Natura luminii.

Nu sunt expert in fizica deci pentru unii e posibil sa vi se para o intrebare stupida,dar tare ma roade curiozitatea.

Am invatat semestrul trecut despre natura luminii si despre teoria Lui einstein conform careia lumina este o unda electromagnetica.

Din cate stiu unda electromagnetica este modul in care se propaga un camp electromagnetic. Un camp electromagnetic este un ansamblu a 2 campuri unu electric si unul magnetic ce se genereaza si se conditioneaza reciproc.Din cate stiu pentru a genera un astfel de camp ai nevoie de un circuit oscilant.

Asadar lumina solara,lumina de la bec este o unda electromagnetica generata de cine? Presupun ca soarele nu e un circuit oscilant.

Corectati-ma daca gresesc

Am o presimtire ca asta va fi un topic luuung  

accelerator, on 20th July 2009, 23:28, said:

bine ar fi, ca si pe mine ma doare de mult timp intrebarea asta

bardas, on 20th July 2009, 22:15, said:

Lungimea de unda este data de dimensiunea circuitului oscilant. Dimensiune mica  => lungime de unda mica, adica lumina.

bardas, on 20th July 2009, 23:15, said:

1.De fapt Maxwell a stabilit natura electromagnetica a luminii. Einstein a propus natura corpusculara.

2.Dar unda electromagnetica este de asemenea si foton (dualitatatea particula-unda) si nu este nevoie de vreun circuit oscilant pentru ca un atom sa emita foton (in anumite conditii).

3.Referitor la soare, prin procesul de fuziune (atomii de hidrogen se transforma in heliu) este generata o cantitate imensa de energie, adica fotoni - lumina.
La bec treaba sta altfel. In general corpurile emit lumina daca sunt incalzite suficient (incandescenta), iar filamentul de wolfram de la bec este incalzit suficient si emite lumina.



Teoria care explica perfect toata treaba cu lumina (radiatia em in general) si cum aceasta interactioneaza cu materia ii Electrodinamica Cuantica. Cea mai corecta (dpdv experimental) teorie din fizica pana in prezent.

Edited by m3th0dman, 06 September 2009 - 13:40.

Lumina in spectrul vizibil este emisa de catre atom, din invelisul electronic. La un bec cu incandescenta emisia este spre infrarosu (lg de unda mai mari - 600-700 nm), comparativ cu cea a soarelui care are o componenta ultavioleta (400-500 nm) mai pregnanta.

Ideea e ca lumina, sau in general radiatia electromagnetica este oscilanta transversal, adica vectorii camp electric si inductie magnetica oscileaza perpedicular la directia de propagare, asta spre deosebire de o alta unda, de ex sunetul care oscileaza longitudinal, adica in acelasi sens cu directia de propagare.

Oscilatia luminii sau frecventa sa e cu atat mai mare cu cat energia radiatiei este mai mare.

Interesanta discutie. Continuati topicul.

Legatura intre ceea ce numim "lumina" si ceea ce numim in mod curent unde electromagnetice se realizeaza undeva pe la fizica microundelor.

Spre exemplu fibra optica este un ...ghid de unda.

Alt ex: ai molecula de apa : H-OH ("hidroxidul de hidrogen")
Oxigenul are un nucleu mare si puternic atractiv. Este clar ca norul electronic se va deplasa spre oxigen. Astfel avem la oxigen sarcia partiala negativa (-) si la H sarcina partiala pozitiva (+).

La fel cum in circuitul oscilant electonic semnalul aplicat antenei este o "sinusoida da miscare a sarcinilor electrice",
si in cazul acestui molecula de apa vibrand avem o miscare a sarcinilor - intr-o prima aproximatie ca o miscare armonica. (Spectrele de rotatie sunt in mucrounde si IR cele de vibratie in IR)

In speranta a fost de folos ce am scris,
Dan

Vreau sa clarific raspunsul meu.
Evident ca tu te referi la saltul electronilor de pe o orbita pe alta.

Daca o buna parte din atomii/ionii din soare emite fotoni de energie X care (sa zicem galben), si de fapt ar emite unde electromagnetice de frecveta Y, ar fi o tampenie sa spu ca ll vezi tot galben.

Daca eu am PMR (http://en.wikipedia.org/wiki/PMR446) si emit intr-un canalul "T"(nu au nume) din 446 la o distanta de Z Km cineva ma poate receptiona. Dar daca am o suta de PMR-uri (sau un milion -ipotetic) si toate emit pe aceasi frecventa la receptie, ce ziceti, se mai poate ascula "frecveta" canalului T ?
Aici nu ma refer la ce se claritatea receptiei, ci se poate detecta emisia in acea frecventa (spre exemplu cu functia Scan a PMRului) ?

Un foton rosu are vreo 700 nm lungme de unda.

Edited by Gurban_Dan, 03 September 2009 - 20:40.

Daca ai 1000 de emitatoare pe aceeasi frecventa, vei putea masura o medie energetica a acelor emisii, sub forma unei "linii de spectru".
La fel si cu fotonii emisi de un anume material - poti detecta macroscopic concentrarea energiei produsa sub forma de radiatie (unda) in jurul unor anumite frecvente. Vei constata o medie in timp a acelor emisii individuale.
Acum, ce anume face ca anumiti atomi sa emita numai fotoni de anumite energii este explicata de teoria "straturilor" electronice. Care pana la urma este o teorie adica o analogie necesara mintii noastre pentru a intelege matematic fenomenul. Nu este egal cu realitatea, este o proiectie mentala a acesteia.

Lumina nu este unda fiindca nu produce retroradiatie, asa cum cere teoria undelor (teoria Huigens-Fresnel). Este o structura periodica de curenti transversali, similara motorului electric liniar, care translateaza cu viteza luminii. Efectul ondulatoriu, (de vibratie transversala a campurilor electric si magnetic din structura luminii) , al luminii este sesizat doar de observatorul din repaus si se datoreaza translatiei fotonilor cu viteza luminii. Lumina transporta masa, energie, impuls, presiune. Este deci translatie de substanta.

Lumina respectiv fotonul=cuanta de lumina este un relief electromagnetic care luneca hidrodinamic prin spatiul fizic materializat de oceanul eteric. Propulsia structurii dinamice a fotonului este produsa de forta electromagnetica, forta ce apare din interactiunea fiecarui curent transversal, cu campul magnetic produs de curentul din urma. Forta electromagnetica este un efect de tip Magnus in eter. Se gaseste ca forta electromagnetica este la egalitate cu forta de inertie a fiecarei unde a fotonului. La fel puterea electromagnetica a fiecarei unde este egala cu puterea mecanica. Prin aceasta structura dinamica a fotonului, care este purtatoare de masa, impuls, energie cinetica, se comporta (se manifesta) ca o particula. In spatiul vid nu poate functiona mecanismul undelor, care cere transformarea succesiva a unei forme de energie in alta. Fiindca spatiul fizic materializat de oceanul eteric, nu are densitate, nu are inertie, nu are coeziune, nu are elasticitate. Situatia poate fi comparata cu cazul unui disc de pikup care fiind in rotatie pune in vibratie acul dozei, fara ca pe disc sa existe vre-o vibratie. La interactia luminii cu substanta, prin fenomenul inductiei electromagnetice, sarcinile electrice din sanul substantei sunt puse in vibratie si asta face sa apara ca lumina ar fi vibratie. Aceasta structura dinamica a fotonului, de tipul motorului electric liniar, explica simplu si dualismul unda corpuscul, si lipsa retroradiatiei si sinfazarea in timp a campului electric cu cel magnetic, si nasterea particulelor din fotoni si nasterea fotonilor din particule si este compatibila cu aspectele specifice undelor ca difractie, interferenta, polarizare s.a.