin italian din Piemont, Barbaresco. Adica marcuzzzo este tigan.

Decebal era tigan. De fapt celebrul Decebalus Per Scorilo era Decebalus Persco ori Decebalus Perscu. Cum tiganii sunt rârâiti Persco se pronunta cu un r prelungit, iar numele de tigan al lui Decebal era
Decebalus Perscu Râlea.

Edited by fanemusca, 13 June 2010 - 18:56.


#7836
soka norman

soka norman

    Active Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 3,978
  • Înscris: 28.05.2006

View Postfanemusca, on 13th June 2010, 19:50, said:

te repeti.
Nu este nimic socant din ceea ce spune Alin Dosoftei.
Toti dacomanii sustin ca originea dacilor este in Punjab. Alin Dosoftei face legatura dintre daci si tigani. Adica demonstreaza o teza draga dacomanilor, continuitatea daco-tiganeasca in spatiul danubiano-carpatic. Conform acestei teze n-a existat nici o migratie tiganeasca in sec 10 in Balcani prin Anatolia. Conforma acestei teze tiganii sunt dacii. Sufixul "escu"/"esti" este dacic, adica tiganesc, precum in numele celebrui vin italian din Piemont, Barbaresco. Adica marcuzzzo este tigan.

Decebal era tigan. De fapt celebrul Decebalus Per Scorilo era Decebalus Persco ori Decebalus Perscu. Cum tiganii sunt rârâiti Persco se pronunta cu un r prelungit, iar numele de tigan al lui Decebal era
Decebalus Perscu Râlea.
eu cautam originea acestor terminatii in limba romana
nu exclud o origine tiganeasca daca asta arata dovezile.
dosoftei mai zice ca terminatia escu se gaseste doar in localitatile locuite traditional de tigani.

#7837
lupu2

lupu2

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 7,365
  • Înscris: 01.11.2007

View Postfanemusca, on 13th June 2010, 19:50, said:

te repeti.
Nu este nimic socant din ceea ce spune Alin Dosoftei.
Toti dacomanii sustin ca originea dacilor este in Punjab. Alin Dosoftei face legatura dintre daci si tigani. Adica demonstreaza o teza draga dacomanilor, continuitatea daco-tiganeasca in spatiul danubiano-carpatic. Conform acestei teze n-a existat nici o migratie tiganeasca in sec 10 in Balcani prin Anatolia. Conforma acestei teze tiganii sunt dacii. Sufixul "escu"/"esti" este dacic, adica tiganesc, precum in numele celebrui vin italian din Piemont, Barbaresco. Adica marcuzzzo este tigan.

Decebal era tigan. De fapt celebrul Decebalus Per Scorilo era Decebalus Persco ori Decebalus Perscu. Cum tiganii sunt rârâiti Persco se pronunta cu un r prelungit, iar numele de tigan al lui Decebal era
Decebalus Perscu Râlea.

:lol:  :lol:  sigur fane, cu "tactici" deastea de balta vrei tu sa-i ataci pe "dacomani" cum le zici tu? Esti slabut rau mai du-te la prietena ta de la spitalul de ticniti, cre' ca trebuie sa-ti faci iarasi niste electrosocuri, sa refaci ceva sinapse intre neuronii aia de ii mai ai. Ia exemplu de la Roesler, din nou, idei fixe, fara legatura cu realitatea, dar prezentate mai coerent. Sau istoricii "made in KGB", aia cu moldovenii=slavo-daci, deci slavi, deci un fel de rusi, deci parte a Rusiei de cand exista lumea. Ce dreacu, te faci de ras cu scalambaielile astea cu tiganii, vezi ca mai era unu Roller, iarasi te poti inspira din niste tampenii spuse intr-un mod mai bine ambalat, desi tot niste tampenii

Edited by lupu2, 13 June 2010 - 19:09.


#7838
ego_zenovius

ego_zenovius

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 14,399
  • Înscris: 24.11.2006

View Postsoka norman, on 13th June 2010, 20:05, said:

dosoftei mai zice ca terminatia escu se gaseste doar in localitatile locuite traditional de tigani.
chiar asa?
eu am constatat ca lucrurile stau taman invers, exista relativ putini tigani al caror nume se termina in "-escu". (stiu ai sa mi-l dai drept contraexemplu pe Iliescu). in schimb intalnim la tigani mult mai des decat la romani situatia in care numele de familie este un nume de botez fara "-escu": Ion, Vasile, Mihai, Gheorghe, Dumitru, etc.


View Postfanemusca, on 13th June 2010, 19:50, said:

Decebal era tigan. De fapt celebrul Decebalus Per Scorilo era Decebalus Persco ori Decebalus Perscu. Cum tiganii sunt rârâiti Persco se pronunta cu un r prelungit, iar numele de tigan al lui Decebal era
Decebalus Perscu Râlea.
slabut, slabut de tot. astazi iti lipseste inspiratia.


View Postsoka norman, on 13th June 2010, 19:45, said:

... or Ion-Budai Deleanu.
m-am lamurit cu acest domn Dosoftei. cade si el in gresala de a trage concluzia ca Budai Deleanu e tigan pentru ca a scris Tiganiada.

View Postsoka norman, on 13th June 2010, 19:45, said:

In the Central and Western parts, also in Dobruja, areas that did not experience the slavery, this naming is very rare.
ce spui Frantz? uite cate nume de localitati terminate in "-esti" avem in Maramures:
Basesti
Berbesti
Budesti
Buzesti
Calinesti
Cernesti
Cornesti
Craciunesti
Danesti
Desesti
Dragomiresti
Fauresti
Giulesti
Harnicesti
Lucacesti
Mogosesti
Nanesti
Odesti
Oncesti
Pribilesti
Romanesti
Sindresti
Sisesti
Surdesti
Tamasesti

Cred ca sunt mai multe descat in Prahova sau Dambovita


View Postsoka norman, on 13th June 2010, 19:45, said:

Or the use of the postposition -te, to designate a place, to make the locative aspect of a noun, a derivation borrowed in Romanian to create the name of localities. “At Bucur” is expressed in Romani as Bukureste or, as the Romanians pronounce and write it, București (in English, Bucharest, the capital of Romania).
"Bucuresti" nu inseamna "la Bucur".
"Bucuresti" inseamna "familia/neamul lui Bucur". un loc unde traia o familie a capatat numele acelei familii.


View Postfanemusca, on 13th June 2010, 18:34, said:

Patrunderea americanismelor (nici macar nu sunt anglicisme) se datoreaza proastei educatii a jurnalistilor/reporterilor de la ziarele si televiziunile din ROmania, indivizi cu o educatie precara, care in fata limbajului specializat american datorat avansului tehnic, educational si managarial american nu fac fata.
aici sunt de acord cu tine. incultura joaca un rol important in cazul acestor imprumuturi inutile.

Edited by ego_zenovius, 13 June 2010 - 19:23.


#7839
fanemusca

fanemusca

    Junior

  • Grup: Members
  • Posts: 295
  • Înscris: 09.06.2010

View Postego_zenovius, on 13th June 2010, 19:39, said:

m-am lamurit cu acest domn Dosoftei. cade si el in gresala de a trage concluzia ca Budai Deleanu e tigan pentru ca a scris Tiganiada.
alin boul si fraierii care-l iau in serios

View Postego_zenovius, on 13th June 2010, 19:39, said:

ce spui Frantz? uite cate nume de localitati terminate in "-esti" avem in Maramures:

Mai bine explica-i fraierului cum sta cu sufixul "esco" in limbile neolatine:

De exemplu in spaniola:

-esco
-ēscō

   1. to become, begin; verbal suffix appended to various words to make a new word meaning to become or begin something.

          quiesco, become still
          adolesco, become adult

Appending this suffix creates a third conjugation verb.
[edit] Descendants

    * Catalan: -eix-
    * English: -escence, -escent
    * French: -iss-
    * Italian: -isc-
    * Portuguese: -ecer
    * Spanish: -ecer

[edit] Spanish
[edit] Suffix

-esco (feminine counterpart -esca)

   1. Form of -sco.


Mai jos in italiana:

Entries in category “Italian words suffixed with -esco”

The following 6 pages are in this category, out of 6 total.
b
    * birbantesco
    * burattinesco
c
    * cafonesco
    * casermesco
    * ciarlatanesco
p
    * pecoresco


ca sa-i doar cateva exemple lui soka care habar nu are sa faca un google search si se poticneste de tiganii dacomani urmasii lui Decebalus Prescu Râlea. De unde putem trage concluzia de ce marcuzzzo este un infocat dacoman, care-i vede pe români urmasii dacilor.

Edited by fanemusca, 13 June 2010 - 20:05.


#7840
NICU_LUPULALB

NICU_LUPULALB

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 779
  • Înscris: 02.02.2010

View Postsoka norman, on 13th June 2010, 20:05, said:

eu cautam originea acestor terminatii in limba romana
nu exclud o origine tiganeasca daca asta arata dovezile.
dosoftei mai zice ca terminatia escu se gaseste doar in localitatile locuite traditional de tigani.


Cîtă valoare au cuvintele lui Alin (Dosoftei?!?,... hahaha!)...Voi nu vedeți că se creează o falsă istorie pentru țigani?

Ce rahat "roma" sau "romani"?...lăsați dracului prostiile,...țiganii nu sunt decît "ciandalas",(sau chandalas),o pătură socială indiană ,...care nu era considerată o castă,... erau doar paria,... n-aveau voie să doarmă în orașe , sau să mănînce din vase întregi,...
Au migrat,...și au ajuns aici , mulți devenind robi , unii au devenit  meșteșugari(fierari, în special),dar tot robi,...au în plus și alte îndeletniciri "cinstite"(datorită cărora ne fac azi de rîs prin Europa).

Acum ,...pentru că noi suntem PREA TOLERANȚI,...și ei au învățat să scrie,...își rescriu istoria încercînd să acrediteze ideea că sunt aici dintotdeauna,...poate chiar daci...
Încearcă să acrediteze și ideea că, migrația a fost tot timpul de tip indo-european,... cînd de fapt aceasta a decurs în sensul invers,...EURO-indian,...și doar de acum 1800-2000 de ani, a decurs în acest sens.
La fel procedează și evreii, care susțin existența unei fictive legiuni "iudaica" (adusă aici de Traian, în 105),...iar pe baza acelei minciuni , susțin că sînt "oameni ai pămîntului vechii Dacii".

NU CONFUNDAȚI "bălăriile" țigănești, cu DACISMUL!...NU AU NICI O LEGĂTURĂ,...decît eventual pentru handicapați!

Am mai lansat eu o glumă acum cîteva zile,...în privința asta:
"Sunt curios ce s-ar întâmpla dacă Băsescu ar avea "bile" să modifice în Constituție denumirea ROMÂNIA,... în Dacia,... oare țiganii ar cere atunci să fie numiți... "ddaci" ,...așa cum acum vor să-i numim "rromi"??? "

L.E.Mitropolitul Dosoftei se învîrte în mormînt cînd vede ce a scris "urmașul" lui!
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dosoftei

Edited by NICU_LUPULALB, 13 June 2010 - 22:27.


#7841
fanemusca

fanemusca

    Junior

  • Grup: Members
  • Posts: 295
  • Înscris: 09.06.2010

View PostNICU_LUPULALB, on 13th June 2010, 22:21, said:

Acum ,...pentru că noi suntem PREA TOLERANȚI,...și ei au învățat să scrie,...își rescriu istoria încercînd să acrediteze ideea că sunt aici dintotdeauna,...poate chiar daci...
voi dacomanii va pupati de minune cu acesti daco-tigani. Faceti parte din acelasi aluat, care se mananca cu tiriplisca.

View Postlupu2, on 13th June 2010, 19:07, said:

:lol:  :lol:  sigur fane, cu "tactici" deastea de balta vrei tu sa-i ataci pe "dacomani" cum le zici tu?
n-am ce ataca.
voi dacomanii va sapati singuri groapa.
Ca sa cadeti alaturi de tigani.

Precum le-au facut-o aia de la Bellu cu mormantul Lahovary-ilor cazut pe mana tiganului-evreu Vanghelie.

Edited by fanemusca, 13 June 2010 - 22:30.


#7842
NICU_LUPULALB

NICU_LUPULALB

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 779
  • Înscris: 02.02.2010

View Postfanemusca, on 13th June 2010, 23:29, said:

voi dacomanii va pupati de minune cu acesti daco-tigani. Faceti parte din acelasi aluat, care se mananca cu tiriplisca.n-am ce ataca.voi dacomanii va sapati singuri groapa.Ca sa cadeti alaturi de tigani.

Ca de obicei, habar nu ai să separi adevărul, de manipulare.
Țiganii chiar duc, campania de care vorbeam,...și care chiar NU are legătură cu DACIȘTII!

Țiganii nu sînt urmașii DACILOR,...sunt urmașii "chandalas", veniți și înmulțiți aici,...acum cetățeni români.

http://translate.goo...=ro...=s&prmd=i

Dar unii ca tine,...sunt  interesați să se confunde cele două concepte.

SINGURUL lucru BUN pe care l-ai spus, este că,... țiganii AU LUAT terminația "escu" de la ROMÂNI,...și NU INVERS!

Edited by NICU_LUPULALB, 13 June 2010 - 23:10.


#7843
soka norman

soka norman

    Active Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 3,978
  • Înscris: 28.05.2006

View Postfanemusca, on 13th June 2010, 21:03, said:

De exemplu in spaniola:
[i]
-esco
-?sc?
faptul ca exista o terminatie esco in alte limbi latine nu dovedeste nimic
una sunt verbele sau adjectivele din cazurile mentionate ,alta pronumele personale(numele de familie)

Edited by soka norman, 13 June 2010 - 23:26.


#7844
fanemusca

fanemusca

    Junior

  • Grup: Members
  • Posts: 295
  • Înscris: 09.06.2010

View Postsoka%252520norman, on 13th June 2010, 23:26, said:

faptul ca exista o terminatie esco in alte limbi latine nu dovedeste nimic
serios vorbesti? adica tu o tii mortis cu daco-tiganismele? Caci de aceea esti un soka, sa ne demonstrezi originea din Punjab a dacilor precum Napoleon Savescu cu teoria lui a ramanilor sau Cuezdean care ne faci aici teoria Punjabului la fiecare postare a sa.

View Postsoka%252520norman, on 13th June 2010, 23:26, said:

una sunt verbele sau adjectivele din cazurile mentionate ,alta pronumele personale(numele de familie)
Precum in onomastica italiana, adica Tedesco, Barbaresco, Francesco etc. care in creierul tau sunt verbe si adjective.
Soka, eu ti-am explicat mai de mult, ca un inginer ca tine care gandeste putin nu poate fi considerat intelectual.

Apropo, Francesco Di Marco,  inseamna Francis fiul lui Marco.

Mai jos:
Historically, when the family name reform was introduced in the mid 19th century, the default was to use a patronym, or a matronym when the father was dead or unknown. The typical derivation was to append the suffix -escu to the father's name, e.g. Anghelescu ("Anghel's child") and Petrescu  ("Petre's child"). (The -escu seems to come from Latin -iscum, thus being cognate with Italian -esco and French -esque.)

Din latina bai soka, din sufixul latin iscum. Intelegi? Pricepi? Sa-ti desenez?

Edited by fanemusca, 14 June 2010 - 00:21.


#7845
marcuzzzo

marcuzzzo

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 9,656
  • Înscris: 12.12.2008

View Postfanemusca, on 13th June 2010, 20:03, said:

Mai jos in italiana:

Entries in category “Italian words suffixed with -esco”

The following 6 pages are in this category, out of 6 total.
b
    * birbantesco
    * burattinesco
c
    * cafonesco
    * casermesco
    * ciarlatanesco
p
    * pecoresco

De unde le-ai laut tu pe astea?

casemersco si pecoresco nici nu exista in limba italiana.
la noi,sufixul "esco" echivaleaza cu altul sufix romanesc care se foloseste de la alunecarea adjectivului calificativ la forma adverbiului.

ex: romanesc--->vorbesc romaneste

romanesco--->parlo romanesco

burattino (papusa)---> ha un comportamento burattinesco

Edited by marcuzzzo, 14 June 2010 - 10:59.


#7846
Morosanul

Morosanul

    Haiduc

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 6,432
  • Înscris: 12.12.2006

View Postjders, on 12th June 2010, 20:13, said:

Habar nu am ce este aia "polinizarea" (polonizarea?) numelor romînești din Bucovina sub ocupație austriacă. Nu era normal ca austriecii să facă "germanizarea" numelor și nu "polinizarea" lor?
1. Asta e o chestie de cultura generala, de ce numele in Bucovina s-au polonizat si nu s-au germanizat.
Punct minus la cultura generala.

2. "Mihai Eminescu este al șaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului  Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de țărani români din nordul Moldovei, și al Ralucăi Eminovici, născută Jurașcu, fiică de stolnic din Joldești. Familia cobora pe linie paternă din Transilvania de unde emigrează în Bucovina din cauza exploatării iobăgești, obligațiilor militare și a persecuțiilor religioase. Bunicii săi, Vasile și Ioana, trăiesc în Călineștii lui Cuparencu, nu departe de Suceava, comuna întemeiată de emigranții transilvăneni."

Sursa o poti gasi singur, face bine pt cultura ta ;)  Pina atunci -2

3. In germana șofer = Treiber nu driver.  deci -3
șofer este scrierea in fonetismul românesc al lui  chauffeur, pt ca la noi nu se pronunta cu -eu-
cartof si surub, cum ti-am explicat - da' se pare tot nu s-a legat de tine, au fost preluate din cauza conjuncturii istorice, mai exact obiectele in sine au intrat la noi in tara cu aceasta denumire, NU aveai de ales asupra denumirii.
S-au ales din limbi latine numai cuvintele importate constient, de catre lumea stiintifica, care au putut alege intre variantele din diferite limbi.

Daca chiar vrei sa experimentezi, incearca sa inveti putina germana, macar cateva forme introductive. Rid de pe acum ce-o sa-ti mai incalcesti limba  :thumbup:
Sigur ca sint si cuvinte germane care se pronunta usor, de ex. gut, e simplu :)  Dar culmea ca noi tot bun zicem :D

4. Si sa te mai dezamagesc si in ultimul punct:
Intr-adevar limba engleza are mai putina afinitate cu româna, dar legenda importurilor din engleza in limba româna e o mare gogoasa.

Mai intai "S-a estimat că aproximativ 38% din cuvintele românești sunt de origine franceză sau italiană." in timp ce cuvinte din engelza sint cam 0,07% !!!  Extrem de graitor !

Apoi ca toate exemplele pe care le dam sint din calculatoare. Oare de ce ?
Pentru ca, asa cum s-a intampat cu cartof si surub, acesti termeni au patruns in limba română pentru ca la noi tehnica de calcul a intrat in limba engleza, nu existau traduceri, nu exista documentatie sau soft in limba română deci specialistii au preluat termenii de-a dreptul, neavand alte variante la dispozitie.
Nimeni nu s-a grabit sa construiasca sau sa preia termeni mai potriviti, si acum dupa 20 de ani va plangeti ca de ce s-au luat din engleza ?
Pana la urma e si mai bine, tehnica e un limbaj international, sa lasam nationalismele pentru domenii mai artistice  :peacefingers:

#7847
Mount_Yermom

Mount_Yermom

    my other ride is yermom

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 7,346
  • Înscris: 09.05.2010

View Postsoka norman, on 12th June 2010, 14:08, said:

Or the use of the postposition -te, to designate a place, to make the locative aspect of a noun, a derivation borrowed in Romanian to create the name of localities. “At Bucur” is expressed in Romani as Bukureste or, as the Romanians pronounce and write it, București (in English, Bucharest, the capital of Romania). Here too, the other variant of pronounciation is present, for example, Dărăști. It is notable that Romanian localities with such names appear mostly in the territory of the former states of Walachia and Moldavia (where there are areas with about half of the localities ending in -ești/-ăști). In the Central and Western parts, also in Dobruja, areas that did not experience the slavery, this naming is very rare. In the Romanian language these two suffixes intersected, thus an initial plural of the family name ending in -esci/-eșci (in the example from above, Ionesci/Ioneșci), nowadays perceived as archaic, transformed into -ești (Ionești), under the perception of a human plurality in such patronymic-based locality names, changing the final -e from Romani -este into-i, the Romanian mark of plural. In Romanian, the ending in -e remained in the other use of this this postposition, when employed for creating an adverb from a noun: in Romani, Gajikano ("non-Romani") - Gajikaneste ('in the non-Romani manner"); in Romanian, român ("Romanian") - românește ("in the Romanian manner"); orășean ("townsman") - orășenește ("in the townsmen's manner"). The sad fact is that the only borrowings officially presented are selections of words like a merli ("to die"), a mardi ("to beat") etc. that could only help to cast a bad image on Roma. As for borrowings of cultural customs, just to remember the use of tilak on the forehead, made of ash (especially at children), benghi in Romanian, to preserve a state of well-being and cast away the bad spirits (again its Romani origin is largely unknown).

Bucuresti / Bucuresci este pluralul de la Bucurescu [al lui Bucur, din famila lui Bucur]. Ce sufix "te" tiganesc vezi tu aici.

Similar, in limbile neolatine occidentale: "romanesque", "barbaresque", etc

#7848
Morosanul

Morosanul

    Haiduc

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 6,432
  • Înscris: 12.12.2006

View Postego_zenovius, on 13th June 2010, 20:39, said:

ce spui Frantz? uite cate nume de localitati terminate in "-esti" avem in Maramures:
Basesti
Berbesti
Budesti
Buzesti
Calinesti
Cernesti
Cornesti
Craciunesti
Danesti
Desesti
Dragomiresti
Fauresti
Giulesti
Harnicesti
...
Aceste nume au o origine simpla si fireasca:
Satul Budesti de ex. a fost dominat timp de secole de familia cneziala Bud.
Craciunesti fiind un satuc mic, cel mai probabil familia Craciun a fost prima care s-a asezat in acea parte, si cand oamenii au de mers sau de lucrat undeva, numersc locul acela oarecum. Vei gasi pe cate-o vale sau pe poduri locuri numite de ex. la Popești de la Pop, la Cornesti, pentru ca acolo are casa o familie Cornea care a facut case si la prunci, si deja e un grup de case a Cornestilor. Cand acel grup se mareste si devine un sătuc, deja numele e hotărît.

Mi se pare prea simplu pentru discutii savante in jurul problemei.

Anunturi

Chirurgia spinală minim invazivă Chirurgia spinală minim invazivă

Chirurgia spinală minim invazivă oferă pacienților oportunitatea unui tratament eficient, permițându-le o recuperare ultra rapidă și nu în ultimul rând minimizând leziunile induse chirurgical. Echipa noastră utilizează un spectru larg de tehnici minim invazive, din care enumerăm câteva: endoscopia cu variantele ei (transnazală, transtoracică, transmusculară, etc), microscopul operator, abordurile trans tubulare și nu în ultimul rând infiltrațiile la toate nivelurile coloanei vertebrale.

www.neurohope.ro

0 user(s) are reading this topic

0 members, 0 guests, 0 anonymous users

Forumul Softpedia foloseste "cookies" pentru a imbunatati experienta utilizatorilor Accept
Pentru detalii si optiuni legate de cookies si datele personale, consultati Politica de utilizare cookies si Politica de confidentialitate