RUGĂCIUNILE PENTRU MORȚI

se poate mântui cineva și din iad, dar nu prin suferințele purgatoriului – cum spun romano-catolicii –, ci prin Jertfa Răscumpărării, care s-a făcut pentru vii și pentru morți. Căci Dumnezeu are puterea să scoată sufletele din iad, după cum scrie: Domnul pogoară la iad și ridică (Cântarea a II–a a lui Moise, v 57). Și iarăși: Dumnezeu poate să scoată sufletele din iad, iar nu omul (I Regi 2, 6; Ps. 48, 16; Matei 12, 32; Rom. 14, 9; I Cor. 15, 19; I Tim. 2, 6; Evrei 11, 19; I Ioan 2, 2; Apoc. 1, 18).


din Vechiul Testament. Astfel, în Cartea a II-a a Macabeilor (12, 42–45) se arată că s-a adus jertfă pentru ostașii cei morți și apoi se zice: Drept aceea, sfânt și cuvios gând a fost că au făcut curățire pentru cei morți, ca să se slobozească de păcat (12, 46). Iar Sfântul Prooroc Baruh spune: Doamne, Atotțiitorule, Dumnezeul lui Israel, auzi rugăciunea celor ce au murit ai lui Israel... Nu-Ți aduce aminte de nedreptățile părinților noștri... (3, 4–5).

MarturisitorOrtodox, on 21st September 2009, 13:40, said:

Se pot mantui sufletele din Iad? Aoleo...pai nu spune Lazar in pilda aceea cu el si bogatul :
Luca 16:26 Pe lîngă toate acestea, între noi și între voi este o prăpastie mare, așa ca cei ce ar avea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată.?

Si nu inteleg de ce citezi din cartile apocrife....singurul motiv care imi vine in minte: pentru ca in Biblie nu ai versete care sa iti sustina teoria cu rugaciuni pentru morti.

Edited by kruger, 22 September 2009 - 00:45.

De la Rastignire nimeni nu intra si iese din Iad,Cheile Iadului sunt la Fiul Lui Dumnezeu,drept rasplata pentru ca a platit pentru pacatele noastre.
Cei care au murit dupa Rastignire stau la portile Iadului asteptind Judecata de Apoi.
De aceea invie mortii la Apocalipsa pentru Judecata,apoi se aseaza oile in dreapta iar caprele in stinga,prin urmare exista sansa ca prin rugaciune multa,osteneala, cei decedati dupa Rastignire sa primeasca iertare.

kruger, on 22nd September 2009, 00:45, said:

Aici este vorba numai de cei păcătoși care sunt vinovați de păcate grele, ceea ce înseamnă că pentru morții cei mai puțin păcătoși se poate frânge pâinea întru pomenirea lor (vezi lămurirea în context, cu deosebire v. 10–13).
Noi nu ne rugăm pentru cei care au făcut păcate împotriva Duhului Sfânt, cum sunt ereticii, cei nebotezați, necredincioșii și cei ce s-au opus adevărului cu știință și voință, cei ce s-au ucis în duel, sinucigașii etc., căci acestora nu li se iartă nici în lumea aceasta, nici în cealaltă (Matei 12, 31–32). Dar pentru cei cu păcate care se pot ierta în lumea cealaltă noi ne rugăm, fiindcă trebuie să ne iubim veșnic (I Cor. 13, 3).
Dumnezeu va răsplăti fiecăruia după faptele sale este adevărat (Ps. 61, 11). Dar că posibilitatea de a ne ruga pentru cei morți este exclusă, acest cuvânt este cu totul străin de adevăr. Noi vedem că în Sfânta Scriptură se pune mare preț pe rugăciunea unora pentru alții. Dacă ar fi așa cum gândești dumneata, că n-ar avea nici un folos rugăciunea unora pentru alții, atunci nici marele Apostol Pavel n-ar fi trebuit să îndemne cu rugăminte pe ucenicul său, Timotei, spre un lucru ca acesta, scriindu-i: Deci, rogu-te, mai întâi de toate, să faci cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii (I Tim. 2, 1). Iar Sfântul Apostol Iacov spune: Mărturisiți-vă unul altuia păcatele și vă rugați unii pentru alții, ca să vă vindecați, că mult poate rugăciunea dreptului care se face (Iacov 5, 16). Sfântul Apostol Pavel cere să se facă rugăciune și pentru el (Ef. 6, 19).
Dar dacă rugăciunile noastre folosesc celor vii, care pricină ar fi să nu le folosească și celor morți, odată ce ei trăiesc cu sufletele lor și de vreme ce Același Dumnezeu le ascultă și pe unele și pe altele? La mărturiile de mai sus se pot adăuga și altele directe, din Vechiul Testament. Astfel, în Cartea a II-a a Macabeilor (12, 42–45) se arată că s-a adus jertfă pentru ostașii cei morți și apoi se zice: Drept aceea, sfânt și cuvios gând a fost că au făcut curățire pentru cei morți, ca să se slobozească de păcat (12, 46). Iar Sfântul Prooroc Baruh spune: Doamne, Atotțiitorule, Dumnezeul lui Israel, auzi rugăciunea celor ce au murit ai lui Israel... Nu-Ți aduce aminte de nedreptățile părinților noștri... (3, 4–5).
În chipul cel mai limpede vorbește despre aceste rugăciuni Sfânta Tradiție, începând din primele secole ale Bisericii, după cum arată și conținutul Sfintelor Liturghii. Sfântul Ioan Gură de Aur arată că apostolii chiar au rânduit să se facă la Liturghie pomenire pentru cei morți, zicând: «Nu degeaba au rânduit apostolii să se facă înaintea Tainei celei înfricoșătoare pome-nirea celor plecați. Știau că mult le folosește, multă binefacere aduce celor morți. Când stă poporul, plinătatea preoțească, cu mâinile întinse și în față stă Jertfa cea înfricoșătoare, cum nu vor îndupleca pe Dumnezeu pentru cei adormiți? Dar aceasta, numai pentru cei plecați cu credință».